miercuri, februarie 19, 2025

Despre morti, ca si despre vii, doar adevarul: Unitatea amorala a unei vieti

Ieri am aflat de moartea unei figuri marcante a ceausismului cultural. Ecaterina Oproiu s-a stins din viata pe 22 aprilie 2024. Avea 94 de ani. Uniunea Scriitorilor din Romania a publicat un elogios comunicat-necrolog. Cine a fost candva faimoasa Catrinel? Sa spunem ca a fost una dintre figurile reprezentative ale „culturii socialiste”. Reprezentativa in bine si in rau. A fost scriitoare, jurnalista, critica de film, personalitate greu de uitat a micului ecran. Casatorita cu economistul Costin Murgescu, apartinea de fapt unui grup de intelectuali de partid care ii includea pe George Ivascu, Gheorghe Badrus, Gheorghe (Gigi) Dolgu. Se intalneau duminical si puneau tara la cale intr-o directie total inofensiva. Un benign cerc de suete. Ar merita, cred, scrisa o biografie a lui Costin Murgescu. A fost director la “Viata economica” inca sub Dej, a fost principalul autor al raspunsului romanesc la asa-numitul Plan Valev. A polemizat, sub nume propriu. cu economisti din RDG, respingand proiectele integrationiste care defavorizau Romania.

Vreme de decenii, Catrinel a fost directoarea revistei „Cinema”. Pleca anual la Cannes si trimitea corespondente la „Contemporanul”. A fost „prefatatoarea” multor filme transmise la TVR in cadrul emisiunii „Telecinemateca”. Avea un limbaj nesablonard, o intonatie usor recognoscibila. Surprinzator, poate, nu s-a izbit de furiile Elenei Ceausescu. Cultiva orgoliile cuplului dictatorial. Catrinel era nonconfomista cu voie de la stapanire.

Familia Murgescu locuia intr-un bloc din apropierea Pietii Kogalniceranu. Apartament somptuos, biblioteca impresionanata. Erau membri ai elitei. Nu erau niste simpli nomeclaturisti. Costin conducea Institutul de Conjunctura Economica Mondiala. Au lucrat in acel institut Victor Babiuc, Mugur Isarescu, Daniel Daianu. Un fel de revista “Lumea” a cercetarii economice marxiste si nu numai. Fiica lor, lleana, a terminat Liceul „Dr Petru Groza”, apoi a facut Institutul de Arhitectura „Ion MIncu”. A fost casatorita cu arhitectul Ion Enescu, absolvent al Liceului German si prieten cu Jean Maurer. Am fost prieten cu Oni, il vizitam cand mai locuia pe Aleea Vulpache. M-a intristat mult stingerea sa din viata.

Costin a murit in 1989. N-a apucat sa devina membru al guvernului fesenist. Catrinel a prins caderea dictaturii. N-a iesit in prim plan. Dar avea legaturi vechi cu Ion Iliescu, se stia bine cu unii dintre noii potentati. A ajuns membra in Consiliul National al Audiovizualului. A stat in acel jilt vreme de 10 ani. Masina la scara, salariu de secretar de stat. Era om de televiziune, n’est-ce pas? Dar mai era si altceva. Informatoare a Securitatii. Nu si-a pus niciodata cenusa in cap pentru ceea ce nu poate fi numit decat o tradare a vocatiei morale a intelectualului. Prietenul meu, admirabilul jurnalist Neculai Constantin Munteanu a asezat-o pe o lista a rusinii. A scris despre ea in cartea sa de memorii.

Catrinel nu a regretat nimic. Candva, se spune, si-a abjurat originea sa sociala „nesanatoasa”. Tatal ei fusese bacan angrosist in Piata Chibrit. Juna Catrinel a intrat, cu exuberanta revolutionara, in echipa redactionala a oficiosului comunist “Romania Libera”. L-a privit pe ilegalistul Niculae Bellu, redactorul-sef din anii “cuceririi puterii”, drept al doilea ei tata, unul de care era intr-adevar mandra. A terminat Facultatea de Drept in 1952, anul de maxima ferocitatea a terorii comuniste. Era o activista de nadejde a “frontului ideologic”. Catrinel a domnit la revista “Cinema” timp de decenii. Era deopotriva in gratiile Sectiei Presa de la CC si ale Securitatii. Acesta a fost regimul comunist, unul al delatiunii, al jungherului perfid, al constiintei scindate si al tradarii aproapelui.

In 2019, in foaia nistoresciana ce-si zice „Cotidianul”, dl Vasile Morar, profesor de etica la Universitatea din Bucuresti, ii dedica un text encomiastic intitulat „Unitatea morala a unei vieti”. Mult mai adecvat ar fi fost sa scrie despre „unitatea amorala a unei vieti”.

https://moldova.europalibera.org/a/eu-%C8%99i-c%C3%A2inele-meu-securitatea-46/29439547.html

https://moldova.europalibera.org/a/eu-%C8%99i-c%C3%A2inele-meu-securitatea-38/29435778.html

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Inca o dovada ca „noua Romanie”, „capitalista”, este creatia vechilor comunisti si a mentalitatilor lor.
    Inca trebuie sa facem revolutie si sa schimbam legile si structurile acestei tari.
    Va fi o revolutie de catifea, doar pe baza unei noi elite politice in Parlament? SAU…..

  2. Nimic nou sub soare! Nu au mama , nu au tata! Cazul prezentat nu este singular; se poate spune ca este o trasatura definitorie a caracterului, proprie multor concetateni, determinata de un fond moral precar consolidat de educatia balcanica lipsita de rigoare, care a actionat asupta noastra timp de aproape doua milenii.. Rezistenta ei in fata schimbarii se poate constata cu usurinta in comportamentul intregii societati, incepand cu proaspatul absolvent al unui liceu de stransura si terminand cu verastilii candidati patrioti care se musca de nas si se calca in picioare pentru a obtine un loc de parlamentar european, sub deviza : „Pana treci puntea, fa-te prieten cu dracul!”

    • Nu, nu asta e problema; problema e ca se fac frate cu dracu definitiv, pentru un os de ros(o „fonctie”, ca aduce si o „coana Joitica” etc.)

  3. Chestia teribilă este că, chiar dacă ai făcut pact cu Diavolul (comunist, nazist, etc), nu ești un păcătos. Ba chiar poți fi iertat și salvat de însuși Dumnezeu ( vezi Tăiat…). Așa că „adevărurile” unora care vor să se salveze de amintirile lor chinuitoare nici nu contează. Nici moral, nici imoral, nici amoral…
    Cui prodest?

    • Uite, îmi folosește mie și altora ca mine. Care nu am avut apartament de lux, nu am avut mașină de la instituție, nu am avut funcții și privilegii în domeniul profsional. Si ne-am spus că nu ni se întâmplă aceste lucruri pentru că suntem proști, nepricepuți, fără calități… E confortabil când îți confirmă cineva că nu despre asta este vorba. Si folosește și celor care nu au trăit în comunism ca să afle ce mizerie umană încurajează cestă ideologie și să se ferească de ea.

  4. Mama era abonata la revista Cinema , in biblioteca era stocata in ordinea aparitiei, noi cei mici o citeam din scoarta in scoarta ; in timp cititul a dus la stat la coada nopti intregi pentru bilete la Cinemateca.
    Poate seful de la Cinemateca a turnat si el pe cineva…ca sa tina pravalia deschisa.
    Tot ce a scris autorul articolului poate fi mai mult sau mai putin adevarat; la fel de adevarat este si faptul ca datorita acestei doamne noi am putut avea acea revista.
    Traiectoria omului care face bine poate avea niste volte mai rele
    Eu sunt recunoscator tuturor celor ce ne au adus un pic de lumina,
    Desigur alternativa era sa fie intelectuala dizidenta …eventual inca o persoana in puscarie., dar atunci cine mai scotea revista Cinema?
    Un fel de Catch 22
    Multumiri doamnei Ecaterina Oproiu

  5. Dl.Tismaneanu e o reală comoară de info. care, aproape, negreșit scăpa arhivelor, cărților de istorie și amintirilor celor mai multi dntre contemporani.
    Aceste info completează imaginea personajelor și vremurilor pe care le-am trăit. Caractere prinse in conjuncturi&contexte generate de o anomalie socio-politica: comunismul.

    Merci !

  6. Nu stim cat timp vor mai atacuri la memorie pe motive legate de fostul DSS. Uneori este atacata reputatia sau memoria unor oameni care au sau au avut o inalta tinuta culturala. Nu stim cate din astfel de cazuri sunt indreptatite sau cate sunt motivate de invidie, ori de ceea ce se numeste „ a se plati polite personale”. Ceea ce azi se intampla la noi si la altii s-a intamplat si ieri, inainte de 1989, numai ca despre atunci se politizeaza pana se abereaza. In aceste „vremuri noi” si de „fericire democratica”, de „open society” si „non-determinism istoric”, cum le ideologiza Karl Popper in beneficiul expansiunii imperiului colonial, se intampla lucruri ingrozitoare: genocid, crime de razboi, uciderea de lideri politici (Abe) sau atentate la adresa acestora (Fico), ori asasinarea de sefi ai opozitiei (Navalnii), incendii devastatoare de obiective economico-sociale si rezidentiale, atentate teroriste, sabotaje, instigari la atacarea cu rachete de pe teritoriile unor state a unor obiective de pe teritoriul altui stat, practic instigarea la razboi mondial etc. Mai nou, recrutarea de spioni si informatori si instigarea lor de a face rau in tari-tinta se face prin anunturi directe ale unor sefi de servicii secrete. Toate astea si multe altele tintesc in Est, ca un vector de expansiune. Securitatea cetateanului si a statului, unicul cadru si mijloc care protejeazaepturile omului, este un bun public vital, care necesita cu stringenta cooperarea cetatenilor.

  7. Deci, avea dreptate Brucan..
    Trebuie sa se prezinte în faţa Dreptului Judecator multe generații pentru a se asana toate albiile raurilor otrăvite de ideologiile și năravurile infestate de minciuna, duplicitate, cupiditate.
    Oproiu a lăsat totuși loc și altor critici carora este greu sa le reproșam ceva și ma refer la IDSuchianu.
    Pacosteaa cea mare o reprezinta fatalitatea numita Margareta Nistor care decenii de-a rândul a măcinat nervii spectatorilor abonați la Cinemateca și a ocupat ecranele televizoarelor la zeci de festivaluri internaționale, Nu știm cine a ţinut și tine inca spatele foarte impunător al acestei doamne critic , dar
    spectatorii romani vad în Margareta o Catrinel mai puțin telegenica.
    Karma tragica face ca acestor doua matroane sa le ia faţa un domn inginer foarte influent în culisele cinematografiei și care tine captiv publicul fidel prestigioasei emisiuni Telecinemateca, propunând filme mediocre cu toate ca are la dispoziție realizari exceptionale ale unor mari regizori și actori. Ma refer la Radu F Alexandru..
    În „lumea artelor” sub comunisti , cheia ascensorul pentru elite o deținea seful departamentului : documente secrete. Cel puțin asa era la Consiliul Culturii și Educatiei Socialiste unde se aflau și Directia Cinematografie și Casele de filme. Erau unii ” oameni de cultura” care urcau la etajele superioare ale Casei Scanteii cu ascensorul comun, câțiva care aveau acces la liftul privilegiatilor si dificili, urcau pe jos.
    Și în casa noastră se cumpărau și păstrau cu grija revistele Cinema și Teatrul în care întotdeauna găseam si cronici bune și frumos scrise. Pe rafturile pe care se mai afla încă unele numere ale acestor reviste se găsesc și exemplare din Almanahul Literar, Almanahul de Anticipatie, Secolul XX și Almanahul de Știința și Tehnica.
    Cum zic romanii, nu trebuie sa aruncam apa în care imbaiem copii, cu prunci cu tot.

  8. Toți redactorii Șefi ai Radiodifuziunii și ai TVR care călătoreau în Occident erau turnători ai Securitatii asa cum și actorii care aveau contracte de colaborare cu teatrele din Vest erau turnători.
    Trist dar Elena Caragiu…
    Cat despre absolvenții liceului Petru Groza, a făcut cineva un inventar al absolvenților acestui liceu, stabiliți în Statele Unite??

  9. Eu sint cu 25 de ani mai mic decit Ecaterina Oproiu, insa imi aduc aminte cu claritate si acuma cum savuram prezenta ei pe ecranul televizorului, atit ca aspect fizic, cit si intelectual. Era o placere sa o vezi si sa o auzi, si sa o intelegi. Pe vremea aia, nu prea aveam habar de Securitate si securisti, iar ceea ce spunea ea, in prezentarile de filme, nu avea nici o legatura cu acestia. Este persoana de care imi aduc cel mai bine aminte de la televizor, din acea epoca (probabil anii ’70). Sa-i fie tarina usoara, odihneasca-se in pace!!! La ce cimitir o fi inmormintata?

  10. Aduceti o sumedenie de lucruri nestiute de omul de rand din anexele comunismului. Dati nume, date etc. Nu cred ca poate cineva contesta ce spuneti sub nici o forma.
    Ma faceti sa inteleg cat de eterogena la urma urmei a fost Romania comunista.
    Mai mult inteleg dece putin poarta vesta antiglont.
    Felicitari pentru fiecare articol. Sunt la punct, scurte si dorec cat mai dese.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro