vineri, septembrie 25, 2020

Despre necesitatea alfabetizării religioase în școală

În ultimii ani am predat filosofia într-un liceu de stat în România și am facut catehism cu copii dintr-o parohie din Elveția. Am experimentat deci ce înseamnă să predai informații într-un conținut de stat și ce înseamnă să te ocupi de formarea spirituală a copiilor. Avantajul catehismului făcut în curtea bisericii, și nu în școală, este absoluta libertate în raport cu sistemul educațional, nu ai programe școlare, nu verifică statul ce informații dai și nici nu trebuie să îi evaluezi pe copii. Totuși, catehismul e diferit de ora de religie, pentru că scopul catehismului este aprofundarea credinței, în timp ce scopul orei de religie este să ofere cunoștințe legate de identitatea religioasă de pe teritoriul unei țări. La fel cum statul a decis că e important să înveți munți și răuri și prin ce orașe trec ele la școală, și nu în excursie cu părinții, la fel, programa religioasă vizează obținerea de noțiuni clare și distincte despre identitatea religioasă, utile în formarea culturală a copiilor. Miza orei de religie e să dea un abc prin care copii să poată înțelege acest aspect al societății.

Atât timp cât religia se face în școală și nu în biserică ea are ca scop principal să dea cunoștințe, să formeze o cultură generală în acel domeniu și nu să insufle credințe și comportamente. Ori dacă o materie se ocupă cu predarea cunoștințelor, aceste cunoștințe trebuiesc evaluate conform unor criterii epistemice. Ora de religie nu evaluează comportamente morale și nici gradul de credință dar poate foarte bine să aprecieze gradul de cunoștințe la care a ajuns elevul în semestrul respectiv. Că nu există tip de cunoștință pe lumea aceasta care să nu formeze și caractere este o altă discuție, care se aplică și la filosofie, dar și la matematică și fizică. Nu poți vorbi despre filosofia politică a lui Aristotel fără să sugerezi că împlinirea omului nu se poate face decât în relație cu alte ființe umane, la fel cum, nu poți vorbi despre Predica de pe munte fără să presupui că ea ar trebui și să structureze comportamente.

În fapt, chiar dacă religia este predată confesional și nu e obligatorie, situația orei de religie este comprabilă cu situația filosofiei la clasele de real și tehnice căreia i se acordă aceeași 1 oră pe săptămână, mai exact extrem de puțin spațiu/timp pentru a preda cunoștințe temeinice în orice domeniu. Statul, în mărinimia lui epistemică, a decis ca în cadrul anilor de educație, elevilor să le treacă pe lângă ureche nume cum ar fi Aristotel, Platon, Ioan Gură de Aur sau Maxim Mărturisitorul. Totuși, elevii și părinții sunt înclinați să nu dea importanță materiilor cărora statul, prin Ministerul Educației, decide să nu le dea prea mult spațiu, de aici și ideea că la filosofie, religie sau educație civică toată lumea trebuie să obțină note mari. La această imagine contribuie și opinia unora potrivit căreia ora de religie sau de filosofie se ocupă cu formarea spirituală a copiilor și se adresează sufletului. A prelua aceasta opinie înseamnă a condamna aceste discipline la marginalitate, loc dedicat oricăror activități spirituale în ziua de azi. În Germania un elev poate opta să dea bacalaureatul la religie, unde va fi evaluat și notat conform criteriilor programei. Această opțiune nu face din tinerii nemți oameni mai credincioși decât alți tineri din Europa și nici automat oameni mai buni, face însă din ei oameni mai educați, mai cultivați și în ultimă instanță, cetățeni mai buni, căci acesta este scopul școlii obligatorii. Școala este locul care dă instrumente minim necesare pentru traiul în societate, unde trebuie să îți câștigi existența, să îți plătești impozitele și să respecți legile, pe scurt să te descurci într-un spațiu predefinit lingvistic și cultural.

Una dintre problemele serioase ale societății europene în ziua de azi este rata mare a analfabetismului religios, adică a lipsei de educație elementare legate de subiecte religioase. Analfabetismul religios produce la rândul său intoleranță și xenofobie legată de toți cei care, întâmplător, nu provin din aceleași medii culturale ca noi. Islamofobie și antisemitismul sunt cel mai adesea corelate cu incapacitatea de a aprofunda propria tradiție religioasă. Un om care își cunoaște (atenție, nu spun crede, ci cunoaște) tradiția religioasă din care provine nu se va teme de o altă tradiție religioasă, pentru că are instrumentele necesare să descifreze ce înseamnă o tradiție religioasă și în ce măsură ea influențează comportamente. De asemenea, analfabetisul religios produce fundamentalism, căci fundamentalismul religios este o opțiune pentru acei care nu au înțeles diversitatea internă confesională și istorică a unei tradiții religioase. Fundamentalismul și intoleranța religioasă nu sunt doar probleme ale diverselor religii, ci sunt probleme sociale, care afectează viețile fiecăruia dintre noi.

Indiferent dacă crezi sau nu în Dumnezeu, este inacceptabil să nu faci diferența între Noul și Vechiul Testament, să nu recunoști o statuie a Fecioarei Maria într-un muzeu sau să confunzi o icoană a lui Iisus cu Maica Domnului și cu Ioan Botezătorul cu o reprezentare a Sfintei Treimi ( caz la care am fost martoră). Educația religioasă în școala are menirea să alfabetizeze religios, în timp ce bisericilor le revine sarcina de a se ocupa de formarea duhovnicească. Și tocmai de aceea, ora de religie e în mod paradoxal mai utilă celor proveniți din familii ateee și agnostice decât copiilor care merg oricum în fiecare săptămână la biserică. Ori, dacă Ministerul Educației nu înțelege acest lucru nu face decât să își submineze propria vocație.

Generația care decide aceste măsuri e majoritar formată în timpul comunismului, adică, e generația celor care nu au avut parte de educație religioasă și prin urmare cred cu sinceritate că mersul la biserică (și prin urmare la ora de religie) e așa ceva corelat cu sentimentalism dulceag. Lipsa educației religioase în 45 de ani de comunism nu a anihilat credința, dar a transformat-o în ceva vag producând o generație care crede că e ceva acolo, fără să știe exact ce, cum sau de ce. E generația care stă la coadă la moaște pentru că acesta e singurul sacru tangibil la care are acces. În lipsa unei cunoașteri a conținutului credinței, creștinismul a rămas un sentiment interior care combină paradoxal supertițiile cu pietatea față de preoți, acești administratori al harului pe pământ, cu care ar fi util să te pui bine, căci, nu se știe niciodată. În condițiile în care aceasta generație a considerat că religia este treaba preoților și că treaba ei este să afișeze o pietate afectată în puținele dăți pe an când trec pe la biserică, decizia să noteze orele de religie apare firească, pentru că, nu-i așa, religia nu are nimic de-a face cu intelectul și înțelegerea lumii în care trăim?

Totuși, fără o minimă cultură creștină e greu să pricepi istoria Europei din antichitate până în secolul al XIX-lea, nu vei aprecia istoria artei până cam tot până acolo, nu vei pricepe nici filosofia evului mediu, dar nici măcar pe Ilumiști, pentru că majoritatea curentelor ideatice europene au aprăut ori datorită creștinismului, ori împotriva lui. Dacă nu știi nimic despre forța dogmelor și a ereziilor, nu vei putea pricepe bine nici măcar comunismul. A vorbi despre Europa de astăzi fără a intra în mecanismele intime ale creștinimului, în matricea căruia s-a format , e ca și cum ai scrie o istorie a Ierusalimului în care să nu faci nicio refere la iudaism sau ca și cum ai încerca să înțelegi istoria Orientului Mijlociu fără islam. Suntem cu toții influețați cultural de cultura religioasă a spațiului nostru geografic, indiferent dacă alegem să credem sau nu, dacă ne definim prin identitatea religioasă sau împotriva ei, de aceea, o înțelegere critică a tradției religioase e esențială în formarea noastră umană.

Credința e o chestiune de alegere individuală, în sensul în care poți să știi tot ce înseamnă teologie și istorie creștină, dar să nu crezi în Dumnezeu. Invers însă, nu se poate cu adevărat. Nu poți să crezi în Dumnezeu sau în transubstanțiere, dar să nu știi de fapt în ce crezi. Când am ajuns în Elveția, și i-am auzit pe colegii mei cum citau din Biblie m-am simțit profund jenată. Nu îmi sugerase nimeni că citesc ceva din Vechiul Testament, mi se repatase că este de datoria mea de creștin să mă rog, să postesc, să citesc acatistul X și poate Patericul, dar nu mi-a zis nimeni că în formarea mea intelectuală și umană intrau și lecturile biblice. Apoi, în Orient, m-am simțit din nou extrem de prost că habar nu aveam care e distincția între copți, melchiți și maroniți și ales cât de mult seamănă ei liturgic și cultural cu ortodocșii. Până atunci nu înțelesesem de ce ortodocșii apar sub eticheta de biserici orientale. În multe medii din România când vorbesc despre creștinii din lumea arabă, sunt întrebată dar, ce arabii nu sunt toți musulmani? M-am apucat să citesc teologie creștină și cărți din Biblie, în momentul în care am înțeles că Leviathanul lui Thomas Hobbes este o reinterpretare a multor texte biblice și că nașterea subiectul modern cartezian are de-a face cu educația iezuită a lui Descartes. Este vorba despre cunoștințe care te ajută să înțelegi isoric, politic și cultural bucata de spațiu-timp în care trăiești și nu de adevăruri de de credință. Și de aceea am simțit de datoria mea să explic copiilor la catehism cum să caute un citat în biblie (e o activitate care îi distrează foarte tare) că Iisus era evreu și mergea la siangogă sau că sacrificiul cerut lui Avraam este o prefigurare a sacrificiului hristic și nu gestul sadic al unui părinte fanatic.

Einstein remarca ironic într-o discuție cu o doamnă din lumea bună care îi ceruse să explice teoria relativității pe scurt, că nu poți explica cum se face pâinea dacă interlocutorul tău nu știe ce este aceea faină. Tot așa, discuțiile decente între un credicios și un necredincios necesită un minim grad de cultivare al ambelor părți, altfel discuția este ratată înainte să înceapă. La asta ar trebui să vegheze educația religioasă, să dea faină celor ce cred, să știe în ce cred și celor ce nu cred, să știe în ce nu cred. Aceasta nu este doar treaba comunităților religioase, pentru că ei pot să ofere educație doar pentru cei care vin direct să le ceară acest lucru. Aceasta este treaba statului căci dacă statul nu oferă o formare de bază legată de noțiuni religioase, atunci credincioșii și necredinicioșii se vor trezi într-un dialog al surzilor, care nu va face decât să adâncească falia socială dintre ei. După două generații ne vom trezi atât de diferiți că nu se va mai găsi nici un mediator între cele două grupuri. Și aceasta este o problemă socială gravă, căci nu poți visa la un bine comun când fiecare trăiește în enclava lui.

Capitalismul ne învață că trebuie să facem alegeri educate și că e responsabilitatea cetățeanului să aleagă informat, individul alege deci dacă să aparțină unei comunități religioase sau nu, dar este treaba statului să asigure condițiile necesare exercitării acestei alegeri, e deci responsabilitatea statului să asigure un mediu în care aceste identități nu intră în conflict, prin legi, dar și prin oferirea educației necesare prin ora de religie.

Distribuie acest articol

88 COMENTARII

  1. Interesanta analliza Dumneavoastra si sinceritatea cu care recunoasteti ca, plecata din Romania, nu ati citit si, mai rau, nu ati fost incurajata in biserica majoritara sa cititi Biblia. In fapt, aceasta este trista realitate a acestui teritoriu si anume lipsa studiului Cartii sfinte. Din necunoasterea si nestudierea celor 10 porunci aici se petrec atat de multe grozavii: furturi, minciuni, crime, etc. Nimeni din conducerea bisericii majoritare nu indeamna oamenii sa studieze si, mai mult, sa respecte cele 10 porunci scrise de insusi Creatorul cu degetul sau pe tabele de piatra ale lui Moise. In fapt, biserica majoritara cautioneaza oamenii care infaptuiesc nelegiuirea in schimbul ,,argintilor” pe care-i primesc. Nelegiuirea nu este aratata ca fiind nelegiuire de catre inaltii slujbasi ai bisericii, din contra, acestia practica evaziunea fiscala fara sa-si puna macar problema (fiecare biserica are un magazin -talcioc propriu).
    A doua idee ar fi legata de predarea religiei in scolile de stat. In fapt, nu este cu adevarat religie ci este o ora de ,,ortodoxism” , nici o referire la iudaism (de unde se inspira biserica majoritara cu straiele preotesti si cu organizarea bisericii – loc sfant, sfanta sfintelor, etc). Copiii care apartin altor denominatiuni sunt complet ostracizati in clasele cu copii majoritari, mai mult, preotii care predau ortodoxism la catedra ii batjooresc pe ei si pe parintii lor.
    Concluzie: lipsa educatiei (inclusiv sau, mai ales, lipsa educatiei si istoriei religiilor) a dus acest tinut la starea de profunda degradare morala in care se gaseste acum.

    • Nu este adevarat. Nici un preot ortodox nu batjocoreste un copil pentru ca are o alta credinta. Faceti afirmatii ca sa va aflati in treaba.

      • @quasimodo

        Vreau să vă pun retoric, o întrebare: „Este posibil, ca undeva, într-un moment dat în România, un cadru didactic să lovească un copil și evenimentul sa rămână sub tăcere, NE-mediatizat?”

        Simțul comun ne spune că, da: ESTE POSIBIL.

        Tot simțul comun ne spune (al celor care cred în Divinitate, desigur) că numai Dumnezeu – fiind pretutindeni și în același timp, putând astfel să cunoască, să monitorizeze [dacă vreți] să cuprindă toate evenimentele [cadru-cu-cadru, dau gând-cu-gând] – Numai El poate trage o concluzie CORECTĂ –

        – dacă într-o regiune /într-o țară /într-un suflet(!) – NU au avut loc „evenimente”. (De orice ordin ar fi ele).

        Pe când noi oamenii – neputând fi atotprezenți ..neputând cunoaște „totul-despre-tot”, cuprinzând așadar extrem de limitat, și doar fragmente din realitatea înconjurătoare – fără a risca să ieșim din pertinent și logic, putem să afirmăm:
        „nu am auzit de astfel de cazuri”
        sau:
        „nu cunosc!”
        sau – cel mult:
        „NU CRED”.

        Spus mai pe înțelesul oricui – trebuie să deții inventarierea tuturor faptelor de pretutindeni, săvârșite de către toți oamenii (în speță – cadrele didactice care predau Religia in Școli) – ca să poți spune, fără să greșești: „nu există!”

        A afirma despre ceva că nu există – când noi NU am fost „martori oculari, pretutindeni și perpetuu” (ceea ce, NUMAI la Dumnezeu este posibil) – ne poate arunca cu ușurință, în derizoriu…
        Toate cele bune.

    • Articol și comment – binevenite și necesare!

      Deși n-am asistat la vreo oră de religie, totuși conform observațiilor de pe surse,
      am putut constata exact același aspect – punctat mai sus de catre antevorbitor – și anume: atunci când vorbim despre ora de Religie, există /avem o problemă. (Prima problemă).

      Da, în școli se predă – incredibil – „Ortodoxism”!
      Cu prea puține referiri la Iudaism și la învățătura creștină, Nou-Testamentală; „învățătură creștină – NU ATÂT CA ACT DE CULTURĂ și/sau lărgirea orizontului cultural” cât mai ales, ca informație conducatoare, sau având ca scop/finalitate: ACTUL ALEGERII –

      – înspre salvarea sufletului.

      Act care (actul alegerii, prin credință) – în ultimă instanță, este însăși esența rostului, pentru care Biblia a fost scrisă!

      ***

      În plus – și aici există o altă problemă: presupunând că din varii motive – cum ar fi, ateismul practicat în familie: cazurile în care nimeni din casă „nu crede” și prin urmare nici nu se preocupă de copii (familia în acest caz, neimplementând în copil nici un fel de cunoștințe, preocupări religioase).. Iar cazurile abundă nu doar în Europa (devenită continent laic, cu preocupări adânc ancorate în secularism) ci și în România…
      Atunci (pentru astfel de copii) ora de Religie din Școală, devine singura sau primara sursă, din care acel copil poate afla, înțelege, asimila (și în ultimă instanță, crede!) învățătura creștină – și aici, dau o enumerare empirică; cei consacrați în domeniu pot perfecta lista –

      – învățătura creștină, despre:
      1. liberul arbitru;
      2. sfințenia lui Dumnezeu;
      3. păcat /căderea în păcat;
      4. consecința [păcatului]: moartea (care în Biblie înseamnă: despărțirea sufletului de trup, respectiv despărțirea de Dumnezeu);
      5. necesitatea juridică a iertării păcatului;
      6. soluția dată de Creator pentru iertarea păcatului = JERTFA („Fără vărsare de sânge, nu este iertare” – Evrei 9:22).

      ***

      Salvarea – și/sau iertarea – fiind de fapt, SCOPUL FINAL al oricărei entități umane: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” Matei 16:26.
      Pentru că, dacă „scopul final” al orei de Religie este „DOAR erudiția” – manevrarea cunoștințelor în contextul socio-cultural al vieții individului – atunci nu suntem foarte departe de afirmația din Noul Testament: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii. – 1 Corinteni 15:19).

      Concluzie:
      Finalitatea orei de Religie așadar, trebuie să cuprindă, inocularea în mintea copiilor a învățăturii despre:
      – suflet;
      – pierzarea sufletului după moarte fără Hristos – Iadul;
      – soluția salvatoare a lui Dumnezeu – prin credința în Jertfa Fiului Său.

      • Religia nu are ce cauta in scoli !
        Religia nu a facut si nici nu va face vreodata educatie, religia face doar indoctrinare religioasa.
        Respect pe cei care cred in ceva, dar nu sunt de acord ca sa-mi impuie mie sa cred in ce cred ei sau copilului sa studieze religia in scoala, deja e un abuz.
        Observ ca a inceput in presa o campanie de prozeletism religios care seamana fparte mult cu fundamentalismul islamic.

      • Parca era vorba de liverul arbitru, dar in realitate e foarte greu sa scapi de ora de religie ortodoxa (sau cea majoritara in HarCov, de ex) si daca esti ateu, pagan sau de orice alta religie. Simplu – un copil nu poate fi lasat in afara scolii daca nu e prima sau ultima ora. Plus ca adesea parintii zic ca lasa sa invete uneori din frica de ostracizare de catre colegi, de catre profesori sau ca sa nu se complice. Elevul minor nu poate merge la sala de lectura, pe terenul sau in sala de sport, uneori ramane in clasa asistand la prozelitism.
        Concluzia dvs e halucinanta – trebuie inoculata copilului frica de IAD … oare calugarii hindusi care nu ating o musca intra in iad iar preotii spagari ortodocsi sunt primii mantuiti doar pentru faptul ca unii s-au nascut pe alt continent? Acum se ajunge usor si fizic, dar si informatia … dar acum 2000 de ani ? esti mantuit doar pentru ca esti in secta corecta? Ca n-ai cracnit la abuzurile popilor, ca asa au aparut protestantii si apoi sute de religii neoprotestante. Asa cum la noi si peste tot e o suprapunere peste paganism (sarbatori din alte religii mai vechi)

        • @dl goe

          Era cât p-aci, să trec peste commentul /replica dumneavoastră – în care spuneți: „Concluzia dvs e halucinantă: trebuie inoculată copilului frica de IAD”.
          Și asta – omisiunea replicii pe care mi-ați lăsat-o, datorată probabil că ați omis formula de adresare @(whatever)..
          Dar, să trecem la subiect!

          În primul rând: fie dintr-o lectură mai superficială, fie probabil intenționat, ați modificat expresia spusă de mine, în comentariul anterior.

          Am precizat că da, copiilor le TREBUIE (mențin ideea, cu toată tăria) inoculată „învățătura” despre Iad – și nidecum n-am spus „FRICA” despre Iad.

          În al doilea rând; se presupune situația ipotetică (dar extrem de posibilă în viața practică!) – presupunem deci, următorul scenariu:

          „Ați coborât din mașină. Pe stradă. V-ați deplasat pe jos până la un magazin. Vă aflați la marginea trotuarului [ca pieton], iar un strigăt, în fața dvs. – în urma unui eveniment – vă distrage atenția..
          În același timp – din spate (dvs fiind orientat cu privirea în față, sau mă rog: sens opus) – chiar în clipa în care sunteți „absorbit” de evenimentul din față – vine în viteză înspre dvs. un vehicul greu. Al cărui șofer – este și el, distras de către evitarea unei alte coliziuni; și astfel, NU VĂ OBSERVĂ!
          Acum… „vecinul-pieton” [necunoscut, dealtfel] situat la o jumătate de metru de dvs., în timp ce încă sunteți orientat cu privirea în față la respectivul eveniment,
          pietonul de lângă dvs vă trage puternic /violent de mânecă (aproape dezechilibrându-vă) – dar salvându-vă viața – iar dvs… erați cât pe-aici să-i dați „o replică pe măsură” … PÂNĂ VEDEȚI chiar dvs EVITAREA CATASTROFEI care vi s-ar fi putut întâmpla!..”

          (Până aici, exemplul ipotetic – dar deseori întâlnit, în viața practică). Întrebare (retorică):

          „După această întâmplare – ajungând acasă /la birou /etc – și aducându-vă aminte DE GESTUL „vecinului-pieton” ..

          I-AȚI PURTA PICĂ, pentru că v-a tras atât de violent, fără preaviz, sau [în sinea dvs.] – i-ați fi profund recunoscător?

          ***

          Iadul – Stimate Domn – este REAL. Fie că dumneavoastră ACCEPTAȚI (credeți) acest lucru – fie că-l NEGAȚI.

          Dar, după cum Antarctica „există” – independent de voia, sau „acceptul” dvs, sau Cloșca cu pui (constelația) sau chiar sufletul dvs. – asta, pentru că unii mai neagă și sufletul nu doar Iadul – tot așa și aspecte ale existenței: Ființe, locații, împrejurări – există, sunt reale, formează însăși Realitatea, independent de voia /acceptul sau crezul vreunuia dintre noi ! (Fie ei și Fizicieni-teoreticieni în domeniul strungurilor și/sau al Mecanicii Cuantice!)

          Prin urmare, este mai prudent, pentru copil, să fie „tras” din calea nenorocirii care vine înspre el – decât să fie „respectat” „neatins” și să cadă în ea.

          Închei cu un citat..
          Pe care, nu eu! – n-aș îndrăzni, și dacă l-aș cunoaște pe interlocutor – ci Creatorul, Dumnezeu îl afirmă [despre o categorie dintre noi, creaturile]:

          „Nebunul zice în inima lui:
          Nu este Dumnezeu!”

          (Ps.53:1)

      • Aveti multe pacate daca mizati si repetati de salvarea sufletului. Copiii de clasa 0 nici nu cunosc notiunra de pacat. Noi ii facem sa devina pacatosi, parintii si profesorii.

  2. Un comentariu echilibrat,profund ,edificator.Felicitari,stimata doamna. Ce bine ar fi daca decidentii din ministerul educatiei si din parlament ar citi un astfel de articol si ar intelege necesitatea si importanta unei astfel de abordari a educatiei religioase in scoli!

    • decidentii la care va referiti nu sunt interesati cu adevarat de educatie, ei sunt acolo pt a si servi stapanii politici carora le datoreaza pozitia, si a si urmari interesele personale. iar noi comentatorii sau autorii de articole ”vorbim discutii”.

  3. Excelent articol, rational si echilibrat, in epoca noastra de disolutie culturala.

    Din pacate, la noi ora de religie inseamna, in primul rand, catehizare deoarece BOR o considera ca un mijloc prin care sa transforme toti elevii in buni ortodocsi, indiferent cat catolici, reformati, evrei, musulmani sau budisti sunt printre ei. Si asta la un nivel cultural foarte scazut unde prolifereaza tot felul de superstitii si atitudini absurde. Din acest motiv elevii nu dau atentie orei de religie iar parintii evita sa discute despre asta cu copiii. In acest fel ora de religie se demonetizeaza, isi pierde obiectivele si continutul ramanand in memoria colectiva doar ca o confuza pierdere de timp.

    Revenind la lumea civilizata as dori sa observ ca o noua componenta importanta a orei de religie ar fi sa potenteze, impreuna cu filosofia, relatia dintre religie si stiinta astfel incat divergentele tot mai evidente dintre stiinta si religie sa nu produca falii culturale intre cele doua domenii. Acestea ar trebui sa coexiste separat, fara sa se influenteze reciproc, pentru ca, pana la urma, nu exista o incompatibilitate principiala care sa impuna excluderea reciproca. Separarea domeniilor impreuna cu toleranta si dialogul ar permite o dezvoltare culturala armonioasa bazata pe stiinta dar fara sa intre in conflict cu sentimentul religios.

    In rezolvarea acestei probleme, filosofia ar trebui sa-si reia rolul de mediator in misiunea sa generala de a transforma irationalul in rational (sau, cum spunea Noica, de a transforma raul in bine).

  4. Foarte bun comentariul.
    Observatii:
    -”programa religioasă vizează obținerea de noțiuni clare și distincte despre identitatea religioasă”
    Daca e asa, nu e bine; cultura presupune cunoastere, deci si cea umanista, atat in filosofie cat si in religie. Nu neaparat identitatea religioasa a majoritarilor. Bine reliefat cand se refera la intelegerea istoriei Europei – as adauga, a oricarei civilizatii de pe mapamond.
    -”Educația religioasă în școala are menirea să alfabetizeze religios” si relevarea consecintelor ”analfabetismului religios”. Total de acord.
    Ar mai fi de mentionat unele constatari ale corespondentului Catavencu: ”Copiii care apartin altor denominatiuni sunt complet ostracizati in clasele cu copii majoritari, mai mult, preotii care predau ortodoxism la catedra ii batjooresc pe ei si pe parintii lor”. Mai putin asertiunea ”cele 10 porunci scrise de insusi Creatorul cu degetul sau pe tabele de piatra ale lui Moise” legenda transformata in dogma, nu se sustine.

  5. Din punctul meu de vedere, locul religiei este in asezamantele de cult si nu in scoli. Se poate invata despre religie in timpul orelor de istorie. Sunt materii mult mai importante, daca tot vorbiti de capitalism (Capitalismul ne învață că trebuie să facem alegeri educate și că e responsabilitatea cetățeanului să aleagă informat . Copii trebuie sa stie mai multe despre economie, despre cum functioneaza institutiile statului, despre drepturi si obligatii. Religia e o relicva, iar fundamentalismul este dat tocmai de indoctrinarea religioasa a copiilor si adultilor. Si este perfect normal sa nu recunosti statui sau sa confunzi ceva.

    • Religia o fraza de dansii inventata….. etc si punct. Din cauza religiilor se pornesc razboaie (jihadul mai decurand), din cauza religiilor oamenii se dusmanesc, fac grupuri, grupulete, de atac mediatic, indoctrinare, sfidare etc. Mai bine sa respectam cu sfiintenie cele 10 – zece porunci si nimic mai mult. Grav este si … Iarta – l doamne— (iar maine mai omoara 3 – sau patru vieti). Omul de la nastere trebuie pregatit pentru VIATA, sa traiasca, sa munceasca pentru a cunoaste totul despre viata de toate zilele. Acum cateva zile am cunoscut 2 fiinte omenesti de 30 – 35 de ani care n – au stiut sa faca diferenta dintre Albina si Viespa !

  6. „Una dintre problemele serioase ale societății europene în ziua de azi este rata mare a analfabetismului religios,”

    Dupa un episod de gargalesis rezolvat in aproximativ jumatate de ora, revin: una din problemele SERIOASE ale societatii europene este „analfabetismul religios”?

    Daca este o problema serioasa inseamna ca exista si niste consecinte serioase. Care sint acestea?

    In rest, o apologie bunicica a fideismului. Ar pompa citiva mililitri in corpii cavernosi ai lui Kant.

  7. Sint ateu. Am citit Biblia de curiozitate si fiindca multe din legendele pe care le auzeam frizau absurdul si eram convins ca lumea le cita gresit. In multe cazuri chiar citau gresit! Am recitit-o atunci cind intilnind o legenda araba m-a frapat asemanarea cu legendele despre Iisus.
    Probabil studierea Istoriei credintelor si ideilor religioase a lui Eliade ar fi suficienta. De asemenea o vizita in Galeriile Ufizzi facut acu mintea deschisa si cu foarte mare atentie ar dezvalui multe despre religie si despre renastere – e altceva decit povestile romantioase raspindite in public
    Europa asa cum arata ea astazi este rezultatul a 2000 de ani de lupta a societatii cu biserica crestina – pentru a supravietuii in unele tari au aparut curente protestante, neo-protestante, etc; ortodoxia nu aincercat niciodata sa se reformeze, doar sa se „adapteze” vremurilor prin care a trecut si s asupravietuiasca
    Argumentul ca trebuie sa studiem chiar daca nu credem numai pt a putea discuta in cunostinta de acuza (valabil pina la un punct) spune ca trebuie sa studiem si comunismul sau nazismul pt a putea duce o discutie – cu siguranta acel „studiu” va fi generator de prozeliti, tot asa cum studiul „religiei” in scoala nu este altceva decit indoctrinare si prozelitism.
    E ciudat ca nimeni nu se teseste ca poporul contemporan nu reuseste sa faca diferenta intre Java, C++, VisualBasic, Cobol, Fortran, etc dar trebuie sa faca diferenta intre anume afise propagandistice de rit crestin. Dece sa nu stim sa citim grafia Maia, sa interpretam simboistica Dogon, si alte asmenea?
    Toti marii profeti au simtit iluminarea dupa 30 de ani, indiferent ca vorbim de Iisus, Mohamed, Siddhartha. Dece noi trebuie sa indoctrinam copii de mici; sintem atit de nesiguri de minciuna spusa incit trebuie sa ii facem din nou „soimii patriei”? Incercam sa ii educam sa ii bagam inapoi in front? sa ii transformam intr-o melasa inconstienta – un comentator voia sa inlature divergentele dintre stiinta si religie, probabil prin rugaciuni in timpul experimentelor ce nu vor sa confirme teoremele!
    E nevoie sa fim contemporani cu mileniul in care traim daca nu vrem sa repetam un isis de inspiratie crestina – ca au mai fost in istorie situatii – in definitiv inchizitia a ars pe rug 5 milioane de vrajitoare!

    • Da , aveti dreptate. Suntem un stat laic chiar daca populatia aparent este religioasa , comportamentul multor semeni neavand nimic in comun cu o educatie crestina sanatoasa, ce vedem sunt exagerari religoase de tot felul incepand cu numarul mare al lacaselor de cult construite dupa 1989 si pana la plimbatul moastelor pe strazi.
      Cand se va discuta despre constitutia tarii la nivelul invatamantului liceal incepand cu clasa 11 – 12 atunci putem avea pretentii ca si religia sa-si gaseasca locul potrivit.

  8. Intentia acestui comentariu nu este sa atac calitatea nici a ideilor, nici personala a autoarei. Am un singur lucru de spus: Romania e o tara profund religioasa si spirituala, in care oamenii inteleg multe despre latura asta a experientei umane, si aproape nimic despre orice altceva. Poate ca ar fi pentru binele tuturor sa incercam sa intarim si partea non spirituala si religioasa a educatiei pentru ca majoritatea romanilor au nivelul de intelegere al propriului corp echivalent cu ce era firesc acum cateva sute de ani. In plus, scoala e un loc in care ar trebui sa ne gasim locul toti, pentru ca de-asta e scoala, nu scoala RELIGIOASA. Inteleg ca oamenii religiosi isi doresc sa aiba contact cu credinta peste tot si totul in lumea asta sa fie numai pentru ei, dar atunci cand ai pretentia sa fii respectat, ai datoria sa ii respecti si tu pe ceilalti si sa accepti ca nu toata lumea e interesata de credinta ta, nu toata lumea ti-o impartaseste si mai ales, nu toata lumea vrea sa isi educe religios copilul, ca urmare, propunerea articolului e excelenta pentru o scoala cu profil religios si as adauga, infiintarea scolilor 1-8 cu profil religios ar fi minunata. In felul asta, oamenii care isi doresc sa isi educe copilul religios, o pot face in linistite intr-un loc specific. O ultima idee: religia, credinta, spiritualitatea, nu sunt pe acelasi plan cu matematica, limba materna, limba straina, istoria , georgrafia si tot asa. Religia e o optiune personala care te imbogateste pe tine. Celelalte sunt necesare supravietuirii. Georgrafia e utila sa afli cum ajungi din orasul tau in alt oras si sa nu te ratacesti in propria tara, as zice ca e elementara, iar istoria te invata sa intelegi prezenntul si sa eviti greselile trecutului repetate la infinit. Ajuta mult ca sa stii cu cine votezi si sa nu te trezesti ca ti-a fost furata tara de sub tine si tu iti mananci de sub unghii de saracie intre doua rugaciuni. Religia e o alegere valida, minunata pentru unii oameni, dar va rog, respectati-i si pe cei care fac alte alegeri si nu ii obligati sa aprofundeze credinta la scoala.

    • Ceea ce doriti dvs. nu este posibil. Religia este indispensabila supravietuirii. Este singura care face posibila activitatea in grup.

      • In caz ca nu stiati exista omeni atei care traiesc fara religie si chiar daca vi se pare imposibil pot activa in grup/colabora. Apartenenta la grup nu este dictata numai de religie. Sau nu ati vazut popare de aceasi religie rãzboindu-se?

  9. Citez din articol „scopul orei de religie este să ofere cunoștințe legate de identitatea religioasă de pe teritoriul unei țări” – dacă ăsta ar fi scopul, atunci ar trebui să se ofere cunoștințe despre toate religiile care se practică pe teritoriul țarii, nu să fie oră de îndoctrinare creștin-ortodoxă cum se întâmplă în realitate. Vorbim despre cunoștințe generale, dar noi avem copii la școli din România și vedem ce se predă acolo, este prozelitism 100%.
    Acum vorbind de note, religia este o minciună, de la cap până la coadă. Cum să predai copiilor minciuni iar apoi să îî evaluezi cu note pentru că nu au reprodus corect acele minciuni? Școala ar trebui să fie exclusiv despre a-i învăța pe copii lucruri adevărate.

    • „religia este o minciună, de la cap până la coadă”

      De pe astfel de pozitii radicale nu se poate discuta constructiv si demonstreaza ca exista si radicalism ateist.
      Pe de alta parte sper ca a trecut vremea pumnului in gura.

      • Vad ca va place cand dvs bagati pumnul in gura.
        Nu exista solutii reale ca sa nu fie copiii spalati pe creier:
        – frica de ostracizare din partea colegilor, profesorilor, dirigintelui
        – prostia parintelui ca poate invata ceva si de acolo. Sau lenea
        – restrictia de a nu pleca minorul daca nu e ultima ora. Sala de sport e ocupata, la fel si terenul daca exista, nu poate sta nesupravegheat in curte, la sala de lectura nu se leaga nimeni la cap cu copii mici …
        – exista curiozitatea nativa a copilului mic, oare ce se intampla acolo? Cantece, pictura,
        dar depinde de talentul (nu harul) profesorului – nepoatelor mele mai e un pic si le e sila sa mai deseneze o aura sau niste aripi de inger, dar nu se explica despre ce e vorba la Pasti, la Craciun, la sfantul saptamanii … Altii sunt infricosati cu IADUL sau apostrofati ca nu au pupat icoanele cum trebuie, pana la un moment dat se facea impartasanie implicita – desi opozitia ne aduce la discutiile de mai sus. Am colegi oameni mari, rockeri, dar cu mult bun simt de oras mic de provincie, apostrofati in scoala de preoti ca nu au pupat icoanele in ordine cum trebuie, isi amintesc de asta si nu e ok

        • „A apostrofa” e una „a atrage atentia” e alta.
          Nu stiu care e situatia colegilor dvs. sau a preotilor care i-au apostrofat, dar stiu ca intr-adevar in biserica sunt oameni, preoti sau nu, care iti atrag atentia cand nu faci lucrurile „cum se fac”.
          Dar este infantilism sa te superi si sa tii supararea asta toata viata.
          In orice institutia este o eticheta. Daca te duci acolo faci lucrurile cum se fac acolo, nu cum vrei. Daca te duci la Opera sau Filarmonica te imbraci adecvat, intri pe usa care este deschisa pentru public, nu pe usa actorilor ca esti curios sa vezi ce fac ei in spatele scenei.
          Daca te duci la sala de fitness de asemenea respecti eticheta de acolo. (Cand am fost prima oara la o sala de fitness in București am fost apostrofat ca am venit in papuci, pentru ca eu fiind de la țărănoaia așa se făcea acolo. N-aveam de unde sa stiu ca la Bucuresti se merge numai in snikersi. :) Ce era sa fac, sa ma supar si sa nu mai calc in viata mea in salile de fitness din București sau sa ma conformez?)

          La biserica este vorba de un ritual, ca de-aia e biserica. Veneratul icoanelor intr-o anumita ordine vine din faptul ca Biserica recunoaste o ierarhie Cereasca.
          Dar omul contemporan nu mai stie de nicio ierarhie. Toata lumea este egala cu toata lumea, de-aici mirarea si ideea ca la biserica trebuie sa faca fiecare ce vrea.

          Si eu am fost „apostrofat” de multe ori in biserica, intotdeauna de oamenii in varsta din jur, niciodata de preot, dar nu am facut niciodata capat de tara din asta. Asa inveti. N-ai de unde sa stii daca nu te duci si practici si gresesti.

          Si apropo, acum sunt prea batran sa ma mai definesc ca „rocker”, dar in adolescenta eram dintre cei cu gothicul si death metalul. Acum mai răruț că mi se par copilării, poate doar niște progresiv sau niște glam din cand in cand, dar empatizez rockerii. :)

  10. Care e diferenta dintre a nu recunoaste o statuie cu Cristofor Columb si a nu recunoaste cu o statuie cu Ioan Botezatorul? Niciuna.

  11. Acestui articol i-ar sta bine ca debut de formare pentru angajații MEN pe post de profesori de religie. Mulți dintre ei nu pot face diferența între dogmă și cunoaștere, necum să fie capabili să livreze rațional informații despre oricare cult ori curent religios.

    In afară de repetat până la sațietate diverse rugăciuni și proferat fără jenă superstiții, activitatea multora în școală constă în prozelitism religios robust, fățiș, acționând ca agenți de influență pentru BOR și cu complicitatea unor directori de școli mult prea preocupați să „se pună bine” cu biserica.

  12. Daca se doreste imbogatirea cunostitelor religioase elevul ar trebui sa parcurca o istorie a religilor si probabil prezentata din punct de cedere antropologic. Nu sã i se prezite „cartea sfanta” (de obicei de un popa) ca singura religie, sau cel putin si singura adevarata. Din cate observ se doreste o indoctrinare nu o cunoastere a religie.

  13. Acest articol isi are locul pe lumea-credintei punct ro din punctul meu de vedere. Si foarte pe scurt, orice incercare de prozelitism catre minori va trebui considerata abuz psihic si introdusa ca si infractiune in codul penal. Istoria religiilor e una, ce se face acum in scoli e alta, iar la orele de istorie a religiei toate povestile ar trebui prezentate cu mentiunea ca ele contin la fel de mult adevar ca o carte din seria Harry Potter, poate asa scapam de extremisti in cateva generatii.

    • Asta e o poziție cam… extremă. Poate fi șocant sa auzi asta, dar orice poate deveni deviant dacă este dus la extrem, așa că nu vor dispărea extremiștii dacă nu se predă religie. Cel mai bun exemplu ești chiar tu însuți

  14. Nu inteleg necesitatea „educației religioase”.
    Sunt multe lucruri care ar putea fi educate la un om, scoala nu le poate educa pe toate si trebuie alese cele care te fac functional in societate.
    E drept, mi-ar plăcea ca societatea in ansamblu sa educe mai mult empatia si dorinta omului de autocunoastere ( self awareness si gândire reflexivă ). Va garantez ca acestea ar produce „minuni” chiar si in absenta religiozitatii. La fel cum, religiozitatea fără empatie si self awareness e doar un set de frici si de ritualuri. Unde greșesc majoritatea religiosilor este ca postulează ca nu poate exista moralitate, empatie in afara credinței și a practicării unei religii, deci nu putem fi buni decât dacă avem FRICA de Dumnezeu. Asta probabil fiindca ei nu au experimentat si alte sentimente decât frica.
    Ca sa închei, sistemul nostru de învățământ are grija sa facem religie din clasa 0, teoretic opțională, obligatorie de facto. Vedem cu toții că e frectie la picior de lemn daca nu cultivăm empatie, awareness, moralitate. Pe scurt, degeaba umplem școlile de popi si icoane daca nu avem psihologi. Pana la urma psihologia devine o știință până si la noi, si, deși mulți cred ca e doar pentru „nebuni”, niste psihologi adevărați nu doar cu numele, dar asta e alta poveste, ar avea mult de muncă la noi, chiar si cu cei de varsta frageda. Se spune ca scopul educației este empatia, de fapt ce credeti ca diferențiază o societate civilizată de un popor necivilizat, sărăcia doar?

  15. Doamna e din alte filme: sustine necesitatea orelor de religie ea predand in Romania filosofie.
    Copiii prescolari si din ciclul primar au greata din a mai desena ingerasi si sfinti. Nu se pune macar accent pe a spune 2 fraze despre sarbatoarea de saptamana asta. Pe de alta parte stiu persoane adulte acum care au fost apostrofate sever de profesor/preot ca nu au respectat ordinea puparii icoanelor
    Cand eram in gimnaziu, intr-un orasel, ne-a dictat un preot zeci si zeci de pagini despre evanghelii cu simbolistica in iconografie (bivolul lui Luca, leul lui Marcu, ingerul lui Matei, vulturul ev. Ioan).
    Iar apoi in liceu la muncipiu, unde cica aveam un laborator dedicat („minisat”) si cu un profesor bine vazut, am pierdut vremea.
    Daca ne trebuie morala crestina, de ce nu facem morala si eventual facem o paralela cu poruncile si explicam, dezbatem de ce nu e bine sa faci una sau alta.

  16. Romania este un stat laic, prin urmare in scoli nu are ce cauta religia asa cum se preda azi, de profesorii pregatiti prin institutele teologice. Prin urmare, util ar fii la clasele mici sa se invete doar ceea ce inseamna a se respecta simplu cele 10 porunci si semnificatia marilor sarbatori din an, Pastele si Craciunul, pentru a fii un crestin bun. La gimnaziu si liceu este nevoie de o istorie a religiilor dar si a artelor. Temele biblice si iconografia se sprijina pe arte si curentele ei. Arhitectura a jucat un rol major in proiectarea interioara si exterioara a edificiilor de cult. O religiozitate prea ridicata a fost mereu pentru orice societate umana o frana in dezvoltare si progres, sa ne amintim de Inchizitie. Orice copil si tanar trebuie ca prin ora de religie sa devina tolerant si intelegator, mai empatic si solidar cu semenul sau dar si fata de alte religii si ritualurile lor.

    • Romania nu este stat laic. In Europa numai Franta este stat laic.
      Restul recunosc o serie de culte si le finanteaza, iar in unele state din nordul europei sau in UK exista religie de stat.

      • Sa avem pardon, atata timp cat in Constitutie, BOR-ul nu are dreptul sa intervina in problemele de guvernare si parlament este stat laic. Ca in realitate, statul acorda subventii si ajutoare institutiilor religioase este altceva si rasplata pentru sustinere electorala. Ca a acceptat ca religia sa fie predata in scoli este un compromis pentru a castiga viitori enoriasi. Va recomand sa stati un an in Turcia lui Erdogan si atunci veti face diferenta dintre stat relgios si laic.

  17. La scoala nu se preda o istorie a religiilor asa cum ar trebui ca sa fie sustinut argumentul dumneavoastra. La scoala se face o indoctrinare pe fata fara jena catre ortodoxism. Foarte multa lume, parinti chiar, argumenteaza ca religia ii invata pe copii ce este bine si ce este rau … fara suparare dar aspectul educatiei morale nu este responsabilitatea scolii ci a parintilor. Ce este bine, ce este rau, ce este corect, chiar si empatia din „ce tie nu-ti place altuia nu-i face” … sunt lucruri invatate de la parintii mei cu mult inainte de a auzi de „porunci” (dap, la ora de religie). Deci daca se vrea o invatare a notiunilor religioase pentru a putea discuta in cunostinta de cauza, recomand sustinerea unei ore de „istoria religiilor” si lasatul educatiei morale parintilor.

    • Una din găselnițele propagandei religioase este instituirea stării de confuzie dintre religie și morală. Nu avem nevoie de religie pentru a fi morali, morală aveau și comuniștii, morală au și mafioții. Morala creștină nu are nimic original, o găsim încă de la Confucius.

    • Extraordinar articol, va felicit!
      Din pacate, citind unele din comentariile de mai sus, se vede ca este greu se inteles si fiecare il interpreteaza dupa bunul plac, raportar la gradul de educatir si inteligenta..
      Daca macar 10% din parintii acestei tari ar citi si ar intelege articolul dumneavoastra, nu am mai trai cu teama pentru viitorul intelectual si social al copiilor nostri.
      Multumim, stimata Doamna!

    • eu consider ca educatia morala nu e treaba doar a parintilor, nu toata lumea fiind norocoasa ca si inclusiv dvs. un parinte poate spera cel mult sa transmita copiilor proprile valori, doamne fereste! iar unii parinti s-ar rasuci in mormant sa afle cum au iesit copii lor. ori chersinul a crapat, ori nanasu a stranutat… hapciu! si tocmai in acest punct decisiv cum zic unii intervine scoala… de multe ori degeaba. care va sa zica ca nu le are orice ai face tatito… o posibila exceptie fiind constiinta care la unii da rateuri mandrii fiind ei de-aiasta isprava. asa ca ne intoarcem tot la scatoalca parinteasca.

  18. Chiar nu îmi vine să cred: sunt pe site-ul Contributors?
    Tocmai terminasem de citit Catherine Nixey, Epoca întunecării Cum a distrus creștinismul lumea clasică, recent apărută la Humanitas. O recomand și autoarei, cu atât mai mult cu cât este scrisă de o jurnalistă din Elveția; sigur, din altă parohie decât cea a autoarei.

  19. Nu e responsabilitatea statului sa asigure ore de religie in scoala. Fiecare cu prietenul lui imaginar, nu e nici treaba statului si nici obligatia statului sa il ajute in fabulatii, mai ales ca statul nu e ceva abstract ci suntem noi: de ce as fi eu obligat sa ajut, ca o componenta a statului, pe cineva sa predea religie ortodoxa la scoala in loc de cultul Cavalerilor Jedi? Pana la urma si una si alta au carti, le putem numi sfinte ca sa vorbim intr-un limbaj comun, si amandoua se adreseaza unui univers „far, far away”.

    La varsta la care cineva ajunge profesor se presupune ca trebuie sa aibe maturitatea intelectuala pentru a face distinctia intre mituri si realitate, chiar daca sunt de mii de ani. Nu de alta, dar incetul cu incetul s-a demonstrat ca pamantul nu e tocmai plat, ca fulgerele nu vin nici de la zei si nici de la un sfant, de cate sute de ani mai e nevoie pana cand religia va fi goala si total nulificata de stiinta?

  20. Scoala e un bun comun al tuturor cetatenilor unei tari. Acapararea ei in interes personal de catre un anumit grup, fie si el majoritar, denota inapoiere sociala! E un abuz pur si simplu! Numai bine ca efectele se vad la nivelul general de cultura si civilizatie al tarii! Cel mai mic consum de pasta de dinti si sapun pe cap de locuitor din Europa, cel mai mare numar de mame adolescente si minore din Europa, cel mai mare numar de copii abandonati di Europa (peste 50000, probabil mai mult decat toate tarile EU la un loc)! Si acum, cea mai mare mortalitate cauzata de Corona la 100.000 de locuitori din Europa! Intradevar, religiozitatea romanilor da rezultate! 🤣

  21. Felicitari pentru curajul de a aborda o tema ca aceasta si pentru realism!
    Cristofobia, ura de sine, raportarea amnezica la radacinile cultural-religioase ale Europei sunt tot atatea semne ca europenii incep sa nu mai perceapa ca pe o tragedie esecul umanismului ateu (de tip Auschwitz sau Gulag). Intr-o lume secularizata ca cea de azi, scoala are ca prim rol informarea religioasa, obiectiva si irenica, a elevilor, iar nu, cum atat de bine subliniaza autoarea acestui articol, catehizarea lor – care revine extrascolar, in mod necesar si firesc, confesiunilor si denominatiunilor religioase. Un om alfabetizat religios nu e un om mai bun, ci un om responsabil, ceea ce nu e tocmai putin lucru pentru un stat de drept care cultiva si intretine libertatea responsabila, fara de care ar inceta sa mai existe.

  22. Aparte de conținutul / valoarea comentariilor, este uimitor cât de des apare „articulatul” „copii” în loc de „copiii”.

    • Aceasta este o adevărată „tragedie națională”. Să nu mai vorbim despre diferența dintre „copiii proprii” și„propriii copii”. Sau dispariția din vorbirea curentă a timpului mai mult ca perfectul, a modului condițional optativ, sau folosirea adjectivului în locul adverbului. Iar acest comentariu nu este al unui specialist; cred că specialiștii sunt disperați.

  23. Un articol scris bine, dar impertinent. Obrăznicia rezidă în tupeul cu care pretinde educație religioasă în instituțiile unui stat laic.

    Articolul nu-și chestionează propria premisă: de ce ar trebui să credem în divinitate ? Ce e bine în credința religioasă ? Pentru a scurta demonstrația: nu există absolut nici o concluzie științific construită și nici măcar un indiciu că religia te face mai moral, individual sau colectiv.

    Or, dacă religia nu se poate justifica prin criteriul binelui comun, rezultă că ea rămâne doar o opțiune strict individuală, ajutând probabil la alinarea temerilor existențiale legate de suferință, boală, bătrânețe, singurătate și moarte. O strategie catartică, precum oricare alta. Atunci, dacă religia este o cale individuală, ea trebuie respectată în cadrele constituționale ale libertăților individuale și în nici un caz nu poate fi sprijinită de stat, care este laic.

    Predarea religiei în școli este un scandal etic, intelectual și civic.

    • Religia este o necesitate pentru omul slab. Punct! Religia în școală, de fapt îndoctrinarea fiindcă, după cum au remarcat mulți, în școală asta se face, este o piatră de moară atârnată copilului, de care cu mare greutate, dacă, va scăpa mai târziu. Va deveni astfel angajatul altora, care sunt liberi în gândire.

      • Felul cum vă impuneți judecățile – prin forța frazării, nu prin cea a argumentului – trădează o viziune rudimentară asupra cunoașterii. Ca să vă imit, adaug și eu: punct!

    • Romania nu e stat laic! Serios. Stat laic inseamna altceva. In Europa numai Franta este stat laic.

      Ronania finanteaza 17 culte recunoscute oficial de lege, licee si facultati de teologie, conservarea locaselor de cult monument istoric, ba chiar si constructia de altele noi, si are protocoale de colaborare pe teme sociale sau educatioanle cu aceste culte. Iar argumentatia moral-religioasa este o proactica curenta in dezbaterea legislativa.
      Dupa ce definitie este asta stat laic?
      La fel fac si Germania, Italia, Polonia si toate celelate state europene cu exceptia Frantei.

      Ba chair Norvegia, Danemarca, Finlanda, Islanda si UK au religie de stat (luterana, respectiv anglicana in UK).
      Aveam si noi in constitutia din 1923 religii de stat: Biserica Ortodoxa si cea Greco-catolica.
      Dar noi suntem primii care dam cu piciorul la lucrurile stabile, testate in nunele unor mode… de-aia suntem codașii Europei la orice capitol.

  24. Educația se face cu profesori/educatori inspirați și talentați. Nu numai la religie dar și la fizica, matematica sau istorie. Eșecul educației religioase din România se datorează tocmai lipsei educatorilor de calitate. Eșecul educației din școlile de stat din Romsnia nu este diferit de cel din umea așa zis civilizata de care vorbea un comentator mai sus: in ambele cazuri avem de-a face cu profesori prost platiti si disprețuiți de societate. Asta face ca selectia educatorilor sa se faca dintre prrdoane mediocre si lipsite de talent a celor care ar fi vrut ss fie doctori sau bancheri dat n-au fost destul de buni pentru asta.
    In lumea capitalistă de acum 80 ani un profesor era f respectat, în cea de azi un profesor reprezinta ceva doar in Finlanda.
    Ls ora de religie trebuie sa li se explice copiilor (di adulților) ca nu suntem doar o adunătură de C H, O și N care s-au hotărât intr-o zi sa se organizeze ca apoi sa se disperseze fara urmă.
    Ar mai trebui să li se inculce copiilor dar si adultilor și sentimentul ca lumea nu se invarte in jurul nostru, ca nu suntem centrul universului, ca suntem o mica parte din ceva grandios pe csrr-putem numi spirit, Dumnezeu Alah, Jahve, etc.
    Educația secularista din ultimii 30 ani din lumea civilizată a creat un om religios tip nou, în care avem noi idoli: actorii dr cinema, jucătorii de fotbal sau cricket, frizeri și bucătari celebri.
    La care mai adăugăm pe un nou dumnezeu: propria persoana.
    Su încă două vorbe – trei prostii. M-am întrebat de ce se aduna unii oameni aparent normali ls cap in cluburi de motociclisti. Cred cs le lipseste o minimă socializare, nu merg nici macar la biserica. Distrugerea sentimentului apartenența la o comunitate s fost începută de comunism și desăvârșită de ultimii 25 ani de hiper capitalism. Frecventarea unei biserici macar pentru socializare i-ar feri pe multi de nevroze sau depresii.

  25. Așa cum dumneavoastră recunoașteți, revelația „științei” religioase a venit abia după ce ați ieșit din Ro și ați început să aveți contact cu oameni care privesc în mod științific religiile și religiozitatea. Referirile din Biblie și / sau Coran si / sau alte cărți religioase înseamnă învățământ științific. Pentru că se discuta și se interpretează pe text religios validat /acceptat.

    Corect ar fi că schimbarea sa înceapă de la predarea in Facultățile de Teologie. Ar trebui în primul rând instruiti cei care urmează cursurile didactice de teologie, despre cum sa abordeze științific evolutia problemelor religioase. Apoi, la cursurile anuale de perfecționare a profesorilor de religie, sa fie diseminate aceste modalități de abordare științifică a fenomenului religios din Europa și din întreaga lume.

    Ideea că „statul este dator” e desuetă atâta timp cât programa orelor de religie este in grija și sub coordonarea directa a BOR. Statul nu are cum sa schimbe „paradigma” predarii pentru că nu știe cum să o facă. Faptul că dumneavoastră oferiți niste idei și soluții nu obliga Statul la nimic. Profesorii și specialiștii din domeniu sunt cei care știu cel mai bine despre ce este vorba, ei pot sugera schimbarea, ei o pot impune. Ce să facă Statul? Cine anume fiind acest „Stat”?

    Ați fost ofensată de faptul că niște copii (sau poate chiar adulți), nu au putut face distincția dintre o imagine a Trinității și imaginea Sfintei Maria cu copilul. Dar câți profesori de religie cunosc sau vorbesc despre Confucianism, de exemplu? Sau despre Ghilgameș?
    Revelația pe care ați avut-o, cu punerea creștinismului în context European și Iudaic a fost una de adult. Pentru că ați avut acces la o școală cu o abordare științifică a învățământului, nespeculativa, bazata pe documente și surse concrete. Fix acest mod de abordare a oricărei materii socio-umane trebuie aplicat și în Ro. Cu referiri la surse, fără speculații, filosofii și dogme inutile. Dar, nu „statul trebuie”, nu „copiii trebuie”. Adulții responsabili cu învățământul trebuie sa își revizuiască modul de predare, în primul rând.

  26. PS
    Întrebarea la care autoarea ar trebui sa raspunda intr-un nou articol este cum alfabetizam profesorii de religie din scoli. A preda religia cu desene de ingerasi, cum bine mentiona un comentator mai sus, nu aduce mare valoare in viata copiilor. A preda religia ca o simpla incursiune in istorie sau arte, cum sugera alt comentator, este o alta extrema. Predarea religie de către preoți inculti este cel mai mare deserviciu care se poate face educației religioase. In unele tari la examenul la medicina sau la intrarea in armata (profesionista) se face si un interview in care se încearcă sa se stabilească dacă candidatul este potrivit pentru meseria respectiva. Asa ceva ar trebui sa fie obligatoriu pentru a fi admis ca profesor de religie.

    • Rolul istoriei ne arata cum au evoluat religiile, inclusiv ortodoxismul, care sunt diferentele dintre acestea. Apoi tot istoria ne arata ca de a lungul timpului toate Sinodurile religioase au dus la interpretari diferite ake unor dogme si ritualuri. Arhitectura si arta ne arata diferentele dintre diferitele tipuri de lacase de cult, organizarea interioara, ex.pronaos, naos, altar, gropnita, amvon, tipuri de cupole, forme de usi si ferestre,etc. Tine si de o anume cultura religioasa care merita cunoscuta. A vorbi numai de ritualuri de inchinaciune, impartasanii si de actiuni de pelerinaje duce la o saracire a credintei si sentimentului religios, care capata caracter habotnic.

  27. Religia ca institutie este una, a fii credincios este alta. A fii bun pentru o profesie tine de domeniul psihologiei. La noi o evaluare de asemenea tip nu se aplica decat la unele mari companii straine. Aplicarea unui asemenea mecanism ar aduce omul potrivit la locul potrivit. Institutele teologice dupa 1990 au crescut numeric ca ciupercile, au scos mii de absolventi, dar carora nu le poate asigura nici cea mai saraca parohie de la tara, se dau parohiile mai ceva ca aurul. Asa ca solutia a fost scapam de ei si ii trimitem in invatamantul de stat, ca de acolo nu ii mai da nimeni afara. Daca 5% au si talent de profesori, restul nici nu merita acest titlu.

  28. Stiti ce invata copiii la orele de religie in Romania? Ca orice pacat imoral ai comite, furt, avort, etc, te iarta popa. Si vad si exemplele cu “vrednicii” Dragnea si Bacali care isi cumpara spalarea de pacate cu banii lor sau ai statului. Probabil viitori sfinti ortodoxi si ei. Eu insumi am o verisoara care a facut avort la 18-19 ani. Daca stiam, ma ofeream sa-i adopt copilul. Acum e mare credincioasa si mare prietena cu popa satului (de fapt il infunda de cadouri, in timp ce pe bunica o ignora complet)! Copiii trebuie invatati ca de fapt popa nu poate sa-ti ierte pacatele, mai ales cand incalci legea! Cred ca unii ucigasi, pedofili, violatori nedescoperiti se simt cu constiinta impacata odata ce sunt “iertati” de popi! De asta religia e ATAT DE PERICULOASA!

  29. Foarte bun articolul, felicitari pentru argumentare, insa as dori sa fac o precizare.Problema prozelitismului religios vine la pachet cu scaderea influentei bisericii si a religiei in general.Morala crestina este oricand binevenita, insa din pacate fuzionarea cu biserica si dogmatismul timp de doua mii de ani, a dus la aceasta abominatie din ziua de azi.Religia per se nu poate fi catalogata drept rea, pentru ca rezultatele ei depind de oamenii care o distribuie, si tine exclusiv de cunostinte.In principiu, la varsta frageda, partea mistica a religiei e cea care atrage tinerii, iar pe masura ce avanseaza in viata, locul misticului este luat de nevoile societatii, mai precis conformismul social (nunti, botezuri, si alte datini).Problema nu a fost niciodata religia, ci oamenii.

  30. Stimata doamna,

    Nu sunt de acord, printre multe altele, cu pasajul „De asemenea, analfabetisul religios produce fundamentalism, căci fundamentalismul religios este o opțiune pentru acei care nu au înțeles diversitatea internă confesională și istorică a unei tradiții religioase.”

    Credeti ca sunnitii care ii urasc de moarte pe siiti o fac neavind idee de coran? Mai aproape de noi, credeti ca ortodocsii care ii urasc pe catolici sau pe greco-catolici nu au idee de biblie? De multe ori tocmai credinta ii face pe oameni sa-i urasca pe cei de alta credinta.

    Cursul de religie ar trebui sa fie despre religie in general, nu exclusiv despre crestinism dar unde sa gasim asemenea spirite universale cind pina si intelectualii romani de vaza (nu dar nume dar ii stiti) sint pe undeva niste fundamentalisti ortodocsi?

    Va istorisesc o pilda: Un om trebuia sa se duca sa se roage dar o pisica dormea pe faldurile hainei sale. Ca sa nu o scoale din somn si-a taiat poala hainei. Stiti despre cine e vorba?

  31. „Aceasta este treaba statului căci dacă statul nu oferă o formare de bază legată de noțiuni religioase, atunci credincioșii și necredinicioșii se vor trezi într-un dialog al surzilor, care nu va face decât să adâncească falia socială dintre ei.”

    Să zicem că ar fi într-adevăr treaba statului să facă educație religioasă in școli. Întrebare esențială e: care stat? statul național-ortodox-securist român sau Uniunea Europeană cea post-creștină (căci, in fond noi nu suntem altceva decât un soi de județ in UE)? Că, la drept vorbind, de la teorii seducătoare la realitatea din teren e o diferență ca de la cer la pământ, iar o programă la Religie alcătuită de sutanații gradați și păcătoși ce domnesc in Statul nostru biserricos ar fi o cu totul altă mâncare de pește decât un manual paneuropean de Educație Religioasă. Și uite așa intuim unde e falia aia socială pe criterii religioase: in sânul bisericuțelor politichioase, altfel, oamenii obișnuiți, ignoranți intr-ale religiei, se împacă tare bine cu vecinu lor, chit că e protestant sau musulman. Sărăcia cu duhul e o binecuvântare, nu-i așa?

    De unde rezultă că cel mai rău lucru cu putință pentru armonia socială e ca Statul (recte Politicul) să se amestece in chestiunile spirituale, de pildă prin tentativa de a ‘educa’ norodul in spiritul înălțător al toleranței religioase (pe care, nu se știe de ce, in răspăr cu istoria cruntă, autoarea pare a-l plasa in aria responsabilității statale).

    Iar lucrul ăsta deja se întâmplă. Dar unii vor mai mult.

    E neînțeles de ce am vrea mai multă Religie in virtutea unui presupus ‘drept la alegere educată’ in materie de religie. E ca și când am imagina Credința ca pe un soi de marfă ce e musai să fie etalată pe tejghea, sub toate Sortimentele sale acreditate de Administratorul Piețelor (adică Statul). Nu numai că alegerea informată in materie intelectuală ar presupune un contact îndelungat cu produsul ce urmează a fi achiziționat, dar utilizarea sa intensă conduce la modelarea mentală a copilului-client-fără-voie (dar și a adultului neconsolidat in plan axiologic). Cum să aleagă un copil ceva ce nu poate înțelege, ceva ce nu poate cuprinde, ceva ce-i acaparează existența, ceva ce-i ocupă timpul cu mirajul sacrului la vârsta in care instinctele sale profane se trezesc la viață (având astfel preocupări mai degrabă materiale și sociale)?

    Și de ce ar trebui ca Statul să facă treaba Comercianților de Divinitate? De ce nu-și fac Bisericile un Mall al lor, cu tarabe biblice, cu Isuși care le dărâmă, cu Profeți in vitrine, cu reformatori pe bandă rulantă, cu degustări de sfinți și pupături de moaște, ca să aibă mușteriul de unde alege…in deplină cunoștință de cauză?

    Se ocupă oare Statul cu publicitatea și educația pentru…cinematografie? De ce nu ar face-o? Nu ar trebui oare să ne alegem filmele in care urmează să ne pierdem mințile pentru 2 ore cât mai bine informați asupra studiourilor care le produc, asupra regizorilor, scenariștilor etc? De ce riscă Statul să ne lase in mâinile unor povestași care la o adică pot devia de la liniile narative ce sunt pe placul lui? Cum ar fi să se umple lumea de rebeli, instigați fiind aceștia de filme, facebook, literatură și muzică rock, incă din copilărie? Cum ar fi ca tineretul să ajungă să se hrănească spiritual mai degrabă de la niște guru precum Tarantino, Roger Waters, MikeyHash sau Richard Dawkins in loc să caște gura la popi și dascăli? Aa, dar stați, deja se întâmplă asta -Spiritualul s-a atomizat, miriade de povești au invadat mințile oamenilor pe internet- și uite că lumea nu s-a năruit. De ce? pentru că de fapt Credința nu se poate preda, la fel cum nici Filozofia nu poate fi predată, odată transformate in discipline școlare fiind trădate in esența lor care este fluidă. Credința este ceva eminamente personal, nu poate fi supusă unui proces de evaluare, examinare, teoretizare. De aceea nici nu există analfabeți religios, ea curge și nu este niciodată la fel, iar cine o teoretizează o circumscrie unei ideologii, încremenind-o intr-un proiect politic. Pentru bunii creștini: întrebați-vă de ce Hristos nu v-a lăsat nimic scris. Era analfabet religios?

    Ce se poate preda este o Istorie a Religiilor. Dar fără pretenția că studiind câte ceva din religiile de altădată am putea deveni nu soi de salvatori spirituali ai lumii de astăzi.

  32. De acord cu multi comentatori deja.

    Daca nu e superlfuu sa adaug ceva:

    ” Islamofobie și antisemitismul sunt cel mai adesea corelate cu incapacitatea de a aprofunda propria tradiție religioasă.”

    Mda. Si invers? „Crestinofobie si homofobie sunt cel mai adesea corelate cu incapacitatea de a aprofunda propria tradiție religioasă.” Cu adresa evident la adoratorii lui Mahomet. Sau ei sunt hors concours?

    In fine; la un nivel mai sus, evident, cunostiinte despre religie/religii sunt extrem de binevenite, extrem de necesare, si evident, daca se poate, parte a unui program educational national, oriunde. Dar.. sigur, e complicat; religia/religiile sunt legiune [no pun intended], ce D-zeu [again, no pun intended] sa mai faca statul, in RO sau aiurea, in acest sens, cand totul se duce zi de zi dracului [din nou, no pun intended]? De unde energia, timpul, finantele, ba chiar, si audienta…?

  33. mai bine ar invata la scoala:
    – acordarea primului ajutor
    – igiena, nutritia
    – ce sa faca in caz de incendii, cutremur, accidente, pandemii, etc.
    – educatie financiara de baza

    • Probabil ca dv nu sunteti corect informat .
      In mod sigur , copiii din Ro stapanesc aceste cunostinte .
      Deplin .
      Si multe altele …
      De fapt , copiii din Ro achizitioneaza in scoala toate cunostintele de care vor avea nevoie in viata …
      In primul rand , deprinderea de a intelege / invata lucruri noi …
      Si – mai ales – gandirea critica …
      Iar unii posesori de diploma de bacalaureat stiu chiar ( si ) sa calculeze aria dreptunghiului ; sunt sigur ca cei pe care i-am intalnit eu – si mi-au cerut ajutorul in chestiunea respectiva – erau exceptii .
      Iar faptul ca cifra oficiala pentru analfabetismul functional in randul absolventilor de gimnaziu este de 42 % nu trebuie sa ne ingrijoreze .
      Deloc .
      Pentru ca cifra la nivelul intregii societati este – foarte probabil – cam dubla .
      Deci copiii stau fffff bine ( si ) din acest punct de vedere .
      Este fffff limpede ca distinsa autoare are fffff mare dreptate cand identifica lipsa ” alfabetizarii religioase ” ca problema ( importanta , poate principala ? ) in scolile din Ro …

      • mare dreptate aveti. imi aduc aminte de cazul vioricai dancila, fost premier si de profesie profesoara de matematica. intrebata de un jurnalist care e aria cercului, nu a stiut sa raspunda corect, ceea ce e grav pt un profesor de matematica. toti au ras de ea, vai, nu stie aria cercului. dar sunt convins ca 90 la suta dintre cei care au ras habar nu aveau cum se obtine aria cercului…

    • Da aveți dreptate ,de religie să se ocupe părinții,bunicii,,,să-i ducă la biserică dumineca să le explice,să le citească din Biblie etc …apropo unele culte religioase cum au tot felul de activității religioase cu copiii la biserică!

  34. Iată o aserțiune care merită o atenție sporită și un comentariu separat:
    „Islamofobie și antisemitismul sunt cel mai adesea corelate cu incapacitatea de a aprofunda propria tradiție religioasă”

    Doamnă, in primul rând trebuie să aflați că islamofobia NU există. Da, utilizați un termen ce NU există in limba română. De altfel nici in alte limbi europene nu exista până recent.

    A așeza in aceeași frază o născocire precum ‘islamofobia’ cu realitatea hidoasă și străveche a antisemitismului este cel puțin vexatoriu pentru toți evreii din lumea asta a căror viață este realmente amenințată de o ciurdină de complexați vizavi de geniul iudaic.

    Dacă ar fi să acceptăm necesitatea adoptării acestui termen, care ar fi definiția lui și in ce sferă lingvistică s-ar situa? fiind vorba de o ‘fobie’ putem descrie islamofobia ca pe o stare patologică a psihicului? Cei ce urăsc Islamul pot fi identificați de către instanțe civile, de către medici psihiatri sau de către orice cuvântător cu iluzii de guru, recte intelectual cu veleități de vector de opinie publică? Sau este un termen din sfera politologiei iar utilizatorii lui nu fac altceva decât să-l colporteze -adeseori inconștient- ca unealtă a unei ideologii?

    Și, desigur, dumneavoastră știți când, unde și cine a avansat acest concept ideologico-religios? Este sau nu o chestiune de …”educație religioasă”? Dacă da, atunci să-l folosim corect, adică in mod informat și specificând sensul său pentru a evita conlictele inutile intre oameni ce s-ar putea simți vizați.

    Și incă ceva: dacă acceptăm realitatea islamofobiei de ce nu am vorbi, de pildă, și despre creștinofobie și ateofobie? Ca ateu țin să vă asigur că sunt ținta disprețului, ba chiar a urii manifeste a multora dintre conaționalii mei. Cu toate acestea pentru mine a fost suficient termenul bigot pentru a-i defini (in sinea mea).

    Și acum un exercițiu. Avem următorul discurs:
    “How dreadful are the curses which Mohammedanism lays on its votaries! Besides the fanatical frenzy, which is as dangerous in a man as hydrophobia in a dog, there is this fearful fatalistic apathy. The effects are apparent in many countries. Improvident habits, slovenly systems of agriculture, sluggish methods of commerce, and insecurity of property exist wherever the followers of the Prophet rule or live. A degraded sensualism deprives this life of its grace and refinement; the next of its dignity and sanctity. The fact that in Mohammedan law every woman must belong to some man as his absolute property – either as a child, a wife, or a concubine – must delay the final extinction of slavery until the faith of Islam has ceased to be a great power among men. Thousands become the brave and loyal soldiers of the faith: all know how to die but the influence of the religion paralyses the social development of those who follow it. No stronger retrograde force exists in the world. Far from being moribund, Mohammedanism is a militant and proselytizing faith. It has already spread throughout Central Africa, raising fearless warriors at every step; and were it not that Christianity is sheltered in the strong arms of science, the science against which it had vainly struggled, the civilisation of modern Europe might fall, as fell the civilisation of ancient Rome.”

    Este autorul lui un islamofob, un rasist sau un simplu critic al Islamului ca ideologie?

  35. “ Avantajul catehismului făcut în curtea bisericii, și nu în școală, este absoluta libertate în raport cu sistemul educațional, nu ai programe școlare, nu verifică statul ce informații dai ”.
    De parca ii verifica cineva si la scoala pe “profesorii” de religie! Hai, cu putin efort ii intrecem pe afgani si pachistanezi la “invatamantul” religios!

  36. de acord cu predarea unei istorii a religiilor in scoala, fara accent pe ortodoxie sau crestinism si mai ales, fara o ora speciala de religie, ci in cadrul unor lectii de educatie civica.

    nu sunt de acord cu predarea unor notiuni si concepte la biserica, lucruri care nu sunt controlate de stat prin programa. pentru ca astfel, obscurantistii pot introduce tot felul de prostii religioase (nu e vorba, si acum apar o multime de tampenii in manualul de religie), dar daca nu ar exista controlul laic, clericii o sa tampeasca la propriu tinerele generatii.

    • De TOTAL acord. De fapt, dupa mine (ateu convins, deoarece crestinismul NU m-a convins), ar fi util un curs de istoria TUTUROR religiilor. Aici ar trebui insa niste cadre didactice care sa NU fie niste preoti idioti, sau niste femei ratacite care-au facut Teologia (ortodoxa, evident, caci Religia ca materie predata in scolile de la noi este „proprietatea” BOR; nu cred ca exista vreun cadru did. care sa fi absolvit Teologia Evanghelica sau de alt tip in scolile de limba romana). Religiile sunt inca un fenomen (si, probabil, vor mai fi multa vreme, daca nu chiar pt. totdeauna, adaptate la vremuri, caci si ele se transforma). Acest FENOMEN ar fi util sa fie studiat, asa cum este studiata Filosofia. Dar, ca si Filosofia, o Istorie a religiilor s-ar putea studia doar cand elevii ating o anumita varsta, adica o anumita putere de abstractizare, deci in NICIUN caz in clasele primare. In clasele primare copiii pot fi invatati doar „Inger, ingerasul meu” si obedienta indusa fata de BOR, lucru care se face ACUM la noi (si, foarte probabil, se va face in continuare bine-merci).

  37. Autoarea spune:
    „Credința e o chestiune de alegere individuală, în sensul în care poți să știi tot ce înseamnă teologie și istorie creștină, dar să nu crezi în Dumnezeu. Invers însă, nu se poate cu adevărat. Nu poți să crezi în Dumnezeu sau în transubstanțiere, dar să nu știi de fapt în ce crezi.”

    In legatura cu asta, a se vedea pe Youtube MULTE filmulete pe teme religioase facute la tara de emisiunea „Vax populi” (e suficient sa cautati dupa acest nume; nu dau link-uri, ca ar fi prea multe). Acolo se vede ce stiu de fapt „credinciosii” romani de la tara, pe care se spirijina BOR (pt. ca acolo, la sat, raportul credinciosi/atei este maxim). Te iei cu mainile de cap…Nu-i vorba, nici cu „credinciosii” de la oras nu mi-e rusine…Ar fi interesant sa intrebe un reporter pe unii dintre care inconjoara biserica in genunchi, sau urca dealul catre biserica in acest fel, DE CE o fac, si sa dea publicitatii cateva raspunsuri…
    Pentru ASEMENEA „credinciosi” se construieste Catedrala Mantuirii Neamului, cu bani grei de la stat, „donati” de primari stim toti de ce culoare politica, bani proveniti din impozitele platite si de cei care sunt de acord si de cei care nu sunt, de fapt bani „rupti” de la Sanatate, Invatamant, Agricultura, infrastructura.
    Asa ca „transubstantierea” ramane pentru majoritatea (credinciosi sau atei) un sofism…Iar „conditia morala” cu care cineva este „dotat” DACA este credincios (asa pretinde BOR, ca si cand ea ar fi doar apanajul credinciosilor) este cea care SE VEDE ocazional pe la TV, cu ocazia hramului vreunei biserici, cand dupa slujba ascultata „pios”, niste babe escaladeaza gardul curtii bisericii ca sa nu stea la coada la „apa sfintita”, cad si-si rup picioarele („pedeapsa divina” prompta !! :) ) – caz REAL de acum 2-3 ani…Sau cand, dupa slujba, se duc acasa „purificate” si dau cu lemnu’ intr-o biata gaina a vecinei, care a intrat sa ciuguleasca iarba in curtea ei printr-o gaura din gard…Si, nefiindu-i suficient c-a ologit gaina, o mai si afuriseste pe vecina…

    • Emisiunea ”Vax populi” găsește ceea ce dorește, iar când nu găsește, fabrică! Gândirea dumneavoastră, de asemenea, se folosește de ceea ce dorește, de ceea ce acceptă să i se livreze. Cât despre ”purificarea” gospodinelor, aflați că nu-i ușoară, dar, totuși, merită efortul a a încerca. O recomandare, fără supărare, dacă se poate: Până la ”transubstanțiere”, mai sunt multe de priceput! Încercați, mai puțin încrâncenat!

      • „găsește ceea ce dorește” – pai nu ORICE argumentare se face ASA ?? De acord cu penultima dvs. afirmatie. Iar de incercat, tot incerc ! De exemplu, acum o saptamana-10 zile am terminat (in cateva nopti) „Isus al meu” de G. Liiceanu. TOT ce-am gasit acolo coincide cu ce gandesc eu, de ceva vreme (bineinteles, am aflat si lucruri noi, dar si acelea in acelasi sens). Coincidenta ?

  38. Este o realitate europeana, crestinismul pierde pe zi ce trece tot mai multi adepti, bisericile ramand goale.
    Bisericile crestine europene sunt in ultima vreme zguduite de scandaluri legate de pedofolie, avem destui preoti catolici datorita celibatul, homosexuali, averile bisericesti ridica multa semne de intrebare, femeilor nu le este permis decat la evangelici/protestanti sa devina preotese, in Germania automat daca esti crestin platesti un impozit catre biserica si numai cu renuntarea la credinta, cu alte cuvinte retragrea oficiala din biserica esti scutit de acest impozit, pe de alta parte, statul incasand la alte impozite mai mult
    Multi oameni se retrag din biserica crestina insa raman credinciosi in continuare fiecare in mod particular, avem destui care convertesc catre alte religii.
    Crestinismul este in impas datorita nereformarii sale , a neadaptarii le cerintele vremurilor asa cum doreste marea majoritate a oamenilor.
    In aceste conditii este aproape imposibila educarea religioasa a maselor de oameni cu cateva exceptii in tari precum Polonia unde biserica catolica este atotputernica.
    Baza bisericii crestine , masa larga a enoriasilor este in descrestere continua iar trendul nu se va schimba.

    • Cu niste ani in urma am citit despre perimarea religiilor, unde se spunea cam asa (citez din memorie): „Cam toate religiile (mai vechi, mai noi) s-au perimat in max. 2 milenii. Crestinismul are 2 milenii, iar oamenii s-au saturat de promisiuni facute de 2 milenii, nefiind NIMENI care sa confirme ca ele se indeplinesc sau ca existe macar premise palpabile ca se va intampla asta. De aici scaderea interesul pentru crestinism si migrarea spre alte culte, inclusiv unele vechi, redescoperite si ADAPTATE, cum ar fi zoroastrismul. Oamenii vor si elemente ezoterice, pe care crestinuismul nu le contine.”
      Acum niste fapte: budismul (ca sistem filosofic) castiga teren in SUA, desi acolo oamenii au de unde alege intre multele biserici de sorginte evanghelica. Oare DE CE ? De vazut documentarul serial „Istoria crestinismului” de pe Viasat History, foarte bun. In penultimul episod (5) – cel despre bisericile evanghelice prezentatorul (teolog) spune asa: „in Europa nr. de crestini scade, dar el creste in alte parti ale lumii, de ex. Corea de Sud si Africa”. De remarcat ca in Europa crestinismul exista practic de 2 milenii, in vreme ce in alte parti ale lumii el este o religie noua, care a si fost adaptata conform „cerintelor locului”. Asa ca va dau TOTALA dreptate.

      • Va multumesc, SUA este un caz aparte in care nu exista o „religie de stat”, apartenta religioasa putand fi practicata de la forme Voodoo pana la catolicism
        In Asia predomina islamul si hindusimul, crestinismul fiind doar o nisa religioasa, n-a reusit sa se impuna in fata acestor religii si nici nu va avea sanse s-o faca.
        Ramane Africa si America de Sud unde catolicismul ca forma a religiei crestine este predominant, cum va fi viitorul, greu de anticipat.

  39. Un text clar, util si curajos. Mai asteptam!
    Sa va dea Dumnezeu seninatate si tarie cind cititi din comentariile deversate aici.

  40. „Totuși, catehismul e diferit de ora de religie, pentru că scopul catehismului este aprofundarea credinței, în timp ce scopul orei de religie este să ofere cunoștințe legate de identitatea religioasă de pe teritoriul unei țări. La fel cum statul a decis că e important să înveți munți și răuri și prin ce orașe trec ele la școală, și nu în excursie cu părinții, la fel, programa religioasă vizează obținerea de noțiuni clare și distincte despre identitatea religioasă, utile în formarea culturală a copiilor. Miza orei de religie e să dea un abc prin care copii să poată înțelege acest aspect al societății.”

    Imbatabil argument ! 100% in favoarea eliminarii salarizarii preotilor din banul contribuabilului;
    ori ii platim pe preoti sa faca religie in biserici, ori nu-i mai platim pe preoti si facem religie in scoala;
    ca in afara de scoala nu finantam alte institutii in care copiii sa aiba acces liber duminica si de sarbatori sa asculte lectii de matematifica, fizica, istorie etc; dar biserici avem mai multe decat scoli; si le cotropim si pe acelea, cu falsul argument ca religia in scoli nu e obligatorie; nu e obligatorie prezenta la biserica, dar la scoala este.

  41. Comentariile care apar la acest articol se impart in doua categorii.
    1. Cei care cred in existenta lui Dumnezeu au interventii de regula agresive,injurioase care tradeaza
    o lipsa de flexibilitate in gandire,un fanatism deghizat sub masca apararii credintei.
    2. Ceilalti care combat prozelitismul in scoli (pe buna dreptate) au interventii argumentate
    si de bun simt.
    Recomand lectura conferintei tinute de Bertrand Russell in 6 martie 1927 intitulata
    ” De ce nu sunt crestin”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ana Petrache
Ana Petrache
Ana Petrache, doctor in filosofie al Ecole Pratique des Hautes Etudes, Paris, specializata in teologie politica si studii catolice, tine seminarii la Facultatea de Stiinte Politice, membra a Centrului de Studii Constantin Noica.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Vreți mai multe judecătoare? Așteptați revoluția

Respectarea egalității între sexe este un subiect de actualitate politică. În mediul politic, de pildă, această egalitate...

Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America și China

In caricatura care însoțește un articol apărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.