miercuri, martie 22, 2023

Despre oportunitatea convocării alegerilor anticipate

Începe să se discute tot mai mult în spațiul public despre oportunitatea alegerilor anticipate. Cei care susțin trecerea în registrul practic a unei astfel de eventualitate se împart în două categorii.
Primii, al căror vârf de lance se dovedește a fi sociologul de partid Marius Pieleanu, omniprezent până la sațietate pe ecranele televizoarelor din România (omul prestează ba la România tv, ba la Antena 3, ba la greu digerabila emisiune România 9 de la TVR 1, simțindu-se cum nu se poate mai confortabil în tovărășia penalilor care îi țin dizgrațios isonul), o fac pornind de la considerentul că alegerile anticipate ar duce la consolidare puterii deținute de PSD.
În opinia și după sondajele d-lui Pieleanu &co alegerile anticipate ar reprezenta, fără doar și poate, reconfirmarea supremației absolute a social-democraților români în ansamblul tabloului politic de la această oră. Se pare că ar fi suficiente indicii în conformitate cu care PSD ar putea obține un scor superior celui înregistrat la alegerile din 11 decembrie 2016, astfel încât să nu mai trebuiască să recurgă la alianța electorală cu tot mai nesigurul, mai mofturosul ALDE. Aceasta, desigur, pe fondul unei exemplare mobilizări a electoratului care votează necondiționat PSD, din felurite considerente (comoditate, speranța în siguranța zilei de mâine, idei preconcepute, refuzul asumării unui oarecare risc, slabă informare, educație generală și politică sumară, ca să nu spun precară, conduită comunistă reziduală, redus apetit democratic, scăzută rezonanță la ideea integrării euro-atlantice a țării, ș.a.m.d), rămânând total indiferent la comportamentul tot mai apăsat nedemocratic, autocratic de-a dreptul al tot mai peremizaților social-democrați din România.
Cel de-a doilea curent de opinie ( a se vedea editorialul publicat joi de Liviu Avram în cotidianul “Adevărul”) pornește tocmai de la tot mai consistentul pericol pe care îl constituie perpetuarea actualei coaliții la guvernare. Grupul infracțional care se află astăzi la vârful coaliției PSD-ALDE a dat inconștienta dispoziție a declanșării și câștigării cu orice mijloace a războiului total împotriva justiției și democrației. Nu mai acordă nici cea mai mică ascultare opiniilor Opoziției, a suspendat în Parlament orice urmă de dezbatere, ridică mâna în neștire, îndeplinind orbește ordinele penalilor Dragnea și Tăriceanu, readuce România la modelul primejdiosului an 1946, bate cu pumnul în masă după modelul lui Andrei Ianuarevici Vișinski, e pregătit să scoată revolverul după exemplul lui Gheorghiu-Dej și Petru Groza, e gata să trimită forțele de ordine în stradă spre a le da o ripostă dură celor care îl contestă, așa cum a dorit-o în primii ani de după 1989 Viorel Hrebenciuc pofticios nevoie mare să-l vadă eternizat la putere pe Ion Iliescu. Nu e defel exclus nici ca, în cazul în care președintele Klaus Iohannis, va refuza promulgarea pachetului de legi ticluit de sub conducerea lui Florin Iordache să se ajungă la suspendarea domniei-sale, o operațiune deloc dificilă în contextul actualei configurații a Parlamentului. Președintelui Iohannis îi rămâne la dispoziție posibilitatea convocării unui referendum despre oportunitatea modificării legilor justiției și a ceea ce conțin respectivele modificări. Numai că în acest caz ar fi nevoie despre o amplă campanie care să informeze populație asupra ticăloșiei puse la cale de pesediști și aldiști. D-alde Dragnea, Tăriceanu, Iordache, Cătăniciu, Pleșoianu, Manda, Plumb, Nicolicea, Olguța, Șerban Nicolae și alții asemenea lor,
Dincolo de ceea ce spun Marius Pieleanu&co, părerea mea este că la capătul a mai puțin de un an de la preluarea guvernării PSD nu s-a erodat în suficientă măsură pentru ca alegerile anticipate să conducă la o alternanță la putere. Dincolo de creșterile de prețuri la energie și la alimentele de bază, de scumpirea cursului de schimb euro- leu, de creșterea ROBOR, electoratul nu s-a confruntat încă cu principalul inamic al oricărei guvernări din România- generalul Iarnă. Încă nu au venit facturile uriașe la întreținere, încă nu s-au simțit efectele iresponsabilei revoluții fiscale.
Și pe urmă, chiar dacă ar fi întrunite condițiile în vederea constituirii unei dorințe reale de schimbare, nici PNL, nici PMP, nici USR (dincolo de eroismele sale) nu reprezintă încă o alternativă. Nu sunt suficient de coagulate, la nivel individual, nu au descoperit cultura dialogului între ele, refuză să propună o ofertă electorală comună, par să fie angajate într-o competiție copilărească de tipul “oglindă, oglinjoară, cine e cel mai mare opozant din țară?”.
Până la alegerile anticipate care nu prea pot aduce nimic bun, societatea civilă ar avea misiunea și posibilitatea să le arate guvernanților că votul de la 11 decembrie 2017 nu a fost unul în favoarea dictaturii, a nesocotirii dialogului ori a salvării de la pușcărie a lui Dragnea- Trei Dosare și a lui Tăriceanu-Petru Groza.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Cred că opinia dumneavoastră este corect fundamentată și este foarte probabil ca eventualele alegeri anticipate să consolideze regimul autoritarist al kleptocraților. Pe de altă parte, nu putem să nu observăm că unei părți din PNL îi convine foarte bine modul în care se fac modificările la legile justiției, în perspectiva unei viitoare câștigări a alegerilor și a ajungerii lor la putere.

    Contextul trebuie să ne amintească totuși, cred, că PNL rămâne un partid puternic, cu reprezentare și susținere în teritoriu, dar și că a avut o alianță cu PSD în cadrul USL și că a rămas întrucâtva divizat după absorbția incompletă a PDL. Așadar, probabil castrarea Justiției va continua, opoziția parlamentară, ori extraparlamentară, nu poate împiedica acest lucru, iar România se alătură statelor cu „democrații iliberale” membre ale Grupului Visegrad. Prin ratarea oportunităților și expunerea la riscuri (politice și economice) statul nostru riscă un nou „deceniu negru” de stagnare precum cel de după mineriade.

    Din nefericire, Uniunea Europeană nu are în vedere politici de prevenire și acțiune în cazul în care state membre eșuează. Cred, din acest motiv, că UE ar trebui să se privescă pe sine însăși tot mai mult ca un stat (precum Statele Unite, să zicem) și să pregătească instrumente și măsuri de răspuns atunci când un stat membru este atacat și slăbit prin mijloacele „războiului hibrid”. Răspunsul dat Austriei mai demult, ori Poloniei recent, de izolare și excludere, nu sunt după opinia mea cele mai productive, pentru că ele conduc cel mai probabil spre satisfacerea dorinței atacatorului, aceea de a slăbi UE până la disoluție.

  2. De acord, trebuie luptat de rutină, anticipatele pot da oportunitatea unei falsificări a votului, sunt prea riscante.

    gânduri bune,

  3. Am asistat, într-o duminică în care străbăteam în coloană Magheru, de la Piața Victoriei spre Piața Constituției, la un dialog între o pereche de soți în vârstă și o altă pereche de soți ceva mai tineri, care dezbăteau oportunitatea alegerilor anticipate. Tinerii considerau că nu ar avea rost ca protestele de stradă să conducă la alegeri anticipate, motivând că opoziția politică nu este încă una consolidată și coerentă, capabilă să se opună PSD, în timp ce cuplul în vârstă întreba, retoric: bine, și atunci ce facem, stăm în stradă la nesfârșit?
    Întrebarea din urmă este perfect legitimă. Dacă glasul străzii nu devine act politic, adică nu duce la o altă, nouă, formulă parlamentară, prin organizarea de anticipate într-o perioadă de mobilizare a opiniei publice (să o numim și electorat activ civic), atunci nu ne putem numi o democrație consolidată. Într-o democrație protestatarii nu evacuează puterea din instituții pentru a instala cu forța o altă alternativă politică. Glasul străzii trebuie să devină act politic.
    Alternativa poate fi inclusiv demobilizarea opiniei publice, care după mult timp petrecut în stradă se va întreba: la ce bun? Și va renunța treptat, făcând loc doar activiștilor militanți, înclinați spre acțiune cu orice preț, dar care vor fi în minoritate și nesusținuți, victime sigure ale puterii.
    Mai degrabă ar trebui să ne întrebăm dacă acum este cineva din spectrul politic interesat să se ajungă la anticipate. PNL și PMP par că nu. Poate USR să fie interesat, pentru că a preluat inițiativa ca partid de opoziție. Dar sunt puțini, fără experiență și susținere în teritoriu.
    Mă tem printre altele că, dacă dosarele penale ale familiei Iohannis au substanță, nici președintele nu este foarte dornic să împiedice majoritatea politică actuală să mai „cumințească” inițiativele și forța DNA.
    Desigur, aici poate fi o chestiune de nuanță. Președintele și PNL nu pot fi de acord cu grobianismul tâmp al PSD și ALDE, datorat peremismului unor Șerban Nicolae, Codrin Ștefănescu, Mitică Iliescu etc., dar în PSD și ALDE sunt și mulți moderați, ce dialoghează în rezonanță cu oameni ca Ludovic Orban sau Vasile Blaga. Ei pot modifica legile justiției pe un calapod soft, care poate fi bine vândut opiniei publice, mai ales după masacrul la care s-a dedat comisia Iordache-Nicolicea.
    Așadar, ca o concluzie, s-ar putea ajunge la anticipate, este nevoie de anticipate, pentru că aceasta este calea democratică, dar la o astfel de decizie se va ajunge doar când moderații PSD și ALDE vor fi în acord cu PNL și PMP, dar și cu președintele Iohannis, astfel încât toți să aibă ceva de câștigat. Inclusiv Iohannis, încă 5 ani de impunitate, timp în care DNA poate demantela în voie rețeaua Dragnea, ca să aibă o ocupație.

    • nu ar fi mai bine ca „electoratil activ civic” sa debimna si activ … electoral?
      Nu de lata dar degeaba se marseaza pe antiucpuate zicandu-se ca puterea reprzinta „doar” 18% c daca la alegrile antiucpate electoratul activ civic sta in cliburi ./. el tit 10% va reprezenta!

  4. Autorul articolului omite sa ia in calcul mobilizarea electoratului absent de la alegerile din 2016.
    La o rata de participare dubla fata de 2016, PSD pierde alegerile, chiar daca isi pastreaza toti votantii de atunci.
    Daca ar fi asa de sigur ca va castiga, se pune intrebarea de ce PSD-ALDE nu provoaca alegeri anticipate, ca sa isi intareasca puterea. Au doar la indemana toate parghiile necesare pentru asta, dar ei se tem de alegerile anticipate, dupa ce au fost demascati ca urmaresc restauratia comunista, scoaterea tarii din UE si NATO si readucerea ei in postura de satelit al Moscovei, ceea ce nici tot electoratul PSD nu mai doreste. Pieleanu blufeaza.
    La anticipate USR, care a aratat ca poate face opozitie, are toate sansele sa ia un numar dublu de voturi si sa formeze un guvern de coalitie cu PNL, PMP, la care si UDMR mintenas va veni, ca ei mereu au fost de partea celui mai tare, plus asa zisii reprezentanti ai minoritatilor.
    Si sa nu isi faca nimeni iluzia ca PSD nu va recurge la trunchierea legilor electorale, la schimbarea regulilor democratice, la orice fel de porcarii, ca sa ramana atarnat cu ghearele si cu dintii de putere. Poate chiar sa scoata in afara legii partide declarandu-le antinationale, poate sa insceneze procese prin care sa bage la puscarie pe opozanti, deh, dupa toate metodele stiute din anii 1944-1948. PSD trebuie inlaturat mai inainte sa se declare singurul partid legal din Romania si sa se lege definitiv de putere.

    • Chiar și în cazul unei mobilizări exemplare a electoratului anti-PSD, faptul că Opoziția acționează neunitar reprezintă un handicap. Din păcate, PNL, USR și PMP (în acesta din urmă am foarte puțină încredere) nu găsesc calea dialogului. Așa că, în momentul de față, tot PSD ciștigă. Iar o nouă victorie a infractorilor lui Dragnea va fi mortală pentru democrație.

    • Dupa modelul rusesc al lui Putin. Care se pregateste în mod „democratic” sa „concureze” pentru al patrulea mandat.

  5. Despre oportunitatea alegerilor anticipate se poate discuta atunci cind ai puterea sa dai jos guvernul. Altfel discutam discutii.
    Ce zice un maaaree politician:
    „Daca vom avea posibilitatea, vom sustine toate demersurile necesare pentru a ajunge la anticipate”, a afirmat Orban.
    Asteapta si el „posibilitatea”. Care o fi aia?
    Cit despre analiza ziaristului Liviu Avram, care considera ca „judecatorii CCR sint ticalosi!” s-o tratam cu multa retinere, ca sa nu folosesc alta rima.
    NB,
    curios, in articolul de fata apare si PMP, partidul marelui dujman al Justitiei, iar Salvatorii sint doar „eroizati”. Pentru ca poarta hirtii pe care scrie „Hotii” si se plimba prin Parlament.

    • @victor L:
      „marele dujman al Justitiei” este totusi cel in al carui mandat a fost intarit rolul Justitiei in cadrul statului de drept. Cat despre USR, ei nu doar se „plimba” prin Parlament, ci chiar actioneaza in virtutea mandatului pe care l-au primit. De cand Nicusor Dan nu mai este presedinte, parca USR se misca asa cum ar trebui sa se miste.

      • @ Sorin,
        am scris „marele dujman” nu duşman. Caci exista destui deontologi care il cred dujmanul justitiei, iar ei pe post de Vestale linga femeia legata la ochi.
        Cit despre „miscarea” Salvatorilor, si aerul se misca :P

      • De doua ori eroare, @Sorin:
        1) Basescu nu „a intarit” ci, din contra, este la originea disfunctionalitatii sistemului judiciar de azi, prin aducerea la carma DNA a lui Kovesi. PSD, ALDE si 80% din mass media au demonstrat cu tarie asta.
        2) Traian nu „a intarit” ci, din contra, este la originea atacurilor murdare impotriva DNA si a lui Kovesi, asa cum rezulta clar din discursul PNL, USR si a 20% din mass media.
        Ce crezi, are sau nu TB sapca?

  6. Bla, bla, bla! Vorbim. Incontinuu. Facem scenarii. Incontinuu. Protestăm. Incontinuu. Și? Nimeni nu acționează!
    Nu, protestul nu e o acțiune ci un punct de vedere într-o dezbatere. Sau în mai multe dezbateri. Sigur, protestul implica acțiunea de a ieși din casă, acțiunea de opunere, dar nu e o acțiune de rezolvare.
    Citeam zilele trecute un articol al unui trainer despre inteligenta emoțională a românilor cu care interacționează. El constata cu tristețe că românii, bărbați și femei deopotrivă, au rămas, la nivel emoțional, niste adolescenți. Chiar daca devenind părinți, oamenii sunt forțati să ajungă în starea de Parinte, foarte rar ei ajung și în starea de Adult, dpdv emoțional. De cele mai multe ori balansează intre stările de Copil-Parinte-Adolescent, fără a face efortul sa treacă spre Adult (cele 3 stări emoționale clasice intre care ar trebui sa balansam în funcție de situație: Copil-Parinte-Adult).
    Starea de proteste cu nefinalizare este strict o stare de Adolescenta. Cine este părinte și a trecut prin adolescenta copiilor lor, recunoaște exact exaltarea: nemulțumire, proteste, tzafna. De cele mai multe ori Părinții se dau peste cap sa își multumeasca Copilul astfel că el nu face efortul de a trece din starea de Adolescent nemulțumit la starea de Adult care își rezolvă singur problemele.
    In valul de proteste al ultimului an, nu s-au ridicat nici un „Adolescent” dintre protestatari care sa își asume public starea de „Adult”. Ceva genul: „gata bai, e timpul sa ne rezolvam singuri problemele!”.
    Dpmdv, a ne rezolvam singuri problemele înseamnă asumarea unei noi clase politice. Politice, nu „platforme” sau „ong”, sau „alianță” sau alte pseudomofturi! Pentru că rezolvarea este strict politica, într-o democrație.
    Din corul de „Adolescenți” protestatari/nemulțumiri, Adulții ar trebui să înceapă sa acționeze și să își asume. Pentru că starea de Adult înseamnă asumare, acțiune și rezolvarea de probleme. In acel moment sigur prezenta la vot ar fi peste 70-80% pentru că adolescenții și adulții normali urmează întotdeauna liderii adevărați (=adulții asumați).
    Un Adult știe că are de făcut, are planuri, viziune pe termen lung, respect pentru semenii lui și, mai ales, isi asuma faptele sale și este responsabil pentru ele.
    Pana nu evoluăm că nație de la Adolescenți(chiar Copii!) la Adulti, nu avem ce vota pentru că nu există opoziție. Într-o grupare de Adolescenți, dacă sunt câțiva introvertiți, nici nu se observă în gălăgia celorlalți. Dar într-o grupare de Adulți, fiecare știe ce are de făcut, isi asuma responsabilitatea si rezolvarea problemele. Între Adulți, introvertiții sunt cei mai eficienți.
    Aștept Adulții, am obosit de Adolescenți nemulțumiți!
    Sigur, voi merge la vot pentru că este una din responsabilitățile mele pe care mi le asum. Exista o problema. Și voi merge la vot dacă acesta este pasul următor, în speranța rezolvării problemei.

    • Perfect surprins!

      E ca si cum ai da un buton nuclear pe mana unui copil.
      Va apasa inconstient, sa se distreze.

      E nevoie de timp ca sa ne maturizam emotional ca natie.
      Vad semnale incurajatoare dar inca modelul predominant e de Parinte autoritat/copil submisiv sau rebel.

  7. Suspendarea Presedintelui ar fi ultima actiune decisiva a psd/alde ca sa-si puna toata lumea-n cap.
    Daca OUG13 a scos in strada 600000 ce reactie ar avea strada la suspendarea presedintelui, nevoit atunci si el sa iasa din neutralitatea obligatorie?
    Chiar nu cred ca psd e pregatit pentru asa ceva. Nu vor mai fi instrada doar protestatari care asteapta la semafor si se dau la o parte cuminti cand jandarmii ii roaga sa nu fie prea violenti.
    Are Ministerul de Interne capacitatea sa controleze situatia? Tentatia utilizarii fortei va fi mare (de ambele parti). Nu mai ajunge o secretara de scoala – marioneta lui dragnea la MI – ca sa tina situatia sub control cu declaraii de genul: lasa ca am eu lista cu toti si vedeti voi atunci! Va spun la tovarasa!
    Daca ma gandesc bine, n-ar strica sa incerce – nu cred ca ar ajunge sa si execute. Se incinge iarna!
    De fapt sansa lor sa reuseasca ce si-au propus este mai mare daca nu incearca asa ceva.

  8. Când economicul și Facebook-ul domnesc, de ce ne încăpățânăm să sperăm de la politic? Mereu trebuie să lăsăm neprevăzutului partea lui (pentru că oricum și-o ia). Din cartografierea terenului acum, asta se vede: PSD ar câștiga eventualele anticipate. Însă încercați să introduceți în ecuație factori precum:
    – condamnarea, cu executare, a lui Dragnea și a apropiaților lui,
    – creșterea foarte rapidă a Euro și francului elvețian,
    – oprirea unor finanțări europene și declanșarea unor proceduri de infrigement,
    – întârzieri în plata salariilor sau pensiilor,
    – mutarea fabricii Renault în Maroc,
    – re-escaladarea conflictului din Ucraina,
    etc.
    Sistemele complexe suferă uneori tranziții bruște…
    Să sperăm făcând ceva, deși cel mai bine acționează oamenii care nu sunt drogați cu speranță, acest rău aflat pe fundul cutiei Pandorei.

  9. NU am avut niciodata o alternativa politica viabila/valabila.Cu cat aceasta va intarzia sa apara,cu atat va fi mai greu de implementat orice program,indiferent cat de bun ar fi el.Cata vreme oamenii vor sta pe margine sa astepte solutii de la altii,schimbarea spre normalitate nu se va petrece.
    Timid totusi,se intrevede o anume pozitie sociala a cetatenilor care au pareri.Cei care sunt doar afectati dar nu au o parere si deci nu pot adopta o pozitie categorica,reprezinta inca o masa de manevra consistenta,majoritara chiar,..manipulabila cu usurinta prin mass-media : radio si in special TV. Cand cei educati vor gasi o cale de comunicare comuna cu generatia tanara,Romania se va schimba radical sau cel putin va intelege pe ce drum sa o apuce.S-a implinit ratacirea in timp a unei generatii.Poate ca acesta este momentul schimbarii.
    Determinarea intr-o actiune vine de obicei din necesitatea acoperirii unei nevoi.De putine ori in istoria zbucuimata al acestui popor au iesit in evidenta atat de clar intentiile mizerabile a celor care au fost alesi si tot prin metode mizerabile de manipulare,sa reprezinta interesul natiunii.Cata vreme nevoia de normalitate nu va fi perceputa ca o necesitate pentru majoritatea cetatenilor,acea determinare nu se va putea instala curand.
    Dar mai intai, avem nevoie de comunicare si educare.Oamenii trebuie informati corect,ca sa poata discerne constiient.Tinerilor,in special, este nevoie sa le fie transmis un mesaj corect al adevarului despre tara si istorie.Odata transmis acest mesaj,tinerii vor percepe altfel viitorul.

  10. Domnului Cristian Felea
    Va rog a ne lamuri si pe noi despre ce dosare e vorba in ce-l priveste pe presedinfele Johannis? Stiu ca a avut acea problema cu o casa din Sibiu, dar nu avea calitatea de inculpat. Cunoasteti dvs mai multe?
    Va multumesc

    • Stimate domnule Genu,
      Cu părere de rău, sau dimpotrivă, cu părere de bine, trebuie să recunosc că nu am știință despre POSIBILE dosare penale care să privească familia președintelui Iohannis decât în măsura în care am citit despre acest lucru în presă.
      Acesta este și motivul pentru care mi-am relativizat intervenția, folosind acel „dacă” se va dovedi că dosarele vehiculate de presă au substanță. Premisa era utilă analizei care viza subiectul intervenției și sper că timpul va dovedi că era una fără consistență reală. Pentru că dacă informațiile din presă au corespondent real, domnul meu, atunci stăm mai prost decât ne așteptăm. Părerea mea.
      Vă mulțumesc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro