Despre plagiatul doamnei Ponta (un nou început)

De la doamna Smith încoace, o ştim cu toţii : « Experienţa ne învaţă că atunci când auzim sunând la uşă, înseamnă că nu e niciodată nimeni » (Ionesco, Cântăreaţa cheală). România, prin administraţia sa de la toate nivelurile, ne confirmă acest lucru suficient de des încât să începem să avem încredere în acest fel de experienţe. Evidenţele, chiar şi cele care lasă urme fizice, sunt înşelătoare –himere ale neantului şi nimic altceva.

O astfel de experinţă evidentă am avut astăzi, legată de plagiatul tezei de doctorat al doamnei Ponta. Gluma s-a derulat serios şi într-un timp foarte scurt, printre alte activităţi nu prea solicitante (studii la Colegiul Naţional de Apărare, masterat ultraintensiv la Catania, cursuri la ELSA, la Oxford, specializări peste specializări, procuratură, secretariate de stat, Daciana Sârbu etc), dar poanta doamnei Ponta a devenit publică abia într-o sfântă zi de 1 aprilie, 2003. Păcăleala a durat până azi însă, când am aflat, fără mirare, că poanta de atunci e bună şi va rămâne aşa. De când am aflat de glumă, i-am tot căutat poanta şi n-am găsit-o ; nimic nu mi se părea amuzant, mai ales că nici peste hotare nu râdea nimeni: să-i văd acum, când o să afle şi ei poanta, mai ales cei de la Nature ! Aşa că mulţumesc celor opt care azi mi-au desluşit-o pe înţelesul meu. Mulţumesc, aici şi acum, şi comisiei din 2003 care a apreciat iniţial gluma ca fiind excelentă, adică summa cum laude (o fi fost în latină, şi de-asta n-om fi înţeles-o mulţi).

In cazul in care, în afara incintei, se găsesc totuşi unii care să experimenteze că atunci când aud soneria, cu siguranţă e cineva la uşă, rămân următoarele nedumeriri :

–          cei ne-plagiaţi de doamna Ponta sunt nişte obscuri cretinei, sau cum se face atunci că nişte « profesori remarcabili » nu au sesizat că doamna Ponta gândeşte până la idemtitate (sic !) cu ei ? Obscuri cretinei fiind, pare evident că lucrările lor nu erau sub nicio formă de nivel doctoral, astfel că pasajele respective erau lipsite de interes academic şi nu aveau ce căuta în teză !

–          Dacă ne-furaţii nu sunt nişte obscuri cretinei, atunci aceşti « profesori remarcabili » erau, profesional vorbind, cam pe dinafară cu materia –cum de-au putut ajunge în comisia doctorală când cunoştinţele lor nu erau la zi cu ce se discuta la nivel doctoral în respectiva dezbatere ?

–          Din punct de vedere calitativ, până la descreierare ni s-a strigat că pe o lucrare atât de specială ca cea a doamnei Ponta nu se pot exprima decât nişte figuri speciale, cunoscătoare în materie ; ori, până la urmă, comisia actuală (dûment accréditée, bien sûr) este formată mai mult din ingineri şi agricultori, mai degrabă de talia domnului şi doamnei Mang ca recunoaştere universitară decât de cea amembrilor celorlalte două comisii (una desfiinţată, iar celalată destruchipată) ; ce să înţelegem de aici ? că în teza sa de fapt doamna Ponta era pe arătură cu utilajul şi de aici componenţa comisiei fără preşedinte ?

–          Din punct de vedere cantitativ, până la asurzire ni s-a strigat că prima comisie, cea desfiinţată, se pronunţase în lipsă de cvorum, fiind doar treisprezece somităţi universitare prezente fizic şi care au statuat toate că doamna Ponta merită ruşinată şi să i se ia stetoscopul ; acum, cu opt agro-ingineri, decizia dobândeşte dacă nu legalitate, cel puţin mai multă legitimitate ?

Acceptând argumentul dement –dar legal !, pentru că suntem în România, iar legile le facem noi, nu « ingeriştii » de la Bruxelles- că doamna Ponta nu a plagiat, concluzia logică ar fi că de câte ori (lărgesc cadrul) guvernul actual face o treabă bună, de fapt e fix pe dos şi vice-versa. Chestia ar fi uşor de urmărit dacă s-ar întâmpla aşa, pentru că am şti cum să ne poziţionăm (sistematic pe invers). Dar ce ne facem dacă la un moment dat guvernul chiar face o treabă pe care şi el şi noi o apreciem la fel ? Aşa ajungem la dilema diavolului : diavolul nu e diavol pentru că face răul, ci pentru că uneori face şi binele pentru a ne putea atrage mai uşor de partea sa, pierzându-ne pe noi în primul rând faţă de noi-înşine. Aşa că e mai bine ca pe diavol să-l ignori sistematic –lucru pe care-l fac şi eu cu actualul guvern, pentru a nu merge spre pierzanie.

Revenind la agricultorii şi la inginerii penalişti internaţional, eu doar zic : domnilor, puteţi spune, şi voi şi câţi or mai fi, că doamna Ponta nu a plagiat, dar suntem mulţi care vă dorim să nu credeţi asta sub nicio formă! Iar acum, vă mulţumim că aţi arbitrat pentru noi, vă puteţi retrage în oficinele dumneavoastră ce gem de cărţi necitite; veţi fi răsplătiţi şi decoraţi regeşte în următoarea perioadă, dar vrem să dispăreţi repede de pe scenele academică şi publică, la fel de repede cum aţi apărut. Sau aşteptaţi să soluţionaţi şi cazurile Mang, că pe Popescul din echipă constat că nu l-aţi convocat la lot ?! Sau el a beneficiat de o altă aberaţie legislativă, prescripţia plagiatului în termen de treizeci de zile de la convocarea ce nu putea fi onorată ?

In final, de ce doamna Ponta peste tot mai sus -şi nu domnul ? Simplu : după cunoştinţele mele, limitate, nicio comisie a ministerului nu-ştiu-care nu a eliberat vreun document oficial în ce priveşte sexul îngerilor. Aşa că, fie-ne scuzată scăpăciunea, după experienţă şi evidenţe, după cum spuneam la început, nu ne putem lua în lumea dumneavoastră !