sâmbătă, octombrie 5, 2024

Despre poartă şi porţi

Pretextul aceste „dezbateri”? Intrarea profesorilor și a elevilor pe aceeași poartă a școlii sau pe porți separate?

 Spiritele s-au încins, motiv pentru care punctele de vedere exprimate au fost la extreme: de la a-i considera pe elevi parte a altei categorii sociale până la a discuta despre discriminarea acestora pentru că nu intră în școli pe aceeași poartă cu profesorii.

 „Eul (meu) virtual” (limbajul îmi este influențat de lectura excelentei cărții a lui Mihnea Măruță, Identitatea virtuală, pe care, fără legătură cu subiectul, o recomand) câștigă lupta. Așadar,  mă înrolez și eu „dezbaterii”. În primul rând, nu văd nicio problemă în faptul că profesorii și elevii intră în unele școli pe porți diferite. În al doilea rând, nu văd nicio problemă în faptul că, în alte școli, profesorii și elevii intră în școli pe aceeași poartă. 

Până în acest moment nu am fost atent la nuanțe, nu am conștientizat faptul că într-una dintre unitățile școlare la care predau intru pe aceeași poartă cu elevii, iar în cealaltă unitate de învățământ accesul îmi este facilitat de poarta profesorilor. Pentru că adevărata miză este aceea de a ne regăsi în sălile de clasă, indiferent de poarta pe care intrăm. Putem, fără nicio îndoială, să ne înghesuim pe aceeași poartă, dar în clase să ne despărțim. O singură poartă nu rezolvă problema dacă „drumurile” ni se vor bifurca odată cu intrarea în școli. La fel de important este cu ce ieșim din școli și mult mai puțin important pe unde.

 Există, într-adevăr, o problemă reală atunci când intrările elevilor nu sunt sigure. Atunci, fără niciun dubiu, intrarea elevilor în școli, în siguranță, este prioritară. Indiferent de poarta de acces. 

 Nu sunt adeptul unei rigidități iremediabile, construirii unor baricade în fața intrării profesorilor, afișării unor pancarte enorme care să înfiereze accesul elevilor. În funcție de situație, da, elevii pot intra în școli pe „poarta profesorilor”. Însă, această discuție e mai vastă decât pare la prima vedere. Aceste aspecte țin și de o simbolistică a porții și de o simbolistică a relației profesor-elev. 

 Poarta are și semnificația trecerii de la necunoaștere la cunoaștere, de la întuneric la lumină, de la profan la sacru. Poarta reprezintă o invitație spre un alt tărâm. Porțile simbolizează, în același timp, și intrarea într-un spațiu fundamental, într-un loc al transformării. În cazul de față, într-un mediu al transformării prin educație. Uniformizând prin legislație cele două căi de acces în instituțiile școlare, simbolistica se pierde. 

 Diferențierea între porțile profesorilor și ale elevilor, acolo unde există, nu trebuie interpretată în cheia superior-inferior (sunt de acord că cei care pun astfel problema nu au înțeles mare lucru din menirea lor de profesori). Ci, într-o manieră relevantă pentru rolul pe care fiecare dintre noi îl deține în actul educațional. Pe de altă parte, atât timp cât interesul tuturor ar fi acela de a oferi, respectiv de a primi o educație de calitate, „problematica porților” nu ar exista.  

 Ar fi bine dacă am putea lăsa problemele inventate la poarta/porțile școlilor și ne-am ocupa de adevărata provocare, educația tinerilor, indiferent de poarta/porțile de acces. Să fim mai atenți la ce se întâmplă în clase. Să nu ne blocăm la intrare.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. De acord, o problema inventata. Chiar s-au terminat temele de interes din invatamant?! Chiar nu mai sunt alte probleme, s-au rezolvat toate si a ramas asta?!
    Romania chiar innebuneste de tot, in an electoral?! Dupa protestul „spontan” al agricultorilor, ne paste, oare, o greva generala a elevilor? :) Si mai ce?…

  2. Sa fie porti separate , zic . Dar va intreb ; de ce nu poate profesorul sa intre pe poarta elevilor chiar daca are poarta destinata lui ?!

    • Pentru ca scolile asa au fost construite. Profesorul intra pe usa destinata, pentru ca imediat se afla cancelaria, secretariatul, administratia, directoratul, biblioteca. Si nu conteaza ca are intrare separata ci relatia profesori- elevi. Romania nu a fost si nu va fi niciodata Japonia, ca politete, reguli si ordine.

  3. Cum suna : ” „Liberté, Egalité, Fraternité“ in contextul intrarilor pt elevi sau am ajuns generic spus , sa ne tragem toti de acelasi sireturi.

  4. In sfintul spirit romanesc plebea nu are dreptul sa intre pe aceeasi poarta cu sefii. In primul rind la poarta sefilor e covor rosu, care se murdareste, si mai e si un general cu epoleti, care deschide usa la masina si duce geanta.

    La toate instututiile care se respecta poporul intra pirn niste usi, prin spate, pe linga WC iar alesii prin fata unde sunt plantati lei din marmura.

  5. Hai să învățăm de la K.R. Popper, care sugera înlocuirea întrebării „Cine trebuie să cîrmuiască?” prin întrebarea „Cum am putea face să organizăm în așa fel instituțiile politice încît guvernanții răi sau incompetenți să fie împiedicați să cauzeze prea multe prejudicii?” Așa încît întrebarea corectă nu este despre cine pe care ușă să intre în instituțiile de învățămînt, ci despre educația care se face înăuntru, astfel încît curriculum și profesorii să nu cauzeze prea multe prejudicii. Păi, nu?

  6. O problema inventata si aparent minora, desigur, dar cu bataie lunga. Nu vi se pare curios ca a fost atat de impinsa in fatza? Face parte din instrumentarul woke de invrajbire intre categorii si rasturnarea oricarei ordini sociale, fie ea una cat se poate de solid justificata.

    Elevii (nu si studentii), ca o categorie generala, nu sunt si nu pot fi egalul profesorului in cadrul institutiei scolii. Sunt inca niste copii, dar copii inzestrati cu dorinta de afirmare prin orice mijloace, inclusiv prin dominarea fizica a profesorilor, pe modelul cetelor de primate. Este necesara pastrarea distantei dintre copii si corpul profesoral. Mai ales intr-o societate deraiata in care parintii nu-si educa progeniturile in cei 7 ani de acasa.

    Studentii sunt alta categorie, una de adulti (teoretic) unde autoritatea profesorului rezulta din superioritate intelectuala (iarasi teoretic, ca realitatea e alta in multe cazuri).

    Sa-mi fie iertat, dar copiii pana la liceu inclusiv sunt doar niste mici cimpanzei ceva mai destepti, mai ales in grup.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Avram
Andrei Avram
Profesor de Istorie, doctor în Istorie, autor al lucrării „Emil Cioran - de la radicalismul politic la refuzul Istoriei”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro