marți, iunie 18, 2024

Despre posibila comasare a alegerilor

În România, odată la 5 ani alegem președintele și deputații europeni și, odată la 4 ani, parlamentarii și autoritățile locale. Conform regulii celui mai mic multiplu comun, învățată în clasa a VI-a, odată la 20 ani ținem în același an toate cele 4 scrutine. Nimic supranatural, numai că politicienii noștri (mai ales cei din PNL) au aflat cu mirare că la anul, în 2024, se va produce această catastrofă.

Dacă ar fi să se respecte perioadele în care s-au ținut ultima dată, scrutinele ar trebui să se desfășoare astfel:

  • 7 iunie, Parlamentul European;
  • ultima decadă din septembrie, alegeri locale;
  • a doua decadă (primul tur) și ultima decadă din noiembrie (al doilea tur), alegeri prezidențiale;
  • prima decadă a lui decembrie, Senatul și Camera Deputaților.

Observăm că ultimele trei alegeri (dintre care una în două tururi) ar trebui să se desfășoare de-a lungul a mai puțin de trei luni. Cum fiecare perioadă electorală (strângerea semnăturilor, depunerea candidaturilor, campania propriu-zis) durează mai mult de două luni, este evident că acestea se vor suprapune. Asta poate crea inconveniente majore. De exemplu, vor funcționa simultan mai multe birouri electorale centrale, dar și locale. De asemenea, este posibil ca strângerea de semnături pentru candidații la Președinție să aibă loc în ziua alegerilor locale și în cele 48 de ore premergătoare, când, conform legii, există numeroase restricții privind activitatea politică.

Președintele Iohannis se teme că un an de alegeri ar împiedica politicienii să se ocupe cum ar trebui de guvernare: „Și nu știu dacă, ținând țara un an și jumătate în alegeri, facem un lucru bun pentru oamenii simpli.” În plus, mai mulți lideri politici ai PNL și-au exprimat îngrijorarea că „patru rânduri de alegeri în 2024 sunt multe pentru cetățeni și înseamnă cheltuieli mari de la buget” (Lucian Bode). Așadar, principalele argumente pentru comasare ar fi scurtarea perioadei dominate de activitatea electorală și diminuarea cheltuielilor bugetare”.

Mai ciudat e că peneliștii vorbesc exclusiv despre comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Practic, asta ar însemna fie devansarea alegerilor parlamentare, fie amânarea celor locale. Prima variantă este exclusă datorită art.63, alin.(3) al Constituției, din care rezultă că alegerile nu pot avea loc cu mai mult de 20 de zile înainte de expirarea mandatului actualilor parlamentari (29 decembrie). Amânarea alegerilor locale presupune prelungirea mandatelor primarilor și consilierilor în funcție. Dar, conform art.151, alin.(3) al Codului administrativ, asta nu se poate face decât „în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav”, ceea ce sperăm să nu se întâmple (exceptând posibilitatea ca guvernarea PSD-PNL sa fie declarată sinistru deosebit de grav). Bineînțeles, se poate forța modificarea legii, a încercat și Guvernul Boc în 2012, dar Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr.51/2012, neconstituționalitatea legii.

Ce ar rezolva comasarea

Lăsând considerațiile juridice în seama juriștilor, să vedem care ar fi de fapt implicațiile unei asemenea comasări.

În privința scurtării perioadei care se presupune că ar fi dominată de alegeri, aceasta va acoperi oricum tot anul, căci primele alegeri vor fi tot în iunie (campania începând din mai) iar ultimele, finalizate cu distribuirea mandatelor parlamentare, vor fi tor la finalul anului. Așadar, oricum vom avea tot trei trimestre de „certuri electorale” (de care, între noi fie vorba, nu ducem lipsă nici în prezent).

Fie că s-ar amâna alegerile locale până în decembrie, fie că s-ar devansa în septembrie cele parlamentare, va rămâne nerezolvată problema suprapunerii campaniilor electorale, căci scrutinele prezidențiale vor rămâne de organizat în noiembrie.

Despre economia financiară trebuie știut că aproximativ jumătate din cheltuielile unui scrutin electoral sunt reprezentate de plata membrilor birourilor electorale și a operatorilor de calculator. Un singur scrutin în loc de două nu înseamnă reducerea la jumătate a acestor sume, căci indemnizația unui membru al biroului electoral este exprimată în zile convenționale de activitate, care vor fi mai multe în cazul unui scrutin cu șase, în loc de patru buletine de vot. Putem estima că se vor reduce cu o treime aceste cheltuieli. Restul cheltuielilor (ponderea principală revenind decontării cheltuielilor de campanie către partide) rămân intacte. Deci, vorbim de o economie de 33% din 50%, adică sub 20% din total.

Ce probleme ar genera comasarea

Ținerea simultană a alegerilor locale cu cele parlamentare ridică o serie de probleme tehnice. De exemplu, persoanele cu drept de vot nu sunt aceleași: cetățenii europeni cu reședința în localitate pot vota la alegerile locale, dar nu și la cele parlamentare; dimpotrivă, cetățenii români aflați în străinătate pot vota la parlamentare, dar nu și la locale. De asemenea, faptul că la parlamentare poți vota în orice localitate din județul de domiciliu, dar nu și la locale. Asta ca să nu mai vorbim că, prin grija parlamentarilor care au uitat că promiseseră unificarea legislației într-un cod electoral, avem o serie de prevederi divergente la cele două tipuri de alegeri – de exemplu, procedura de acreditare a observatorilor. Bineînțeles, sunt probleme care se pot rezolva dar, cunoscând calitatea instruirii președinților și membrilor birourilor electorale, avem motive să ne așteptăm ca numărul incidentelor și al proceselor verbale cu erori corectate mai mult sau mai puțin legal să fie și mai mare decât la precedentele scrutine.

Ca fost președinte de secție de votare, pot să vă spun că gestionarea a patru alegeri într-un scrutin (respectiv, patru buletine de vot), cum sunt actualele alegeri locale, este un coșmar. Contabilizarea manuală a conținutului unei urne, urmată de redactarea unui proces verbal stufos, într-o secție cu un număr mediu de 500 de votanți, de către membrii biroului electoral obosiți și nervoși este o operație care nu poate lua mai puțin de o oră și jumătate. În cazul comasării localelor cu parlamentarele, asta va trebui înmulțit cu 6. Deci nu mai puțin de 9 ore de muncă pentru niște oameni aflați la datorie de 16 ore. Ne vom mira că acuratețea rezultatelor obținute va lăsa de dorit și că vor fi contestații după contestații?

Dar nu asta e problema principală, ci cea de fond, legată de obiectul alegerilor. La alegerile locale, discuția ar trebui să fie despre problemele specifice fiecărei localități, pe când la cele parlamentare e vorba despre politicile naționale. Este probabil ca alianțele electorale încheiate pentru alegerile locale să difere de cele stabilite pentru Parlament: o sursă suplimentară de confuzii pentru alegător. Pentru ca oamenii să voteze cu adevărat în cunoștință de cauză, e necesar ca discuțiile să se poarte distinct, ceea ce este imposibil în condițiile unei campanii electorale comune.

De fapt, în discuția pentru/contra comasării alegerilor se ciocnesc două concepții opuse. Pentru unii, alegerile sunt o pierdere de timp și de bani, ele ar trebui ținute cât mai rar și fără prea multe discuții. Este, parte a concepției „democrației minimaliste”, despre care am mai scris cu altă ocazie. Pentru alții, alegerile sunt principalul mod de exercitare a controlului poporului asupra aleșilor săi și merită o atenție proporțională cu cât de democratică dorim să fie societatea noastră.

Ce s-ar putea face

Nu se vorbește deloc despre posibilitatea comasării alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale. Acestea ar fi oricum mult prea apropiate (două săptămâni între turul al doilea al prezidențialelor și alegerile pentru Parlament). Legal, nu există impedimente majore: cu un prim tur la începutul lui decembrie, al doilea tur ar putea fi organizat în timp util, astfel încât președintele ales să-și înceapă mandatul după 21 decembrie 2024, când expiră mandatul lui Klaus Iohannis.

În privința complexității procesului electoral, cele trei buletine de vot nu ar fi mai dificil de gestionat decât cele patru de la alegerile locale. În plus, organizarea birourilor electorale din străinătate și a votului prin corespondență o singură dată ar reduce semnificativ cheltuielile aferente alegerilor. Oricum, am avut alegeri comune pentru Președinte și Parlament până în 2004, fără impedimente majore.

Din punctul de vedere al conținutului, tematica celor două campanii nu este divergentă: în ambele este vorba despre politica națională, iar candidații prezidențiali vor fi susținuți de aceleași partide care vor candida și pentru Parlament.

În plus, comasarea alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale ar pune o distanța rezonabilă, de două luni, față de scrutinul precedent (alegerile locale).

Oare de ce nu este luată în calcul această variantă? Răspunsul e simplu: partidele aflate acum la guvernare contează pe faptul că primarii aflați în funcție (cam 90% din UAT-uri au primari PSD, PNL sau UDMR) vor tracta, în campania comună, candidații parlamentari ai partidelor din care fac parte. În schimb, în eventualitatea alegerilor simultane parlament-președinte, vor avea de câștigat partidele care vor avea un candidat prezidențial cu suficientă priză la electorat încât să joace rolul de „locomotivă” pentru partid. Ori, în acest moment, nici PNL, nici PSD nu dispun de un astfel de personaj.

Așadar, n-are rost să ne amăgim. Partidele care propun comasarea alegerilor nu urmăresc „binele public”. Ele speră doar că în acest fel vor putea primi mai multe voturi.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Nu cred că-și închipuie cineva că partidele urmăresc ”binele public”. La cum se comportă sunt aproape ca tâlharii la drumul mare.

    • Așa o fi.

      Însă ăia așa cum sunt buni sau răi au fost aleși prin vot liber. Nu vi i-a băgat nimeni pe gât. Sunteți mulțumit de cei pe care i-ați ales? 😂

  2. Practic singura problemă adevărată e cea a prezidențialelor la 5 ani. În mod normal ar trebui să fie sincronizate la 4 ani odată cu parlamentarele așa cum erau până-n 2004.

    Prezidențialele la 5 ani au fost o chestie clocită de Adrian Năstase care spera în infatuarea sa tâmpă că el e mult mai puțin nepopular „pă persoană fizică” ca PSD. Nu avea îndoieli că el va câștiga președinția în 2004 și PSD parlamentarele din acel an. Însă presupunea că după 8 ani de guvernare (2000-2004 & 2004-2008) PSD va fi foarte nepopular și va pierde alegerile din 2008. De aceea voia ca prezidențialele să fie deconectate de parlamentare pentru ca el să aibă o șansă mai bună la mandatul #2. A profitat de modificarea constituției din 2002-2003 (în pregătirea aderărilor la NATO & UE) ca să strecoare și chestia cu mandatul prezidențial de 5 ani.

    Culmea e că a ieșit exact pe dos. Prezidențialele din 2004 au fost câștigate la mustață de Băsescu. Chiar dacă PSD a câștigat (tehnic vorbind) parlamentarele din 2004 îndărătnicia lui Băsescu și trădarea lui dom’ profesor Voiculescu au lăsat PSD „fără coledzi” și pe Năstase cu ochi-n soare. De acolo Năstase a luat-o tot la vale: Exoflisit de prostovanul Geoană & Co. de la șefia PSD și mai apoi chiar zvârlit în temniță de „regimul opresiunii bășiniste”.😀 Culema e că deconectarea alegerilor i-a permis lui Băsescu să obțină un surprinzător mandat #2. Altfel spus Năstase și-a ajutat dușmanul de moarte. 😂

    Partea amuzantă e că și parlamentarele în Decembrie sunt rezultate tot dintr-o șmecherie PSD-istă. Primele au fost pe 20 Mai 1990 – Celebra „Duminică a Orbului”. În Septembrie 1991 s- produs mineriada ce a răsturnat guvernul Roman, iar FSN s-a spart la sfârșitul anului 1991 în PSD-ul actual (FDSN, apoi PSDR, apoi PSD) și PDL-ul de azi integrat în PNL (FSN, apoi PD apoi PDL). Gașca lui Petre Roman, ce păstrase firma FSN, era mai puțin numeroasă și formată din creaturi mai puțin fetide & sordide ca FDSN-ul supus pe atunci lui Hrebenciuc, Cozmâncă & Iliescu. Tehnic vorbind FDSN-ul era partidul cu priză la publicul sărac cu duhul ce votase masiv FSN în 1990: Oamenii ce doreau cu disperare să muncească ca-n socialism dar să aibă magazinele pline ca- capitalism și înghițeau pe nemestecate găluștile lui Iliescu despre socialismul suedez în care toată lumea are o leafă bună de la stat (toți într-o egalitate) și nimeni nu face nimic. 🤣

    Numai că tocmai faptul că electoratul pe care-l vâna FDSN era mai greu de cap reprezenta riscul major: Era de așteptat ca ăia să voteze din reflex FSN. FDSN avea nevoie de timp pentru a explica prostimii că ei sunt adevăratul FSN, adevărata fiică a lui Iliescu și nicidecum FSN-ul.😂 Cert e că așa grobieni cum erau, oamenii lui Cozmâncă (ce a jucat rolul de mare maestru al combinațiilor) și de acum uitatul N.S. Dumitru (marxist format la Moscova, astrolog în capitalism 😂), i-au prostit pe „băieții deștepți” ai lui Roman să înghită amânarea alegerilor din vara 1992 pentru toamna lui 1992 (27 Septembrie). Iar FDSN le-a câștigat la mustață. De acolo alegerile parlamentare au tot alunecat puțin câte puțin ajungând în Decembrie.

    În mod normal ar trebui căutată o soluție de dregere a belelei comise de Năstase și de readucere a parlamentarelor la aceeași dată cu primul tur al prezidențialelor. Marea problemă a alegerilor decalate e aceea că în mediul politic românesc anii electorali sunt ani în care guvenrele împart iresponabil pomeni. Orice guvern ar fi va proceda la fel.Hai să nu ne îmbătăm cu apă rece. E un fapt. Ani ca 2012-2014-2016 sau 2019-2020 au fost ani în care iresponsabilitatea guvernamentală s-a depășit pe ea însăși, tocmai din cauza alegerilor una-ntruna. E exact ceea ce trebuie evitat.

    Așa cum spune autorul sunt obstacole constituționale majore iar sistemul politic e paralizat. Modificarea constituțional din 2002-2003 a fost posibilă prin aderarea la UE însă mă tem că o astfel de ocazie nu va mai apare prea curând deci racila alegerilor decalate va rămâne până la momentul în care statul român va înceta plățile. Însă mai e până atunci… 😀

    • Nu cred!
      Decalarea prezidentialelor a venit pentru ca era nevoie de o alegere obiectiva (cat se poate) a presedintelui; daca se fac impreuna parlamentare/prezidentiale, vom avea un presedite din acelasi partid care da majoritatea parlamentara; primul pas spre dictatura!
      Poate anul asta sa facem impreuna prezidentiale/parlamentatre/europarlamentare. Dar e doar din motive tehnice. Cred ca stim cine va castiga, din pacate.
      In ce priveste prostirea populimii de „nea Nelu”, lucrurie au stat altfel decat descrieti dvs. In Romania epocii, se ciocneau doua teze: reforma rapida, brusca, indiferent cu ce costuri (Petre Roman si partidele zise democrate -s-a dovedit intre timp ca nu sunt chiar asa democrate, din pacate; sau simpli agenti ai PSD-) contra unei reforme line, fara costuri sociale notabile. Sustinuta de ILICI. Deci, ambele grupari doreau reforma. E de mentionat acest aspect. Faptul ca Ilici era un demagog s-a aflat mai tiriziu si -in consecinta- a pierdut alegerile. Si de pomana, reforma tot pauza. Nici acum nu avem o reforma adevarata… Evident ca lumea agreea ideea reformei line, transformate de Ilici in reforma lenta. Si pina la urma stopind-o de tot. Reforma facuta cu aceeasi Securitate -altfel numita- si cu aceleasi metehne. Doar activistii de partid, politrucii, securistii, aveau dreptul la proprietate privata. In rest, nimic!
      Nu mai acuzati aiurea „boborul”. Vedeti ce s-a promis si ce s-a facut. Si de catre Ilici, si de Petre Roman, si de „Tacalie”, Moliceanu” sau Basescu. Chiar si Johannis. Nastase… e un caz pierdut. Corupt, dughinist….
      Tinind cont de lipsa de experinta in ale democratiei si demagogiei, si de interesele care s-au manifestat in perioada respectiva, cred ca poporul roman a actionat corect. Nu era Mafalda, sa vada viitorul. Iar cei care au mintit, au fost amendati, in general. Asta e democratia! Din pacate, s-au dezgustat si nu prea mai vin la vot. Asta e rau.
      Si nu mai vorbesc de „agenturlli” care au activat la noi. Si inca mai activeaza.
      E corect istoricul dvs evenimential; dar interpretati gresit evenimentele si chiar interesele.
      Inteleg ca nu-l aveti la inima pe Ilici (nici eu nu-l mai am), dar fiti mai relaxa in analiza evenimentelor trecute. Incruntarea nu face bine la ten!
      Parca numai Ilici ne-a dezamagit….. si PSD…
      Sper sa votam un partid care va face ce promite si e democrat.

      • Aha!

        Deci jupân Năstase a schimbat constituția în 2003 nu ca să-și asigure lui însuși 2 mandate prezidențiale, ci de dragul de a oferi nației șansa să facă o alegere cât mai obiectivă. 😂

        Ideea asta creață ați auzit-o de la cineva, s-a v-a venit dumneavoastră șa de la sine?

        • Germania a construit in vremea lui Hitler aproape 4000 km autostrada, a.i. la sfârșitul războiului avea 6000 km in total.
          Hitler nu a vrut autostrada pentru populație, ci pentru deplasarea rapida a trupelor. După război nemții nu au stricat autostrăzile pentru ca erau făcute in vreme lui Hitler, ci le-au folosit in continuare.
          La fel si cu Năstase: chiar dacă cei 5 ani de mandat prezidențial erau gândiți de el in primul rând pentru el, nu înseamnă ca e rău să fie alegerile decalate.

          • Și de ce anume ar fi bine?

            Alegerile decalate înmulțesc anii electorali. Iar anii electorali sunt ani în care în România se risipește mult mai mult ca într-un an obișnuit.

  3. „Este probabil ca alianțele electorale încheiate pentru alegerile locale să difere de cele stabilite pentru Parlament: o sursă suplimentară de confuzii pentru alegător. ”

    Acesta este de fapt scopul demersului!

    Credeați, cumva, că se gândea cineva cu adevărat la economia de resurse?! Haideți, vă rog, să fim măcar puțin serioși!

  4. Nu prea înțeleg problema, care apare artificială.

    În SUA votez de mai bine de 10 ani și toate alegerile sunt comasate. Uneori sunt alegeri speciale dacă vreun reprezentant părăsește poziția sau noi taxe sunt propuse, însă sunt destul de rare.

    Înainte de alegeri (votez prin corespondență) primesc un buletin de vot uriaș, câte 30 cm pe o parte și pe cealaltă conținând alegeri locale, ale statului, referendumuri și alegeri federale. Nu am avut vreo problemă vreodată pentru că autoritățile electorale au trimis materiale de prezentare electorale mult înainte de alegeri. Astfel mă pot documenta la ce candidați sunt și propuneri de referendumuri și știu exact ce am de votat.

    Nu văd ce este bun pentru SUA legat de comasarea alegerilor e prost pentru România. Bănuiesc că sunt calcule electorale meschine care le vor separate.

  5. Daca nu ar fi tragic ar fi amuzant elanul cetatenesc al comentatorilor, care uita se pare, ca nu conteaza cine si pe cine voteaza ci conteaza numai cine numara voturile. Exemple avem si de pe la noi destule si probabil ca vom mai avea.

    • Celebra vorbă de duh a lui Stalin era 100% adevărată în țara lui și în multe alte locuri în epoca lui.

      Aveți un singur exemplu în acest sens în România ultimilor 20 de ani? Aveți un singur exemplu de fraudă electorală care să fi schimbat sensul alegerilor în România ultimelor două decenii?

      Afirmațiile dumneavoastră sunt doar o scuză ieftină. Nația votează aiurea în mod liber și repetat și după aia se simte foarte bine dacă cineva îi spune că alegerile au fost furate. N-au fost deloc furate. Oamenii și-o fac cu mâna lor fără circumstanțe atenuante. 😀

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Kivu
Mircea Kivu
Mircea Kivu este licenţiat al Facultǎţii de Sociologie a Universitǎţii Bucureşti (1978) şi a absolvit un masterat (DEA) în Demografie şi Ştiinţe Sociale la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales – Paris (1991). Este cunoscut ca autor al mai multor lucrǎri şi articole de sociologie, principalul sǎu domeniu de expertizǎ fiind cercetarea opiniei publice. A lucrat timp de peste 30 de ani în mai multe institute de cercetare (director de cercetare, apoi CEO la IMAS Marketing şi Sondaje, vicepreşedinte pentru Cercetare despre Cercetare la Ipsos Interactive Services, director de operaţiuni la Mercury Research).). A fost membru al Corpului experților electorali din România până în septembrie 2018, când a demisionat.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro