Am citit cu interes despre initiativa doamnei ministru Pruna de a acorda 3 zile castig pentru 30 de zile executate in conditii sub-standard. As vrea sa affirm de la inceput ca eu cred ca aceasta masura este una corecta si justificata pe mai multe planuri. In primul rand, conditiile de detentie din Romania, in cele mai multe penitenciare, sunt la limita demnitatii umane. In al doilea rand, exista o presiune uriasa din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului de a rezolva (printre altele) problema conditiilor inumane de detentie. In acest context, Curtea si Comitetul de Ministri al Consiliului Europei au apreciat ca Romania nu dispune de remedii preventive si compensatorii pentru incalcarile drepturilor detinutilor. Pe scurt, remediile preventive sunt acele cai pe care le pot exersa detinutii in situatia in care le sunt incalcate drepturile pentru a pune capat imediat acelei situatii. In cele mai multe state europene, judecatorul de executare (in Romania – judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, sic !) are competenta de a dispune masuri urgente de incetare a situatiilor de incalcare a drepturilor omului. In Romania competentele acestui judecator sunt destul de limitate in acest sens.
Remediile compensatorii sunt acele cai pe care le poate folosi detinutul pentru a se constata incalcarea retrospectiva a drepturilor sale si a obtine o reparatie. De cele mai multe ori aceste reparatii sunt banesti, insa sumele obtinute de detinutii romani dupa o procedura civila excesiv de lunga nu se apropie deloc de nivelul oferit de CEDO. Ambele aspecte au fost criticate de CEDO. Am vazut chiar pe Hotnews cum unii comentatori negau aceste observatii din partea Curtii. I-as invita sa mai citeasca o data hotararea cvasi-pilot a Curtii in cazul Iacov Stanciu vs. Romania (2012), precum si pozitia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, in special decizia din martie 2015.
Am mai vazut mesaje alarmise care prevad o crestere a infractionalitatii ca urmare a aplicarii acestei masuri. Cum noi nu avem statistici relevante, putem citi despre impactul miscarii de descarcerare din SUA asupra ratei infractionalitatii. Pentru cititori, precizez ca pe durata procesului de diminuare a numarului de detinuti din SUA (proces cunoscut sub denumirea prison downsizing, inceput in 2012) a scazut rata infractionalitatii atat pentru infractiunile cu violenta, cat si pentru cele patrimoniale. Prin urmare, o liberare mai rapida a unor categorii de infractori nu duce in mod automat la o crestere a ratei infractionalitatii. De altfel, este cunoscut faptul ca nu exista nicio legatura intre rata incarcerarii (numarul de detinuti la 100.000 locuitori) si rata infractionalitatii (numarul de infractiuni raportat la 100.000 locuitori). Rata incarcerarii este un construct politic, de vreme ce rata infractionalitatii este determinata de situatia economica (saracie, somaj etc.), polarizare sociala, anomie, rata de imbatranire a populatiei etc.
Revenind la problema in discutie, este evident ca Romania trebuie sa instituie mecanisme de asigurare a remediilor compensatorii (sau mecanismul compensatoriu, in proiectul de lege) pentru situatiile in care nu asigura conditii de detentie conform standardelor asumate. Solutia gasita de catre doamna ministru nu este chiar una uzuala, insa este pragmatica. In cele mai multe jurisdictii remediile compensatorii sunt financiare, la nivelul acordat de CEDO (aprox. 6.000 E per detinut/in functie de circumstante). Isi poate permite Romania un asemenea cost? Exista si cateva jurisdictii (ex. Olanda) unde remediile compensatorii pot fi si de alta natura: mai multe vizite, mai multe pachete etc.
Prin propunerea de 3 zile castig la 30 de zile executate, doamna ministru adapteaza o masura pe care a luat-o Italia dupa ce a fost condamnata la CEDO in cazul Torreggiani vs. Italia (Decretul Lege nr. 143/2013 cu modificarile ulterioare). Pentru a diminua numarul de detinuti si a rezolva problema supra-aglomerarii, Italia a decis sa acorde 30 si, ulterior, 70 de zile castig pentru 6 luni executate, cu conditia ca detinutul sa fi avut un comportament bun. Dupa cum s-a vazut, aceasta masura a avut impactul scontat pentru o vreme, iar Italia a fost prezentata ca un exemplu in Europa. Din nefericire, solutia se pare ca nu rezista la testul timpului, iar populatia carcerala in Italia este iarasi in crestere.
Acesta este motivul pentru care as sugera ca Ministerul Justitiei sa adopte un pachet de masuri cuprinzatoare care sa rezolve sistemic si sustenabil toate problemele marelui invalid numit sistemul penitenciar. Ameliorand temporar doar simptomele nu vom ajunge la o insanatosire, ci la o ‘boala’ si mai lunga si, poate, fatala. Pachetul de reforma ar trebui, dupa parerea mea, sa cuprinda masuri tintite pentru: sistemul sanctionator (avem in continuare printre cele mai lungi pedepse cu inchisoarea din Europa), supra-aglomerarea, remediile preventive si compensatorii, conditiile de detentie, programele de reintegrare, pregatirea pentru liberare (cu folosirea extinsa a regimului deschis), angajarea unui personal suficient, motivarea si sustinerea personalului, relatiile dintre detinuti si cadre, relatiile dintre detinuti, utilizarea tehnologiei in mediul penitenciar (ex. Skype, telefonie VOIP, internet limitat) etc. Dupa cum se poate observa, aceste aspecte sunt inter-dependente si trebuie abordate intr-o maniera coordonata si sistemica. In acest ansamblu, solutia doamnei ministru de acordare a 3 zile castig la fiecare 30 de zile executate in conditii sub-standard ar fi una benefica, dar nu suficienta. Ar putea fi o masura benefica ca remediu compensator, insa nu ar fi o solutie sustenabila pentru supra-aglomerare si celelalte ‘boli’ ale sistemului penitenciar. Inca o data, ne lipseste o viziune de ansamblu.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
S-ar fi putut face noi penitenciare si imbunatati cele existente de zeci de ori pana acum.
Hai sa o spunem pe aia dreapta: cetatenii si functionarii vor, doresc, urmaresc sa chinuie detinutii. Este o forma de sadism, derivata si din precaritatea cunoasteriii.
De altfel nici masura propusa de ministru nu pare sa aiba vreo legatura cu siutatia nepotrivita in care sunt detinutii din Romania – pedepsiti de fapt de doua ori pentru aceeasi fapta.
Nu- pur si simplu nu vrem sa fim subiectul unor condamnari, ca tara. Aia ne intereseaza, nu dreptatea sau obiectivul incarcerarii.
Stiu ca nu e nici o legatura intre rata incarcerarii si cea a infrastionalitatii. Dar 99,99% din populatie va insista ca este…
Multi si-ar dori propbabil reintroducerea torturii si a muncii silnice, sau chiar taierea mainii drepte sau bataia cu biciul.
Daca te uniti pe HN vei gasi opinii ale comentatorilor cu privire la necesitatea unor pedepse exagerate in raport cu gravitatea faptei.
Suntem aceeasi natie care a trimis jandarmii sa-l sugrume pe Corneliu Zelea Codreanu si care a inchis evreii in vagoane pentru vite fara aer si i-a purtat intre Iasi si Targu Frumos pe o caldura ingrozitoare pana i-am omorat pe toti.
O natie sadica, violenta.
Nu ca alte natii ar fi mai breze, insa doar noi ne credem un fel de ingeri pe pamant, toleranti, ospitalieri, iertatori… aiurea.
Tot ce vă pot dori e să nu ajungeți să aveți de a face cu civismul unia din ăsta care a fost eliberat anticipat ca să i se ofere o nouă șansă…
Care ar fi deosebirea intre unul care a facut 3 ani din 5 si unul care a facut 4 ani din 5?
Deosebirea e imensă. în primul rând ăla care face 4 ani din 5 are un an în minus în care să o comită. În al doilea rând cu cât stau mai mult la zdup cu atâta sunt mai puțini pe străzi. E aritmetică simplă.
Iar dacă exact ăla care a fost eliberat după ce a făcut 3 ani din 5 în loc de 4 din 5 vă dă în cap imediat ce a ieșit de la zdup ca să aibă și el niște bani de buzunar, atunci proababil că chiar și dumneavoastră veți înțelege diferența :P
Eu am o altă propunere.
Să fie toți infractorii condamnați cu suspendare la primele trei infracțiuni, iar politiștii ,procurorii și judecătorii să își ceară public scuze pt inconvenientul creat infractorilor prin anchetare și judecare, iar dacă e cazul să îi si despăgubească material pt „pierderile” pricinuite de anchetă.
Și după ce ajung la 40 de ani „vechime în muncă”, și îmbătrânesc, noi, societatea, să găsim o modalitate de a le oferi și o pensie!
Ca să îl parafrazez pe regretatul Stefan Mihailescu-Brăila :”Fără infractori, viața e pustiu!”
Hai că am aberat destul.
Să punem mâna să facem o reformă reală a educației, de la grădinița pâna la bacalaureat, implementată „draconic”, dacă e permis termenul. Doar prin educație și creare de locuri de muncă putem reduce real infracționalitatea in viitor.
Până atunci, pot beneficia de reduceri de pedeapsă prin munca la noi penitenciare, unde să fie închisi și aruncată cheia.
Și ce e aia eliberare condiționată înainte de termen la un recidivist? De condamnare cu suspendare și eliberare condiționată înainte de termen beneficiezi la prima infracțiune, în viziunea mea. Recidivistul își face pedeapsa până la final.
Încă un exemplu în care sunt urmărite drepturile omului, dintr-un punct de vedere total anormal. Drepturile cetățenilor cinstiți oare unde se regăsesc?
Și victima unui viol cum poate fi despagubită?
Dar rudele unei persoane omorâte cum pot fi depagubite, că victima în sine ajunge pământ de flori și a „scăpat de griji”?
OK. Deci sistemul penitenciar românesc are probleme mari. Nu mă îndoiesc de asta. O serie de alte servicii guvernamental sunt într-o situație deosebit de precară. Mă îndoiesc că penitenciarele ar trebuie să aibă prioritate înatinea educației și sănătății.
Înțeleg că. codițiile în închisori sunt mizere. Numai că încercarea de la e face viața mai bună infracrorilor nu trebuie făcută pe spinarea oamenilor onești. Pentru că până la urmă asta se întâmplă. Cu cât pedepsele sunt mai ușoare cu atât tentația recidivei e mai mare.
Afirmația legată de „prison downsizing” e cu desăvârșire falsă. Procesul a auns la apogeu anul acesta cu rezultate catastrofale. Rata criminalității violente a crescut în 2016 față de 2015 cu 27.5% în ghetto-urile Los Angeles și cu peste 50% (!!!) în cele din Chicago.Astea au fost orașele unde politicile de grațieri în masă și eliberări condiționate cu mult înainte de termen ale luiObama si-au produs efectele maxime. Chestia cu eliberările masive în anii electorali e o manevră politică a președinților „progresiști”. A practicat-o Clinton în 1996 și în 2000, a practicat-o de asemenea și Obama în 2012 și mai ales anul acesta când rezultatele sunt cele mai crâncene. Motivul e simplu și nu are legătură cu „umanismul” ci cu faptul că infractorii și lumpenii voteză întotdeauna cu stânga – așa cum și în România PSD are peste 90% în pușcării.
Demersul autorului e cel puțin deplasat.
P.S.: Banc din vremea Împușcatului: Cică mărește Pingelică alocațiile deținuților cu 25% ir pe cele ale studenților cu 5%. Nevastă-să îi zice: „Nicule dă-le ceva mai mult la studenți și mai puțin la deținuți, că râde lumea de noi” La cafre Pingelică îi răspunde: „Taci fă, că stiu eu ce fac. Tu n-ai fost la facultate dar eu am fpst la pușcărie”