sâmbătă, mai 17, 2025

Despre sfârşitul Institutului Cultural Român

Iluziile nu îşi mai au locul, în acest moment. Institutul Cultural Român, astfel cum s-a constituit el prin travaliul echipei ce i-a reunit pe Horia –Roman Patapievici, Mircea Mihăieş şi Tania Radu, a încetat să mai existe . Cele două strategii utilizate, modificarea cadrului normativ prin ordonanţă de urgenţă şi reducerea dramatică  a bugetului, şi-au produs efectele anticipate.

Dincolo de tristeţea unei clipe în care privim, în urmă, către anii în care ICR a devenit una dintre acele prezenţe fără de care nu ne puteam imagina România  noastră, este timpul să realizăm, o dată pentru totdeauna, că miza acestei eliminări brutale nu a fost una personală, ci s-a înscris în cadrele unei confruntări ideologice.   Reducerea legislativă a ICR la rolul de oficiu ce conservă o identitate etnografică a naţiunii probează că viziunea  dominantă astăzi despre patriotism nu a depăşit  discursului oficial din vremea regimului Ceauşescu.

A fi patriot înseamnă, în această lectură, să te dedici unei misiuni precise- cultivarea unei imagini despre românitate care se confundă cu  setul  de stereotipuri  impus în deceniile de după 1965. Comunicarea, dezinhibată, cu alte culturi nu  poate intra în acest model identitar pe care această viziune ideologică îl impune. Dimpotrivă. El devine suspect intelectual şi  raţiunea esenţială pentru decapitarea unui proiect vast şi ecumenic. Solidaritatea mediului cultural cu ICR nu a fost decât expresia, naturală, a  asumării aceleiaşi definiţii a identităţii naţionale .O identitate înţeleasă   nu ca repliere patriotardă, ci ca efort de adecvare la un mediu proteic şi plural.

Sfârşitul Institutului Cultural Român ne obligă să ne reîntoarcem la originile spiritului critic pe care gândirea junimistă le-a sădit, cu mai bine de  un secol şi jumătate în urmă.  Seninătatea cu care ne imaginăm patriotismul  trebuie să  fie dublată de   fermitatea cu care înfruntăm  beţia de cuvinte şi  delirul fanatismului. Apărarea demnităţii sferei culturale în faţa asaltului  politic este una dintre lecţiile junimiste pe care nu o mai putem ignora, astăzi.  Occidentalizarea nu este un proces ireversibil. Recăderea în magma ideologică a  izolaţionismului este oricând posibilă. Acum, doar moderaţia inflexibilă în apărarea libertăţii  este alternativa la resemnarea dezolată. În cele din urmă, speranţa colectivă se naşte din această însumare de speranţe individuale, la fel de firave şi de ezitante precum oamenii-carte ai lui Ray Bradbury, cei ce duc mai departe miracolul memoriei într-un univers al focului şi orbirii.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Ce sa facem, ei nu au nevoie de parteneri in niciun domeniu. Ei stiu ce e mai bine peste tot, au nevoie doar de executanti. Trebuie sa fie un termen in psihiatrie pentru asa ceva.
    Nici nu stiu, astia care suntem de alta parere sa ne pregatim de reeducare? Tot zoc adeptii comunismului ca a fost o idee buna aplicata prost, poate mai incearca o data si cu Pitesti-ul.

  2. Am apreciat in mod deosebit activitatea D-lui Patapievici in fruntea ICR;de aici insa pana la a-l considera unicul personaj capabil (el si echipa sa manageriala)ca,timp de secole sa conduca pe culmi aceasta institutie este o cale foarte,foarte lunga.Asa cum probabil stiti,cimitirele sunt pline de oameni indispensabili si nu putem avea decat un gand pios in amintirea lor.In rest ,aveti totusi putintica rabdare in a emite judecati de valoare.

    • In esenta ai dreptate. Dar daca un om poate fi schimbat nu inseamna ca el trebuie schimbat. Daca ar fi asa, managerii din toate companiile ar fi schimbati in fiecare zi pentru ca, nu-i asa?, exista mereu altii care ar putea face aceeasi treaba, poate chiar mai bine.
      Oricum, schimbarea misiunii ICR si micsoararea bugetului la 28,5 milioane lei cand institutul a angajat deja cheltuieli de 29 milioane, cred ca au prea putin de-a face cu pozitia d-lui Patapievici si mai mult cu dorinta unora de a suprima activitatea institutului.

  3. Se poate reinvia Cintarea Romaniei; nu se poa` sa nu se mai fi nascut niste Paunesti.
    Nu-i neglijati pe Hurezeni, Iari si Dinesti.

  4. Sa inteleg ca si primarii USL care n-au primit un leu de la Guvernele Boc si Ungureanu trebuiau sa-si dea demisia? La ICR, pur si simplu, Patapievici si compania nu accepta sa raspunda cum cheltuie banii nostrii. Mai ales ca ei nici nu au suferit diminuarea veniturilor cu 25% cum le-a spus Basescu celorlalti romani.

    • @Valeriana
      In caz ca reveniti, si nu ati trecut doar ca sa aruncati o fumigena: cum adica cei de la ICR au refuzat sa raspunda cum au cheltuit banii ‘nostrii’? Au nu a stat curtea de conturi cu jumatatile de an pe-acolo? Ce credeti ca au facut oamenii lui Vacaroiu, platiti din banii „nostrii” atata timp in birourile ICR? Iar programele pe care s-au cheltuit banii, daca la asta va referiti, sunt publice, sunt pe site-ul ICR si prezentate in brosuri (groase) an de an. De banii cheltuiti de Ministerul Culturii (cam de 20 de ori mai multi, daca nu mai mult) stiti ceva? Sau asta nu va intereseaza, ca nu intra in fisa postului (postacului)?
      Daca chiar va intereseaza aceste lucruri, aveti macar idee cu ce se ocupa ICR? Si cum este perceputa aceasta institutie in strainatate, acolo unde activitatea ei trebuia sa-si produca efectele?

    • Subscriu la cele spuse de domnul Alexandru.

      De asemenea, mai am o completare. Dacă nu doriți să căutați pe atâtea saituri, găsiți aici destule articole în care se arată situația ICR. De asemenea, zilele trecute s-a publicat tot aici o explicație cum s-au cheltui banii și ce a făcut ICR.

      Ca să nu vă chinuiți: http://www.contributors.ro/fara-categorie/contra-falselor-afirmatii-ale-lui-marius-oprea-si-dinu-zamfirescu/

      Este un articol lung, dar merită lectura.

      O zi plăcută.

    • Pentru ca la intrebarea cu banii vi s-a raspuns (nu va intereseaza, stiu, dar poate mai citesc si altii) sa va raspund si la cealalta intrebare.
      Da, si primarii ar fi trebuit sa-si dea demisia daca ei erau alesi sa conduca o localitate si guvernul ar fi hotarat ca ei trebuie de fapt sa taie lemne.

      • Pai, la bani mi s-a raspuns ca s-au cheltuit. Doar atit! In schimb, am vazut ca bugetele alocate ICR au crescut de la an la an, in timp ce la Sanatate si Educatie scadeau, la fel, an de an. Chiar nu ma intereseaza destinul lui Patapievici, ci cum a cheltuit banii luati de la mine din putinul care mi-a mai ramas dupa ce Guvernul Boc-Basescu mi-a bagat mina in buzunar. Lui Patapievici nu i-a luat 25% din venituri, asta daca nu stiai.
        Despre primarii USL umiliti de Boc, cred ca nu doresti sa aflii adevarul. Cum ar fi ca acest Boc, acum ptimar al unui mare oras din Romania, sa nu primeasca niciun leu timp de patru ani? Vom trai si vom vedea.

  5. Poate ca ar trebui sa ne intrebam daca dorim ca astfel de institutii sa fie controlate de stat. Sunt oripilat de modul in care s-a dat aceasta lovitura unei institutii care inteleg ca a fost foarte apreciata si onesta, insa faptul ca s-a ajuns la situatia in care o schimbare politica a putut sa darime institutia pe mine ma face sa banuiesc ca de fapt aceasta a avut o fundatie subreda. Ma refer la dependenta de fondurile publice si de „bunavointa” celor care le administreaza. Pe viitor poate ca ar mai bine ca aceste initiative sa fie complet izolate de astfel de ingerinte, eventual prin functionarea la adapostul unor fundatii private.

  6. „Occidentalizarea nu este un proces ireversibil.”
    Din pacate nimic nu-i ireversibil in Romania in afara de moarte. Poate de-aia l-au si impuscat pe Ceausescu, stiau unii ce stiau. Vom avea cit de curind ocazia sa vedem alte lucruri sau institutii cit de reversibile sau ireversibile sint, desi personal am mari indoieli.
    Pacat de ICR cazuta victima a politicianismului obtuz si pacat de victimele viitoare.
    Ce mai pot face cei care nu se regasesc in noile cintari ale Romaniei?

  7. D-le Profesor, v-am vazut interviul dat Arte. Trist ce se intimpla. Si mai trista, insa, e lipsa de solidaritate a elitelor.

    Ca ICR statea in gitul unui impostor si al unui plagiator, e de la sine inteles. M-ar fi surprins sa procedeze altfel.

  8. Din cate stiu, ICR nu a fost desfintat…a trecut de sub patronajul administratiei prezidentiale sub cel al parlamentului. Trecand peste ineptia acestei decizii a administratiei Ponta (cu evidenta incarcatura politica) nu pot sa nu remarc bocetele de baba ce rasuna din acest articol…un prohod inutil, cultura romaneasca va continua sa existe…si cand vremurile vor permite modul de operare al ICR-ul poate fi restaurat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro