marți, ianuarie 19, 2021

Despre sistemul de asigurare a calitatii in educatia preuniversitara din Romania

Avem educatie preuniversitara in Romania? Avem. Avem un sistem de asigurare a calitatii in educatia preuniversitara? Avem. Avem rezultate ale elevilor romani la testele internationale (PISA, PIRLS, TIMSS) care au aratat fara echivoc ca Romania se afla la coada clasamentului european? Avem. De ce atunci sistemul de asigurare a calitatii nu reuseste „sa asigure” o educatie” de calitate”?

Teza noastra este una simpla: sistemul romanesc de asigurare a calitatii este ciuntit, intrucat nu masoara substanta sistemului educational, anume eficacitatea acestuia. El se limiteaza la a masura numai elementele de input, dar nu si cele de output/outcome.

Ce inseamna eficacitatea unui sistem?

Pe scurt, masura in care scopul sistemului respectiv este atins. Daca eficacitatea unui aragaz este sa produca prajituri bine coapte, un sistem educational preuniversitar eficace este unul care „produce” elevi avand atat cunostinte de matematica/ chimie/geografie, etc. solide, cat si insusiri care ii ajuta sa performeze social, sa se integreze in grupuri si pe piata muncii, sa lege o conversatie si o relatie sociala, sa isi dezvolte spiritul antreprenorial (ca sa folosim limbajul administrativ obisnuit, ”competente/abilitati pentru viata”).

Ce sunt elementele de input? Este vorba aici de infrastructura care asigura functionarea sistemului, precum calitatea resursei umane, dotarile materiale ale scolilor (sali de curs, mobilier, sali de sport, laboratoare, calculatoare, etc), proceduri de management ale actului educational, etc.

Ce sunt elementele de output? Aceasta categorie de elemente se refera la rezultatele directe ale furnizarii de servicii educationale – ne referim aici la numarul elevilor care reusesc sa absolve fiecare ciclu educational dintre cei care il incep, calificativele/notele scolare, rezultatele la testele nationale.

Ce sunt elementele de outcome? Exact ceea ce descriam mai sus in setul competentelor pentru viata, rezultatele pe termen lung, profunde, ale functionarii sistemului educational.

Cum gestioneaza sistemul de asigurare a calitatii din Romania cele trei paliere invocate (input – output – outcome)?

Avem reglementat un sistem de asigurare a calitatii la nivel preuniversitar (care certifica, teoretic, ca fiecare scoala din tara indeplineste standarde minimale de calitate, altfel functionarea acesteia ar fi intrerupta) – OUG nr.75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei.

Exista atat o institutie indrituita cu functie in aceasta directie (H.G 1258/2005 pentru reglementarea functionarii ARACIP) – Agentia Romana pentru Asigurarea Calitatii in Educatia Preuniversitara – dar si ”standarde de referinta si indicatori de performanta pentru evaluarea si asigurarea calitatii in invatamantul preuniversitar” – H.G 1534/2008. Toata aceasta osatura institutionala pune in act standarde de calitate pentru functionarea unei scoli, insa, atentie, ele vizeaza doar ”input-urile”, nu si ”output-urile”, si nicidecum ”outcome-urile”.

Altfel spus standardele de calitate precizate in actul normativ invocat vizeaza procesele de furnizare a educatiei (tipul de management scolar, relatia profesorilor cu parintii, modalitati de evaluare a elevilor si cadrelor didactice, etc.) dar nu includ referiri la rezultatele acestor procese, rezultate directe, pe termen scurt, sau rezultate profunde, pe termen lung. OUG 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei defineste la art. 3 calitatea educatiei ca fiind ”ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu si ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfacute asteptarile beneficiarilor, precum si standardele de calitate”.

In aceasta perspectiva sistemul de asigurare a calitatii in invatatamant in Romania nu este decat o forma aplicata de sistem de management al calitatii (celebrele ISO) la scoli. De acord, sa ai banci solide si calculatoare functionare, ori profesori completand condica la timp si corect reprezinta numai una din multiplele variabile care raspund de rezultatele educationale din spatiul romanesc, insa nici macar una din cele mai semnificative.

Noua Lege a Educatiei Nationale nu aduce imbunatatiri semnificative din acest punct de vedere; ea consfinteste rolul ARACIP ca instrument de evaluare a capacitatii scolilor de a furniza educatie, respectarea anumitor proceduri de lucru, si ii delimiteaza rolul la acest perimetru.

Bunaoara, nimeni nu a insarcinat ARACIP cu administrarea unei evaluari nationale similare celei realizate de studiul PISA – o astfel de evaluare ar fi  focalizata pe identificarea competentelor reale, pentru viata reala, a elevilor, dobandite in urma procesului educational (independent de calitatea calificativelor scolare primite) si ar fi realizata unitar si exhaustiv la nivel national. Gradul de convergenta intre competentele dobandite de elevi si expectantele pietei muncii, capacitatea elevilor de a se descurca practic, de a folosi cunostinte, de a dezvolta ablitati necesare adaptarii la viata de adult, sansele de asimilare de astfel de abilitati a diferitelor grupuri sociale sunt tot atatea aspecte care ar trebui sa preocupe ARACIP.  Insa ARACIP este in Romania departe de aceste deziderate.

Dincolo de evaluarea capacitatii scolii de a furniza educatie in acord cu anumite standarde prestabilite (de ex. dotarea adecvata cu mobilier a scolii, sau existenta unor strategii educationale interne ale scolii) ARACIP nu merge catre a evalua care este efectul dotarii adecvate cu mobilier a scolii in planul competentelor reale dobandite de elevi; in actuala osatura institutionala se pare ca nici macar calificativele scolare nu sunt luate de ARACIP in considerare ca un criteriu de evaluare a calitatii educatiei furnizate de o scoala.

Avand in vedere subiectivitatea acordarii calificativelor de la scoala la scoala si potentiala tentatie de „umflare” a acestora, chiar daca acest criteriu ar fi luat in considerare de ARACIP, el tot ar trebui dublat de un sistem de corelare a notelor cu competentele reale ale elevilor, relevate prin teste nationale, unice, standardizate. La limita, modul de lucru al sistemului de asigurare a calitatii in Romania ar putea conduce la situatia bizara in care o anumita scoala sa indeplineasca capacitatea de a furniza educatie in acord cu standardele stabilite in legislatie si controlate de ARACIP, desi la nivel de competente toti elevii respectivei scoli sa fie de nivel insuficient. Sa ne aducem aminte si de cazul liceelor care indeplinesc standardele impuse de ARACIP (functioneaza de ani buni) dar nu au avut niciun absolvent capabil sa obtina bac-ul sau procentul a fost sub 10%.

Viziunea noastra despre menirea unui sistem de asigurare a calitatii la nivel preuniversitar include si un alt element: echitatea. Inegalitatile din educatia preuniversitara romaneasca sunt pregnante si se manifesta atat intre regiuni (elevii din rural au sanse mai mici de a accede la universitate comparativ cu cei din urban, fapt dovedit statistic, testul PISA arata rezultate categoric mai slabe pentru elevii din rural fata de cei din urban) cat si intre elevii aceleiasi scoli. Inca de la inscrierea in clasa I se pune in practica un fenomen de segregare sociala: elevii ai caror parinti sunt mai putin abili in a gestiona relatia cu scoala, care sunt mai putini capabili de a obtine informatie relevanta asupra performantei invatatoarelor, care au capacitate mai redusa se a stimula alocarea elevului intr-o anume clasa sunt concentrati in clase cu cadre didactice la inceput de cariera, poate chiar suplinitoare.

Dimpotriva, parintii familiari cu expectantele mediului scolar, care au acces la informatie relevanta si cunosc mecanismele prin care isi pot aloca elevii in clase ”bune” se concentreaza in alte clase. De aici traseul de viata este predefinit, mecanismul inegalitatii scolare isi stabileste fundamentul. Insisi invatatorii isi selecteaza copiii din clasa la care vor preda pe baza pedigree-ului familiei expus in dosarul elevului.

ARACIP nu isi asuma ca standard de calitate educationala inexistenta segregarii sociale in clase, iar Noua Lege a Educatiei nu corecteaza acest defect de sistem altfel decat prin noua metoda de inscriere a elevilor in clasa pregatitoare.

Noua Lege a Educatiei prevede in esenta inscrierea elevilor in scolile din circumscriptia de care apartin, cel putin la nivelul clasei pregatitoare, si doar in masura in care raman neocupate locuri prevazute in planul scolii sunt acceptati si elevi care rezidentiaza in afara circumscriptiei pe baza anumitor criterii.

Opinia noastra este ca aceasta prevedere functioneaza totusi, partial, in acord cu scopul pentru care a fost creata – sa ne aducem aminte de scandalul legat de schimbarea ”ad-hoc” a domiciliului unor parinti doar pentru a-si putea inscrie copilul la scoala preferata sau de cazul parintilor care au dat declaratii notariale false pretinzand ca sunt de etnie germana pentru a-si putea inscrie copii la o scoala cu predare in limba germana.

De asemenea, nu exista in Romania, desi consideram a fi necesar, si un act normativ care sa previna segregarea scolara in ansamblul acesteia (nu doar cea etnica).

In concluzie, Noua Lege a Educatiei nu pare deocamdata sa descurce foarte clar doua din dilemele pe care si-a propus inca de la bun inceput sa le rezolve: ca avem un sistem educational si ineficace, si inechitabil…

Opiniile de mai sus au fost inspirate de lucrul autorilor, ca cercetatori, in cadrul proiectului regional de cercetare “Sistemele de asigurare a calitatii in invatamantul primar si gimnazial in Sud-Estul Europei: Ce merge in regiunea noastra?”, derulat in cadrul Societatii Academice din Romania, ca parte a programului global de cercetare „Varietati ale guvernarii: livrarea eficienta a serviciilor publice” (Global Development Network).

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Putem sa dezavuam segregarea etnica sau rasiala dar imi pare lipsita de argumente respingerea pe care dvs o faceti segregarii pe criterii culturale sau de inteligenta. Performanta institutiei de invatamant se evalueaza modern prin prisma valorii ajutate si nu al nivelului absolut.

    E mult mai eficient pe acest criteriu sa organizezi scoli optimizate pentru „prosti” si clase optimizate pentru „inteligenti” din prisma personalului si metodelor necesare atingeri obiectivului.

    Educatia nu trebuie sa devina patul lui procust.

    • Cred ca esti pe langa cu scolile optimizate. Daca esti destept poti arata asta la facultate.Pe cand aici e vorba de invatamant preuniversitar si nu ai nevoie de segregare.

  2. Poate un inceput intr-a asigura o educatie preuniversitara de calitate in Romania ar fi folosirea de cuvinte romanesti.

    Toate cele bune.

  3. Din perspectiva unui QA, ceea ce descrieti in articol se limiteaza la elementele de baza ale unui test case: test environment, input data si expected outcome. In bransa mea, multe probleme enumerate mai sus au fost rezolvate demult, dar nu pentru elevi/studenti ci pentru bucati de cod (si nu ma refer la peste). Sunt absolut convins ca daca un neavenit ca mine a sesizat imediat paralela, sunt deja de ani (zeci de ani poate) buni oameni care au pus in practica lucrurile astea si au scris si carti despre cum poti quantifica asigurarea calitatii in invatamant.

    Concluzie: unelte sunt, cunostintele se pot dobandi, da unde nu-i vointa n-o sa fie nici putirinta.

  4. Daca eficacitatea unui aragaz este sa produca prajituri bine coapte.
    NU! NU! NU!
    Eficacitatea unui aragaz este sa produca o temperatura oarecare cu un consum cat mai mic de energie.
    Prajiturile (chiar bine coapte) sunt treaba cofetarului.
    Despre educatie:
    Legile din romanica nu favorizeaza impunerea respectului de catre profesor.
    Nu are legal nimic in a sanctiona comportamentul elevilor – mai ales cand acestiia sunt copii de „mari” si isi permit multe afronturi
    Dati o lege cu niste reguli clare de comportament -inclusiv limite de tinuta- cu niste sanctiuni care sa fie respectate intocmai pentru idififerent cine.
    ma refer la eliminari temporare si definitive din invatamant
    sa nu mai fie pedepsit profesorul ca elevul are note proaste
    (avem nevoie si de spalatori de WC-uri nu doar de genii informatice)
    sa fie eliminatachestia cuprofesor bun = olimpici
    poti fi un prof de liceu bun si sa ai generatii de idioti veniti din gimnaziu
    daca s-ar intra la facultati doar pe baza de examen (cinstit), atunci am vedea daca liceele cu „renume” si-l mai pot pastra.
    Afara, parintii cu bani impun propriilor odrasle educatie stricta in care profesorul are dreptate
    la noi, beizadeaua castiga permanent
    etc

  5. Cum nu avem calitate? In clasa baiatului meu sunt 32 de copii ( din care cel putin 3 cu CES, din aceia care se ridica in ora si fac ce vor, iar ceilalti trebuie sa-i suporte ca asa-i legal) , iar ca dotare au o numaratoare de cel putin 40 de ani vechime. Ce sa-i faci, primarul investeste mai mult in fotbal, parcuri etc…. Borduri, sa nu uit. Iar noi tot am dat bani si pentru alfabetar, banci, scaune etc. Calitate maxima!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Corina Murafa si Claudiu Ivan
Corina Murafa si Claudiu Ivan
Corina Murafa este licentiata in Stiinte Politice la Universitatea Bucuresti si detine un Master in Politici Publice de la Hertie School of Governance, Berlin (specializare in politici economice si sustenabilitate). Coordoneaza incepand din august 2011 o echipa internationala de noua cercetatori in cadrul proiectului global de cercetare “Varietati ale Guvernarii: livrarea eficienta a serviciilor publice”. Societatea Academica din Romania implementeaza acest proiect, derulat in cadrul Global Development Network, studiind sistemele de asigurare a calitatii in invatamantul preuniversitar din Europa de Sud-Est. Alte arii de expertiza ale Corinei sunt politicile economice si cele din domeniul energiei. Claudiu Ivan este sociolog, iar în prezent urmează un doctorat la Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială studiind mecanismele implementării eficiente și eficace a politicilor publice în România, în particular în domeniul incluziunii educaționale. El este de asemenea absolvent (2007) al unui Master la Universitatea Catolică din Leuven, Belgia, unde a studiat metode și tehnici statistice pentru analiza avansată a politicilor sociale. Principalele sale activități de cercetare au vizat subiecte precum incluziunea educațională, evaluarea și analiza implementării programelor sociale, fenomenul migrației, statistica socială. Experiența sa de cercetare acoperă mai mult de șapte ani, a fost implicat sau a coordonat peste 50 de proiecte de cercetare. În prezent Claudiu Ivan este expert în cadrul unei echipe internaționale de cercetători din proiectul de cercetare “Varietăți ale Guvernării: furnizarea eficientă a serviciilor publice” implementat de Societatea Academică din România, parte a Global Development Network.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.