marți, iulie 27, 2021

Despre vaccinuri, demisii și indicatori

Recent, o revistă de cercetare numită Vaccines a publicat un articol care chema, în titlu, la regândirea politicilor globale de vaccinare. Teza centrală a studiului, construită pe calcule bazate pe date secundare provenite din surse respectabile, era că raportul dintre costurile și beneficiile vaccinării nu ar fi grozav: la trei vieți câștigate datorită vaccinării, două vieți s-ar pierde în urma efectelor secundare ale procedurii.[1] Începând cu o zi după data publicării, demisiile redactorilor, printre care cel puțin o cofondatoare, au început să curgă. E vorba de nume afiliate unor instituții prestigioase din Statele Unite, Marea Britanie sau Australia. Imediat, revista a publicat o notă de atenționare și, la scurt timp, a retras articolul.[2]

Nu mă pricep la vaccinuri sau la epidemiologie. Lucrarea e totuși scurtă, clară și ușor de citit. Măsurile pe care le folosește pentru a stabili numărul de vaccinuri necesare pentru a salva o viață și numărul de decese ca urmare a vaccinării nu sunt greu de înțeles. Ambele par discutabile,[3] dar aceasta nu reprezintă nimic nou într-o cercetare publicabilă.

O impresie despre calitatea revistei este oferită de procesul de peer review din cazul de față, ale cărui rezultate apar publicate pe site-ul jurnalului.[4] Procesul a durat 20 de zile până la acceptare, deci sub trei săptămâni pentru recepția articolului, alocarea sa și acceptul referenților, redactarea comentariilor, răspunsul autorilor la comentarii, replica referenților la răspuns, luarea deciziei de către redactori după parcurgerea schimbului de replici; plus încă 3 zile până la publicarea online. Eficiența se reflectă în analiza celor 3 referenți: în esență, nimic de substanță cu privire la conținut, doar virgule, cratime, solicitarea unor mențiuni minore și nelipsita sugestie de a cita și lucrarea X. În rest, numai de bine. Reamintesc că este vorba de un studiu privind subiectele momentului, pandemia și vaccinarea, dintr-un jurnal de profil aflat între primele 50% și chiar primele 25% (în 2018) ale domeniului medical, care susține o teză remarcabilă: deși vaccinurile funcționează, fac două victime la fiecare trei vieți salvate. Dacă nici așa ceva nu animă un referent…

Ce se întâmplă, așadar, la Vaccines? Neavând nici un fel de cunoaștere din interior a domeniului ori a revistei, pot descrie schematic ce se întâmplă, din câte îmi dau seama, la „casa” care produce Vaccines, MDPI. Fondat în Basel în 2010, Multidisciplinary Digital Publishing Institute a găsit rețeta perfectă pentru cultura contemporană a cercetării academice: (a) publică rapid (o lună plus-dar-mai-ales-minus) lucrări științifice care (b) trec printr-un proces de evaluare de către referenți de specialitate (peer review) în (c) reviste care au cel puțin unul și, deseori, amândouă dintre atributele dorite de o masă din ce în ce mai mare de cercetători de carieră – înregistrarea (indexarea) în baze de date cunoscute de articole științifice (de preferat, Web of Science [WoS]) și un indicator de performanță (factorul de impact) acordat „oficial” de compania care administrează baza de date. Mai ales în sistemele academice în curs de dezvoltare, precum cel din România, dar nu numai în ele, accesul la angajare și promovare în organizațiile de cercetare,[5] printre care se numără și universitățile, este condiționat formal de un portofoliu de articole care întrunesc condițiile de mai sus, indexarea și (mai ales) factorul de impact. Acestea reprezintă o măsură simplă, convenabilă prin certificarea lor internațională, dar imprecisă și nerezistentă la manipulare, a calității portofoliului de cercetător. În domeniul științelor sociale, una sau două piese plasate strategic în reviste cu atributele potrivite sunt deseori suficiente, în România, pentru a te propulsa dintr-un post academic cu titlu inferior într-unul de vârf (conferențiar, profesor), cu sporul de salariu cuvenit, în special la vârful ierarhiei, plus alte beneficii.

Detaliile acestei scheme de construcție a carierei în cercetare, ale cărei baze au fost puse timid în România acum aproximativ un deceniu și jumătate, sunt deopotrivă relevante pentru discuția de aici și fascinante prin combinația de efecte faste și perverse.[6] Dar nu ele mă preocupă acum, ci modul în care MDPI a reușit să exploateze logica procesului.

În principiu, construcția unei reviste de cercetare în științele sociale și în umanioare nu e un lucru simplu și cu atât mai puțin unul rapid. Presupune o echipă de redactori cu mult timp la îndemână și cu relații în domeniu, o rețea de referenți dispuși să analizeze propunerile de articolele, invitarea de colaboratori și răspunsul lor deseori întârziat; nemaivorbind de infrastructura de publicare (corectură, machetare, eventual tipărire, diseminare), care poate fi asigurată de o casă editorială specializată ori de o organizație profesională. Cum cercetarea propriu-zisă are o gestație îndelungată, „timpul academic” are o marcă specifică: geneza unei piese de calitate poate dura multe luni sau ani, la care se alătură multe luni sau ani până când produsul în cauză vede lumina tiparului. (Dinamica este întrucâtva diferită în științele tari.)

În schimb, viața în organizațiile de cercetare, și mai ales în universități, funcționează de câteva decenii la alt tact. Numărul universităților și al profesorilor a crescut masiv, ambițiile profesionale au căpătat o dinamică mai apropiată de ritmul rapid din viața corporațiilor, în timp ce schemele de evaluare și promovare s-au birocratizat (cu anumite efecte binevenite și cu altele nefericite). Universitarul mediu nu mai are răbdare cu cadențele vechi, în care ai nevoie de ani îndelungați pentru a construi un portofoliu de cercetare consistent, cu care să mai cucerești, treptat, câte o redută a piramidei academice. Ca atare, ritmul lent al încă multor reviste și case editoriale consacrate, unde aștepți și doi ani până la publicare, e resimțit ca frustrant. La fel și ocazionalul trial-and-error, cu rescrieri uneori radicale, până la găsirea unei reviste care să accepte propunerea pentru publicare.

Pe acest fond a apărut, pe lângă puzderia de reviste discutabile, cel puțin într-o fază sau alta a istoriei lor (la noi s-a comentat mult despre Metalurgia, Amfiteatru economic sau European Journal of Science and Theology), o întreprindere de succes precum MDPI. În numai un deceniu, editura a acumulat un portofoliu de aproape 300 de jurnale – dintre care peste 150 sunt indexate în WoS și 85 au factor de impact –, ce acoperă practic întreg spectrul domeniilor științifice, de la acustică la zoonoze. Casa editorială a combătut cu succes acuzele inițiale de practici neconforme[7] și a ajuns a cincea în lume ca număr de articole publicate anual[8] (pesemne după giganții Elsevier, Springer, Taylor & Francis și Wiley-Blackwell), depășind alte nume mai cunoscute și cu tradiție (precum Sage, Brill sau Cambridge University Press – deși portofoliul acestora e mult mai divers). Ritmul de creștere s-a dovedit formidabil: între 2017 și 2019 rata de creștere anuală măsurată în număr de articole a atins 59-78%, asta după alți 3 ani de creștere susținută (între 31-40%).[9] Practic, producția s-a dublat – cel puțin – la fiecare 2 ani. Judecată după o diversitate de indicatori[10] de calitate – rata de articole respinse, numărul de citări ale articolelor în decursul primului an de la apariție, distribuția geografică a redactorilor ș.a. –, editura nu arată rău. De fapt, arată tot mai bine.

Pe lângă pilonul discutat mai sus – publicare ultra-rapidă cu peer review în reviste cu factor de impact –, strategia de creștere a MDPI se mai sprijină pe cel puțin doi stâlpi importanți. Mai întâi, nu există, practic, jurnale de nișă. Revistele au nume care definesc domenii largi (Energies, Acoustics, Biology, Religions, Administrative Sciences) și se comportă ca niște cutii încăpătoare, care nu doar că nu selectează tematic, ci acceptă cam orice are o vagă legătură cu domeniul lor științific vast. De pildă, Mathematics publică și articole descriptive despre educația matematică în școlile din țara X; și chiar știință socială care folosește metode numerice de analiză. Strategia permite numerele mari de articole amintite mai sus. Sustainability, cel mai prolific jurnal MDPI, a pus pe piață în 2020, numai în cele 24 de numere standard, 10.693 articole.

Lor li se adaugă – și acesta reprezintă al treilea pilon al creșterii MDPI – „numerele speciale”: numere tematice coordonate de echipe de cercetători specializați în nișa tematică respectivă. Sustainability listează pe pagina sa 236 numere speciale cu termen final de depunere a propunerilor între 10 și 31 iulie 2021. Cifra pentru 2021, doar pentru această revistă, ar părea să fie de peste 3000 de numere speciale.[11] În aceste condiții, Sustainability a ajuns la performanța de a se bate de la egal la egal cu principalele megajurnale academice, PLOS One și Scientific Reports, apărute și ele tocmai ca parte a unui efort de a simplifica – a se citi: de a grăbi – publicarea academică. MDPI mai are în portofoliu câteva megajurnale care publică peste o mie de numere speciale pe an, plus alte mii de articole în numerele ordinare.

În ce măsură poate editura să asigure condiții minimal decente de peer review pentru revistele care scot multe mii de articole pe an, plus alte câteva (zeci?) de mii în numere speciale? La MDPI, un referent primește un termen de 7-10 zile pentru a analiza un articol propus, ceea ce, pentru un cercetător ocupat, cum am vrea să fie referenții, pare extrem de puțin. (Din experiența mea, Elsevier, Springer sau Sage oferă între 30-60 de zile.) Jumătate dintre articolele acceptate sunt publicate în termen de 35 de zile sau mai puțin, iar 17% în maximum 20 de zile.[12] În cazul de la Vaccines, unde nici unul dintre autorii articolului nu era imunolog, virusolog sau epidemiolog (n-ar fi o problemă în sine), nici referenții nu dădeau semne că vin din aceste domenii – iar precaritatea analizelor sărea în ochi. Într-un scandal mai vechi, o echipă redacțională de 10 persoane a demisionat de la Nutrients ca urmare a presiunilor editurii de a slăbi standardele.

Impresia mea e că la MDPI­­­­­­ lucrurile sunt profund amestecate. Știu cercetători de calitate care au publicat acolo și am zărit nume de primă mână în domeniile cu care sunt familiarizat. Editura are, de altfel, o politică agresivă de atragere a numelor sonore, nu doar prin invitații obositoare, ci și prin scutirea de taxele de publicare (care merg până spre 2000 de euro) – paradoxal, tocmai pentru cercetătorii de renume din țări bogate și cu acces facil la fonduri de cercetare.[13] Am văzut, sub egida MDPI, și destulă maculatură. Or, tocmai acest amestec de produse de calitate înaltă cu produse de calitate medie cu produse sub orice critică, generat într-un volum care inundă piața de cercetare, devine derutant. Șuvoiul eclectic pune serios în chestiune capacitatea indicatorilor scientometrici bazați pe publicare și citare de a da seama de „calitatea” cercetătorilor, confirmând o dinamică de altfel bine cunoscută: odată oficializat birocratic, orice indicator își începe marșul spre irelevanță.

Revin la cazul de la Vaccines. Ce mi-a atras atenția nu au fost nici susținerile radicale ale autorilor (organizarea cercetării stimulează astfel de excese); nici reacția dezaprobatoare a cercetătorilor (idem.); nici retragerea rapidă a piesei, un proces care are loc cu o anumită frecvență și la titlurile de top; nici emoțiile stârnite în sânul mișcării antivaccinare. M-a frapat, mai curând, demisia în serie a atâtor redactori – șase doar în primele zile. Cum spuneam, retragerea articolelor nu reprezintă ceva neobișnuit în știință, mai ales în științele „tari” sau, măcar, „tăricele”. Publicația a reacționat prompt. Iar o retragere reprezintă o dovadă că știința funcționează, la urma urmelor, eliminând prompt piesele defectuoase. Valul de demisii pentru retragerea unui singur articol sugerează, de aceea, că numele care figurau pe frontispiciul revistei nu aveau, de fapt, încredere în resursa de cunoaștere științifică pe care o patronau. Ceea ce duce inevitabil la întrebarea: cât din ce a publicat Vaccines începând cu 2013, anul fondării sale, a stat vreodată în picioare? O zecime? Jumătate? Patru cincimi? Nu am încredere să mă opresc, fie și cu precauțiile de rigoare, asupra unei cifre din acest larg interval. Faptul mi se pare derutant și deprimant.

NOTE_____


[1] A se vedea https://www.mdpi.com/2076-393X/9/7/693/htm.

[2] Vezi https://www.sciencemag.org/news/2021/07/scientists-quit-journal-board-protesting-grossly-irresponsible-study-claiming-covid-19.

[3] Decesele datorate vaccinării reprezintă, de fapt, numărul de morți raportate voluntar de publicul larg olandez la un interval de timp de la vaccinare. Țara pare să fi fost aleasă fiindcă a înregistrat, prin acest mecanism de raportare voluntară și neverificată, o cifră foarte ridicată prin comparație cu media europeană. Diferența dintre cifra maximă și cea minimă a efectelor secundare grave raportate în țările UE se apropie de 50x, conform articolului. (S-ar putea spune că autorii își aleg sursa de date pe sprânceană.) Numărul de vaccinări necesare pentru a salva o viață se bazează pe riscul de deces relativ, calculat pe un termen de 3-4 săptămâni, pentru două grupuri mari, unul de persoane tocmai vaccinate, altul de persoane nevaccinate. Ca atare, măsura nu ia în calcul dinamica infectărilor – și a scăderii transmisibilității, în cazul unui vaccin eficient – pe termen mai îndelungat, care ar putea schimba radical raportul dintre cost și beneficii măsurate în vieți omenești.

[4] Vezi https://www.mdpi.com/2076-393X/9/7/693/review_report.

[5] În România nu există, formal, promovare în mediul academic și de cercetare, ci doar angajare prin concurs deschis și competitiv. În realitate, cum bine se știe, aceste „angajări” maschează frecvent un proces de promovare.

[6] S-a tot scris despre aceste politici din învățământul superior și din cercetare, inclusiv pe contributors, mai ales pentru a demasca eforturile de a înlocui, slăbi sau ocoli, prin „echivalențe” de tot felul, standardele amintite.

[7] În primii ani, editura a fost pusă pe lista de predatory journals/publishers alcătuită de un celebru și controversat profesor american de biblioteconomie (https://beallslist.net/).

[8] Vezi https://scholarlykitchen.sspnet.org/2020/08/10/guest-post-mdpis-remarkable-growth/.

[9] Idem.

[10] Vezi https://danbrockington.com/2021/03/29/mdpi-experience-survey-3-mins-completion/?preview_id=645&preview_nonce=8c423ddabc&preview=true.

[11] Idem.

[12] Vezi https://paolocrosetto.wordpress.com/2021/04/12/is-mdpi-a-predatory-publisher/.

[13] Vezi https://wash.leeds.ac.uk/what-the-f-how-we-failed-to-publish-a-journal-special-issue-on-failures/. Nu am spațiul pentru a discuta practica taxelor de publicare în revistele de cercetare, demarată (și) în urma unei inițiative de a face disponibile public, prin accesul gratuit, rezultatele cercetării finanțate din bani publici. Ca toate politicile din cercetare, Open Access are efecte faste și consecințe nefericite deopotrivă.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Mulțumesc domnule Andreescu!
    Îmi place când „se aruncă pe piata” un astfel de articol, in dezacord cu trendul științific general. (Nu mă înțelegeți greșit, sunt un vaccinat care speră să își aiba părinții vaccinați cat mai mult timp aproape). Dar astfel de discuții și probleme ar trebui sa fie prezente mult mai des in media, cu implicarea specialiștilor în sănătate publică.
    Ce am reținut eu este că din cele 2 grupe de studiu din Israel, 9 persoane vaccinate au murit (din 100.000 persoane vaccinate) și 32 nevaccinate au murit (din 100.000 persoane nevaccinate). Un raport de 1:3.5. Nu am citit nicăieri despre efectele adverse datorate COVID-19 in raport cu efectele adverse datorate vaccinării.
    Mda, astfel de studii pun sub discuție datele și bazele de date în sine, modul de colectare a datelor, cat de mult aceste date au relevanță statistica și cât de mult aceste date reflecta realitatea. Statistica este o știință, are cerințele și limitările ei. „Data scientist” e o noua meserie, că și cea de „data engineer”.

  2. Bine si cat e raportul? O luam ca in fizica sau mate, unde e studiul care da un raport corect? Putem discuta lung si mult cine cat, cum, trebuie combatut prin studii. Asa e in stiinta.

  3. IN urma cu ani, Lancet a publicat un „studiu” a carui concluzie a fost ca ” alcoholul este mai daunator decat heroina si crack- un neadevar strigator la cer. Am intrat sa vad cum au ajuns la asemenea concluzie. Organizatorul studiului era un activist pentru legalizarea marihuanei. „Studiul” a constituit dintr-un juriu care a stabilit niste criterii si dupa acea au dat note la un numar de substante in raport cu fiecare criteriu- ca la eurovisiune sau s-a nascut o stea. Criteriile dupa ca s-au acordat notele nu s-au publicat- articolul preciza ca datele pot fi furnizate la cerere. Unde s-a mai vazut studiu in care nu sunt publicate datele? La final au adunat notele si alcoholul a obtinut mai multe puncte decat heroina si crack si asta a fost concluzia studiului- preluat de toata mass media din lume. Nu cred ca au fost atat de imbecili incat sa compare substanta consumata legal de sute de milioane de oameni, din care numai o parte devin dependeti ( alcoholism) cu substante ilegale cu consum mult mai restrans, dependenta imediata si totala si consecinte catastrofale pt individ, familie si societate. Nu a fost prostie. Cred a fost agenda de discreditare a realitatii pt promovarea legalizarii marihuanei- ‘Daca heroina si crackul sunt mai inofensive decat alcoholul, atunci marijuana este lapte si miere’…

  4. Pletora de românași universitari cu aspirații inalte sunt abonați la jurnalele cu pricina. Cunosc cel puțin 10 persoane din umanioare care publică cu spor in Sustainability, că, deh, are factor de impact f.bun. Unii au promovat și cu publicarea in jurnale de tip predatory, sau cărți la edituri gen Lambert. Cine sa mai stea sa analizeze ce și cum? Lista revistelor îndexate dă rateuri mari, dar caravana trece…

    • Exact! 99% din articolele publicate in jurnalele MDPI reprezinta maculatura. Acceptarea lor de catre Clarivate Analytics compromite Web of Science, inclusiv Science Citation Index Expanded, care deja contineau ceva jurnale dubioase, inclusiv de prin Romanica.

      Banuiesc ca sunteti la curent cu faptul ca universitatile serioase nu dau doi bani pe cotarile SCIE, avand fiecare dintre ele propria lista de reviste recunoscute. Listele acestor universitati dau cu totul peste cap clasamentele SCIE!

      Evident ca exista in Romanica o pleiada de „propovaduitori ai stiintei autentice”, multi dintre acestia niste mediocritati absolute, care au ridicat clasamentele SCIE la nivel de biblie stiintifica locala! Luati la bani marunti, o consistenta parte a acestor smecheri ar avea numeroase probleme de ordin etic, inclusiv probleme legate de plagiate! Culmea este ca sunt considerati sageti ale reformei, luptatori in slujba indepartarii invatamantului si stiintei de metehnele comuniste, in ciuda faptului ca evolutia lor in anii comunismului, cat si dupa, a fost intens sprijinita exact de gastile de comunisti notorii si de slujbasi ai acestora!

  5. Un articol interesant care sr trenui ss nevouna pe ganduri cand citim rezultatele vervetsrii științifice in special cand sunt citste prin ziarr sau prezentate la TV. Cred ca sunt doi factori care merita discutați.
    1. Conflictul de interese al autorilor. O publicație briysnoc a foarte serioasa, Lancet, a fost implicată in 1998 într-un scandal dupa aparitia unui articol despre efectele negative ale unui triplu vaccin. S-a dovedit ca autorul avea interese financiare in promovarea unui vaccin rival. Articolul a fost retras dupa doi ani dar se pare ca a produs efecte negative pe termen lung in promovarea curentelor antivacciniste.
    2. Motivația marilor case care publica jurnale științifice. Acestea nu sunt instituții non-profit. Ele au cheltuieli minime su percep o taxă de 15-20 euro pentru accesul la un singur articol, în plus fac bani in special din abonamentele facute de universități sau marile companii. Mai multe jurnale mai multe abonamente.

    • Solutia consta in Open Acces si DORA.

      Ca sa nu mai spun ca exista nenumarate „articole stiintifice” care descriu corelatii dar lasa sa se intelega ca ar fi dat peste relatii de cauzalitate. Asemenea bazaconii fac mult rau in medicina, conduc la scheme de tratament absurde si daunatoare.

  6. Stii ca povestesti cu un cercetator cu experienta cand vezi textul:

    ” solicitarea unor mențiuni minore și nelipsita sugestie de a cita și lucrarea X” Hue hue hue hue! That’s how one raises their H-index! TBH, am trimis si eu la MDPI si pana acum NU am primit astfel de solicitari. Comparativ cu alte jurnale cu „reputatie” unde aproape constant am primit astfel de cereri.

    • Concret, ce jurnale „serioase” ti-au facut astfel de propuneri si cine ti-a cerut sa citezi ceva anume? Careva dintre editori, ti-au transmis reviewer-ii? Cum si in ce fel? Sunt absolut convins ca fie ceea ce spui e o minciuna, fie consideri ca fiind jurnale cu „reputatie” niste facaturi exact de teapa celor produse de MDPI!

      Elsevier, Springer sau De Gruyter(si nu numai) ar exclude rapid orice jurnal care ar avea astfel de practici!

      Reclama la editura, cu dovezi clare, reclama la bazele de date si vei vedea ca jurnalul va fi exclus! Repet, daca e un jurnal serios si nu o facatura!

  7. Oare de ce simt oamenii nevoia de a discuta despre vaccinuri?

    Utilitatea lor este clar demonstrata, si numai mania contrazicerii sau dorinta de a fi interesant ar putea fi retinute ca motive pentru asemenea discutii.

    Un numar urias de pagini de internet si nenumarate persoane, fonduri puse la dispiozitie pentru dezinformare de catre actori statali si parastatali sau de simpli obsedati, controverse nesfarsite in necunostinta de cauza.

    Ce este grav insa dupa parerea mea este ca exista foarte multi anti-vaccinisti in structuri de decizie, atat publice cat si private. Unii pe fata, ceea ce ar intra la libertatea de exprimare, iar altii – din nefericire- ascunsi.

    Daca ne uitam cam ce fonduri au fost puse la dispozitie pentru campania de vaccinare, atat de surse publice cat si private, ne cam inspaimantam. Am avut curiozitatea sa verific sursele private (Active Citizens dar si altele). Ei bine, vaccinarea nu intra in preocuparile lor. Cea mai simpla explicatie mi se pare atitudinea anti-vaccin a persoanelor de decizie.

    La fel sta treaba si cu campaniile de promovare a vaccinarii. Refuz sa cred ca toate firmele de publicitate si toti decidenti sunt facuti gramada, cum ar rezulta din clipurile si mesajele inepte. Ipoteza sabotajului mi se pare mult mai credibila.

    Cat priveste „cercearea stiintifica” – eu nu mai cred nimic din ce se publica. Nimeni nu mai publica pentru avansul stiintei, cu pentru punctaje care se transforma in venituri personale.

    Dupa umila parerea a mea, adevarata cercetare stiintifica are loc acum in doar 2 zone: a) privata, nefinantata de surse de stat si b) in cea a pasiunii, persoane care au un spririt scormonitor si ceva resurse la dispozitie.

    Daca o publicatie face apel la ISI sau la factori de impact in general si mai si cere bani pentru a pune la dispozitie articolele, pentru mine este un motiv suficient pentru a ma indoi de seiozitatea sa si a ignora asa-zisele „cercetari”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Liviu Andreescuhttps://www.researchgate.net/profile/Liviu_Andreescu.
Liviu Andreescu este profesor la Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București, unde predă (mai ales) politici publice. Până în 2014, a predat, timp de 13 ani, Studii Americane la Universitatea Spiru Haret. În 2005-2006 a petrecut, ca bursier Fulbright, un an academic într-o universitate conservatoare din Texas, unde a studiat libertatea academică în învățământul superior cu afiliere religioasă.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

O întrebare pentru „colegii de la Academie”

Una dintre sculpturile prin care Christophe Gabriel Allegrain (1710-1795) a atras atenția (cea a lui Diderot e notabilă) și a devenit dezirabil...

Energie și Geopolitica – Pe unde este România în relațiile energetice cu Moldova și Ucraina?

În ultimile zile s-au petrecut două evenimente care ar putea influența situația energetică regională. Prima și cea mai importantă...

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro