Atât populația, cât și elitele din Ucraina își doresc o pace durabilă cu Rusia mai mult decât oricine altcineva din lume. Atunci, de ce Kievul nu se află în fruntea căutării unui compromis cu Moscova? Care este motivul pentru comportamentul aparent necooperant, ba chiar ce ar putea fi considerat nechibzuit de obstrucționist al Ucrainei?
Din perspectiva ucraineană, actualul război al Rusiei împotriva Ucrainei este în același timp prea tipic și prea extraordinar pentru a fi încheiat pur și simplu prin negociere. Ceea ce este tipic la războiul Rusiei este faptul că se încadrează într-un model istoric îndelungat și regional larg al comportamentului rusesc în zonele sale de frontieră. Ceea ce este extraordinar la războiul Rusiei este faptul că nu este vorba doar despre teritoriul ucrainean. În mod ciudat, din perspectiva Moscovei, Ucraina este, de asemenea, despre identitatea rusă. Atât tipicitatea, cât și caracterul excepțional al războiului Rusiei – adică continuarea unei patologii mai largi și semnificația deosebită pentru Rusia însăși – înseamnă că o pace rapidă și stabilă cu Moscova nu este fezabilă. Majoritatea ucrainenilor și a altor est-europeni, cel puțin, nu cred în prezent într-un armistițiu durabil.
Rusia, recidivistă
Actualul război rusesc nu este primul atac al Moscovei asupra națiunii ucrainene și nici singura operațiune expansionistă actuală a Kremlinului în fostul imperiu al Rusiei. Ucrainenii au învățat din propriul lor trecut, precum și din istoria și prezentul vecinilor lor, că nu se poate avea încredere în Moscova. Atâta timp cât statul rus există în starea sa actuală, conform experienței istorice și analizei comparative ucrainene, nu se va angaja în negocieri oneste și nu va semna un acord de pace cu adevărat durabil.
Aspirația imperială din tradiția statului rus este prea puternică pentru a permite o încetare a focului semnificativă și de durată. Impulsul expansionist vechi de secole din cultura strategică a Moscovei poate supraviețui și unei schimbări democratice în regimul politic rusesc. Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, după Prima Republică Rusă din februarie-octombrie 1917 și a doua Republică Rusă din 1991-1999.
Spre deosebire de mulți observatori externi, majoritatea politicienilor, experților și diplomaților ucraineni și din alte țări din Europa Centrală și de Est nu văd în actualul război ruso-ucrainean doar o obsesie a lui Putin. În schimb, acest război este perceput de către elitele din Europa Centrală și de Est și din Caucazul de Sud și, într-o anumită măsură, din Asia Centrală, ca fiind doar cel din urmă episod dintr-o lungă serie de cuceriri militare convenționale și hibride rusești care se întind pe parcursul secolelor. Ucrainenii și alte popoare supuse anterior imperiilor rusești – moscovit, țarist, sovietic și post-sovietic – au experimentat incursiuni similare cu justificări uneori similare. Actuala agresiune a Rusiei este cea mai recentă manifestare a secolelor de politici coloniale și de expansiune imperială ale Moscovei.
În februarie 2022, mulți observatori externi au fost nedumeriți de afirmația lui Putin potrivit căreia atacul pe scară largă al Moscovei asupra statului ucrainean – cu președintele său evreu – a fost motivat de îngrijorarea Rusiei cu privire la fascismul de la Kiev și a avut ca scop „denazificarea” Ucrainei. În schimb, mulți est și central-europeni erau deja familiarizați cu afirmațiile rusești potrivit cărora guvernele lor sau chiar elite întregi sunt fasciste. De exemplu, cu aproape exact treizeci de ani înainte de escaladarea din Ucraina, în 1992, Armata a 14-a rusă a intervenit militar într-un conflict intra-moldovean.
Comandantul Armatei a 14-a de la acea vreme, legendarul și acum decedatul general rus Aleksandr Lebed, a justificat intervenția ilegală a trupelor sale într-o țară străină cu o afirmație care a prefațat minciuna lui Putin din 2022. Lebed a declarat la o conferință de presă din 1992 că noul guvern al tinerei Republici Moldova de la Chișinău se comporta mai rău decât SS-iștii germani cu 50 de ani mai devreme. Intervenția militară deschisă a trupelor regulate rusești a lui Lebed a dus la o scindare permanentă în Moldova.
Rămășițele Armatei a 14-a ruse, așa-numitul Grup Operativ al Federației Ruse, se află încă pe teritoriul Republicii Moldova – recunoscută ca atare și de Moscova – ca oaspeți nepoftiți. Un tratat ruso-moldovean privind retragerea trupelor în 1994 nu a schimbat nimic în acest sens. Nu a ajutat Chișinăul nici faptul că, în 1994, Republica Moldova s-a declarat nealiniată, în articolul 11 al noii sale constituții, excluzând astfel aderarea la NATO. În ciuda promisiunii de retragere a Rusiei și a statutului de neutralitate al Republicii Moldova de atunci, desfășurarea nedorită de trupe de către Moscova și divizarea statală a Republicii Moldova continuă până în prezent.
Colonialismul de dinainte și de după Putin
Acest episod moldovenesc din 1992-1994 – într-o perioadă relativ pro-occidentală și liberală a istoriei recente a Rusiei, când Vladimir Putin era un nimeni politic în Sankt Petersburg – ilustrează o problemă mai amplă. Nu contează – cel puțin din perspectiva Europei Centrale și de Est – dacă Putin va fi sau nu la putere în viitor. De asemenea, este irelevant dacă regimul rus este democratic, totalitar, monarhic, oligarhic sau orice altceva: este probabil ca impulsul expansionist al Moscovei să continue. Mulți analiști occidentali ar respinge un astfel de determinism etno-istoric ca fiind neștiințific. Cu toate acestea, această evaluare sumbră este un loc comun pentru națiunile care înconjoară Federația Rusă și chiar în rândul unor persoane din interiorul Federației Ruse.
Colonialismul și expansionismul Rusiei au fost demonstrate în mod repetat popoarelor din Europa Centrală și de Est, Caucaz și Asia Centrală în zeci de incursiuni adesea sângeroase în diferite perioade istorice. Acestea au avut loc în circumstanțe variabile și cu justificări și rezultate diferite. Intervențiile armate ale Moscovei au avut ca scop, în cea mai mare parte, afirmarea sau asigurarea puterii imperiale rusești. În perioada de dinainte de 2022, așa-numitele „operațiuni speciale” (spetsoperatsii) sau „operațiuni de curățare” (zachistki) rusești au suprimat și, uneori, au anihilat grupuri locale care luptau pentru independență. Invazia rusă pe scară largă a Ucrainei în 2022 este cea mai recentă manifestare a unei tendințe mai lungi și mai ample.
Astfel de amintiri istorice se regăsesc nu doar în Ucraina, ci în întreaga lume postcomunistă. Pe acest fundal, a căuta o încetare semnificativă a focului cu Moscova pare a fi nu numai nestrategică, ci chiar ceva prostesc, în acest moment. Cu siguranță, Putin & Co. sau succesorii lor ar putea, la un moment dat, să decidă să se angajeze într-un dialog politic și în negocieri constructive simulate. Kremlinul ar putea chiar să dezvolte un interes pentru semnarea unui acord de încetare a focului și pentru punerea în aplicare a unor măsuri de consolidare a încrederii.
Cu toate acestea, un astfel de comportament din partea Rusiei – față de care va exista o suspiciune larg răspândită în lumea post-sovietică – ar servi doar unor scopuri instrumentale. Ar fi o retragere tactică temporară pentru regrupare și reînarmare militară. Ulterior, Moscova și-ar afirma cu o vigoare reînnoită dominația, puterea și hegemonia transfrontalieră. Dacă va fi necesar, Kremlinul ar face acest lucru din nou cu forța militară și teroare masivă împotriva civililor.
Psihopatologia Rusiei față de Ucraina
În ceea ce privește Ucraina, agresivitatea rusă este deosebit de virulentă și intransigentă. Naționalismul rusesc dominant nu recunoaște identitatea și cultura ucraineană ca fiind cu adevărat și independent naționale. Acesta consideră tradițiile ucrainene și limba ucraineană ca fiind un fel de folclor local – nu egale, ci subalterne față de naționalitatea și cultura înaltă rusă. Această desconsiderare evidentă își are rădăcinile nu numai și nu atât de mult în aroganța Moscovei. Mai degrabă, este o expresie a unui complex de inferioritate al Rusiei față de ucraineni ca fiind o „națiune soră” mai veche – mai profund creștin-ortodoxă, mai clar definită și mai distinct europeană – a slavilor de est.
Naționalismul ucrainean și statalitatea ucraineană nu au dreptul de a exista în opinia unei mari părți a elitei și a populației rusești. Simpla lor tolerare este o blasfemie. Teritoriile ucrainene, cu excepția parțială a Ucrainei de Vest, sunt „Micul teritoriu rusesc” sau „Noul teritoriu rusesc”, în limba rusă „Malorossiya” și „Novorossiya”. Războiul Moscovei în Ucraina nu poate fi un război real. Este doar o operațiune specială în interiorul granițelor Marii Rusii.
Ucrainenii și alți est-europeni sunt conștienți de acest lucru și de alte patologii rusești similare. Chiar dacă ucrainofobia rusă nu ajunge la nivelul antisemitismului eliminator al naziștilor, agenda Moscovei este una în cele din urmă genocidară, care lasă puțin loc pentru compromis. Chiar dacă Kievul dezvoltă un interes suficient de mare pentru a pune capăt războiului în viitor încât să fie dispus să facă concesiile corespunzătoare, nu este clar ce fel de compromis durabil ar putea fi obținut cu Moscova. Probabil ca Ucraina ar fi nevoită să se supună unor cerințe rusești cu multe consecințe, așa cum a fost cu infamele acorduri de la Minsk din 2014-2015.
Concluzii
O încetare a focului și un acord negociat cu Moscova ar fi de dorit, în principiu, atât pentru cetățenii Ucrainei, cât și pentru guvernul ucrainean. Cu toate acestea, considerațiile strategice și experiența istorică sfătuiesc Kievul împotriva unei încetări timpurii a focului bazate pe o încredere primară. Deoarece un sfârșit al războiului astăzi ar servi doar scopului Kremlinului de a-și pregăti armata, economia și populația pentru un nou atac, un acord de pace astăzi ar fi un fel de autogol pentru Kiev.
Politicienii și diplomații ucraineni pacifiști, dispuși să facă un compromis, ar putea să nici nu aibă nevoie nici măcar să fie presați de omologii lor care doresc continuarea războiului să se abțină de la discuții premature cu Moscova. Pentru că un acord de pace actual ar fi în contradicție manifestă cu memoria istorică ucraineană, cu observația comparativă și cu cultura lor strategică. Experiență tragică cu imperialismul Moscovei prin care a trecut de secole națiunea lor și alte națiuni post-sovietice, dar și popoare precum polonezii și finlandezii, conține lecții amare. Acestea sugerează tuturor ucrainenilor, fie că sunt porumbei ai pacii sau ulii ai războiului, să aștepte o înfrângere a Rusiei înainte de a începe negocieri semnificative cu Kremlinul.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Teza autorului cu înfrângerea Rusiei în Ucraina mi se pare optimist-naiva. Ca să învingă Rusia, Ucraina trebuie să aibă o forță militară de minim trei ori mai mare ca a Rusiei, asta doar pentru a scoate Rusia din ținuturile ocupate și puternic fortificate. Dar Ucraina nu are această forță militară, mai ales nu are aviație militară. În plus, nu se știe cât timp Occidentul va mai ajuta Ucraina.
Dar, da, Rusia vrea armistițiu, este în favoarea ei.
Ce-i de făcut?
Poate la Vilnius se va găsi o soluție.
@Lucifer
rusia va fi invinsa in mai multe feluri, in lume si va fi invinsa militar, in Ucraina. Nu maine sau poimaine, este un proces. Si e obligatoriu sa fie un proces, pentru stabilitatea mondiala. E un maraton, nu o cursa de 100 m plat.
E greu de înțeles de ce, dacă Ucraina își recuperează teritoriile, Rusia își va pierde expansionismul istoric. Iar în caz contrar – nu-și va pierde expansionismul istoric. Poate se schimbă ceva în Rusia, dar nu prea e clar de ce se va schimba chiar expansionismul. Adică miza e totuși transformarea democrată a Rusiei, și lumea, Occidentul trebuia să lucreze la așa ceva încă înainte de acest război, chiar ca o strategie de evitare a acestui război.
Ori Dracu, ori RuSSnaku! Azi, se vede câtă rudenie de sânge exista între moscali și ucraineni. Însă moscalii insistă. Întotdeauna, Rusia agresoare a avut o părere exagerată despre sine. Întotdeauna, punandu-se deasupra altora, privind de sus pe altul, mujicii au pretins că ei întruchipează idealul omenirii. In fond, tot ce se petrece astăzi în/cu Rusia cotropitoare, atitudinea ei față de fostele republici „surori” sclave este una schizofrenica. Întrucât Rusia este moștenitoarea Hoardei Nepereche și succesoarea defunctei URSS, o mulțime din vechile trăsături au rămas practic în vigoare. Ca urmare, Rusia este un stat schizoid, cu un picior in tenebrele trecutului și cu celalalt in aer, gata să-l așeze pe grumazul oricui. Bolnav de revisionism istoric și de revanșism diabolic, Gruparea Teroristă Criminala „V.V.Putin își aroga dreptul de viață și de moarte în raport cu ucrainenii. Pe principiul: o singură turmă și un singur păstor (moscal). Prea multe culpe a săvârșit regimul putinist, dar nu-și face mea culpa. Nu exista justificare pentru ororile comise în Moldova, Georgia, Ucraina. Rusia toată, da, toată Fetideratia Rusă trebuie sa fie condamnata pentru că a permis/permite Dictatorului să comită crime cu bună știință și cu multă satisfacție. Războiul acesta nejustificat ce aduce groază este urmarea nefirească a unor secole de ura muscălească, dublată de nebunia mistica a unui Nebun încoronat. Ura fata de „frați” și Occident, ura refulată in cel mai teribil tiran al vremurilor noastre a devenit, in Obeza și Hămesita Rusie Fascistă, ciuma colectivă. Negocierile sunt imposibile in cazul moscalilor, din cauza fanatismului de tip medieval, sau din cauza naturii lor perfide. Și numai viclenia lor este statornică. Cei care așteaptă o perioada de relații pașnice între Mastodontica Gogoașă Imperialista și lumea civilizată, cei care așteaptă o relație de încredere cu Necivilizata Rusie, așteaptă degeaba. Bineînțeles, poți negocia cu sângerosul liliPutin, dar e putin probabil sa se tina de cuvânt. Este bine cunoscut caracterul duplicitar, pervers, mârșav al diplomației ruse. Când negociază, Rusia șantajistă nu face politica, face înșelătorie grosolană. Negocierile cu sadicul Dictator, cu altul ca el, nu sunt imposibile, sunt inutile. Ucrainenii au însușit lecția! Orice tratat semnat de Rusia, orice acord cu Rusia nu costa nici cât o ceapa degerată. De la despoții ruși te poți aștepta la orice. Se cunoaște cinismul lor. Au o optica versatila! Cupa cu venin pe care o au rezervată pentru oricine nu se golește niciodată. Orice negociere cu orice Dictator de la Kremlin nu are mai mult sens decât reconciliere cu un aligator. Rusia e consecventa doar in sfidare.
Tocmai de aceea e nevoie de infrangerea Rusiei si divizarea ei in mai multe state independente . Rusia propriuzisa sau NOUA RUSIE DEMOCRATICA nu ar trebui sa aiba mai mult de 800.000 km2 din cei 17.000.000 km2 pe care ii are acum .Restul trebuie impartjt in state independente neruse si intre statele vecine .Noul stat rus trebuie sa fie și denuclearizat si dezarmat si trecut sub protectia UE,NATO si SUA .Trebuie gasita insa modalitatea de a duce la indeplinire aceste obiective.Daca aceste obiective nu vor fi indeplinite ,starea de razboi ( posibil si nuclear),agresiune si încălcare a tratatelor va deveni o permanenta cu putine si scurte intreruperi.Liderii rusi nu vor sa inteleaga ca timpul imperialismului si expansionismului teritorial si al razboaielor de cucerire a trecut pentru totdeauna.Dictatorii rusi nu sunt capabil si nici nu doresc sa si modernizeze tara si sa o dezvolte ci doresc doar sa o extinda pe seama vecinilor si sa se impuna in lume exclusiv prin forta nu prin cultura,stiinta,tehnologie ,economie si finante .Aceasta sursa permanenta de grave turbulente globale trebuie eliminata complet si definitiv dar asta cat mai repede cu putinta .
Nici că se putea mai clar! Textul ar trebui sculptat pe frontispiciile clădirilor la Bruxelles, Paris, Berlin…
Bine scris!
Totusi, exista un program de pace acceptabil de Ucraina, daca Rusia isi retrage trupele din toate teritoriile ocupate. Nu poate fi razboi la infinit.Sau, daca trupele U recuceresc toate teritoriile ocupate; inclusiv Crimeea.
Dar, desigur, nimic inainte!
Nu cred ca Rusia poate fi divizata. (Ar trebui ocupata, intii.) Dar se pot realiza aliante defensive, sub hegemonia unei mari puteri, care sa tina Rusia in cusca.
Atentie la conducerea Rusiei si educatia plus mass-media de acolo. Ele arata ce vrea „Rusia”. (In fond, o gasca de politruci si functionari din administratia imperiala; plus armata si servicile secrete.)
Sa nu uitam !?Peste începutul razboiului in Ucraina se suprapun cerintele Rusiei adresate NATO ce au continut reintorcerea la situatia politico – administrativa din anii 1997 totul avind in centrul discutiei refacerea a ceea ce istoria a numit URSS. Din acel moment Occidentul a incetat sa mai vorbesca cu Rusia pe acest subiect trecind direct la formula ce ofera Ucrainean ajutor militar spre a se apara si spre a ne apara .Sa nu uitam nici cuvintele de inceput spuse de catre J.R.Biden si de catre doamna Ursula von der Leyen : „ nici nu stie ce il asteapta si Federatia Rusa nu poate ramine in formula sa actuala ”.Intelegem astfel cum Rusia s-a autopacalit (sau poate nu )si a considerat ca Occidentul nu i se mai poate impotrivi rachetele sale Kinjal putind lovi orisicare tinta Occidentala iar fortele sale de linie sunt imbatabile in lupta .Ucraina nu are cum intra intr-o negociere de pace cu agresorul .Rusia nu va accepta niciodata sa se retraga cum nici un conducator al Ucrainei nu va accepta vreodata sa cedeze teritorii .J.R.Biden ne-a spus clar : nimic fara Ucraina .In acest moment in care Ucraina primeste bombele asa numite cu fragmentatie situatia din teren se poate schimba rapid .Acum Ucraina poate lovi decisiv ultimul aliniament al transeelor din aparare si poate distruge toate depozitele de carburant si de armament ale rusilor aflate undeva (tintele sunt cunoscute )in spatele frontului .Suntem in situatia in care resursele militare si de o parte si de alta , se miscoreaza vazind cu ochii .Singura solutie ce poate fi aceptata este retragerea rusilor din teritoriile ocupate concomitent cu crearea unei zone de demarcatie ce va desparti Occidentul de Rusia lucru ce se putea face inca de la inceput Rusia putind muta la granita cu Ucraina capacitatile sale nucleare asa cum o face in Belarus .Doar dorinta de putere a sefului statului Rusia ,ce a crezut ca se afla in avantaj militar dupa ce timp de 30 de ani si-a pregatit „revansa ”,a facut ca razboiul sa fie unica solutie .Putin a fost ,in mod clar, pacalit din interior si din exterior .Coruptia ne-a aratat cit de mincinoase erau realizarile tehnologice ale rusilor . Decesele neexplicate ne arata foarte clar asta .Occidentul s-a folosit timp de zeci de ani de resursele Rusiei fara ca nimeni sa stie cit s-a consumat si nici cit s-a platit in mod real pe aceste resurse .Razbunarea si dorinta de revansa vin la pachet cu eroarea declansarii razboiului .Cine cistiga din toate acestea ?Putem spune cu usurinta : UE este marea cistigatoare .UE se federalizeaza .UE se inarmeaza cu cele mai noi tehnologii militare pe masura ce tot armamentul de sorginte sovietica este distrus in lupta .UE si NATOul European isi adauga noi membri .UE isi securizeaza partea de nord vest si zona Artica ca si intreg flancul pe directia nord- sud reinarmind toate natiunile aflate in aceste zone devenite extrem de importante .UE inarmeza Ucraina cumparind gazele lichefiate si partial armament de la SUA pe masura ce aceasta ofera in contrapartida armament Ucrainei .UE va beneficia masiv de momentul ce tine de reconstructia Ucrainei .NATO se extinde in Pacific .Toate natiunile din Europa ,ce sunt parte a UE ba chiar si cele non UE ,nu mai au ca alternativa economica , politica si sociala Rusia .UE se decupleaza total de Rusia .Acum Germania si Japonia se pot inarma aproape de la zero .Fara decizia lui Putin de a incepe razboiul nimic din toate acestea nu se putea intimpla .UE are si banii si mijloacele si accesul la echipamentul si tehnologia militara de ultima generatie , totul fiind confirmat in razboi .Imperiul se reface .ultima ora .Asa cum deja stiti Erdogan isi modifica discuraul iar Orban de Budapesta va face la fel indiferent cit de rusofil este .Pe masura ce toata suflarea vede eroarea facuta de catre rusi si lipsa de alternativa natiunile lumii ,neavind acum decit solutia Occidentala , se vor atasa democratiei .A merge pe mina rusilor economic , militar si social a devenit o eroare .
Stimabila doamna, „natiunile lumii” au alte agende, „sudul global” este in mana chineza si rusa.
rusia neaga existenta Ucrainei, ca stat, neaga existenta natiunii ucrainene. Mie mi se pare un motiv suficient de serios pentru ca, mai ales dupa 500 zile de razboi ticalos, ucrainenii sa urasca rusia putinista. Cata vreme aceasta ura exista si creste, conducatorii Ucrainei si aliatii lor occidentali nu au niciun motiv sa solicite negocieri, rusiei.
Astazi, Ucraina este mult mai militarizata, mai nationalista si mai pornita impotriva rusiei, decat era in urma cu doi ani. Sau decat era in 2015, de exemplu. Iar tov. putin este cel ce a pornit totul…
Nu exista nici cea mai mica dilema .Totul este planificat si executat in grafic .Acum ,mai toti prietenii de ieri ai lui Putin renunta la a mai sustine Rusia .Cind te gindesti cita influenta avea Rusia in lume si cum,incet ,incet ,ea nu mai reprezinta o alternativa te crucesti .Ceea ce face J.R.Biden si Zelenski impreuna cu intreg Occidentul si nu numai este istorie pura .Ne rasuna mereu in minte cuvintele spuse acum un an de catre J.R.Biden si doamna Ursula von der Leyen: nici nu stie ce il asteapta si Federatia rusa nu mai poate ramine in aceasta formula de existenta .
Slava Romania!
Titlul nu miner pare foarte potrivit. Referirea explicită la “ucraineni” conduce către o oarecare impresie de subiectivitate in evitarea negocierilor. Ori din text rezulta clar ca, cel puțin in acest moment, agresorul ar ieși in avantaj in urma unor astfel de negocieri. Rezulta deci ca decizia ucrainenilor este una obiectiva, dictata de realitățile din teren, iar titlul ar fi putut sa fie ceva mai neutru, de exemplu: “De ce (pentru Ucraina) nu exista niciun rost acum al unei negocieri cu Rusia”.
@Hantzy
Eu cred ca este evidenta subiectivitatea ucrainiana deoarece chestiunea rezida in: ce le convine si ce nu. Or asta e definitia subiectivitatii. Este la fel de valabil si ptr.partea adversa/agresor.
Da, aprecierea realitatilor din teren poate fi/trebuie sa fie obiectiva, dar e raportata la interesele partilor implicate.
Sunt situatii cand limitarea pierderilor poate constitui un avantaj daca este rezonabil sa se aprecieze ca sunt mici sorti de izbanda.
Ptr.Zelensky&co, pare ca, singura situatie convenabila e infrangerea totala a RUS. E dreptul lor. Dar fixandu-si acest obiectiv maximal&singular sunt in situatia ca orice negociere prealabila unei capitulari a RUS sa fie un dezavantaj daca e sa-l raportam la perspectiva unei izbanzi definitive.
Dupa cum rezulta din art.de fata RUS ar folosi orice incetare a focului si orice pace negociata ca sa-si intareasca/refaca fortele ptr.o noua agresiune. Sigur ca e o posibilitate sau chiar o probabilitate.
Dar alternativa aduce cu sine un risc considerabil. Sigur, Zelensky&co au perspectiva lor asupra razboiului. Poate isi asuma pierderile uriase, infrangerea totala si riscul considerabil mentionat.
Cat se poate de clar. Trecutul istoric al romanilor indiferent cum s-au numit ei este la fel de graitor.
Din păcate și U are aceleași apucături când e vorba de grupurile etnice și teritoriile acestora aflate sub ocupația lor. Nu poți avea încredere nici in ei și nici in ruși! 👎🏿😡