Guvernul Cioloș are încă de pregătit bugetul pentru anul 2016. Misunea să nu este tocmai ușoară după ce Guvernele Ponta s-au grăbit să scape rapid și fără prea multă minte de subțirea agoniseală de care am beneficiat după măsurile dure de austeritate din vremea Guvernelor Boc și de pe urma ușoarei creșteri și stabilități economice de care s-a bucurat Europa.
Cum, necum Guvernul a venit cu un buget și pentru a se ridica la înățlimea promisiunilor l-a pus și în dezbatere publică, lucru lăudabil. Știți cum e cu dezbaterile acestea cu multă lume, cu multe agende, într-un timp scurt (și evident că nu e vina lui Cioloș aici, așa a fost contextul de data asta), probabil că va fi o babilonie. În contextul acesta mă gândesc că ar fi mai util să scriu niște rânduri aici și să le trimit în contextul dezbareii câteva argumente decât să mă duc în sală, deși mulțumesc pentru invitație.
E vorba despre sistemul de pensii. E unul dintre lucrurile care mă preocupă foarte serios mai ales în contextul prefiguratei catastrofe demografice către care ne îndreptăm.
Pe scurt, Guvernul e pe cale să decidă ca nivelul contribuției pentru Pilonul 2 de pensii pentru anul 2016 sa fie de 5,1%.
Tuturor ne plac lucrurile previzibile pentru că ele ne dau încredere. Sistemul de pensii (mai ales pilonul I, dar și pilonul II) pentru a funcționa are nevoie de încredere. Fără asta poți să-i pui cruce. Omul gândește rațional și o face așa: de ce să mai plătesc eu pentru generația de pensionari de azi dacă nu sunt sigur că îmi asigur și mie viitorul? Dacă nu sunt sigur că îmi voi lua și eu pensia când va veni timpul? Nu mai bine caut soluții individuale? Cu un astfel de raționament tot sitemul bazat pe solidaritatea între generații va fi dărâmat.
Unul dintre elementele care ne dă încredere în sistemul de pensii este predictibilitatea. Iar predictibilitatea înseamnă să te ții de calendar. Înțelegem, pot apărea diferite crize, trecem prin recesiuni, dar atunci când lucrurile sunt stabilizate nu putem să nu ne ținem de calendar!
Legea 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat prevede că aceasta trebuie să crească la 6% în termen de 8 ani de la începerea colectării, adică în 2016.
Dar aici nu e vorba numai de a te ține de un calendar (și așa destul de larg) ci de un semnal pe care-l dai! Dacă reformistul_tehnocrat_ guvern_Cioloș nu se ține de claendar, de ce ar face asta orice alt guvern politic?
E adevărat, Gurvenele Ponta au luat în beneficiul sectorului de business măsura cu reducerea contribuției CAS cu 5 puncte procentuale. Dar la fel de adevărat a este că am avut dreptate că presiunea pensiilor pe buget va fi foarte mare, acesta este rezultatul prea ușor predictibil. Cum ar spune tehnocratul european, măsura lui Ponta s-a dovedit nesustenabilă. Nu mai intru în alte amănumte cu ponderea la chelutielile sociale, lipsa alarmantă a investițiilor ș.a.m.d., sunt arhicunoscute. Rămân la pensii.
Într-un raport pe care l-am scris împreună cu Victor Giosan (fiind în principal meritul lui Victor Giosan) în 2013 spuneam că “Este esențial ca guvernele actuale și viitoare să nu se abată de la viziunea care a stat la baza reformei din anii 2010-2011, concretizată prin legea 263/2010 și să urmeze țintele intermediare care să facă cât de cât sustenabil sistemul de pensii până în momentul în care cohortele „decrețeilor” se vor pensiona.”
Dinamică demografică arată prost, presiunea pensiilor pe buget va fi din ce în ce mai mare, și dacă nu punem mâna să economisim și să investim serios ne îndreptăm spre doomsday.
Principiile de bază pe care sunt fundamentate alternativele de politici sunt echitatea și sustenabilitatea, iar echilibrul dintre acestea este întodeauna precar când avem de distribuit sărăcia.
Un ultim aspect este legat de tipul de dezvoltare pe care ni-l mai putem permite (spunea Victor Giosan în raportul publicat de către CRPE în 2013) „după criza mondială a anilor 2008 – 2009, care din cauza efectului de de-multiplicare (deleverage) a redus semnificativ resursele pentru investițiile externe. În acest context susținerea și stimularea economisirii interne pe termen lung este o prioritate, iar acest lucru este influențat de 2 factori ai sistemului de pensii: dezvoltarea pilonului 2 și 3 și nivelul deficitul bugetului public. O dezvoltare pe termen lung mai accentuată a pilonului 2 în special, dar și a pilonului 3, în condițiile de restricții severe asupra deficitului bugetar, ar reduce resursele pentru pilonul 1, dar ar oferi resurse mai mari pentru investiții din economisirea internă. Creșterea deficitului bugetar concomitent cu un astfel de proces nu ar face decât să canalizeze economisirea suplimentară spre finanțarea lui – ceea ce ar însemna fie consum, fie investiții publice. Decizia finală ține de ceea ce se numește reglarea fină a politicilor macro-economice și de dezvoltare”.
După cum s-a văzut, Guvernele Ponta nu au alocat mai puține resuse pentru pilonul I, din contră. În acelși timp a scăzut baza fiscală care alimenta acest pilon. Investiții guvernamentale nu, investiții străine nu prea, absorție de fonduri europene nu, productivitate nu, colecatare nu, cheltuieli cu salarii da, cheltuieli sociale da (scuze că băgăm aici și pensiile, dar e vorba totuși de pay-as-you-go), îmbătrânire și demografie negativă da, emigrație da.
Sper ca măcar la final să rezerve pentru Pilonul II măcar cât prefigurase proiectul de buget pe care îl lăsase Ponta (nu că i-ar fi cuiva dor de Ponta) care prevedea o contribuție de 5,5%.
Evident subiectul este mult mai complicat și l-am tratat pe larg aici: http://www.crpe.ro/sistemul-de-pensii-alternative-si-compromisuri/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
De ce resursele de petrol și gaze etc., atâtea câte sunt, ale României, etatizate special pentru asta, n-ar putea fi folosite pentru susținerea unor pensii decente pentru toți cetățenii? Bogățiile naturale ale României nu pot fi folosite pentru români?
Pentru ca „atatea cate sunt” nu ajung pentru toti cetatenii. Este o abordare de tip „dupa mine potopul”. Folosim resurse epuizabile pentru pensionari de azi. Ce facem cu cei de maine? Reursele naturale apartin unei singure generatii?
Hai sa fim seriosi. Sistemul de pensii din Romania e oricum sortit colapsului. Sigur ca daca guvernul s-ar tine de calendarul legat de piloanele sistemului de pensii private, atunci bla, bla, bla. Realitatea crunta insa ne arata ca in Romania de la inceputul lui 2015 erau ~ 2.6 milioane de contributori neti la buget. Adica oameni ce platesc mai mult bugetului natiei decat storc de la el.
Astia 2.6 milioane trebuie sa duca in carca restul de 14-15 milioane de suflete ce traiesc in Romania. Adica asta insemna adica mai bine de 5 per capita. Cum Romania are peste 5 milioane de pensionari, asta insemna de asemenea ca cei 2.6 milioane de contributori trebuie sa duca in carca macar 2 pensionari, fiecare si mai agoniseasca si pentru pensia sa. Ce ziceti? E fezabil?! ;-)
Ce e si mai ingrijhorator, e ca numarul contribuabililor neti la buget era in 2011 in jur de 3.5 milioane, si a stat cam tot pe acolo de prin 2000-2001. Asta insemna ca numarul lor a scazut prin emigratie sau evaziune fiscala sub inteleapta domnie a lui Ponta. Nu are insa importanta cum si de ce. Conteaza rezultatul final…
Concluzia e simpla: aritmetica nu minte niciodata. Cine nu vrea sa traiasca pe pielea sa copalsul statului social roman fie pleaca, fie trece la evaziune fiscala a grande si strange bani pentru batranete la ciorap. Alta varianta nu pur si simplu nu mai exista. Io zic ca aia cu plecatul e cea mai sigura.
De retinut daca se si intelege (si ma indoiesc) caci azi sunt inca destui pensionari care cred ca primesc inapoi chiar banii dati de ei care ar fi stat undeva sa-i astepte si deci vor si dobanda de parca pilonul 1 ar fi un pilon de tip facultativ, de investitie:
a) Pilonul 1 de tip Bismarck se bazeaza pe solidaritatea intre generatii adica eu dau azi pentru cei ce sunt tot azi in pensie adica parintii sau bunicii mei care la randul lor au dat la vremea lor pentru parntii si bunicii lor urmand ca ce dau sa mi se restituie mie din contributia copiilor si poate daca traiesc mai mult si a nepotilor mei.
Cine garanteaza acest contrat social intre generatii? Statul care colecteaza CAS de la cei care lucreaza azi si-l distribuie pensionarilor .
Statul prin lege poate impune o cota CAS pentruca tot el asigura si plata pensiilor
Asta inseamna ca nu ar putea ca suma totala a pensiilor in plata intr-o luna sa depaseasca suma adunata din CAS si asa a si fost o perioada cand raportul pensionari/platitori de CAS era mult subuntar. Pe atunci fondul adunat pentru pensii depasea valoarea totala a pensiilor in plata asa ca bugetul de pensii era excedentar adica finanta si alte activitati(sanatate, invatamant infine functie de cum era croit bugetul consolidat al statului Azi raportul dintre fondul necesar pentru pensii si ce se aduna prin CAS este supraunitat motiv pentru care statul suporta suplimentar o cota parte creindu-se un deficit in buget pe seama acestui dezechilibru deficit care va creste odata cu cresterea respectivului raport.Cu alte cuvinte fondul de pensii este creditat si din alte surse bugetare decat CAS. Ca sa nu fie deficit ori ar scadea pensiile adica valoarea punctului de pensie ori ar creste cota CAS ambele solutii greu de acceptat.
In aceasta situatie oare pensionarii de azi mai primesc inapoi la durata medie de viata ce au dat in calitate de contribuabili? Categoric nu, dar asta este riscul unui astfel de sistem de contract intre generatii, unde pensia este garantata dar nu si recuperarea integrala a contributiei date la vremea platii de CAS. . Nimeni nu poate garanta azi ca in viitor pensiile in pilonul 1 vor acoperii integral sau macar o anume cota din contributii cand nici azi asa ceva nu se mai intampla decat la cei ce traiesc 90 ani. Calculul pensiei dupa principiul contributivitatii nu asigura recuperarea contributiei ci doar o proportie echitabila intre pensii, daca lasam de o parte pensiile speciale, adica cel care a contribuit dublu primeste o pensie dubla si atat valoarea punctului depinzand de nivelul CAS si numarul si remuneratia contribuabililor.
b) Pilonul doi reprezinta o pensie platita pensionarului din contributia acestuia la acest pilon dar nu din banii pe care-i depun cei care lucreaza in acea perioada ci din banii depusi de el care nu s-au cheltuit ci s-au investit. Cu alte cuvinte dai bani unora cae se angajeaza sa-i foloseasca bine si cu profit si in viitor sa ti-i returneze pe toti si nu numai ci si cu ceva dobanda in plus adica exact cum ai pune la banca acele contributii si la varsta pensionarii ti-ai retrage nu dintrodata ci in transe respectivul depozit.
Toate bune si frumoase dar asta inseamna ca e vorba de o investitie care are deci si riscuri ca si orice investitie. Daca depui banii la banca si banca da faliment nu se stie cat vei mai primi inapoi dar exista acel fond de asigurare al depozitului si daca nu este un crah economic generalizat vei mai primi ceva.
Problema cu acest pilon doi este ca nu este constitutional asa cum este pilonul 3 caci nu este facultativ ci obligatoriu dar nefiind garantat. Cum sa ma oblog pe mine sa-mi bag banii intro afacere necontrolata de mine ci de un fond de investitii , banca sau orice altceva fara sa-mi garantezi intreaga suma cand banca garanteaza azi totusi ceva la un depozit pe care nu ma obliga nimeni sa-l fac. De ce sa nu fiu eu lasat sa-mi administrez cum vreau banii adica sa-i cheltui sau sa-i investesc sau sa-i economisesc intr-o banca sau sa-i depun intr-un fond facultativ de pensii de sanatate sau de orice altceva ?
Daca cei fortati azi sa contribuie la pilonul doi fara garantii(pilonul 1 este garantat de stat in masura in care statul mai poate aduna CAS adica daca nu este un caz de calamitate, razboi etc) ar contesta constitutionalitatea legii din punct de vedere al obligativitatii contributiei personale iar aici trebuie adaugat ca nici un spor de CAS sau ceva echivalent pentru a alimenta niste fonduri private mai ales intr-o tara cu nivelul de coruptie de aici, este de neacceptat atat timp cat fondul de pensii azi in plata, este puternic deficitar si in plus nici recuperarea sumei cu care a contribuit in trecut actualul pensionar, la durata medie de viata nu se realizeaza decat partial.
Daca intelegem astea putem discuta cu folos daca nu ne aflam ca in multe alte subiecte doar in traba :)
Desigur, trebuie remarcate si simplificarile marca Contributors: guvernul Boc (si altele ce-i seamana) fac bine Romaniei (prin austeritate). By contrast, guvernele PSD musai fac rau. Asa functioneaza lumea economica si politica, cu simplificari si dihotomii la fiecare pas. Maniheism sa fie, ca adepti sunt la tot pasul!
Uneori adevarul este suficient de simplu incat nu e nevoie de prea multe cuvinte.
Desigur, daca impartim Romania intre cei care muncesc (si contribuie la bugetul de stat) si cei care traiesc din contributiile altora, atunci tot ce face PSD face bine Romaniei.. Romania aia in care ar trai teoretic doar asistati social.. asistati de alta Romanie.. universuri paralele..
Cat timp fondul de pensii de stat poate fi excedentar nu rezolvam nimic. Ce ne facem daca ajungem la 6% si fondurile de pensii private din pilonul 2 investesc toti banii astia in obligatiuni emise de statul roman ca sa plateasca pensiile actuale?
Il pacalim de 2 ori pe contribuabil.. muncesc azi si platesc o contributie de care am parte doar daca voi munci in viitor ca sa platesc imprumutul (si dobanda) acordat de fondul de pensii statului.
Fondul de pensii pilon 1 nu mai este si nu va mai fi excedentar decat daca dublezi CAS ceea ce nu cred ca este posibil sau inmultesti cu 2 numarul salariatilor care sa fie productivi si nu doar sa taie frunza la caini.
Corect. Am scris-o fix pe dos… Fondul de pensii are deficit. Deficit finantat din imprumuturi. Imprumuturi pe care le face „statul” prin emisiuni de obligatiuni. Obligatiuni pe care le cumpara fondurile de pensii private (Pilonul 2). Ei ii spun „investitie”, ca e purtatoare de dobanda. Obligatiuni care vor fi rascumparate de catre „stat” la un moment dat. Rascumparate inseamna ca va la fiecare scadenta platim atat contributia la fondul de pensii cat si rascumpararea obligatiunilor pentru care deja am platit contributia. Te doare mintea…
Cum poti sa ai deficit la un fond de pensii? E ca si cum ai trai trage din contul de economii mai mult decat ai depus.
Plna la consideratiile savante din articol am impresia ca putem cadea prada unei neglijente privind principiile de baza ale oricarui sistem de pensii sanatos: proportionalitatea vebiturilor cu contributiile. Atita vreme cit avem tot felul de pensii speciale bazate pe alte criterii sistemul nu va avea nici stabilitate, nici credibilitate, ca sa nu mai vorbim de legitimitate. E suficient sa privim recent promulgatele legi privind pensiile speciale ale diverselor categorii de privilegiaţi. După ce, în urma unor eforturi susţinute în decursul multor ani (eforturi uneori poticnite de sincope şi împotriviri chiar violente ale celor vizaţi), se reuşise crearea unui sistem unitar de pensii, având la bază un principiu unanim acceptabil, cel al contributivităţii, se revine treptat la tot felul de pensii „de serviciu“ (de parcă ceilalţi pensionari nu au îndeplinit tot activităţi în serviciul statului român) pentru o serie de privilegiaţi ai regimului, sub pretextul că munca lor este mai grea sau mai importantă; nu îmi propun o analiză detaliată a respectivelor greutăţi sau importanţe (se pot găsi suficiente analize şi comentarii pe subiect), dar mă pot întreba de ce respectivele activităţi nu pot să fie retribuite pe măsura dificultăţii sau a importanţei lor, dându-se astfel posibilitatea prestatorilor să aibă o contribuţie la fondul de pensii pe măsură. Nu văd ce comentarii ar mai putea fi stârnite de o astfel de abordare, în afara faptului că ar da o şansă în plus românilor să se simtă cu adevărat egali în faţa legilor.
@Josef Svejk (08/12/2015 la 20:29)
„Hai sa fim seriosi. Sistemul de pensii din Romania e oricum sortit colapsului.”
La o tara cu economia Romaniei este de asteptat sa fie probleme (si) cu pensiile. Dar oare nu sunt (sau nu este previzibil sa fie probleme) cu pensiile in tari cu economii foarte puternice: USA,Japonia, Germanai, UK (si celelalte tari dezvoltate din grupul G7) ?
Multe din aceste tari, nu imntamplator, au marit varsta de pensionare la 67 de ani.
Este adevarat ca aproape peste tot in lume sistemele de pensii sociale sunt dezechilibrate si pe viitor beneficiile lor vor scade. Nu exista totusi vreo tara a G7 in care sistemul de pensii sociale sa fie atat de dezechilibrat ca-n Romania. Daca stiiti dumneavoastra de vreo-un caz, da, dati-mi-l va rog ca si contraexemplu.
Sistemul de pensii private din SUA (401k/Roth), pe cafre il cunosc foarte bine, el nu are nici o treaba cu contributiile celolralti. Functioneaza pe principiul „cum iti asterni asa dormi”. Respectiv omul investeste o suma anuala in fondul sau de pensii. Anul acesta a fost de $18000/an scutita de taxe (401k) . Venturile ce depasesc $118500/an nu mai sunt subiectul retinerilor pentru contribuiile sociale (pensie sociala, medicare, medicaid, ajutor de somaj, etc.), pentru simplul motiv ca bemeficiile sociale (inclusiv pensia sociala) au un plafon maxim.Adica nu exista pensii speciale de stat si nici ajutoare de somaj de lux. Deci omul se poate concentra sa investeasca mai mult pentru pensia sa privata, in loc saplateasca regeste parazitii care s-au invartit sa obtina beneficii speciale. In momentul in care fondul de pensii private al omului produce un profit mediu din care omul poate trai, el iese la pensie. Nu depinde de mila nimanui. Nu e nnici o limita de varsta, totul depinde de cat de mult a investit in fondul sau de pensie in perioada activa. Isi poate lasa fondul de pensii mostenire copiilor, ceea ce duce la faptul ca generatiile urmatoare se vor putea pensiona si mai devreme fara a fi o povara sociala. Sistemul pirvat de pensii le permite oamenilor ce au venituri medii si peste medie sa iasa la pensie in jur de 50-55 de ani si sa aiba apoi o batranete tihnita si fara grija zilei de maine oricat de mult ar trai, respectiv sa se dedice calatoriilor, caritatii si voluntariatului.
Scuze trebuie sa tastez din nou. Poate primul va dispare:
Desigur, dar cu o conditie, sa nu dea faliment fondul ca se mai intampla, dar asta este riscul asumat de orice investitie privata si de aceea de ex. nepotii mei medici in Chicago cotizeaza la vreo trei fonduri de pensii pentru minimizarea riscurilor. Astea sunt valabile adica ar trebui sa fie valabile si la noi pentru pilonul trei iar pilonul doi trebuie sa devina pe deplin constitutional sau sa dispara. Cat despre sistemul Bismarck, el nu este neaparat rau, este o intrajutorare intre generatii acceptata de contribuabil. Sistemul respectiv este mai mult sau mai putin echilibrat, are si el riscul nerecuperarii integrale la durata medie de viata a contributiei in cazul scaderii CAS colectat, dar este un risc social obiectiv ce trebuie acceptat in schimbul unei minime sigurante. Desigur ca trebuie eliminate pensiile speciale platite din cota CAS pastrandu-se doar ce se cuvine pe baza contributiva pentru dupa ce se separa valoarea plusului special acordat.
Cam asta ca mi-e lene sa dau mai multe explicatii fara sa fiu intrebat in mod special de cine chiar doreste sa priceapa ce si cum :)
@Josef Svejk (10/12/2015 la 13:21)
Poate n-am fost destul de clar; am asteptat comentarii despre pensii (si alte ajutoare soociale) din tari cu economii puternice care sunt GARANTATE de stat si, in consecinta, afecteaza bugetul de stat. De altfel despre asta se vorbeste in acest articol si NU DESPRE PENSII PRIVATE.
Si c sa fiu precis ma refer la:
– pensii garantate de stat (indiferent cine este la putere la momentul pensionarii contribuabilului) si care se care se constituie prin colectarea (obligatorie dar legala) a unui coeficient din salariu/venit pe durata activitatii celui/celei care se pensioneaza,
– ajutoare sociale care se acorda fara vreo contributie la vreun buget ; exemplu asa numitele pensii care se platesc in Romania fostilor membri (CAP) nu au contribuit ……si nu din vina lor.
Este evident, asa cum se vorbeste si in articol, numai aceste cheltuieli pot afecta bugetul de stat al Romaniei.
Pensiile private, care le descrieti cu amanunte, nu stiu sa afecteze bugetul vreunui stat. Apropo exista asemenea pensii in USA ?
Pe de alta parte, cu pensiile private s-ar putea sa ajungi in faliment (si sa nu te mai poti dedica calatoriilor, caritatii si voluntariatului); a se vedea cazul ENRON (parca asa se numea).
In unele tari din Europa (Italia, Franta, Germania) se prefera marirea coeficientul de contributie pe durata vietii active asigurandu-se o pensie GARANTATA de stat.
Sistemele de pensii de stat sunt deficitare peste tot in lume. In mod inevitabil ele vor oferi beneficii tot mai scazute cu costuri tot mai mari. Se va ajunge in final la sistemul american in care ele vor oferi beneficii maxime si se vor limita si contributiile maxime. Cine vrea peste acele beneficii maxime va trebui mearga pe un sistem privat. Nu exista alta cale. E exact ca si economia socialista: Merge o vreme dar tot cu un colaps se incheie :-)
Ce v-am descris in postarea de mai sus e sistemul de pensii private din SUA. Sistemul de pensii american de stat (SSN) ofera beneficii maxime de ~$2500 anul asta indiferent ce meserie a avut pensionarul, daca a avut contributia maxima posibila (aferenta venitului de $118500/an). Asta inseamna o viata foarte inghesuita la margine saraciei + obligativitatea de a nu iesi la pensie inainte de 65 de ani, asa ca orice om cat de cat intreg la cap isi trage o pensie privata.
O pensie privata comporta riscuri ca orice investitie. Insa pentru cei ce nu vor sa-si asume riscuri exista posibilitatea investitiilor „conservative” cu risc scazut: titluri de stat, moneda, etc. Asa omul poate face o matematica simpla si predictibila vis a vis de cat acumuleaza in fiecare an. Exista si variantele castigurilor masive cu risc al investitiilor mare. Dupa cum spuneam fiecare doarme asa cum isi asterne. Asa e cel mai bine. Eu stiu mai bine ca orice birocrat cenusiu ce-mi trabuie.
In mod normal omul mediu isi face un mixaj al investitiilor care ii porduce anual un castig ce variaza intre 5%-15%. Cand omul poate trai din 5%-8% pe an din valoarea fondului sau de pensii se pensioneaza. E extrem de simplu.Sigur ca omul isi poate investi prosteste paralele in ceva gen Enron si pierde. Are de asemeni optiunea sa-si scoata tot fondul de pensii deodata si sa-l joace la Powerball (am citit undeva si de unul din asta :-) ). E major si vaccinat. :-)
Dumneavoastra va referiti la cazurile extreme si va doriti ca cineva sa va poarte de grija toata viata. Nu e imposibil, numai ca trebuie sa acceptati ideea ca asta inseamna o viata ceva mai modesta si mai inghesuita. Fondurile de pensii de stat se indreapta peste tot spre colaps. De exemplu cel german (considerat unul din cele mai solide din Europa) o mai duce maximum 10-12 ani inainte de a intra in colaps. Nu cred ca va intra in colpas, ci doar va reduce progresiv beneficiile si va mari contributiile. Exact asa cum Germania isi dezvolta tiptil un sistem medical privat (dupa mult hulitul model american), tot asa isi dezvolta gradual si facilitatile pentru sistemele de pensii private, pentur a scapa de povara pensiilor mari pe care nu si le mai permite.
Oricum am lua-o cine vrea sa castige trebuie sa-si asume unele riscuri. Chestia cu fiecaruia in mod echitabil, devine fiecaruia cat mai putin ca sa ajunga cate ceva la toti :-) Pana la urma cei ce sunt intreprinzatori si fac bani nu doresc sa decarteze ca sa aiba toata lumea ceva de rontait la batranete, ci doresc sa se bucure de rodul abilitatilor lor. Ei reusesc intotdeauna sa se fofileze de la plata pomenilor sociale. Asta e pana la urma fundamentul capitalismului si prosperitatii.
Legea bugetului pe 2016 a provocat dezbateri mai aprinse decat de obicei, insa nu intotdeauna cei care au participat la astfel de opinii si mai ales liderii de opinie au stiut ce vorbesc. Sau nu au stiut cum sa exprime ceea ce au inteles pentru ca o mare parte a celor care utilizeaza informatia sa inteleaga ceva. Pericolul unei astfel de dezbateri pe un subiect atat de important pentru finantele publice si mai ales pentru perspectivele de crestere ale Romaniei il reprezinta aproximatia informationala si desele derapaje de intelegere. Voi incerca in cele ce urmeaza sa prezint intr-o maniera cat mai inteligibila principalele concepte esentiala de macroeconomie, cum se aplica in practica acesti indicatori si care este situatia actuala a Romaniei in contextul global.
Incep cu prima masura macroeconomica: Produsul Intern Brut (PIB). Acest agregat este cel mai citat indicator atunci cand vorbim despre performanta macroeconomica a unui stat. Asa cum microeconomia studiaza comportamentul individual al participantilor intr-o economie (firme, persoane fizice, asociatii) la fel si macroeconomia studiaza valoarea agregata a activitatilor individuale ale firmelor, familiilor si pietelor. Aceasta agregare reprezinta esenta studiului macroeconomic si ne ajuta sa intelegem cum evolueaza o economie in ansamblu, care sunt sursele de crestere, care sunt perspectivele, care este nivelul general al preturilor, al somajului, al exporturilor sau al importurilor.
PIB-ul unei tari masoara in esenta care este valoarea de piata a productiei finale a unei tari intr-un an de zile. Atentie la nuante: vorbim de valoarea de piata (deci calculul se face in general la preturile pietei), vorbim de o productie finala (deci nu luam in calcul productia intermediara; exemplu rapid: la producerea unui telefon mobil au participat un furnizor de materii prime ca plasticul, metalul care au vandut materiile cu 30 $, un furnizor de cip-uri si ecrane care s-au vandut cu 50$ si in final telefonul a fost vandut cu 100 $; in PIB calculam doar pretul final al telefonului si nu preturile intermediare astfel ca PIB-ul va creste cu 100 si nu cu 180); si vorbim de o perioada de timp limitata (un an de zile): daca ai produs telefonul in 2015 dar inca nu l-a cumparat nimeni el nu intra in PIB-ul din 2015).
PIB-ul se masoara in doua moduri: prin metoda cheltuielilor si prin cea a veniturilor. Ecuatia fundamentala a PIB (venitul national, printr-o lejeritate de limbaj) este:
PIB=C+G+I+X-M
unde: C este consumul privat, G reprezinta consumul guvernamental (atentie, nu inseamna cheltuielile guvernamentale totale si doar consumul guvernului pe bunuri finale – de exemplu masinile Audi cumparate de parlamentari pentru deplasarea acestora dar si platile facute pentru constructia de autostrazi catre firme private) I inseamna nivelul investitiilor private (incluzand variatia stocurilor) iar X si M reprezinta exporturile si respectiv importurile. Aceasta este ecuatia fundamentala a venitului national.
Pentru Romania, conform Institutului national de statistica, in anul 2014 s-au inregistrat urmatoarele valori pentru componentele PIB (in preturi curente, miliarde RON): consum privat (C)=462, cosum guvernamental (G)=51, investitii (formare bruta de capital fix si variata stocurilor) I=153, export net (X-M)=0.5. Total PIB 2014=667 MLD RON.
Se observa un fapt esential pentru aceasta economie, anume ca principala sursa de crestere a PIB este consumul; adica 70% din PIB este reprezentat de consum privat (atentie, in acest consum privat sunt incluse toate sursele acestui consum, adica atat salarii cat si transferuri guvernamentale catre populatie=pensii, ajutoare, alocatii, asistente etc.). Investitiile reprezinta 23% din PIB iar contul curent (X-M) este echilibrat cu un foarte mic surplus pentru exporturi (exporturile reprezinta insa 41% din PIB).
Este evident ca o problema pentru aceasta economie este dependenta de consumul intern care contribuie 70% din PIB. De asemenea peste jumatate din acest consum este reprezentat de transferuri de la stat catre populatie (o buna parte din cele 252 MLD lei din cheltuielile bugetului de stat).
Am vorbit despre PIB dar acestea sunt datele oficiale. Insa Romania este o tara care a iesit din comunism cu o economie subterana in floare, care s-a perpetuat pana astazi. Daca vreti sa stiti unde este coruptia si unde sunt banii din coruptie, acestia nu sunt in PIB ci in economia subterana. Iar asta afecteaza veniturile la buget care sunt bazate in principal pe taxarea veniturilor si schimburilor legale.
Pentru ca am vorbit despre buget sa vedem cum a fost aceste construit. In primul rand guvernul a luat in calcul o crestere a PIB de 4.1%. Acest lucru e important pentru ca estimeaza sursele de venituri la buget (taxe). Sa vedem componenta bugetului:
Venituri consolidate: 231 MLD RON
Cheltuieli: 252 MLD RON
Deficit: 21 MLD
Putem discuta despre cum se vor imparti acele cheltuieli intre diverse sectoare din economie, cati bani vor merge la autostrazi, cati la pensii si cati la sanatate. Dar asta inseamna sa nu intelegem realitatea fundamentala a economiei acestei tari. Suntem o economie mica ce nu produce suficient pentru a compensa scaderea demografica care mai devreme sau mai tarziu va avea consecinte negative asupra venitului national. De ce demografia este o problema? Pentru ca evolutia populatiei unei tari este principalul factor de crestere a PIB. Mai multi oameni, mai multa productie (nu neaparat mai buna, dar aici intervine productivitatea). La noi insa pana in 2050 populatia va scadea pana la 14 milioane de locuitori si va imbatrini foarte mult. In lipsa unei cresteri substantiale a productivitatii factorilor de productie si a unor inovatii tehnologice, Romania va avea probleme sa se finanteze in intern si va depinde din ce in ce mai mult din imprumuturi. Adaugati la asta si o criza financiara (au trecut deja 7 ani de la ultima si un ciclu dureaza cam 8-10 ani) si intelegeti de ce viitorul nu suna deloc bine. Aparent acum nu ne facem mari griji, cu o crestere decenta a PIB, o datorie publica dintre cele mai mici din UE si inca cu o politica monetara independenta. Dar in timp trebuie sa gasim surse de crestere a PIB care sa fie sustenabile. Nu ne putem imprumuta la nesfarsit pentru a plati salarii si pensii mai mari si sa spunem ca a crescut PIB-ul din consumul aferent acestor salarii si pensii.
Miscarile recente de strada si schimbarile care au avut loc la varful administratiei subliniaza in primul rand ca Romania apare constiinta faptului ca la un moment dat trebuie sa ne imaginam cum va putea aceasta tara sa creasca sustenabil in viitor si sa ofere propriilor cetateni mijloacele de a avea o viata mai buna. Din punct de vedere economic, sursele pentru a sustine o crestere economica reala sunt doar cateva: oferta de forta de munca si capital uman, capitalul fizic (investitiile), tehnologia si resursele naturale. Sa privim mai atent la fiecare in parte:
Forta de munca si capitalul uman: asa cum am mai spus, populatia in varsta de a munci a tarii scade iar asta este o reala problema, pentru ca nici rata productivitatii nu pare sa creasca. De aceea este atat de importanta educatia si sanatatea, doua domenii a caror neglijare a dus la rezultetele de azi: o populatie imbatranita, bolnava si necalificata.
Capitalul fizic: s-a demonstrat economic ca rata de crestere economica este corelata cu investitii productive. La noi investitiile atat cele private cat si cele publice sunt reduse, ineficiente si nu produc valoare economica. Este esential aici ca toate masurile birocratice sa fie eliminate pentru a permite celor care doresc sa investeasca sa o poate face fara sa-si puna mainile in cap de exasperare.
Tehnologia: in Romania nu inventam ipad-uri sau masini electrice iar asta pare ca nu se va schimba prea devreme. Nu atata timp cat nu exista cercetare, cat mintile cele mai abile pleaca si cat coruptia politica rupe din orice perspectiva. Dar fara acest avantaj tehnologic nu vom putea creste nici pe termen mediu.
Resursele naturale: aici este poate singura valoare reala care poate fi realmente exploatata.Din pacate exploatarea inseamna retrocedari ilegale. defrisari masive, scandaluri de poluare si gaze de sist. Cu o mai eficienta si reala viziune, aceste reale bogatii ale acestei tari pot produce in viitor.
Ce se intampla daca nu reusim sa facem ca sursele de crestere sa functioneze? Simplu: va trebui sa platim cheltuielile cu imprumuturi, daca vom gasi creditori si in timp acele imprumuturi vor crea dezechilibre. Stim ce s-a intamplat cu Grecia (din cu totul alte cauze). Ideea este ca suntem aproape de punctul critic dupa care nu se mai poate face mare lucru. Cu cat intelegem mai bine si mai repede asta, inclusiv cei care au avut ocazia sa recupereze o guvernare noua cu atat avem motive de incredere. Altfel va fi doar o spoiala frumoasa, in spatele careia vor cadea,usor,zidurile
http://www.mindfilter.ro
1) pilonul II din Romania are multe hibe si el nu poate preveni colapsul din mai multe motive:
a) este un sistem pay you go( prin repartitie )mascat deoarece peste 70% din fondurile acumulate sunt titluri de stat; ele nu transfera obligatia statului de a garanta plata statului ci, o agraveaza, deoarece trebuie sa plateasca si dobanzi la aceste titluri iar fondurile acumulate sunt supuse eroziunii prin taxele si comisioanele administratorilor fondurilor de pensii;
2) actualmente am putea obtine rezultate mai bune( economisind cea mai mare parte din costurile fata de administratori) daca s-ar emite obligatiuni asiguratilor pentru 24,8% contributii platite si 1,5% procent de contributii platite catre fondurile private de pensii, intrucat 70% din 5% contributii catre aceste fonduri sunt folosite ineficient pentru achizitii de titluri de stat; rezulta ca procentul real de privatizare- finantare prin capitalizare- este de numai 1,5:26,3.100=5,7%( chiar mai mic, deoarece cei cu varste mai mari nu participa la pilonul II;
3) aceste aspecte nu le-ati tratat in lucrarile dvs., nici impactul comisioanelor asupra fondurilor acumulate, nici lipsa unei legi privind plata pensiilor in sistemul privat ceea ce face ca pilonul II si pilonul III sa fie o casa fara acoperis, deci fara consistenta;
4) desigur, lucrurile se pot remedia, dar ASF-ul si Parlamentul dorm; astfel se poate micsora proportia titlurilor de stat spre zero si inlocui nu numai cu actiuni ci si cu obligatiuni private sau depozite, se poate emite legea privind plata pensiilor in sistemul privat, fiindca termenul de adoptare a acestei legi a trecut de mult; cei care vorbesc in general despre sistemul de pensii private si nu vad, nu critica, nu arata deficientile structurale, de principiu, degeaba analizeaza , folosesc statistici, fac scenarii; domnilor, nu scie in literatura de specialitate ca daca fondurile de pensii private constau in titluri de stat, el ramane un sistem bazat pe reparitie? e UN LUCRU ARHICUNOSCUT SI EVIDENT: daca de maine statul roman ar da asiguratilor titluri de stat corespunzator contributiilor platite, sistemul ar ramane prin repartitie; avantajul ar fi ca nu am mai plati comisioane administratorilor fondurilor private, sistemul ar fi mai clar; desigur, trebuie rezovata problema deficitului sistemului public de pensii, dar exista solutii.