joi, mai 19, 2022

Dincolo de narativul „pericolului românesc” pentru Republica Moldova

„Aglomerarea de așa-zise știri de presupuse intenții agresive ale României legate de Republica Moldova face parte din războiul informațional rusesc. În momentul de față Putin este extrem de interesat de extinderea războiului prin participare, directă sau indirectă, a uneia dintre țările NATO. În egală măsură este și rezultatul vidului comunicațional creat de autoritățile române, care sunt absente în disputa declarativă din Europa, preferând poza unei înțelepciuni intelectuale pe care nu o probează niciodată.”

Cosmin Popa, istoric (adevarul.ro)


„România, cu sprijinul NATO și cu participarea armatei ucrainene, are intenția să pună mâna pe Transnistria, să efectueze represalii politice masive împotriva tuturor susținătorilor Rusiei. Acest lucru va pune Rusia într-o poziție foarte dificilă. După operațiunea militară, România plănuiește anexarea Moldovei” a scris pe pagina sa de Facebook politologul rus Serghei Markov, vicepreședinte al „Forumului rus pentru afaceri internaționale” și copreședinte al „Consiliului Național Strategic al Rusiei”. (capital.ro)

Serghei Markov nu a făcut altceva decât să repete noul narativ propagandistic al Kremlinului, menit să ofere rușilor noi argumente care să legitimeze războiul din Ucraina și să-l ridice la anvergura unui conflict civilizațional, în care Federația Rusă luptă cu întreg Occidentul: un Occident depravat, determinat să distrugă Rusia, care este apărătoarea ordinii globale multipolare, a valorilor creștine și, desigur, a rușilor oriunde ar fi ei în lume.

Angajarea militară de către armata rusă a unor state NATO este un obiectiv pe care Kremlinul îl ia serios în considerare din motive destul de clare: în primul rând, generând un conflict cu NATO, liderii de la Kremlin se asigură pentru multă vreme de adeziunea necondiționată a populației la regimul putinist, iar, în al doilea rând, Moscova poate declara în sfârșit că se află în război și, potrivit doctrinei sale de apărare, recurgerea la lovituri nucleare devine o opțiune „legitimă”.

De altminteri, purtătoarea de cuvânt a ministerului rus al afacerilor externe, Maria Zaharova, a afirmat că Rusia ar putea efectua lovituri militare asupra unor ținte de pe teritoriul mai multor state NATO care livrează arme regimului de la Kiev, iar „Pravda.ru” a completat: „Țările care furnizează activ arme letale regimului nazist de la Kiev sunt: Cehia, Polonia, Slovenia, Turcia, Germania și SUA. Alte state o fac neoficial, de exemplu Bulgaria.”

Apoi, „Pravda.ru” a plusat: „Polonia și România sunt primele pe lista celor care o caută cu lumânarea”; primul stat NATO ce ar putea fi atacat este România: „Ar putea fi în primul rând România. România ar putea invada acum Transnistria pentru a-și salva frații moldoveni de acolo”. Atacul ar fi dat cu rachetele Kalibr, cu care Vladimir Putin se mândrește atât de mult: „Fie fizic, fie mental, aceste țări nu vor supraviețui unui atac cu rachete Kalibr. Ar fi cu adevărat un preludiu al celui de Al Treilea Război Mondial…”. (b1tv.ro)

DE CE REPUBLICA MOLDOVA?

Cei care au îndoieli că Federația Rusă este cu adevărat hotărâtă să provoace destabilizarea Republicii Moldova prin acțiunea militară a separatiștilor de la Tiraspol încearcă să demonstreze că o atare decizie nu are nicio logică din perspectivă militară, în condițiile în care oricum armata rusă este blocată în Ucraina, unde progresele sale din Donbass și din sud sunt limitate și incerte și nu ar avea cum să vină în sprijinul forțelor separatiste și a grupului de luptă rus din Transnistria.

Dar logica Kremlinului este diferită și are legătură cu propria sa doctrină a războiului hibrid, în care acțiunile militare clasice se îmbină cu propaganda agresivă, cu diplomația minciunii și cu determinarea de a utiliza armele de distrugere în masă ca ultim argument, așa cum explică Mason Clark, specialistul „Institute for the Study of War” (ISW) pentru Rusia și Ucraina.

Destabilizarea Republicii Moldova ar da o dublă lovitură Ucrainei și României, care ar fi obligate să reacționeze, inclusiv militar, cu toate „beneficiile” care ar decurge pentru Kremlin din noua stare de fapt.

Republica Moldova este ușor de destabilizat, în condițiile în care este experimentul separatist pe care Federația Rusă îl sponsorizează de peste trei decenii a dat rezultate care au satisfăcut Moscova.

În septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat unilateral Republica Moldovenească Nistreană, separându-se de Republica Moldova, apoi cu sprijinul armatei ruse și-a consolidat controlul asupra teritoriului pe care îl revendica, după războiul din 1992.

Rușii transnistreni din est nu sunt singurii separatiști din Republica Moldova, lor li se adaugă găgăuzii din sud. În decembrie 1990, mișcarea „Poporul Găgăuz” (Gagauz Halki) a proclamat unilateral Republica Găgăuză, tot cu sprijinul Moscovei.

Parlamentul de la Chișinău a recunoscut la finele anului 1994 autonomia teritorială a găgăuzilor. Prin referendum, în 2015, s-a delimitat teritoriul autonom sub denumirea „Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia”.

Rezultatele recensământului din 2021. Sursa: ro.wikipedia.org

Rezultatele recensământului din anul 2014, care nu a putut fi derulat și în Transnistria, indică o situație complicată, în parte și ca rezultat al politicilor Chișinăului, care a insistat pe ideea de națiune și limbă moldovenească, care ar fi diferite de națiunea și limba română. Iar componența etnică acreditată prin recensământ este doar o parte a problemei, chiar dacă are o greutate specifică apreciabilă.

Despre o altă față, extrem de preocupantă, a problemei a vorbit foarte franc episcopul catolic de Chișinău, Anton Coșa, într-un interviu pentru agenția italiană de presă SIR, revelând un ton pesimist, în ton cu atmosfera generală de dincolo de Prut:

„Văzând rezistența foarte puternică a poporului ucrainean, ne-am spus că probabil rușii nu vor avea posibilitatea de a ajunge aici la noi. Însă și dacă ar ajunge, nu s-ar replica aceeași situație din Ucraina pentru că moldovenii nu ar lupta. Nu ar opune rezistență. Mai degrabă ar fi ca o altă Crimeea.

Așa era înainte de acest conflict, așa este și astăzi. Este un fenomen dificil de înțeles și de gestionat. Jumătate este cu Rusia. Cealaltă jumătate cu ucrainenii. Țara noastră este mică și destul de slabă, și ne-am divizat. Pentru aceasta, astăzi nu-mi este frică de un război sau de luptele care pot să vină de afară. Îmi este frică mai degrabă că această criză poate genera aici situații de confruntare între pro-ruși și pro-ucraineni.

Sunt persoane care văd viitorul lor în Rusia, convinși că numai așa putem supraviețui ca țară. În afară de asta, asupra deciziilor apasă preocupările datorită lipsei de gaz și petrol urmată de creșterea prețurilor și dependența Moldovei de Rusia. O interdependență care a fost gândită și proiectată pentru toate țările din zona sovietică. Apoi există Transnistria, unde marea majoritate a populației privește la Rusia (…).

Trebuie ținut cont de faptul că tot guvernul, președintele actual și majoritatea parlamentară sunt filo-europeni. Dar și în (această, n.m.) majoritate, nu toți sunt convinși că acesta este momentul potrivit pentru a face acest pas. (…) Este nevoie de prudență.”

CONCLUZIILE UNOR ANALIZE DESPRE PERICOLUL DIN TRANSNISTRIA

The Times a publicat duminică, 1 mai ac. –  citând surse din serviciile secrete militare ucrainene -, un articol în care acreditează ideea că la Kremlin s-a luat decizia de a deschide un nou front la nord-vest de Odessa, dinspre Transnistria, după debarcarea unui desant aviatic pe aerodromul din Tiraspol. (hotnews.ro)

Debarcarea de trupe ale armatei ruse în Transnistria (care să se alăture celor circa 1.500 din Grupul Operativ staționat la Tiraspol și luptătorilor care formează armata guvernului transnistrean) fără acordul Chișinăului, echivalează cu un act de război împotriva Republicii Moldova.

Republica Moldova, stat neutru (conform propriei Constituții), care are o armată formată din numai 3.250 de militari, slab echipați, nu ar putea să se opună militar credibil acțiunilor în forță ale Federației Ruse; ba mai mult, va trebui să ia rapid o decizie: deschide ostilitățile împotriva rușilor, în alianță cu Ucraina, sau asistă pasiv la foarte probabile acțiuni de retaliere militară ale armatelor Kievului împotriva rușilor și transnistrenilor, pe teritoriul său național?

Ambasadorul Gribincea

Mihai Gribincea, fost ambasador al Chișinăului la București, subliniază, într-un interviu publicat de „Adevărul.ro”, cât de periculoasă este situația creată de evidentele provocări ruse din Ucraina, în condițiile actuale din Republica Moldova:

„… consider recentele ‘atacuri teroriste’ din Transnistria simple provocări ale Rusiei pentru a tensiona situația în regiune și a crea pretexte pentru a ataca Republica Moldova. În urma pretinselor atacuri teroriste, nu au avut de suferit nici colaboratorii așa-numitului MGB de la Tiraspol, nici obiectivele militare vizate.

Dacă atacurile ar fi fost reale, ar fi fost atacată pista aeroportului militar Tiraspol, nu un autocamion vechi și ruginit parcat în afara pistei. La fel și cu sediul evacuat din timp al pretinsului MGB. Antenele radio din satul Maiac distruse erau și ele lipsite de importanță.

În cazul în care armata rusă din Transnistria se va implica în războiul din Ucraina, autoritățile de la Kiev vor fi îndreptățite să desfășoare o acțiune militară împotriva acestora și a facilităților militare ruse din Transnistria. Nu o fac în prezent, pentru a nu apărea în rolul de stat-agresor, dat fiind că teritoriul Transnistriei este considerat parte componentă a Republicii Moldova.”

Deocamdată este clar că la Chișinău domnește incertitudinea. În replică la articolul din „The Times”, Ala Deaconu, putător de cuvânt a Ministerului Apărării, a făcut publică poziția guvernului: „Toate instituțiile statului sunt în regim de alarmă încă de la începutul războiului din Ucraina și monitorizează atent situația. În acest moment, nu există indicii care ar arăta că Republica Moldova este în pericol. Aceste constatări sunt împărtășite nu doar de autoritățile moldovenești, dar și de principalii noștri parteneri internaționali. Evaluăm constant riscurile de securitate și vom comunica publicului orice modificare de situație.” (ziare.com)

O analiză a experților ISW, care monitorizează permanent evoluțiile din teren ale conflictului și declarațiile celor implicați, semnalează îngrijorarea Kievului că Tiraspolul ar putea fi folosit pentru a deschide un front la vest, care ar complica situația forțelor armate ucrainene din sud.

Din acest motiv Kievul ar dori ca la Chișinău să fie formulată o politică mai clară față de amenințarea rusă; Ucraina este dispusă inclusiv să intervină împotriva forțelor ruse din Transnistria, dacă Republica Moldova i-ar cere acest lucru. (lowyinstitute.org; hotnews.ro)

Dumitru Mînzărari, expert militar moldovean, citat de „Deutsche Welle”, observă că în actualele condiții neutralitatea Moldovei nu mai este funcțională:

„Dacă analizăm prevederile dreptului internațional în partea referitoare la război, putem conchide că, tehnic, Moldova este astăzi un aliat al Rusiei în agresiunea ei contra Ucrainei, deoarece are trupe ale agresorului pe teritoriul său. Prevederile privind neutralitatea arată că un stat neutru este obligat să-și asigure această neutralitate, inclusiv să nu permită, în caz de război, unuia din beligeranți să intre pe teritoriul său. Și dacă permite, devine o țintă legitimă în război, pentru cealaltă parte. Ucraina respectă sensibilitățile Moldovei, dar dacă situația se agravează și rușii folosesc forțele din Transnistria în acest război, Ucraina va fi nevoită să lovească aceste ținte. Din aceste considerente, neutralitatea Moldovei nu mai este funcțională.”

Fostul ambasador al Republicii Moldova în SUA, Igor Munteanu, explică pentru agenția germană de presă că „… toate încrengăturile și rețelele care lucrează mână în mână cu Rusia în acest moment pregătesc următoarele evenimente care se vor întâmpla până pe 9 mai.” Munteanu critică retorica defetistă a autorităților de la Chișinău: „Această retorică ar trebui să fie eliminată din discursul public. Dacă transmiți un mesaj defetist, oamenii vor investi speranțe în autoritatea altor state. (…) Noi de ce continuăm această retorică precum că nu ne atinge niciun vânt și că suntem neutri? De ce nu cerem ajutor și de ce nu punem în mișcare toate instituțiile armatei naționale?”

Vicepremierul moldovean pentru reintegrare, Oleg Serebrian, și consilierul prezidențial pentru apărare și securitate națională, Dorin Recean, s-au întâlnit în 28 aprilie ac., la Varnița, cu șeful grupării separatiste de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski; întâlnirea a fost confirmată de Președinția de la Chișinău – transmite Deutsche Welle, care comentează și că autoritățile moldovenești nu au oferit multe detalii: „… discuția a vizat situația curentă de securitate din regiune”.

DILEMELE BUCUREȘTIULUI REFLECTĂ EZITĂRILE CHIȘINĂULUI

Armata ucraineană a dat publicității zilele trecute imagini de la o operațiune prin care a lovit și scufundat două nave de recunoaștere și desant rusești, care la adăpostul nopții se angajaseră într-o misiune la Gurile Dunării, adică nu mai departe de 4 – 5 mile marine de frontiera noastră. (newsweek.ro)

Joi, 5 mai ac., forțele armate ucrainene au anunțat că au lovit (cel puțin) cu o rachetă anti-navă „Neptun” fregata „Amiral Makarov” care patrula în apropierea Insulei Șerpilor, din nou foarte aproape de țara noastră; misiunile navale rusești s-au intensificat în apropiere de Odessa și Gurile Dunării, în încercarea de a găsi soluțiile pentru deschiderea unui nou front în sudul Ucrainei.

Cu toate acestea, din ce observăm Bucureștiul are o poziție asemănătoare cu a Chișinăului; de exemplu, purtătorul de cuvânt al M.Ap.N., Constantin Spânu, a dat asigurări peste asigurări la „Digi24” că din partea rușilor nu avem decât retorică și cam atât:

„Suntem pregătiți, suntem parte a cele mai puternice alianțe, privim către viitor cu mai multă siguranță, va ține de noi să fim înțelepți. Nu avem motive de îngrijorare, dar nu avem nici motive să ne relaxăm, să spunem că nimic nu se poate întâmpla. Oriunde se poate întâmpla, dar suntem parte a clubului care contează, care respectă valori. Sunt acum aproape 4.000 de militari NATO în România, nu sunt aici la relaxare…”.

O fi așa, dar veștile privind manevrele navale ale Rusiei la Gurile Dunării și în Marea Neagră, amenințările directe cu bombardarea teritoriului nostru național, ca și avalanșa de atacuri cibernetice împotriva instituțiilor și companiilor românești, revendicate de ruși (Killnet[1]), echivalează până la urmă cu o stare de conflict nedeclarat.

Similar și în cazul amenințărilor privind extinderea conflictului în Republica Moldova, un subiect asupra căruia autoritățile de la București ezită să se pronunțe public, dar care s-a aflat pe agendă în cursul vizitei la Kiev a premierului Nicolae Ciucă și președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, însoțiți de ministrul de externe Bogdan Aurescu – nu este clar dacă din dorință mutuală, sau la solicitarea expresă a părții ucrainene.

Istoricul Cosmin Popa, într-un interviu acordat Magdei Grădinaru (spotmedia.ro), a explicat de ce nu vede cum ar putea România să se extragă din conflictul cu Rusia, în condițiile în care este evident că Republica Moldova este vizată, pentru simplul motiv că Moscova consideră Transnistria ca fiind o componentă a „patriei mamă” a rușilor:

„… Transnistria este punctul final al complicatei ofensive militare rusești pe litoralul ucrainean al Mării Negre, astfel încât Rusia să aibă la dispoziție un coridor complet, de natură să reprezinte pentru zonă ceea ce reprezintă în Ucraina Crimeea pentru Marea Neagră.

Așa se face că în Transnistria avem de-a face cu un preludiu al eventualei implicări a Transnistriei, dar și cu un tablou simptomatic al acestui conflict interior din Transnistria. Aceste provocări nu puteau fi organizate fără participarea serviciilor speciale rusești, ele sunt cele care controlează, de fapt, structurile militare și de forțe din Transnistria. (…)

Aș lega această situație de aglomerarea informațiilor cu privire la România, pe o serie de canale aparent nelegate de sistemul instituțional, politic și militar al Rusiei cu privire la România: participarea celor 1500 de presupuși mercenari apoi participarea contractorilor români la monitorizarea forțelor rusești la Marea Neagră, presupusa retragere în România a aviației militare ucrainene, reînarmată în România. (…) Transnistria nu este un obiectiv în sine decât dacă se pune automat și problema Moldovei.

Ceea ce rușii ar putea crede că este un punct slab în toată această chestiune ucraineană este cu siguranță Moldova, prin intermediul Transnistriei. Chiar dacă se exprimă sau nu, România face parte în mod indirect din planurile Rusiei.”

Revenind, rămâne important să înțelegem care ar trebui să fie poziția României față de posibila (chiar probabila) destabilizare a Republicii Moldova. Premierul Nicolae Ciucă vorbea la Kiev despre nevoia de a avea – eventual împreună cu ucrainenii – o analiză temeinică, 360 de grade, asupra situației, pentru ca deciziile luate să nu inflameze inutil situația, și așa extrem de tensionată din zonă. Pentru București, ca și pentru Kiev, acțiunile de sprijin, oricare ar fi ele, nu pot fi inițiate fără acordul sau la solicitarea Chișinăului.

„HotNews” l-a intervievat pe Andrei Safonov, deputat în parlamentul de la Tiraspol și fost candidat la președinția acestui teritoriu separatist, care a explicat că după provocările recente din Transnistria – încă nelămurite dar anchetate și de autoritățile transnistrene, dar și de cele moldovenești – situația s-a calmat, atât Chișinăul, cât și Tiraspolul dând dovadă de reținere și înțelepciune:

„… Tiraspolul și Chișinăul au apreciat rațional situația actuală din jur și au ajuns la concluzia că relațiile economice existente nu merită să fie stricate și că, în general, stabilitatea pe care o avem în prezent, trebuie să fie păstrată. Acesta este motivul pentru care au ajuns la aceste înțelegeri.

Dacă întâlnirea de joi dintre conducerea Republicii Moldovenești Nistrene și cea a Republicii Moldova a ajutat în acest sens, este foarte bine. Observăm că situația în jurul regiunii s-a liniștit deocamdată. Transnistria a demonstrat rezistență.

Până atunci au fost anunțate exercițiile forțelor armate ale Ucrainei, în linii mari, în regiunea Podolsk, pentru perioada 28-30 aprilie. Pe data de 2 mai aceste exerciții s-au terminat oficial. Formal, acest lucru îl putem aprecia ca o scădere a tensiunilor, pentru că forțele militare care au participat la aceste exerciții acum sunt repoziționate spre locațiile lor inițiale.”

Situația din Republica Moldova rămâne un cartof fierbinte; probabil la Kremlin este privită în următorii termeni: dacă planul președintelui american Joe Biden și al aliaților europeni de a spori efortul de sprijinire cu arme și echipament greu, cu aparate de zbor și muniție va fi pus în operă, cu ajutorul statelor NATO ce au frontieră cu Ucraina, atunci această zonă de frontieră trebuie destabilizată.

Este, prin urmare, de așteptat ca Republica Moldova să fie una din țintele predilecte ale destabilizării, la fel cum probabil se încearcă și atacarea vestului Ucrainei, la granița cu Polonia și Slovacia[2], sau poate chiar și a Statelor Baltice, inclusiv dinspre Kaliningrad.

Rusia nu va avea nicio reținere să escaladeze situația, chiar dacă ofensiva sa din Ucraina este blocată; de fapt, tocmai din această pricină, escaladarea poate fi văzută la Kremlin ca singura soluție de ieșire din criza creată de lipsa avansului de pe front.


[1] https://www.digi24.ro/interviurile-digi24-ro/sri-are-informatii-ca-sunt-mai-multi-romani-care-activeaza-pe-langa-gruparea-pro-rusa-killnet-1926713

[2] https://www.g4media.ro/toate-sistemele-defensive-din-slovacia-sunt-in-alerta-dupa-atacul-rus-cu-racheta-in-transcarpatia-ucraineana-anunta-bratislava.html

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Se uită că Moldova este sub incidenţa tratatului 5+2, respectiv o convenţie între OSCE şi Rusia privitoare la Moldova+Transnistria din care România nu face parte. Ar trebui ca înainte de toate Moldova şi Ucraina împreună cu OSCE SĂ DENUNŢE acest tratat care dă Rusiei posibilitatea de a menţine „forţe de menţinere a păcii” în Transnistria.
    România a fost obstrucţionată de Europa de Vest în a interveni mai puternic în Moldova. Ea a acţionat timid în sensul de a scoate Moldova din ghearele Rusiei, deşi Moldova a avut regimuri puternic pro-ruse ca Voronin, Dodon,etc refractare oricărei colaborări cu România. În plus, Moldova nu a fost niciodată ferm pro-occidentală( poate acum cu Maia Sandu).
    În concluzie, România este legată de mâini şi de picioare în legătură cu Moldova, fiind constrânsă de regulile NATO, de convenţiile OSCE dar şi de situaţia internă din Moldova cu două provincii( Găgăuzia şi Transnistria) puternic filoruse. Sper totuşi să nu ne comportăm ca în anul 1940 când am părăsit în mod laş Moldova, ca să nu zic că am trădat-o.

    • Da, aveti dreptate, din cauza tratatului 5+2 nu actioneaza Romania si Ukraina. Daca l-ar incalca ar atrage probabil sanctiuni din partea tarilor semnatare. Daca mai aveti asemnea idei nu ezitati sa le impartasiti cu noi cititorii fideli Contributors.

  2. Credeți că trolii din St. Petersburg care postează propagandă rusească în publicațiile românești sînt ruși care au învățat românește?
    Iar Rusia trebuie dată afară de peste tot pe durată nedeterminată. Inclusiv cetățenii ruși să stea în Rusia să-și lingă putinii pînă le vine acru!

  3. Intr-adevar, sunt imperios necesare eforturi intense de mentinere a echilibrului si stabilitatii Rep. Moldova, in special pentru Romania. Acceptare si recunoasterea de jure, in perspectiva, a independentei Transnistriei si cererea acesteia de integrare in Rusia ar vulnearbiliza la extrem RM, generand conflict armat, ceea ce ar putea determina un exod masiv moldovenesc in Romania, care ar exceda complet capacitatea de absorbtie si integrare in Romaniei, dar ar si compromite stabilitatea tarii noastre.

  4. mulţumesc pentru punctarea (interesului) escaladării, totuşi situaţia este mai degrabă despre „Ezitările Bucureştiului reflectă dilemele Chişinăului”… taman invers, şi nu e narativă, ci naraţiune
    escaladare cu co-beligeranţa: dar până la NATO, Belarus este clar parte ab initio, mai cârcotim cu Ungaria, Serbia… China… sau cine mai susţine… iar unii de pe la Chişinău şi Tiraspol sunt pe acolo… capre miche care suge de la mai mulţi mă-sa… să le fie bine, ca să nu le fie rău
    Cam lung expozeu pentru o cauţionare pe contul României a ambiguităţii din sfera post-sovietică.

  5. Rușii nu au avut niciodată vreo reținere, pentru că rușii sunt și astăzi primitivi. Ei acționează, când situația le-o cere, ca prepelicarul pe urmele potârnichii. Așa au fost au fost colonizate puzderiile de popoare și triburi. Rușii consideră că au un drept divin la aroganta. Dreptul mistic de a privi de sus pe altul mai slab sau mai mic este o boala incurabila. Boala grandorii! Boala răzbunării! Boala colonizării! De la sine înțeles, Maica Rusie care n-a fost niciodată sfanta, blajină, pacifista, poate să te invadeze in orice moment. Războiul acesta putinisto-nazist este urmarea nefirească a unor secole de ura muscaleasca, dublată de nebunie mistica. Pentru masa rusă nu exista mers înainte. Pentru rușii nu exista progres posibil, căci sunt marcați de un provincialism deosebit de grosolan. Fantasmagoria lor ca unica rasa valoroasa, mesianica provoacă voma și teama.
    Pe ruși ii mai poate ajuta doar un examen psihologic la scara (inter) națională. Evident, Visul unei nopți de…fiara precum Lucifericul PolPotin, este să-și impună voința malefica, să invadeze, să violeze, să pârjolească și să refacă abjecția „RuZZkii mir”. Ce poate să facă micuța RM? Cum poate ea sa se ia la trântă cu ursul siberian turbat? Cu ticăloasa fiara Puțin! Cu Hoarda Nepereche de colonizatori! Am senzația că și minoritatea aia insalubră de gagauti tremură de frica.

  6. Un articol bun care explică dificultătile liderilor de la Chișinău de a menține aceasta țărișoară f vulnerabilă in afara conflictului din Ucraina. O țărișoară subminată intern de o minoritate rusofona care controlează orașele și economie, cu o dependenta masivă de gazul și petrolul rusesc și cu o populație care vorbe de romaneste dar care, cel putin in parte, mai crede in vechea propaganda sovietica despre ocuparea din 1918 și 1941 de fasciștii români.
    Cererea recenta a Ucrainei ca rep Moldova sa-i cedeze cele câteva Mig-uri, refuzată de liderii
    moldoveni, arată cât de dificilă este pozitia Moldovei. Dai avioanele și te pomenești cu tancuri rusești la Chișinău, nu dai si esti privit ca o Germanie egoista mai mica, si pana la urma tot exista riscul implicării în război.
    Intr-o carte f buna despre conjunctura internațională a ocupării Basarabiei in 1812, carte publicată recent de domnul Armand Gosu (si prezenta pe manseta din dreapta s Contributors) autorul afirma ca acordarea de catre președintele Basescu de pașapoarte românești romanilor din rep Moldova a avut efectul pervers sa scadă procentul populației românești cea mai activa din acest tinut. Aceștia au plecat în România și de aici in Italia, Spania, Franța sau chiar Israel.

    • Înainte de 2007, românii ”descurcăreți” își făceau rost de pașapoarte ungurești și slovace. În lipsa măsurii adoptate de Traian Băsescu, moldovenii și-ar fi făcut rost de pașapoarte poloneze, iar România ar fi pierdut startul în recâștigarea simpatiei locuitorilor dintre Prut și Nistru.

      Pe lângă asta, în satele de pe malul drept al Prutului sunt o mulțime de moldovence căsătorite cu români, femei simple care își văd de gospodăria și de copiii lor și nu le interesează să plece nicăieri în Vest. Dar din R.Moldova tot au plecat, că acolo era prea greu de trăit. Ele au contribuit astfel la creșterea natalității din România, nu a celei din R.Moldova.

      Chiar și la Moscova sunt plecați moldoveni având româna ca limbă maternă, probabil și acolo ar fi fost mai mulți, în lipsa măsurii adoptate de Traian Băsescu.

      Viitorul R.Moldova îl constituie cei care cresc acum acolo, copiii care au astăzi abia 5 sau 10 ani. Avem exemplul Lituaniei, care a aderat înaintea României la UE, dar populația i-a scăzut de la 3,5 la 2,8 milioane.

      Reunificarea propriu-zisă depinde în cel mai înalt grad de prăbușirea Federației Ruse. Din 1990 încoace, reunificarea nu s-ar fi putut realiza nici dacă tot teritoriul dintre Prut și Nistru ar fi fost plin cu olteni, complet lipsiți de orice simpatie pro-rusă :)

  7. A ajuns toata lumea sa discute aberatiile Federatiei Ruse.
    Ce interes ar avea Romania pentru o actiune agresiva impotriva Moldovei?!
    Cum isi poate imagina cineva sanatos la cap ca Romania ar avea de gand sa ocupe Transnistria!?

    Sunt niste tampenii atat de mari, pe modelul KGB – o minciuna mare are sanse de a fi crezuta – ca pur si simplu nu pot fi crezute de nimeni.

  8. As îndrăzni doua observații cu privire la textul articolului. Prima. Contrar oricăror provocări, România va reacționa la acțiunile Rusiei in regiune doar ca parte a NATO si coordonat cu celelalte state membre NATO.

    A doua. Republica Moldova este un stat neutru si, practic, fara armata. Rusia nu ar putea justifica niciodata atacarea sa prin argumente care sa aparțină macar formal dreptului internațional. Poziția Rusiei pe plan international s-ar degrada, probabil inclusiv in raport cu China, dar sigur in raport cu state precum India.

    • Marile puteri, cand vor ceva, nici nu au nevoie de motive, sunt suficiente pretextele. Se pot organiza „incidente militare” cu omuleti verzi sau de alta culoare care folosesc arme si tehnica de la cealalta parte sau „scrisori de chemare” asa cum a fost in Cehoslovacia. Deci trebuie sa fim vigilenti „ubi et orbi” iar daca este cazul, se poate raspunde in acelasi fel. Dar poate ca Cel de Sus ne va feri de asemenea incercari…

  9. Era o vreme când analiștii politici si jurnalistii vorbeau in termeni de fapte si adevar. Si chiar investigau aceste lucruri intr-un mod serios si imparțial. Astăzi, auzim doar de naratiuni si narative. Nu stiu cand o sa încetăm odata cu aceste absurdități ale postmodernismului.

    • @MihneaT
      Îmi place poziția adoptata de dvs., un fel de „mă lăsați cu vorbele despre vorbe?”. Sau, cum spunea Tartarin din Tarascon, personajul lui Daudet: „lovituri de sabie, domnilor, nu împunsături de ac!”
      Totuși… în apărarea celor ce cred că pot citi fluxurile de știri și desprinde de acolo frânturi de realitate, haideți să vedem ce se alege din toate până în cele din urmă.
      Pentru că, nu-i așa, diviziunea muncii încă nu a dispărut: noi cei din fața meselor de scris și a mașinilor cu tastatură cuplate la Internet ne bazăm total pe munca celor din teren, adică reporteri, diplomati și, de ce nu, oameni de afaceri, militari și politicieni.
      Iar priceperea noastră, câtă va fi fiind, este să descâlcim ițe, să ne ferim de știri false și să gândim uneori „în afara cutiei „.
      Să auzim numai de bine!

      • Domnule Felea, simplul fapt ca se gândește in termeni de narațiune arată că fix ceea ce spuneti Dvs. nu se intampla. Asta era si ideea de care va spuneam. Ca astăzi jurnalismul si analiza politică operează doar pe baza unui set de dogme (naratiuni) deja acceptate (vedeti cu pandemia si războiul din Ucraina) și care anulează din start orice pretenție de imparțialitate. Unde totul e o narațiune (presupun ca a celor care dețin puterea ) deja nu mai este nicio obiectivitate si adevar. Iar asta a început odată cu postmodernismului iar de atunci lumea s-a pus cu fundul in sus.

  10. nil sub sole novum

    Si in urma cu 90 de ani la fel .. Romania era statu care de abia se abtinea sa nu sara la bergegata boeti Uniuni Sovoetice .

    Aia despre care se zicea ca Uniune nu prea era, ca Sovietica nu prea, ca Socialista nici cu indulgernta si ca poa ar fi fost „republica” in sens sudmaerican dar nu ca res publica . Adica un nume compus din 4 minciunele

  11. Relatia Republicii Moldova cu Romania este supusa existentei unor tratate la care deja se face referire .Romania nu poate actiona independent nici in relatia militara cu Republica Moldova si nici in relatia ce tine de integrarea Republicii Moldova ca parte a Romaniei . In acest moment, de intensa istorie, putem doar participa alaturi de UE SUA si NATO la crearea unor conditii viitoare ce ar maximiza relatia dintre Romania si Rep. Moldova .Unirea dintre cele doua tari , una aflata ca si Stat membru al Uniunii Europene si cealalta (Rep.Moldova) fiind singulara avind si un statut de tara cu statut de neutralitate , este o decizie ce trebuie supusa unui referendum comun .Deocamdata nici cetatenii din Rep.Moldova si nici Politicul din Romania nu sunt pregatiti spre a purcede la drumul Unirii . Daca privim„ HARTA ” observam ,degraba ,cum Rusia poate obtine controlul total asupra Rep. Moldova doar daca cucereste intreaga Ucraina . Singura sansa a Rep Moldova este integrarea ei in UE si in NATO fara a deveni parte a Romaniei .Viitorul va arata de forma extinderii UE careia i se va alatura si Rep.Moldova in paralel cu o integrare, treptata, pe mai toate palierele de legatura intre Romania si Rep. Moldova dar fara a forma o singura tara . Inca suntem la inceput de drum (razboiul va dura multa vreme din evidente nevoi politico economice si militare ) dar timpul trece in favoarea desprinderii totale a Rep. Moldova de relatia cu Rusia .

  12. Suntem, ca neam de rasul curcilor. Bucurestiul – si politicienii din Bucuresti sunt o balega revoltatoare.
    Ne este frica sa nu jignim Ungaria, Rusia. Dar acestor nenorociti nu le este rusine sa ne jigneasca oricand. De la calatoriile lui Orban in Transilvania ca persoana privata si pana la minciunile revoltatoare ale Rusilor cu reprezentanta in Bucuresti, trecand prin „nationala Romaniei” de hochei care canta inmul unei entitati care nu exista … si nici un mitica din Bucuresti nu ia atitudine, nimeni nu zice nimic. Avem un guvern proptit de o minoritate de 5% cu partid politic pentru ca Romanii nu sunt in stare sa se inteleaga.
    Un popor de nenorociti lasi.
    Mi-e scarba de voi toti care va numiti Romani.
    … si nu, nu-s nici legionar ( consider ca miscarea legionara a fost absolut criminala) nici cu AUR ( care e o adunatura de nenorociti infometati de ciolan) pur si simplu sunt un Roman dezgustat de proprii mei compatrioti …
    Un popor de lepre lase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro