luni, mai 16, 2022

Directorul general al BBC demisionează după numai 55 de zile în funcţie

Directorul general al BBC, George Entwistle, a demisionat din funcţie după numai 55 de zile ca urmare a unui scandal generat de acuzaţii nefondate de pedofilie aduse de un program TV unui fost politician de frunte din Partidul Conservator.

Demisia aruncă corporaţia publică britanică, deja slăbită de scandalul molestărilor sexuale Jimmy Savile, în cea mai gravă criză din istoria sa de 90 de ani.

Se poate spune că Entwistle şi-a dat singur lovitura de graţie. Sâmbătă 10 noiembrie, la doar o săptămână după difuzarea materialului incriminat în emisiunea Newsnight, directorul general recunoştea într-un interviu difuzat pe BBC Radio 4 că nu era la curent cu conţinutul programului şi nici nu citise articolele din presă în care era sesizată falsitatea acuzaţiilor.

După numai 12 ore, George Entwistle, flancat de Lordul Patten, preşedintele BBC Trust, organismul de reglementare şi control al corporaţiei, îşi anunţa demisia din funcţie.

Programul difuzat de Newsnight, o emisiune de analize şi reportaje TV transmisă zilnic pe canalul BBC 2 de luni până vineri la 22.30, includea un interviu cu Steve Messham, un bărbat de 49 de ani, care afirma că în anii ’70, pe când se afla într-o casă de copii, fusese molestat sexual, chiar violat de un fost fruntaş al Partidului Conservator din vremea când acesta era condus de Margaret Thatcher.

Deşi politicianul respectiv nu era numit în programul Newsnight, realizatorii săi, jurnalişti din afara BBC, au dat indicii pe Twitter şi pe diferite bloguri pe internet din care a devenit clar că persoana acuzată era Lordul McAlpine, fost trezorier al Partidului Conservator şi prieten apropiat al premierului Thatcher.

Scandalul a izbucnit când cotidianul The Guardian  a dezvăluit că era vorba de o confuzie de identitate, recunoscută de Messham.

La scurt timp după aceea a devenit clar că Newsnight nu-i arătase lui Messham fotografia lui McAlpine şi nici măcar nu se ostenise să-i ceară o reacţie celui incriminat.

A urmat inevitabilul, Lordul McAlpine a emis un comunicat în care nu numai că respingea acuzaţiile ce i se aduceau, dar anunţa că va da în judecată pentru calomnie pe toţi cei care îl acuzaseră, în frunte cu BBC. Nu e nevoie ca cineva să fie numit explicit pentru a fi calomniat, e suficient dacă există indicii colaterale pentru stabilirea identităţii sale.

Acest scandal vine la doar câteva săptămâni după un altul, generat de acuzaţiile că fostul prezentator şi disc jockey Jimmy Savile era un pedofil notoriu, care se dedase la molestări sexuale chiar în sedii ale BBC timp de zeci de ani.

Tot editorii emisiunii Newsnight fuseseră cei care deciseseră, la scurt timp după decesul lui Jimmy Savile în octombrie 2011, să nu difuzeze o investigaţie care dezvăluia practicile lui Savile. În schimb, un program similar a fost difuzat luna trecută de canalul ITV, rivalul privat al BBC, ceea ce a declanşat criza din BBC.

George Entwistle a fost chemat să dea explicaţii în faţa unei comisii parlamentare, dar prestaţia sa a fost total neconvingătoare şi proaspătul – pe atunci – director general a dat impresia unui manager care nu-şi controlează propriii subordonaţi şi, mai grav, pasează responsabilitatea.

Pe fondul acesta, e posibil ca Newsnight să fi căzut în cealaltă extremă, încercând să dovedească activismul său în ceea ce priveşte investigarea acuzaţiilor de molestări sexuale.

Difuzarea programului, care conţinea acuzaţii iresponsabile, ridică mai multe întrebări, nu în ultimul rând cum se face că directorul general, care este şi redactor şef al BBC, nu a ştiut nimic de acest program, în condiţiile în care era conştient de climatul generat de scandalul Savile?

Cum se face că departamentul juridic al BBC, care e la dispoziţia jurnaliştilor 24 de ore din 24, a avizat reportajul în condiţiile în care Marea Britanie are cele mai severe legi  împotriva calomniei din lume? Deja se speculează că Lordul McAlpine ar putea cere de la BBC daune de 1 milion de lire sterline.

Oricum ar fi, credibilitatea BBC a suferit o grea lovitură. S-ar putea ca Entwistle să fie doar unul dintre managerii demisionari. Din clasa politică s-au auzit deja cereri ca Lordul Patten să demisioneze şi el din postul de preşedinte al lui BBC Trust.

Alţii cer ca ancheta publică Leveson, în cazul spargerii pe scară largă a mesageriei vocale de către unii jurnalişti din presa scrisă, să fie extinsă şi la mass media audiovizuală, iar de aici până la cereri de reglementare prin lege a presei nu mai e decât un pas.

Dar acest ultim scandal a ridicat şi o altă problemă: aceea a responsabilităţii mediei sociale pe internet, Twitter şi bloguri, care răspândeşte cu o viteză uluitoare afirmaţii defăimătoare, dar nu este supusă, deocamdată, rigorilor legale ca şi mass media clasică.

BBC se află într-un moment de răscruce. Corporaţia, finanţată printr-o taxă audiovizuală anuală de £145,50 pe fiecare posesor de TV color, este deja criticată din mai multe direcţii – clasa politică, trusturi de presă particulare, grupuri de presiune – şi nu-şi poate permite să navigheze ca o corabie fără cârmaci.

Viitorul director general va avea greaua misiune de a restabili încrederea publicului într-o instituţie media bunăoară cunoscută pe întregul mapamond ca un simbol al credibilităţii şi imparţialităţii jurnalistice.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro