Acest text reprezintă transcrierea cuvântului rostit la 1 iulie 2024 în fața membrilor Consiliului Concurenței cu prilejul audierilor premergătoare deciziei finale în cazul investigației care viza mai multe edituri și librării din România. Am decis să-l public în urma Comunicatului dat pe 21 august 2024 de către Consiliul Concurenței după ce investigația făcută de acesta s-a încheiat prin „sancționarea a șase companii active pe piața furnizării de carte cu amenzi în valoare totală de 5,967 milioane lei (aproximativ 1,2 milioane euro) pentru participarea la o înțelegere anticoncurențială”.
Stimate domnule Președinte al Consiliului Concurenței, stimate doamne consilieri, stimați domni consilieri,
Vă mărturisesc că în prima clipă am fost profund afectat de faptul că editura Humanitas și Librăriile Humanitas au devenit obiectul unei investigații a Consiliului pe care-l reprezentați. Însă, în pasul al doilea, mi-am spus că în fiecare lucru care ți se întâmplă trebuie să vezi și partea lui bună. Ba chiar, uneori, numai partea bună.
Am să-ncep prin a vă povesti o anecdotă legată de Noica. Mă uimește să descopăr continuu câte dintre lecțiile lui mă ajung din urmă și nu mai contenesc să mă mir câtă înțelepciune a pus omul acesta în joc pentru a ieși din încercări ale vieții care, în câteva rânduri, au părut că-l vor strivi definitiv. Acum însă e vorba doar de o anecdotă.
Cândva, la începutul anilor ’80, Noica a depus cerere de pașaport pentru un sejur în Grecia. Și, la Păltiniș fiind, ne-a spus celor câțiva din jurul lui: „Dragii mei, m-am gândit ca în vara asta să fac un salt la Atena. Sigur, nu mă aștept că voi primi viza. Dar mi-am zis așa: Dacă o primesc, voi putea vedea cerul sub care au gândit Platon și Aristotel. Dacă nu o primesc, voi putea să lucrez mai departe liniștit la cartea despre «logica lui Hermes» pe care tocmai am început-o. Așadar, oricum va fi, va fi bine.” Și a fost bine. Noica a continuat, fără întrerupere, lucrul la carte.
Acest mod de a gândi trimite la un soi de transmutare alchimică a răului în bine. Trebuie, în tot ce trăiești, să descoperi aurul vieții, nu metalul de rând și nu zgura ei. Cândva l-am auzit spunând că, până la urmă, cei șase ani de temniță între 1959 și 1964 (din cei 25 la care a fost inițial condamnat) au fost, în viața lui, „o binefacere”, un popas de reculegere pe drumul vieții, o adunare în sine în vederea limpezirii privirii pentru ceea ce fusese viața lui și pentru ce va mai fi.
Mi-am zis să folosesc și eu această tehnică a eludării răului și, pornind de la investigația declanșată de dumneavoastră, care, în ce ne privește, s-a soldat, după prima strigare, cu halucinanta amendă de 400.000 de euro! (pentru o editură din România asta e o lovitură mortală), să străvăd binele ascuns în ea. Ce prilej minunat, mi-am zis, ca, iată, după 34 de ani de când s-a născut Humanitas, să fiu obligat să fac bilanțul acestor ani trăiți într-un iureș fără oprire. Și-l voi face în fața dumneavoastră, mulțumindu-vă că mă ajutați să mă opresc o clipă din gâfâiala vieții.
***
Treizeci și patru de ani, doamnelor și domnilor, dedicați cărții! Am preluat, la 1 februarie 1990, sub numele Editura Politică, groapa de gunoi Glina a ideologiei comuniste, locul în care se publicau „documentele partidelor comuniste frățești” și, din 1965, operele lui Nicolae Ceaușescu. Evident, nu le citea nimeni, erau doar hârtie batjocorită, paradă a cinismului și a bunului plac. Am preschimbat această gropă de gunoi într-un palat. Mi-am revărsat biblioteca peste țară și am oferit conaționalilor mei, lihniți spiritual, marile cărți ale culturii umaniste interzise vreme de patru decenii. Am privatizat editura care ținuse de Secția de Ideologie a Comitetului Central al PCR și mi-am propus ca, în noua firmă ce urma să funcționeze pe o piață liberă, să practic legalismul, să respect cu rigoarea ultimă litera legii, să conduc o instituție culturală privată în care să nu existe corupție, salarii plătite în plic, șpagă, aranjamente cu puterea și alte delicatese care făceau parte din mentalul economic al tranziției care începuse. Am creat încet-încet o echipă editorială de top, am apelat la o firmă de consultanță financiară, fiscală și de audit care să ne verifice an de an întreaga activitate economic-financiară.
Am editat în acești 34 de ani 4538 de titluri într-un total de 32.646.000 exemplare (imaginați-vă că aceste exemplare, puse unul lângă altul, ar reprezenta o banderolă întinsă pe 6600 kilometri de șosea) din toate domeniile științelor umaniste, literaturii universale și autohtone, zeci de colecții. Cea mai cutremurătoare îmi pare colecția de memorii scrise de cei care au trăit comunismul, cea mai înnoitoare, colecția de istorie, iar cea mai solidă, colecția de știință care acoperă cam tot spectrul cunoașterii de la fizică și biologie până la neuroștiințe. Și multe altele. În câteva cazuri am reușit să creăm cele mai frumoase ediții ale marilor autori ai culturii universale. Ediția Eseurilor lui Montaigne în română, de pildă, se pare că a depășit în frumusețe edițiile franceze. În portofoliul Humanitas se află mari prozatori, poeți, filozofi, politiologi, istorici, arheologi, hermeneuți ai religiei, ai artei din țară și din străinătate. Am fost numiți de partenerii străini „Gallimard”-ul României.
Pentru acest bilanț pe care mi l-ați prilejuit cu ocazia investigației dumneavoastră nu pot decât să vă mulțumesc. Mi-ați oferit, la prețul de 400.000 de euro, prilejul să-mi sfârșesc cursa vieții împăcat cu mine. Nu e puțin lucru. M-ați făcut să aflu că nu am trăit degeaba.
***
Stimate doamne consilieri, stimați domni consilieri,
Pentru ce a făcut și a însemnat Humanitas în cei 34 de ani de existență n-am așteptat nicio distincție. Locul I acordat prin votul publicului, primit an de an din 1997 până astăzi la Târgul de Carte «Gaudeamus», a însemnat mai mult decât orice premiu. N-am așteptat, așadar, în tot acest răstimp recompense de la nicio instituție a statului român. Dar, sincer să fiu, nici nu am crezut că dăruirea noastră pentru cultura română se va solda cu o amendă de, iată, aproape 400.000 de euro. Aș fi fost oricând capabil de a recunoaște că Humanitas a greșit. Dar n-am reușit să aflu de ce anume ne-am făcut vinovați. De ce ne-am aflat în fața judecății dumneavoastră, doamnelor și domnilor consilieri de la Consiliul Concurenței?“
1 iulie 2024
Am citit zilele trecute decizia pe care ați luat-o la capătul investigației dumneavoastră, la aproape două luni după ce v-ați întâlnit cu lumea editorială incriminată pentru comportament neconcurențial. Amenda inițială de 400.000 de euro preconizată pentru Humanitas în acel moment a fost înjumătățită. Cum trebuie comentat acest deznodământ?
Piața de carte din România este cea mai modestă din întreaga Europă, iar România, în ciuda sloganului „România educată” pentru care l-am votat pe Klaus Johannis, cea mai needucată țară din UE. Sincer să fiu, din partea instituțiilor statului așteptam investiții în carte și cultură, nu amenzi exterminatoare. Ați amendat, fără nici o dovadă concludentă și fără să țineți cont de ceea ce ați auzit de la noi, mari lanțuri de librării și importante edituri. S-ar putea ca amenda globală de circa 1,2 milioane de euro dată sistemului de carte de la noi să pună la pământ „o industrie” care, oricum – într-o țară în care 42% dintre români sunt analfabeți funcțional, iar 11 milioane (peste 55% din populația țării) nu au citit nici măcar o carte în ultimul an – se târa din greu. Acesta să fie oare rostul pe lume al unei instituții al cărei scop e să vegheze la echilibrul variilor piețe ce alcătuiesc economia țării?
Decizia dumneavoastră ne obligă, pentru a putea să ne plătim amenda și să funcționăm în continuare, să apelăm la singurele surse de venit pe care le avem: vânzarea cărților pe care le producem. Ne obligați, altfel spus, să mărim prețul cărților. Ceea ce ar însemna, la urma urmelor, că dumneavoastră ați amendat firavul public de cititori pe care îl mai are România. Și cartea în general. Nu mai rămâne decât să ne cerem scuze că existăm.
Vezi decizia Consiliului Concurenței
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Si totusi… scrisoarea e frumoasa, chiar f frumoasa, insa nu spune nimic despre vinovatie… este editura vinovata sau nu, asta e singurul lucru care conteaza, faptul ca e veche, ca are merite e altceva?
Dom. Tiganu, nu e vorba doar de Humanitas. Pentru ce sa se dezvinovateasca Dl Liiceanu in articol? Nu asta a fost tema. Se vede prin binoclul intors invers ca e „Romania Educata” dar cum vrea muschii lor de securisti. Exact calapodul Oban & Erdogan.
E treaba justiției să stabilească vinovății și să aplice sancțiuni. Niciun funcționar public n-ar trebui să aibă dreptul de a stabili asemenea amenzi. Nici la București, nici la Berlin, nici la Bruxelles.
Dacă aș fi într-o asemenea situație, aș deschide o firmă nouă în Olanda, iar cea din București n-are decât să intre în insolvență. Cu o oarecare bunăvoință, durează pe puțin 5 ani, iar statul român n-o să vadă încasat nici măcar un euro din amenda aceea.
In toata lumea exista organizatii care au dreptul sa dea amenda, incepind cu parcarilor, igiena etc. Cine se considera nevinovat es poate adresa justitiei.
Scrisorile lacrimogene ca ce baiat bun sunt eu nu-si au locul
@Harald _ „E treaba justiției …”
În cazul concurenâei neloiale există un organism specializat. Adică, pentru a urma exemplul dumneavoastră, Nederlandse Mededingings Autoriteit. Acesta aplică sancțiuni în astfel de situații.
Editura în discuție nu va intra în insolvență pentru că are un profit îndeajuns de frumos. Iar, pentru a-l crește și mai mult, este contrar legii să facă înțelegeri anticoncurențiale cu alte edituri ca să împiedice accesul bibliotecilor la carțile editate de ele.
…Adică, restrângerea accesului la cărți pentru persoanele cu venituri modeste, care nu-și permit să le cumpere.
@Constatin – ”În cazul concurenâei neloiale există (…) Nederlandse Mededingings Autoriteit.”
Concurență neloială cu cine, cu Bookster? 😀
Vă desfid să citați un caz similar din Olanda.
Olanda are politici foarte favorabile drepturilor de autor. E o chestiune care ține de proprietate, până la urmă. Olanda recunoaște și protejează drepturile de proprietate intelectuală. Numai securiștii și urmașii securiștilor obtrucționează exercitarea drepturilor de proprietate, inclusiv ale celor de proprietate intelectuală.
Da, doar ca amestecați sofistic concurența neloială cu drepturile asupra proprietății intelectuale. Pe această confuzie miza probabil și autorul.
În cadrul articolului este vorba despre un pact, o înțelegere între un număr de furnizori de produse similare pentru a impune un anume preț, în loc să lase piața concurențială să-l stabilească.
…Este valabil indiferent dacă vinzi roșii, cărții, carburanți, sau medicamente.
Furtul intelectual/nerespectarea drepturilor de autor este sancționat prin lege dedicată și nu despre el este articolul, ci despre Consiliul Concurenței.
Cuantumul amenzilor este deja stabilit prin lege. Funcționarul public doar aplică legea.
Justiția are rolul de a rezolva litigii.
Spui “asemenea amenzi”, ca și cum ar trebui să existe o treaptă anume de la care justiția să fie automat implicată în stabilirea sancțiunilor. Pentru o persoană privată și 100 EUR poate însemna mult, pentru unele concerne multinaționale 400 mii EUR pot fi un mizilic. Unde e linia?
Implicarea justiției ar însemna costuri suplimentare care pentru persoanele private măresc semnificativ sancțiunea, iar pentru concerne pot însemna o șansă să scape de penalități, întrucât autorităților li se impune încă o etapă în combaterea fraudei, etapa care l-ar favoriza tocmai pe cel care consideră Olanda drept plan B.
Dacă cel sancționat se consideră nedreptățit, atunci se adresează instanței, iar funcționarul public are obligația să aducă dovezi în sprijinul deciziei sale. Asta la modul general.
Dacă discut despre cazul Humanitas, înțeleg că editura ar fi sancționată pentru că ar fi “complotat” cu alte edituri pentru stabilirea unor strategii de marketizare. Chiar așa să fie, mie nu mi se pare că s-ar ignora principiul reglării prin cerere și ofertă. Se evită astfel dumpingul, care este mai nociv pentru concurență decât varianta incriminată.
@Hantzy – ”Implicarea justiției ar însemna costuri suplimentare care pentru persoanele private măresc semnificativ sancțiunea,”
Care ”persoane private”, meștere? În situația de față e vorba de amenzi de 400.000 de euro pentru firme. Dimpotrivă, implicarea tardivă a justiției presupune costuri suplimentare, fiindcă editurile sunt cele care se adresează acum justiției. Da, ar trebui să existe o treaptă absolut minimă, de exemplu 1.000 de euro, pentru amenzile pe care le poate da un funcționar public ”pe barba lui”. Pentru tot ce depășește suma asta, instituția statului ar trebui să-și demonstreze în justiție cazul, iar justiția să stabilească sancțiuni,. dacă se demonstrează vinovăția.
Funcționarul public nu e judecător, nu are pregătirea necesară pentru asta.
Care ”cerere și ofertă”? Bookster comite o infracțiune și editurile trebuiau să o favorizeze? E obligația lui Microsoft să te asiste pe tine să închiriezi CD-uri cu Windows la alții. fără să plătești nimic la Microsoft?
Era inevitabil să nu justifici tu abuzurile statelor europene împotriva agenților economici. Exact de asta aș lăsa firma din București să intre în insolvență, pentru ca funcționarul public să vadă că nu încasează nimic. Ideologia aflată în prezent la putere în Europa expropriază forțat firmele prin asemenea decizii, iar tu ai fost recrutat de regimul lui Merkel tocmai pentru a justifica asemenea abordări ideologice.
Vezi ca citezi trunchiat și nici nu citești cu atenție. Reia, corectează și după aia mai vorbim! Cu 1000 Euro limita pentru sancționare pecuniară se prea poate ca cheltuielile de judecată să fie mai mari. Cine le preia? Apoi cum ar trebui să se desfășoare un astfel de proces? Merg zilnic funcționarii la judecători și obțin verdicte în lipsa “inculpaților“? În caz ca aceștia din urmă nu sunt de acord cu verdictul, trebuie să se adreseze deja unei instanțe superioare? Cum sunt costurile reduse în acest fel? N-ai pic de logică!
Funcționarul public este instruit să analizeze o situație specifică și să întreprindă demersurile legale. Are la dispoziție procedurile legale și nu e nevoie să interpreteze legea. Nu trebuie deci să fie judecător, dar nici nu are ultimul cuvânt. Dacă cel amendat recunoaște vina și suportă sancțiunea cazul de încheie de la sine. Dacă nu, se poate adresa justiției, așa cum am scris. Iar partea care pierde suportă cheltuielile de judecată. Asta e asigurarea pentru ca funcționarul să nu comită abuzuri.
Și încă ceva, Harald! Scrii:
(…) abuzurile statelor europene împotriva agenților economici
Dacă susții intervenția apriorică a justiției în astfel de situații, atunci nu te antepronunța în privința infracțiunii pe care poți cel mult să o suspectezi! Nu ai pregătirea necesară pentru a o putea încadra.
@Hantzy – ”Apoi cum ar trebui să se desfășoare un astfel de proces? ”
Exact cum se desfășoară un proces penal: procurorul întocmește un rechizitoriu și se duce cu el la Tribunal. Nu hotărăște procurorul câți ani de închisoare o să facă inculpatul sau ce amendă penală o să plătească. Judecătorul e cel care stabilește eventuala vinovăție și tot el stabilește și sentința, dacă e cazul.
Știu persoane din cadrul ANAF care se ocupau de contestații. Crezi că aveau studii juridice? Aveau studii economice și dădeau respingere pe bandă rulantă, uneori chiar cu scuza: ”așa a zis șeful, să dau respingere la toată lumea. Mergeți în instanță, dacă nu vă convine”.
Povestea cu ”antepronunțarea” e valabilă pentru judecători. Aici e o discuție liberă pe un forum și oricine se poate pronunța în ce direcție dorește, în funcțiie de cum vede fiecare lucrurile. Judecătorul nu are voie să se antepronunțe pentru că deciziile lui au efecte asupra părților implicate în proces. Părerile comentatorilor nu au niciun fel de efecte asupra părților implicate în proces.
Cum spuneam, justiția clarifică litigii. In cazul în care nu există litigiu, indiferent ca este determinat de încadrarea juridică sau cuantumul amenzii, nu are niciun rost apelarea la tribunal. Orice etapă intermediară mărește costurile. În loc de 400 mii ar putea să se dubleze costurile. Poate ca cel sancționat ar fi fost de acord să achite suma inițială. De ce să-l oblige statul să achite și costurile rezultate din justiție?
Un departament de stat constată o infracțiune și are la dispoziție un catalog tarifar, aprobat legal, pe care-l aplică. Dacă cel sancționat nu este de acord, se adresează instanței. Cu asta am încheiat. ✔️
Partea cu antepronunțarea o fi pentru magistrați, dar chiar și în cazul unei discuții libere pe forum te contrazici singur: înainte de a cunoaște verdictul pe care-l soliciți a fi obligatoriu, nu te poți pronunța de care parte este dreptatea. Judecătorul poate menține sancțiunea și asta înseamnă că nu este abuz.
@Hantzy – ”nu are niciun rost apelarea la tribunal. Orice etapă intermediară mărește costurile. În loc de 400 mii ar putea să se dubleze costurile. Poate ca cel sancționat ar fi fost de acord să achite suma inițială.”
Când cel sancționat își recunoaște vinovăția, nu e nevoie să ajungă la tribunal, lucrurile se pot încheia în etapa preliminară. Însă la momentul de față statul îi consideră pe toți infractori, fără să le demonstreze vinovăția.
Problema în România de azi este lipsa de respectabilitate a statului, care se comportă ca un brigand. În perioada plandemiei, ANAF a trimis somații de plată și pentru sume deja încasate. Teoria din interiorul instituției fiind că unii vor plăti din nou sumele despre care știau că sunt deja plătite, numai ca să evite tot balamucul contestațiilor, într-o perioadă când deplasările prin oraș erau și-așa restricționate.
Instituțiile statului român nu prea au limite interne, în materie de abuzuri asupra cetățeanului. Aceste limite trebuie impuse din exterior, exact ca în cazul psihopaților. În Occident, managerii de corporații se selectează dintre psihopați. În România, șefii din instituțiile publice sunt selectați pe criteriul ăsta.
Există abuzuri împotriva cetățenilor unui stat? Fără îndoială, există.
Sunt aceste abuzuri sistematice sau doar întâmplătoare? Alegațiile tale, hrănite cu povești de gang de pe la cunoscuți sau amatori ale teoriilor conspiraționiste, nu le iau in seamă.
Nu le iei în seamă, dar le comentezi cu mare aplomb. Cum se cheamă când faptele îți contrazic vorbele? 😀
Aplomb?! Dimpotrivă, încerc să închei discuția.
Recitește tot ce am scris! Nu vei găsi niciun rând în care eu sa fi comentat ceea ce ai aflat de pe la cunoștințele tale.
Iar dacă tot ai ajuns să mă acuzi de inconsecvență, tu ești cel care aduci exemple neconfirmate și doar din Ro, dar nu te sfiești să vorbești de “abuzurile statelor europene împotriva agenților economici”. Am încheiat discuția!
Incredibil cata incompetenta, impostura si fatada este in Romania! cand lucrurile au inceput cat de cat sa se miste si la noi, vin niste sferto-docti sa aplice buchea „legii” unor edituri. Asta in loc sa fuga dupa evaziunea fiscala mare si dupa coruptia din sistemul de stat si impostorii pusi politic prin regii de stat si platiti regeste ca sa stea, sau dupa pensionarii speciali cu pensii nesimtite. Groaznic!
POlitruci cu doctorate si masterate de carton, plagiate, fac legea in tara asta.
Dupa ce ca populatia e vai de capul ei, analfabeti functional aproape jumate, nu citesc, a scazut mult nivelul studentilor din toate facultatile, mai vin si politrucii sa dea in cap. Vor o populatie semi-analfabeta, usor de prostit. Ce „Romania educata”, un simplu slogan si o brosurica, nimic concret. Sa ne facem ca lucram, dar in fond zero barat.
Educatia, cultura, cercetarea, nu conteaza politic in Romania, desi ar mai fi grupuri de valoare. Orice tara civilizata investeste serios in educatie, cercetare, carti, edituri, nu in panouri publicitare sau paranghelii cu mici.
@Victor _ „…populatia e vai de capul ei, analfabeti functional aproape jumate, nu citesc, a scazut mult nivelul studentilor din toate facultatile…”
Întocmai, despre asta este vorba. Nu-și pot permite să cumpere cărțile toți cei care au nevoie să le citească. De aceea este firesc să fie sprijinite bibliotecile.
Inteersul editurilor este unul comercial și preferă din motive mercantile să obstrucționeze bibliotecile, în favoarea vânzării cărților către cititori.
@Constantin. Fals, nu e vorba despre asta. Orice editura din lumea asta vrea sa faca profit, e absolut normal. Netflix te lasa sa te uiti la filme gratis?!
Biblioteci publice de stat exista in Romania. Nu vorbim insa de o biblioteca publica.
Cand o companie cumpara cateva carti pe care le imprumuta apoi cu un cost de transport si face astfel profit, e corect?!
@Yarl _ „Fals, nu e vorba despre asta.”
Scuzați-mă, poate că nu am înțeles bine… Editurile pot avea capital public sau privat, însă bibliotecile pot avea doar capital public?
Asta ați dorit să spuneți?
@constantin. Esti clar avocatul smecherilor de la firma de „inchiriere si transport carti”. Cu ce e diferita firma asta capusa de aia care vindeau in anii ’90 casete si filme piratate ?!
Ce crezi ca ar zice Netflix de exp daca unul inregistreaza un film de la ei, apoi il ofera altora contra cost, banii fiind chipurile pt intretinerea serverului?! E moral si corect asta?!
Intelege ca firma asta NU e o „biblioteca”. Si ca e ilegala, fiindca nu plateste drepturi de autor editurilor.
Daca firma asta e asa dornica sa culturalizeze lumea, de ce nu ofera si carti gratis copiilor sau persoanelor defavorizate?
Sau asta le-ar taia din profit??!!
In orice caz, eu nu as inchiria carti de la o astfel de firma fiindca am apreciere fata de carti, nu cred ca o carte se poate „inchiria” la nu stiu cati, sa umble prin cine stie ce (si cate) maini. Mai ales ca te poti uita pe ea inainte de a o cumpara sa vezi daca te intereseaza sau nu.
Draga Domnule Liiceanu,
Meritati laude pentru Humanitas. Mai ales prin anii nouazeci cind H a fost o adevarata Fîntînă a Vieții pentru noi cei iesiti din comunism inca necopti.
Nu cunosc amanuntele si argumentele investigației CC, dar argumentul dumneavoastra de mai sus nu e in chestie. “Acesta să fie oare rostul pe lume al unei instituții al cărei scop e să vegheze la echilibrul variilor piețe ce alcătuiesc economia țării?” – falimentul este o unealta a pietii, la fel cum si intelegerile intre firme sunt parte a pietei libere. Doar ca legislatorul a hotarit ca acestea din urma nu sunt folositoare consumatorilor. Si dintr-o carte tiparita de H am aflat ca “fiat justitia et pereat mundus”.
Mi-ar fi greu sa va pierd, sper sa va luati avocati (mai) buni si sa va dovediti nevinovatia.
GC
Subscriu
“fiat justitia et pereat mundus”
Și de când Consiliul Concurenței face parte dintre organele de Justiție? Interpretarea legii este strict prerogativa judecătorilor.
În România, amenzile sunt o formă de para-fiscalitate. Statul are tot interesul să-și crească încasările la buget, cuantumul amenzilor a ajuns la cifre aberante, iar funcționarii publici din asta trăiesc. Plus corupția uriașă pe care o generează asemenea mecanisme: puterea funcționarului public de a da asemenea amenzi îi aduce adesea foloase personale necuvenite. Dacă ar trebui să se ducă cu dosarul în instanță, corupția din România s-ar reduce semnificativ.
Dragă Harald,
NU am afirmat că vreun organism al statului, CC sau altul, face justiție. Prin citatul (greșit scris de mine) de mai sus am vrut doar să-i atrag atenția domnului Liiceanu (sperînd că-mi va citi comentariul) că nimeni nu-i mai presus de lege, indiferent cîte fapte bune va fi făcut (sau cîtă putere are). Cu puțină ironie, insistînd pe faptul că citatul provine dintr-o carte de la Humaitas.
Îți mulțumesc că mi-ai dat ocazia sa-mi clarific punctul de vedere!
GC
PS. Pot fi de acord că are prea multă putere CC, dar nu aici e locul s-o exprimi. Contactează-ți reprezentantul în legislativ (cu atît mai mult că se aporpie alegeri) și fă-l să-ți înțeleagă puntul de vedere. Sau pornește o acțiune de schimbare a legii prin puterea unui număr de semnături ale oamenilor normali (nealeși).
@GrogireC – ”Contactează-ți reprezentantul în legislativ”
Veșnica sfidare a bugetarului ”esențial” român, similară cu tupeul interlopilor.
Nu mai votez de mult în România. Atât timp cât șefii de partide hotărăsc cine are voie să candideze și cine nu, pe tine te reprezintă asemenea candidați, nu pe mine. În esență, faci parte dintre cei care au capturat statul român și spoliază cetățenii în folos propriu.
„Trebuie, în tot ce trăiești, să descoperi aurul vieții, nu metalul de rând și nu zgura ei”, un gand profund al unui filozof. Cati l-au inteles? Ma intreb cati din Consiliul Concurentei stiu cine a fost Noica? Cati din Consiliul Concurentei au fost intr-o librarie Humanitas, Carturesti ? Cati din ei au citit o carte in ultimul an?
In loc sa investigheze acest Consiliu al Concurenetei piata energiei cea mai scumpa din Europa, piata medicamentelor inovatoare unde dupa investigatia hotnews de ieri un medicament inovator costa de 3 ori mai scump ca in Germania, ce s-au gandit baietii astia? Sa amenedeze editurile cele mai mari de carte, fara dovezi! Consiliu asta al Concurentei e facut din oamneii PSD si PNL ,partide care dispretuiesc profund poporul roman. Doua exemple : Nu a spus un prim-vicepresedinte PNL ca ultima lectura a romanilor e Capra cu trei iezi,si ca acum avem ocazia sa mai citim o carte, a sefului lor ,un general care abia leaga doua vorbe, si a carui carte a costat banul public mai mult decat toate amenda de la Consiliul Concurentei? Nu a redus PSD pensia la nevazatori la jumatate …facandu-le hatarul sa ramana totusi in plata la valoare actuala ,la uriasa suma de 2000 de lei pe luna in loc de 1000 lei? Se pare ca rusinea si nerusinarea stau cu regele la masa,in timp ce presedintele Romaniei se afunda in nesfarsita lui vacanta! Semanam cu o tara bananiera, dar in cazul Humanitas cititorii pot face ceva. Sa se deschida o subscriptie publica si eu sunt gata sa donez bani ca aceasta editura sa nu se inchida.Platim noi amenda! Poate sunt si altii. La fel voi face si in cazul Polirom,daca a fost amendata si ea! Sa se stranga bani din amenzi ca maine scrie si Ciolacu o carte! Gioana deja a scris-o, fara bani publici! Toti acesti insi mediocrii ,politicieni de duzina, scriu carti! Invidia lor e uriasa fata de cei care gandesc si scriu, de aici amenda. Tineti minte cand persoanajului Petrini i s-a plimbat un topor in jurul capului de catre un gardian cand era la ocna? Aici e originea diferentei intre un intelectual si un ins primitiv, care batea si schingiuia si omora detinuti? Aceiasi ura viscerera si azi .Se manisfesta alfel : PIB pentru cercetare 2024: 0.08 % din PIB ,bugete minuscule pentru cultura eduactie si sanatate. Si restul ? In buzunarele clientilor privati acestor partide ! Indignati-va! Macar atat!
@Matrix: Excepțional. Mă descopăr și mă înclin în fața dumneavoastră și a cuvintelor din mesajul dvs. Mă tem, însă, că este nevoie de mai mult decât o indignare. Împăratul e gol, dar noi refuzăm s-o recunoaștem. Încă puțin și Împăratul ne va îndemna să mâncăm cozonac. Circens sine pane. Îmi sună rău. Totuși așa credea și Meșter Cârmaciul. Deși, în 34 de ani, ăștia parcă ne-au anesteziat. Sau nu?
O veste rea ne-ați dat domnule Liiceanu, însă cu ocazia asta ați introdus o nouă idee filosofică: “amenda”, ca pedeapsă aplicată de stat asupra celor care sprijină același stat, prin resurse financiare, culturale, educaționale , etc. Ce facem atunci când unui stat, susținut de mediul privat din toate încheieturile, i se pare (i se arată) ca tocmai cel corect și cinstit are o “problemă “? Și stați, ca Librăriile Carturesti trebuie să plătească 8mil EURO..?? poate n-am citit bine. Humanitas ar trebui să fie inclusă în patrimoniul cultural național, în opinia mea. In Occident, librăriile reprezintă un domeniu cultural strategic, iar în pandemie și după lock -down imediat librăriile s-au deschis primele (Belgia)! Asta ca să vadă și statul român cât de prețuite sunt aceste izvoare de cultură, evident de către alte guverne, nu de către al nostru. S-au mai deschis rapid după “lock down” și lanțurile de parfumerii în Belgia (și nu numai), deoarece se pare ca reprezintă o problemă de sănătate corporală, dar asta e alta poveste. Chiar și dacă prețul unei cărți ar fi triplu, aș prefera să sacrific alte achiziții pentru acea carte.
“Aș fi fost oricând capabil de a recunoaște că Humanitas a greșit. Dar n-am reușit să aflu cu ce anume ne-am făcut vinovați. De ce ne-am aflat în fața judecății dumneavoastră, doamnelor și domnilor consilieri de la Consiliul Concurenței“
O amenda data fara justificare este un abuz = o fapta grava pentru care este corect ca cei vinovati sa raspunda. Daca exista o justificare, trebuie discutat continutul. Tot restul dezbaterii este in plus.
Daca consilul concurentei v-a trimis o notificare scrisa, faceti public documentul. Fara mai multe date, nu se poate trage nicio concluzie.
Din ce vad in presa, nu ne trebuie noua date sa stabilim vinovatii, pentru ca, bineinteles, stim noi. Vedeti si alte cazuri recente. Cumva principiul lui Hagi (ai, n-ai mingea, tragi la poarta) face parte din specificul national.
@r2 _ „Daca consilul concurentei v-a trimis o notificare scrisa, faceti public documentul. Fara mai multe date, nu se poate trage nicio concluzie.”
Datele problemei sunt publice de multă vreme.
Cele care au început conflictul au fost editurile, carevasăzică, chiar ele „si-au căutat-o”…
https://hotnews.ro/un-proces-nvaluit-n-tacere-cele-mai-importante-edituri-din-romnia-vs-bookster-autodescris-uber-ul-bibliotecilor-publice-292078
Pierdere de timp pe-aici. Din non-reacția cititorilor pe Facebook și-n alte locuri, deducem că ar fi fost mai respectați domnii Pleșu (e ziua dânsului!), Liiceanu și Cărtărescu dacă-i vedeam celebri doar în vreo fotografie repetând postmodern clișeul Place de Furstemberg 1977.
@Camelian Propinațiu _ „Pierdere de timp pe-aici. ”
Într-adevăr, domnul Liiceanu „a ratat o bună ocazie de a tăcea”, după cum spunea cineva.
Editura Politică și importantele sale active au fost preluate gratis din averea publică, pentru ca profitul să fie vărsat în proprietatea privată.
Domnul Cristian Tudor Popescu, spre exemplu, spune despre acest subiect:
„… există un paragraf în articolul dlui Liiceanu cu care nu pot fi de acord.
„Am preluat, la 1 februarie 1990, sub numele de Editura Politică, groapa de gunoi Glina a ideologiei comuniste, locul în care se publicau «documentele partidelor comuniste frățești» și, din 1965, operele lui Nicolae Ceaușescu. Evident, nu le citea nimeni, erau doar hârtie batjocorită. Am preschimbat această groapă de gunoi într-un palat”.
Dl Liiceanu nu a „preluat” nimic, Editura Politică i-a fost pur și simplu făcută cadou de către prietenul său Andrei Pleșu, pe atunci ministrul Culturii, pe atunci prieten. Nu spun că n-a fost o alegere bună, dar să nu patinăm pe verbe.
Ceea ce urmează, însă, este o minciună în stil Trump, care mi-a făcut ochii cât cepele. Editura Politică, „groapa de gunoi Glina”?! Știți ce se găsea prin gunoiul ăsta?
Colecția „Idei contemporane” a Editurii Politice a publicat ani în șir cărți dintre care rar îmi scăpa vreuna. Haideți să rememorăm niște gunoaie:
Alvin Toffler „Al treilea val”, Claude Lévi-Strauss „Antropologia structurală”, Albert Szent-Györgyi „Pledoarie pentru viață”, Carl Sagan „Creierul lui Broca”, Marshall McLuhan „Galaxia Gutenberg”, John Naisbitt „Megatendințe”, György Lukács „Ontologia existenței sociale”, Steven Weinberg „Primele trei minute ale Universului”, Stephane Lupasco „Logica dinamică a contradictoriului”, Ilya Prigogine, Isabelle Stengers „Noua alianță. Metamorfoza științei”, Abdur Rahman „Anatomia științei”, Arnold Toynbee „Orașele în mișcare”, Erwin Schrödinger „Ce este viața. Spirit și materie”, Solomon Marcus „Provocarea științei”, Werner Heisenberg „Pași peste granițe”, P.L. Kapița „Experiment, teorie, practică”, Louis de Broglie „Certitudinile și incertitudinile științei”… Și multe altele. După cum se vede, o largă paletă de gânditori, nu doar de stânga, nu doar în politică, multe vârfuri ale științei mondiale.
„Idei contemporane” a fost una dintre sursele importante ale formării mele mentale înainte de `89. Dl Liiceanu știe ca și mine toate acestea. Acum, citesc cu mult folos cărți apărute la Editura Humanitas. Ce a realizat în plan editorial Gabriel Liiceanu merită fără îndoială recunoaștere și prețuire. Dar de ce a trebuit să sape o groapă de gunoi pe un câmp cultivat, ca să-și înalțe piedestalul? „
Corect!
Pe scurt: se aplică o amendă pentru practici anticoncurențiale, stabilundu-se că anumite edituri și librării au convenit să nu vândă unui terț (bibliotecă privată) cărți pentru că (bineînțeles) ar fi afectate vânzările de carte. Concluzia conducătorului uneia dintre cele mai importante edituri românești e că nu îi sunt recunoscute meritele și că sunt obligați să crească prețurile cărților? Pardon, cred că ideea era că nu ar trebui aplicate metode anticoncurențiale.
S-a deviat foarte mult de la ideea principală, probabil că prindea bine o detaliere a stiuației din perspectiva editurii.
Când aud de Gabriel Liiceanu îmi vine să-i reproșez o mie de lucruri bine întemeiate în adevăr și realitate dar, când mă uit în oglindă și mă văd cât de hidos sunt după mai bine de trei decenii de libertate, Liiceanu mi se pare omul ideal, omul perfect al zilei de azi!
Consiliului Concurenței s-a transformat intr-o alta institutie care lupta impotriva interesului national, dar pentru dictaturile timpului.
Pentru exemplificare cititi si https://www.defenseromania.ro/sub-nasul-romaniei-cum-construieste-la-kogalniceanu-o-companie-controlata-de-rusia-intr-o-baza-cu-trupe-sua-si-ce-se-mai-aude-de-sistemul-patriot-donat-ucrainei_629867.html .
Mestesugita auto-laudatio, insa filosoful nu atinge deloc problema de fond: este reala sau nu intelegerea anticoncurentiala clamata de Consiliul Concurentei ca motiv de amendare a Editurii Humanitas? In loc de patetica lacramatie se poate adresa justitiei daca se considera nedreptatit
Exista un gen de comentatori care put de destepti ce sunt. Sau sunt troli. Sau sunt beti. Nu conteaza.
Domnule Dorin, vedeti declaratiile editurilor. Cu siguranta se vor adresa justitiei. Sigur lenea e mare la publicul PSd, ce sa va obositi voi, daca zice partidul? Dar nu vi se pare ciudat ca exact pe piata cartii gaseste Consiliul Concurentei hibe imense? Pe piata asigurarilor nu e nici o problema, pe piata gazelor e perfect, pe piata financiara la fel. Nenorocirea e pe piata cartii. Noroc cu dvs domnu Dorian, ca sunteti vigilent.
Greu cu id… utili. Na, ia de aici: https://www.g4media.ro/editura-humanitas-anunta-ca-va-contesta-in-justitie-amenzile-aplicate-de-consiliul-concurentei-afecteaza-grav-piata-de-carte-din-romania-care-oricum-se-afla-pe-ultimul-loc-in-ue.html
@Bila _ „Exista un gen de comentatori care put de destepti ce sunt.”
Lucrurile stau exact așa precum spuneți, doar că invers…
https://hotnews.ro/un-proces-nvaluit-n-tacere-cele-mai-importante-edituri-din-romnia-vs-bookster-autodescris-uber-ul-bibliotecilor-publice-292078
Constantin e un cititor care pute de „dastept” ce e… in mod sigur vreun individ care are de castigat de la firma de „curierat cultural” in cauza…
Daca profitul editurilor (care e oricum infim) e asa un lucru rau si nepotrivit, de ce firma matale de curierat nu duce carti gratis copiilor defavorizati de la tara sau de la orase?!
Care e profitul firmei de curierat, care se bazeaza de fapt pe munca altora (scriitori, corectori, editori, tipografii, reclama carti, etc)?
Foarte corect:
” Pe piata asigurarilor nu e nici o problema, pe piata gazelor e perfect, pe piata financiara la fel. Nenorocirea e pe piata cartii.” (Bila)
” Acesta să fie oare rostul pe lume al unei instituții al cărei scop e să vegheze la echilibrul variilor piețe ce alcătuiesc economia țării?” (Gabriel Liiceanu)
Din pacate, cam asta este modul de functionare a institutiilor statului roman. Asa ca… ciocul mai mic, aplaudacilor!
Un comentariu foarte clar de pe Facebook. scris de Ana Maria Caia:
Consiliul Concurenței din România a amendat mai multe edituri, asociații de editori și librării cu 1,2 milioane de euro. Amenda exemplară a fost dată, pe fond, deoarece aceștia au refuzat să dea discounturi și să încheie contracte cu o companie privată care le fura munca. E o poveste sufocantă ca un Kafka și mai ticăloasă ca ticăloșii lui Dickens.
În România funcționează.un SRL care cumpără cărți din librării (la liber, 50 de lei cartea, ca mine și ca tine), apoi încheie contracte pe bani buni, cu corporații sau chiar companii de stat ca să îi deservească întocmai ca o bibliotecă. Anul trecut, din această activitate “de interes public”, a obținut peste 1 milion de euro profit.
Carevasăzică, în România, Éric-Emmanuel Schmitt, Paulo Coelho, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Elizabeth Gilbert (ca să mă refer la oameni care au succes comercial) sunt “împrumutați” contra-cost, fără nicio jenă pentru legea drepturilor de autor. Vând o carte, primesc partea lor de 5 lei și au privilegiul de a fi citiți de 100 de oameni care plătesc la o terță companie, în total, 500 de lei. Inventivitate maximă, marca Estul Sălbatic. SRL-ul (anti)cultural zice că el de fapt oferă servicii de transport și livrare.
După schema asta de business ne dăm seama că, de pildă, Netflix sunt niște nătărăi. În România, ar putea pur și simplu să cumpere un DVD cu un film, să-l încarce pe platformă să se uite la el toată lumea. Doar oferă servicii de transport digital. În loc de asta, plătește și costuri de producție la producători, și suplimente pentru distribuție.
La fel de nepricepuți la business cu cap sunt, să zicem, Spotify care plătește 70% din veniturile obținute din streaming către creatori, când ar putea lua o piesă de YouTube și pune-o liniștiti la ei pe platformă, că doar asigură distribuție.
Sunt sigură că cei mai mulți din clienții acestui SRL nu au habar de toate aceste lucruri, pentru că oamenii care citesc au, în general, standarde etice mai ridicate, măcar cât să nu le placă exploatarea muncii incredibile a autorilor, traducătorilor, editorilor care fac cărți. Sau descurcăreala asta golănească pe valoarea produsă de alții.
De ce scriu aceste lucruri și de ce această poveste mă întoarce pe dos total? Pentru că pe mine cărțile m-au făcut ce sunt și le datorez inclusiv că sunt încă trează, și curioasă, și pasionată de lumea în care trăiesc. Pentru că știu că și copiii mei vor fi cum vor fi și cine vor fi pentru că în viața lor există cărți. Amenzile astea nu înseamnă decât mai puține apariții, pe o piață care face niște eforturi uriașe să fie racordată la piața globală a ideilor.
Puține cărți, puține idei. Dar multă șmecherie.
Corect. O goleneala smechereasca pe munca altora. In plus si tupeu maxim, ca cica editurile nu vor ca „bibliotecile” sa lumineze poporul…. Cam cum se facea in anii ’90 cu casetele cu filme, muzica si seriale piratate. In ritmul asta editurile, care si asa abia o duc (piata de carte din Romania e printre cele mai mici raportate la populatie din UE), vor da faliment. Ce vor mai inchiria atunci, carti in engleza, franceza, fac la fel si cu editurile straine?
@Gruia _ „Pentru că știu că și copiii mei vor fi cum vor fi și cine vor fi pentru că în viața lor există cărți. ”
Într-adevăr, doar că editurile sunt societrăți comerciale, al căror obiectiv fundamentral este obținerea de profit, nui binefaceri în interesul copiilor.
Spre exemplu, editura Humanitas a renunțat la editarea de manuale, întrucât prețurile sunt prea mici, conform bugetului Ministerului Învățământului, iar profitul redus nu este interesant pentru această editură.
Carevasăzică, copiii dumneavoastră vor avea cărți în viața lor doar dacă vă veți permite să le cumpărați la prețul pieței, nu din biblioteci și nici manuale de la editurile prestigioase, care nu-și pierd timpul cu cărțile care nu le oferă un profit pe măsura dorinței lor.
@constantin. Gresit, vorbesti prostii, aperi niste infractori. Editurile la noi au oricum putini cititori/clienti. Romanii in general citesc putin. Stiu multe cunostiinte care desi au facultate si chiar master, rar citesc o carte cap-coada. Eu citesc mult, cumpar carti relativ des (cam 8-10 carti/an), dar sunt un caz izolat.
Daca reduci si mai mult numarul de cumparatori de carte prin aceste tertipuri cu „bibliotecile” precum cea in discutie, nu crezi ca editurile vor da faliment?!
Biblioteci publice exista in tara, si ar trebui facute si altele si finantate de stat sa cumpere carti. Copiii fara resurse se pot duce sa citeasca acolo.
Pt manuale, acestea se vand bine si ar trebui sa fie tiparite la o editura de stat, daca pretul e tinut artificial in jos.
Aici insa vorbim de unii care nu platesc drepturi de autor si care inchiriaza carti chipurile pt o taxa de „transport”, ceea ce e o golaneala.
@Victor7 _ “Gresit, vorbesti prostii…”
Dumneavoastră, precum spuneți, sunteți “un caz izolat”, rar aș spune eu, mai degrabă, care își permite să cumpere cărțile. Foarte mulți, însă, nu-și permit și le împrumută de la biblioteci.
Dacă susțineți ca editurile pot avea capital privat, dar bibliotecile pot avea doar capital public (“finanțate de stat”), probabil ca este necesar să parcurgeți un manual de economie. Cu prietenie, vi-l recomand pe cel de clasa a XI-a, indiferent de editura.
…Și apropo de manuale și de economie, discuția propusă de dumneavoastră a avut deja loc de mult, iar concluzia elementară, unanima și rațională a fost aceea ca monopolul este un eșec al pieței, o manifestare anticoncurențială, ce are drept efect scăderea calității. Tot în manualul menționat scrie…
Așadar, aștept Editura Humanitas să se implice cat mai activ în publicarea de manuale, întocmai din motivele invocate de dumneavoastră.
@constantin. Nu e nevoie sa te uiti in manualul de economie, si oricum acolo nu se specifica toate cazurile de firme care pot exista sau nu, intr-o economie de piata.
Nu am spus ca toate bibliotecile trebuie sa fie de stat. Dar in general in tarile civilizate, lumea care vrea sa citeasca se duce la biblioteci de stat. Si la noi exista biblioteci publice de stat, si ar trebui facute si altele.
Cum poti numi o firma care scoate profit „biblioteca”? Cumpara majoritatea aparitiilor de la Humanitas si de la alte edituri?
Ce legatura are publicarea de manuale cu subiectul de mai sus?! Nici una… Humanitas e editura-fanion a Romaniei, a publicat carti deosebite de istorie, filozofie, stiinta, geopolitica, fizica, biologie, etc.
De ce trebuie neaparat sa publice manuale scolare?! Editurile mari internationale nu prea publica manuale scolare. Manuale ar trebui sa tipareasca statul sau edituri mai mici, la costuri reduse.
„Foarte mulți, însă, nu-și permit și le împrumută de la biblioteci.”
Pai ca sa le poata imprumuta, cartile alea trebuie intai sa fie publicate. Iar ca sa fie publicate, e important ca editurile sa isi poata acoperi cheltuielile. O gaselnita prin care le tai editurilor o parte din veniturile din vanzari nu inseamna „concurenta”. Inseamna mai putine carti publicate.
Regret, in acest caz, nu merge „quia nominor leo”.
De ce va obositi sa scrieti crase banalitati? Da, se vor adresa unor avocati!
Ce scrie Liiceanu aici nu e un laudatio. Nu are nevoie, nu ati inteles asta pana acum? E realitatea ….cartile de la Humanitas sunt jumatate din biblioteca mea, care nu e mica. Si la multi altii care nu ne-am.oprit din citit dupa Capra cu trei iezi!. De ce nu comentati, mai degraba la un ziar de sport? Poate acolo va pricepeti!
Deocamdata, doar banalitati au fost publicate. Despre banalitati, nu poti scrie decat banalitati. Oricat de mestesugit este stilul.
Nu suntem Mafalda, sa vorbim despre ce va fi.
Cand vom vedea argumentele juridice ale apararii, vom reactiona in consecinta.
Deocamdata… Sorry!
(Si regretul este foarte mare. Daca virful elitei intelectuale romanesti face astfel de confuzii in ce priveste modalitatea de aparare in fata unei decizii…….. Care o fi nivelul plagiatorilor?)
Ati gresit locul! Poate la meciurile Rapidului, la interviurile lui Sumudica va pricepeti.
Da, asa se apara un intelectual adevarat , spunand adevarul pe trei componente. 1 de unde a plecat -editura politica-groapa de gunoi Glina 2. Cum a transformat aceaata groapa de gunoi intr-o editura care publica carti de referinta3. Si pentru asta e pedepsit pe nederept-nici nu inintelege de ce.
Ce urmeaza : sa scumpeasca cartile, adica cititorii care au avut indrazneala sa citeasca in afara de Capra cu trei Iezi pe Eliade, Cioran, Blaga, Platon , Heidegger, Hegel, Schelling, Montaigne, Goethe, Schopenhauer etc sa plateasca mai mult.
Ati inteles deci ca trebuie sa va ocupati de ceea ce stiti adica poate de sport, etc?
https://www.economica.net/scandalul-bookster-asociatia-editorilor-anunta-ca-va-contesta-amenda-aplicata-de-consiliul-concurentei_768553.html
https://hotnews.ro/miza-de-milioane-de-euro-n-scandalul-dintre-marile-edituri-si-bookster-asa-numitul-uber-al-bibliotecilor-publice-istoria-unui-proces-nvaluit-n-tacere-169770
Din câte am înțeles, pe fond problema constă în faptul că Bookster împrumută cărți cititorilor contracost, un cost suportat de către angajatorii cititorilor, dar totuşi un cost. Or, dacă e aşa, mi se par absolut normale demersurile editurilor de aducere în legalitate a entității Bookster, în sensul respectării drepturilor de autor. Copyright-ul e menționat explicit, dacă-mi aduc bine aminte, pe verso-ul paginii de gardă a oricărei cărți. Şi este bine-mersi reglementat în România, deja din anul 1996. Şi regulile spun destul de clar că deținătorul unui produs cultural (carte, disc, CD, ce-o fi) nu are dreptul să comercializeze produsul fără acordul producătorului şi fără plata drepturilor de autor. Şi deci, dacă o entitate privată face bani din împrumutarea cărților cumpărate de pe piață unor cititori în baza unui abonament plătit, dar nu plăteşte drepturi de autor editurilor, se cheamă că se foloseşte de proprietatea intelectuală a altuia pentru a-şi genera venituri (şi eventual profituri) proprii. Ceea ce e oricum, numa’ în regulă nu-i.
Două chestii interesante. Prima: Bookster, cică, încasează banii nu pentru împrumutul cărților (că ăsta e legiferat şi implică plata drepturilor de autor), ci pentru livrarea lor. Asta-i tare, eu mă dau bibliotecă publică, îți împrumut cărți gratis, da’ ți le livrez contracost. Păi, dacă obiectul abonamentului e livrarea şi nu împrumutul cărților, oare n-ar putea să livreze, din când în când, şi pițe şi coci-cole, nu doar cărți?
A doua: dl preşedinte al Consiliului concurenței zice că nu e nicio legătură între faptul că editurile ar putea sau nu avea dreptate în disputa lor cu Bookster şi faptul că editurile au încălcat oricum regulile care spun că n-au voie să interzică nimănui accesul la produsele şi serviciile lor. Serios? Păi, dacă eu, editură, vând lu’ Bookster, bibliotecă parțial publică, o singură carte, iar el, Bookster, o livrează, că n-o împrumutā, unui număr de cititori egal cu n, unde n este mai mare sau egal cu 1, păi nu se cheamă asta diminuarea şanselor ca eu, editura, să vând mai multe cărți, devreme ce o singură carte ajunge să fie citită de mai mulți cititori? Şi dacă eu, editura, mă prind de şmecherie, de ce oare aş continua să vând unui client care îmi ia de proşti beneficiarii drepturilor de proprietate intelectuală?
Chiar dacă Bookster a acționat în maniera pezentată (ceea ce, aparent, nimeni nu neagă), ceea ce au făcut editurile este ilegal din punct de vedere al Consiliului Concurenței. Calea de urmat ar fi fost o acțiune în justiție care să demonstreze că Bookster încalcă legea drepturilor de autor. Eventual cu cererea unor despăgubiri etc.
Cum ar fi dacă familiile victimelor lui Vlad Pascu (de exemplu, că mai sînt sute în aceeași situație) s-ar duce și l-ar linșa pe acesta împreună cu părinții și cu dealerul de serviciu? S-ar duce dracului rapița, nu? Chiar și în cazuri de omor în legitimă apărare în propria locuință, tot se face o anchetă și se lasă cu niște pedepse.
Că statul e corupt și se mișcă greu e cu totul altă poveste, nu putem să ne facem dreptate singuri.
@Bola: 👍👏👏👏
Iată ce e în spate:
https://comentator.ro/editorial/3718-bookster-o-afacere-sulfuroasa?fbclid=IwY2xjawE2ZTtleHRuA2FlbQIxMAABHVDxfH-q7B1iNqcTrxoBIleTwdogJCZyMDepxcmKm_Dg6QD0JNSGRMFuug_aem_jkjbqK8Iq3M3lZ_YbC9THg
foarte interesant si mult mai important de stiut decat discursul despre amenda.
@Ioana _ „Iată ce e în spate…”
Scuzați-mă, vă rog, cine este Lucian Zvorișteanu?
Înțeleg din textul domniei-sale că se doresc de la biblioteci sume mai mari pentru drepturi de autor, pe care de fapt să le încaseze editurile. Acesta este motivul de fond al conflictului?
În acest caz, este de neînțeles declarațiile editurilor care deplâng accesul cititorilor la carte și se laudă cu realizările lor, în vreme ce motivul evident al nemulțumirii lor este unul mercantil, determinat de dorința de a obține un profit cât mai mare, inclusiv prin restrângerea accesului cititorilor la cărți prin intermediul bibliotacilor.
Țineți Dvs. pe picioare o afacere care presupune costuri enorme, din simpla dorință de a da acces publicului la cunoaștere. Vedeți dacă reușiți și apoi veniți să ne povestiți. Exprimarea dorinței de a da acces publicului nu aduce, de la sine, acceptul de a deveni falimentar, într-o ecuație în care cineva câștigă milioane dintr-un obiect pe care a știut să-l transforme într-o muncă nescalată. Să fim rezonabili, totuși!
@Ioana _ “Țineți Dvs. pe picioare o afacere…”
Cea mai puțin eleganta atitudine față de cei care aveau mai multă nevoie de cunoașterea dobândită prin cărți a fost decizia Humanitas de a renunța la publicarea de manuale.
De ce a renunțat? Pentru ca la manuale profitul editurii este limitat.. Marja este restrânsă, în funcție de buget.
Ei bine, deși această lipsă de eleganță de natură mercantilă poate fi considerată de unii imorală, cu siguranță nu este ilegală. Și nimeni nu poate reproșa ceva Humanitas pentru nepăsarea față de cei care au nevoie de manuale de calitate.
În cazul de față este vorba despre încălcarea legilor economice și a normelor juridice, o înțelegere anti-concurențială între mai mulți furnizori de produse similare în vederea creșterii prețului acestora.
Un efect secundar al acestei înțelegeri este restrângerea accesului la cărți pentru cei care nu pot cumpăra cărțile respective și preferă să le împrumute.
Deși restrângerea accesului la carte apare în ambele cazuri, ele sunt fundamental diferite și sunt necesare, cred, aceste precizări pentru buna înțelegere a situației .
În primul caz este vorba despre cinismul “tinerii afacerii”, iar în cel de-al doilea este vorba despre influențarea/manipularea pieței .
@Constantin
Aveți o obsesie cu manualele. Tema este dincolo de speța în discuție.
Și cred că nu înțelegeți prea bine ce e o afacere privată. Este aceea în care deținătorul afacerii are libertatea de a hotărî ce produce și cât produce. Nimeni nu-l obligă să producă șireturi dacă el vrea să producă pantofi.
Cât despre „manipularea pieței”, de unde știți că este adevărat? Doar pentru că a enunțat-o un „organ” al statului? Faceți mari confuzii și, astfel vă plasați prost în subiect.
Cu 3-4 ani în urmă, în autobuzul care transporta la/de la „job” angajații companiei, citeam cărți (pe hârtie) doar eu și încă o colegă. Poate mai erau și cititori de e-books, dar nu obișnuiesc să mă uit în telefoanele partenerilor de drum (și nici nu consider că e vorba de aceeași experiență).
După ce bookster a intrat în firmă, au apărut mai mulți cititori – și chiar conversații despre lecturi. Majoritatea se miră că pe cărțile mele nu se regăsește bine-cunoscuta etichetă – de unde am cărțile? – cum, mai dau bani pe ele?
Încerc să explic faptul că am în bibliotecă atât de multe cărți cumpărate și încă necitite, încât nu am nevoie să mai împrumut. (Dar evit să menționez că asta nu mă împiedică să continui să cumpăr, cu obstinație, cărțile care mă interesează – multe dintre ele editate de Humanitas.)
Și, în mod ciudat, titlurile/ autorii pe care le/îi zăresc trăgând cu ochiul (am mai puține scrupule decât în cazul telefoanelor) nu se regăsesc în biblioteca mea. Nu știu dacă e vina ofertei sau a cererii.
Asa cum Romania educata a fost si este un mare esec, tot asa si distrugerea cartii tiparite se face pas cu pas. Ar trebui toti ministrii in functie, mari sefi de partide, parlamentari, sefi de prefecturi si consilii judetene, primari de municipii, cate carti au cumparat si citit in anul 2023, cate muzee si case memoriale au vizitat,
cu cat au contribuit cu donatii pentru restaurarea unor monumente istorice?!!! Ca la ce salarii mari primesc, au de unde?!! Distrugerea graduala a unei tari incepe cu educatia si cultura, toate celelalte vin de la sine!!!!
Învățământul e falimentar de multă vreme, e o iluzie că mai există. Câte cărți au citit etc.? Nici una. Răspunsul se impune cu necesitate și fără a fi verificat. Cultura? Iată noua lovitură dată culturii, prin amenzi de neplătit. Care țară? Mai avem o țară?
La consiliu de concurenta e foarte greu
Ca si la autoritatea judecătorească
Toti infractorii mari scapă si aia mărunți, care nu e sigur daca sunt vinovați, primesc pedepse drastice
E semnu reîntoarcerii in feudalism
La clase sociale si drepturi corespunzătoare clasei sociale
In dreptu celor de la putere in a-si scuipa indiferenta fata de populatia aflată in din ce in mai multă ingnoranță
Aici ne-a adus promovarea nulităților
Si nu e de azi de ieri
Ci obiceele de azi sunt rezultatul conducerii înțelepțesc a tarii între cele doua razboie mondiale, conducere care a adus tara in genunchi
La consiliu de concurenta e foarte greu
Sa ne reamintim din succesurile recente ale consiliului de concurenta
In urma cu vreo 20 de ani guvernu nastase inventează o chestie, cum sa mulgi națiunea si tara, plătind licențe de calculator la suprapreț – suprapreț împărțit între hotii cu gulere albe,
Toții hotii de la scandalurile Microsoft nevinovați
Consiliu de concurenta nuci măcar nu se sinchisește sa facă o ancheta
Continua cu cele mai mari prețuri din Evropa la lucrări de infrastructura făcute prin înțelegeri între conducătorii autorităților statului si aia care fac lucrările de infrastructura
Mai recent, cele mai mari prețuri la gaz si curent din Evropa prin mulgerea tarii cu avizu implicit al autorităților de reglementare si control
Iar de putine zile, am aflat ca medicamentația celor bolnavi de cancer pulmonar are in tara noastră cu conducători iluminati, un preț mai mult decât dublu plătit de tarile din vestu Evropei
Întrebarea elementara este cum sunt împărțite profiturile
Consiliu concurentei a dat câteva amenzi palide pt piata de curent si cam atât
Orice sancțiune aplicata unei persoane nu trebuie sa fie discriminatorie
Iar sancționarea producătorilor de carte de la noi, in condițiile in care UE spune clar ca in tara noastră minunata se citește cel mai putin din Evropa, va distruge si așa putini producători de carte
Sa fi mare nu-i mirare
Sa fi om ii lucru mare
Ferește-te de rău fa binele
Caută pacea si o urmează pe ea
Intr-un stat de drept, legea e mai presus de tot, chiar si mai presus de cultura.
DAR, daca ne uitam la statuia Justiției (mai exact a lui Themis) o sa observam ca este oarba, are o balanță, si o sabie cu doua tăișuri. Conteaza numai faptele puse pe talgere, si sabia poate taia in orice directie.
Este vremea sa luati un avocat bun.
Domnu’ Liiceanu nu ne spune toata povestea – unii mai deschisi la minte au gasit o metoda sa scoata bani gasind o chichita in lege astfel incit sa ramina in legalitate, cei afectati de business-ul primilor, mai inceti la minte, s-au gindit sa se inteleaga intre ei si sa nu le mai vînda carti, înțelegerea între firme fiind explicit interzisa de lege.
Ce dracu’ o fi fost in mintea lor? Mai bine trimeteau niste mardeiasi sa le piara ălora cheful de business! Asa macar erau mai greu de dovedit! Acum, cind si-au luat-o de la cei pusi sa pazeasca piata, au inceput sa se lamenteze “ca noi facem un serviciu public”, “ca fara noi nu se mai învîrte planeta” șcl.
Draga domnule Liiceanu, va rog sa notati adresa mea de email si data viitoare cind mai aveti de furca cu vreun concurent sa ma contactati sa va arat care sunt uneltele statului de drept (ăla pe care-l aparati de PSD, dar pe care la primul hop intilnit l-ati ignorat). In cazul de fata v-as fi invatat sa incepeti prin a-i da in judecata (sa va recuperat prejudiciul si sa indepartati chichita din lege), apoi v-as fi sfatuit cum sa folositi modelul lor de business in favoarea voastra. Simplu, nu-i asa? Doar va trebuie un dram de imaginatie!
Cu stima,
Marius Popescu
Văd că primul comentariu, în care îi ziceam d-lui Liiceanu că nu cu Noica și Aristotel trebuia să se apere, ci cu avocați de bună calitate, nu a trecut. Nu-i nimic. Mai bag un mesaj, ca să înțeleagă toată lumea modelul infracțional al Bookster.
Când exista pericolul să piardă procesul, mititeii – acuzați de edituri că nu ar fi „bibliotecă publică”, ceea ce nici nu sunt – ce credeți că au făcut? Și-au deschis afacerea și către persoanele fizice. Oricine putea face un cont și putea lua cărți cu împrumut. Ca la o bibliotecă adevărată. Nu au făcut mare tamtam cu această facilitate, că pierdeau bani, dar ea a existat vreun an.
După ce s-au văzut cu sacii în căruță (=procesul câștigat) această facilitate a dispărut. Model infracțional tipic. Faci pe vergina până când câștigi procesul în care erai acuzată de prostituție. După care o iei de la capăt.
Apoi, trebuie înțeleasă și prostia (sau ticăloșia?!) Consiliului Concurenței. Piața publicării și difuzării de carte e atât de fragmentată în România încât efectiv e imposibil pentru 10 edituri să formeze „un cartel” pentru a o influența în vreun fel. Pur și simplu editurile astea au refuzat sau au avut reticență să mai vândă direct către Bookster, dar asta nu înseamnă că Bookster nu avea posibilitatea să mai cumpere cărți în țara românească, deci că le-ar fi fost afectată în vreun fel afacerea! Există atâtea librării online și offline, inclusiv veșnic falimentarul DOL al d-lui O. Radu, patronul actual de la Bookster, de la care puteau cumpăra cărți câte voiau, chiar și cu discounturi masive. A, dacă editurile astea practic blocau activitatea Bookster, sau dacă unicele librării din România ar fi doar Cărturești și LibHumanitas, da, se putea zice că ăștia controlează piața și o denaturează. Dar nu a fost și nu e cazul.
Practic, prin această decizie complet debilă, care ar trebui să scandalizeze pe toată lumea, Consiliul Concurenței interzice de facto existența asociațiilor profesionale și coalizarea micilor comercianți de bună credință împotriva concurenților cu practici anti-concurențiale. Nu pot să nu presupun că din cifra de afaceri a Bookster, care nu e mică (aproape 22 milioane RON în 2023), sume semnificative se duc și în „ungerea” mecanismelor de partid și de stat care îi protejează.
https://m.zf.ro/companii/retail-agrobusiness/conflictul-dintre-edituri-consiliul-concurentei-bookster-cum-22469273
Un punct de vedere al Booster.
„Bogdan Georgescu explică, într-un punct de vedere, ce a stat la baza acestui conflict şi de unde au pornit procesele. El spune că motivaţia reală a editurilor sunt banii. ”
Și motivația reală a Bookster care e? Accesul la cultură? Suntem copii de suzetă?
Popescu de ce se baga, comunistul? Si ce a realizat ca scriitor? Nimic.
Scrie, dar nu are nicio valoare scrisul lui. Ar fi vrut el sa fie, n-a reusit nimic. Stie de filme.
Si cu Zografi ce face, nici ca il poti contrazice, le stie pe toate.
E necesar sa il desconsideram pe Popescu, total.
booksters, banksters, prosti gramada cu aifoane, lenesi/putori ordinare (votante) ce traiesc din ajutoare sociale, iacata fatza noua(?!) a lumii/new brave world