marți, octombrie 3, 2023

Dispute sovietologice

În numărul din 18 martie 2016 (p. 10) al revistei „Times Literary Supplement”, Archie Brown, profesor de istorie sovietică la universitatea Oxford, îl contrazice pe profesorul emerit de la Harvard, Richard Pipes. Nu este o controversă banală. Se dispută (relativ) concisa biografie a lui Alexander Iakovlev semnată de Pipes, publicată anul trecut de Northern Illinois University Press. Recenzia lui Brown este intitulată „Aide to the Secretary” (Consilierul secretarului) și acest lucru este grăitor: fără Gorbaciov, se sugerează acolo, Iakovlev nu ar fi ajuns în vârful ierarhiei de la Kremlin.

Ar trebui spus că Archie Brown este autorul reputatei cărți „The Gorbachev Factor” (Factorul Gorbaciov), o biografie semi-autorizată a celui care a devenit secretar general în martie 1985. În opinia sa, liderul sovietic a abandonat într-adevăr leninismul după 1988, îmbrățișând în schimb o versiune actualizată a revizionismului lui Eduard Bernstein. Cu alte cuvinte, Gorbaciov a respins viziunea cataclismică asupra revoluției a lui Lenin. Poate că a făcut-o, dar în timpul guvernării sale a evitat orice condamnare explicită a lui Vladimir Ilici.

A spune că Gorbaciov a evoluat este adevărat, dar insuficient. Cei doi politicieni au văzut lumea diferit la sfârșitul anilor 1980: Gorbaciov a rămas, într-adevăr, loial sistemului, cu o înclinație reformistă incontestabilă, Iakovlev a evoluat tot mai mult spre a deveni un Homo Antisovieticus. Am scris, de asemenea în „Times Literary Supplement”, despre cartea sa „A Century of Violence in Soviet Russia” (Un secol de violență în Rusia sovietică), o condamnare nimicitoare a întregului Mare Experiment. Da, tonul său nu a fost unul neutru. A înțeles cum anume cele mai nobile idealuri au fost călcate în picioare de către comisarii sovietici. A fost un apostat, a luat calea Damascului. Gorbaciov nu a fost niciodată așa ceva.

Acestea fiind spuse, consider că profesorul Brown are dreptate atunci când scrie că, în pofida întregului respect pentru cartea lui Richard Pipes, avem încă nevoie de o biografie exhaustivă a celui mai influent liberal din anturajul lui Gorbaciov. Ruptura lui Iakovlev cu bolșevismul a fost mult mai spectaculoasă decât cea a lui Gorbaciov. El a scris prefața la ediția rusă a „Cărții negre a comunismului”, un volum apărut și în engleză, tradus în această limbă și prefațat de Mark Kramer.

Pentru nostalgicii sovietici și xenofobii ruși, Iakovlev rămâne numele dușmanului. A fost stigmatizat, demonizat, pus la zid de toți cei care cred că Uniunea Sovietică fusese un paradis. Acesta este, în opinia mea, un argument în favoarea abordării propuse de Richard Pipes. Spune-mi cine te urăște și îți voi spune cine ești…

Articol transmis la postul de radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27640149.html

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Daca facem un clasament imaginar al Campionilor Marii Rasturnari din anii 1989 si urmatorii si le conferim lui Reagan medalia de aur si Margaretei Theacher medalia de argint, chiar si asa ar fi greu de inchipuit un alt beneficiar al bronzului decat Gorbaciov.
    Ceea ce nu este putin lucru avand in vedere cat de mare era Hidra ucisa.
    Asa fiind cred ca Gorbaciov merita evaluat – si apreciat – pentru consecintele PRACTICE ale domniei sale , sau ma rog ale ~tovarasiei~ sale :)
    Chiar daca avea picioare de lut , Uniunea Sovietica era un colos , iar cei implicati in prabusirea ei (destul de) controlata merita probabil macar o urma de apreciere si – de ce nu , de recunostinta – pentru caracerul mai degraba catifelat al procesului.
    Desigur au existat vartejuri de violenta care au insotit desfacerea URSS ului, dar sa ne imaginam cam cum ar fi arata lucrurile daca disolutia Uniuneii Sovietice (cea impanata cu armament nuclear) urma sa zicem calea yugoslava.
    *
    Am mai avansat si altadata ipoteza ca , data fiind misiunea asumata , Gorbaciov nici nu putea sa poarte o alta MASCA decat aceea a unui OM AL SISTEMULUI , mai reformist decat inaintasii lui si care la un moment dat – OOOPS ! – a scapat fraiele.
    Ce sanse ar fi avut cineva care, venind la putere la Moscova, incepea prin a declara – EU VOI DESFACE URSS ul IN BUCATI ?
    In secunda doi generalii aceia cu chipie de jumatate de metru diametru si pieptul blindat de medalii l-ar fi impuscat.
    Iar MASCA aceea a comunistului loial in principiu , dar care a s-a jucat imprudent de-a reforma declansand FARA SA VREA procesul ireversibil – MASCA aceea nu e una pe care sa o mai poti scoate, fara sa risti intalnirea cu glontul nostalgicilor.
    *
    As vrea in mod special sa nu se considere ca imi asum – de dragul discutiei – rolul de AVOCAT AL DIAVOLULUI. Pentru cunoscatorii onesti Gorbaciov nu va putea fi niciodata distribuit in rolul diavolului , pentru ca daca Gorby e diavolul, Berjnev cine este ? Dar Putin ?

  2. Aprecierea lui Archie Brown potrivit careia Aleksandr Iakovlev, consilier al ultimului secretar general al PCUS, nu ar fi ajuns in varful ierarhiei sovietice fara ajutorul lui Mihail Gorbaciov este corecta, dar si anosta in acelasi timp, prin evidenta incontestabila. Insa a-l caracteriza pe Gorbaciov drept un revizionist de tip Eduard Bernstein este o flagranta si dubla eroare.

    In primul rand, Bernstein a fost social-democrat (german), nu marxist, ori, revizuirea marxismului nu putea veni decat din interiorul marxismului, era conditia de acceptare. In al doilea rand, Bernstein a teoretizat calea pasnica de trecere la socialism, nu la comunism, a facut-o in perioada interbelica, cand Rusia era singura tara comunista si folosise deja calea violenta a trecerii la comunism. Ori, Gorbaciov a fost preocupat de cu totul altceva, fara egal, de cum sa se faca despartirea de comunism pe cale pasnica, de trecerea pasnica de la totalitarism la democratie. Bernstein a teoretizat in anii ’20-’30 o expansiune social-democrata, spre deosebire de Gorbaciov, care in anii ’85-’91 a initiat, si a si reusit, abandonarea pasnica a comunismului. Deci, Gorbaciov nu a fost un Bernstein, ci a fost Gorbaciov.

    Afirmatia ca Gorbaciov a evoluat, dar insuficient, pentru ca nu a condamnat “explicit” leninismul si “nimicitor” comunismul, este fundamental contestabila. Cine si ce standarde de “evolutie” politica i-ar fi putut impune lui Gorbaciov, fara a-si impune si interesele? Este imposibil de acceptat ca cine ignora periculozitatea extrema a obiectivelor pe care si le-a asumat Gorbaciov, abandonarea si nonviolenta, o face pentru ca nu ar sti cat de importante sunt tacticile soft pentru indeplinirea unei strategii hard.

    Pe de alta parte, a-i pune in seama cinstitului si loialului rus Iakovlev, fiu de tarani si participant la WW2, atribuirile de “apostat” si “eretic” sunt alte inadvertente, pe care, fara indoiala, el insusi le-ar repudia ca jignitoare, atat sub intelesul religios, cat si cel de raportare loiala la identitatea rusa si la statalitatea rusa. Cuvintele potrivite sunt cele de “reinventare” si de “reforma”, de Marea Reinventare sau Marea Reforma. Marea si reala problema a liderilor rusi din finalul sovietismului a fost demarxizarea. Daca Marx si marxismul nu ar fi existat, nici Lenin si leninismul nu ar fi existat, nici Stalin si stalinismul nu ar fi existat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro