luni, mai 23, 2022

Dl. Goe, în anul pandemiei

Am făcut un pic de economie, deși nu-i vorbă că până mai deunăzi am fost destul de cheltuitori. Poate chiar prea cheltuitori. Ne-am dat banii complet aiurea pe tot felul de bunuri de larg consum ultimul răcnet, ne-am procurat și cel mai recent model de plasmă, și le dernier cri tip de smartphone sau de I-Phone, am fost și în vacanțe luxoase, iar cei cu ceva mai mare dare de mână au făcut demersuri în vederea schimbării automobilului proprietate personală. Că doar cel existent e vechi, e în uz din anul 2018, și nu se face, mă înțelegi, nu cadrează cu fizicul și pregătirea noastră să fim văzuți cu o astfel de rablă.
Pentru a ne face toate chefurile, am luat credite consistente de la bancă, nu ne-am prea uitat pe contracte, în ce condiții și cu ce dobânzi, nu am făcut nici urmă de investiții, nu am pus nici un ban deoparte. Am crezut în ce ne-a spus guvernul PSD, am trăit cu iluzia că avem cea mai mare creștere economică din UE, tot la fel cum, până în 2008, am dat crezare balivernelor lui Tăriceanu.
Când a dat peste noi pandemia, unora dintre noi li s-au suspendat contractele de muncă, am fost trimiși în șomaj tehnic, ne-am cam speriat nițel, dar ne-a venit inima la loc în clipa în care ne-a sărit în ajutor guvernul care, în primul rând fiindcă anul acesta vor fi alegeri, a dat noian de amânări. Numai că atunci când acestora le va trece suspendarea și le va veni sorocul plății, vom vedea că suntem mulți dintre noi cu buzunarele goale și nici nu mai avem nici urmă de loc de muncă. Pentru moment însă, am trecut clasa, așa că ne putem socoti chiar mai serioși și mai merituoși decât dl. Goe,
Cam la fel se comportă și guvernul. Își freacă mâinile de fericire. Îndeosebi actualul ministru al Finanțelor, dl. Florin Cîțu, care le-a dat urgent cu tifla celor din conducerile partidelor din Opoziție la primirea veștii că agenția de rating Standard and Poor’s ne-a menținut ratingul, oricum negativ, la categoria junks. Predecesorul său la minister, dl. Eugen Orlando Teodorovici, cu aerul lui de playboy în mare vogă în anii ’70, dă instantaneu în icter negru, în vreme ce olteanca ostrogotă Lia Olguța Vasilescu amenință cu moțiunea de cenzură dacă dl. Cîțu&co nu vor mări pensiile cu 40% din septembrie. Așa cum a promis ea, pe vremea când PSD era la guvernare și făcea planuri din cuțite și pahare, fără să-i pese de situația reală a vistieriei Statului și de avertismentele economiștilor. Ale celor adevărați, și nu de zicerile iresponsabililor Dragnea, Tăriceanu și Darius Vâlcov.
Amenințător este și dl. Victor Ponta care ar vrea și el trimiterea la plimbare a guvernului. Nu o poate face singur, la o adică cu ce a mai rămas din partidul lui, Pro România, nu ar putea constitui nici măcar un comitet de scară cât de cât credibil. Speră, dă din coate, se luptă să îi convingă să i se asocieze în noua lui aventură pe cei din PSD. Care știu că pot să o facă, de fapt ei pot face orice, la o adică. Au de partea lor și majoritatea parlamentară, dar și atât de compromisa CCR. Nu îl au pe șeful Statului, or acesta desemnează premierul. Și pe urmă intervine un calcul. E mult mai avantajos ca în campania electorală să poată spune că ei ar fi mărit pensiile, în vreme ce PNL, nu a făcut-o. Asta dacă nu cumva peneliștii vor cădea în greșeală și de dragul voturilor îl vor livra pe tavă pe dl. Goe, adică pe noi, gulerelor albe de la FMI. Sper că, totuși, nu vrea să vadă vreun alter ego al celebrului Pol Thompson.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. „Numai că atunci când acestora le va trece suspendarea și le va veni sorocul plății, vom vedea că suntem mulți dintre noi cu buzunarele goale și nici nu mai avem nici urmă de loc de muncă.”

    Într-adevăr, șomajul probabil va crește, dar acesta este un fenomen care ar putea contribui la reducerea unor dezechilibre. Bunăoară, creșterea șomajului contribuie la temperarea inflației și a cursului valutar. Iar numărul de șomeri ar putea ajunge la toamnă, când joburile sezoniere se restrâng, la vreun milion de persoane.

    Pe de altă parte, România are deja un mare număr de „casnici”, adică populație aptă de muncă, dar neocupată și care nu îndeplinește condițiile ILO pentru a fi considerat șomer „peste 16 ani, sănătos, caută activ un loc de muncă, disponibil să înceapă lucrul imediat, înregistrat la ANOFM”. Aproximativ 3,4 milioane. Aceștia aveau venituri ocazionale, din țară sau străinătate, care au dispărut odată cu pandemia. Deci, o presiune suplimentară pe piața forței de muncă.

    Iar în România legislația favorizează angajatorul, nu angajatul!

    Există, însă oportunitatea apariției unor noi locuri de muncă, urmare a investițiilor pe care guvernul le încurajează. Dar, observațiile autorului sunt foarte bune, depinde într-o măsură uriașă de nivelul de performanță al guvernului! Depinde dacă mediul investițional va deveni atractiv. Ce înseamnă asta?!…

    Stabilitate legislativă, inclusiv în legislația fiscală, stăvilirea corupției (pentru că nimeni nu vină să investească într-o zonă în care poate intra în conflict cu dl Buzatu, ori cu dl Oprișan, sau cu dl Arsene șamd., unde ar pierde din start!), realizarea infrastructurii de transport (rutiere, aeriene, navale, de cale ferată șamd.), inclusiv pentru energie, materii prime și materiale (țevi, conducte etc.), a infrastructurii sanitare și educaționale, stabilitate politică (nimeni nu investește într-un stat unde guvernul poate fi demis de la un an la altul, iar noul guvern vine cu un cu totul alt program – mai bine merge în China) șamd. …

    Nu mai scriu, că le-am tot scris!

  2. Și totuși parca parca prin aer pluteste impresia că Guvernul PNL va mari
    pensiile cu 40 % .
    Ultima care a dat de inteles ca ar fi RESURSE a fost doamna ministră a muncii.
    Plus ca data alegerilor locale a fost aproape fixata in SEPTEMBRIE

    • ….in SEPTEMBRIE cand ingratii de SENIORI vor fi inca proaspăt fezandati de o eventuală
      majorare babana si se vor indura să ne scape de Albinuța cu venin de viespe de la Primaria Capitalei.
      Po-pu-lism ! Asta ar fi majorarea imprudenta a pensiilor.
      Ei și !
      Oare scopul nu scuza totusi din cand in cand mijloacele ?
      De vreme ce MIZA cea mare este , probabil din noiembrie incolo
      compunerea Parlamentului – de care uite cate chestii depind – chiar ar savarsii
      echipa Orban o crima impotriva umanitatii prin intoarcerea contra PSD ului
      a stratagemei ”40%” ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro