miercuri, mai 18, 2022

Doi combatanți

Albert Camus și Mihai Șora s-au născut pe 7 noiembrie. O dată cu colosale reverberații în istoria lumii. Primul, în 1913. Al doilea, în 1916. Primul a fost atras de ideile stângii anarhiste. A criticat devastator bolșevismul. Al doilea, cel care maine împlinește 105 ani, a participat la Rezistență, asemeni lui Camus. A fost atras de ideea comunistă. Precum Camus. Filosoful Mihai Șora a fost sufletul „Bibliotecii pentru toți”, unul dintre cele mai influente si rodnice izvoare intelectuale într-o epocă a secetei si pustiului. In această oază de onoare au apărut cărțile lui Camus. Momente de sărbătoare pentru libertatea spiritului. Sunt sigur că multi și le amintesc ori și le pot imagina…

Iata un fragment din ceea ce scriam aici, pe platforma „Contributors” acum zece ani. Sa adaug doua lucruri: Intre timp a apărut la Curtea Veche volumul „Dosar Lenin” scris impreună cu politologul Marius Stan si prefatat de domnul Mihai Șora. Doi, extrem de important: In ultimii ani, filosoful a participat la actiunea de rezistentă civică impotriva atentatelor la statul de drept. A ieșit in stradă, a inghetat ori s-a topit de căldură langă protestatari, a oferit o lectie despre ce inseamnă să fii, cum spunea Raymond Aron, un spectator angajat. Ori, spre a relua formularea lui Geo Bogza, un paznic de far. S-au dezlăntuit campanii imunde impotriva centenarului ganditor, au fost raspandite mega-minciuni, i-a fost desfigurată biografia. Din păcate, au participat la aceste infame ofensive ale beznei morale si oameni care puteau să stie cine si de ce se dedă acestor mișelii. Este vorba de un capitol rușinos din istoria acestor ani. Ce știu sigur e că, mai devreme sau mai tarziu, unii vor avea remușcări.

Mihai Sora pop-rock star | inPolitics.ro
Foto credit: Luiza Şora

Pe 7 noiembrie, un cavaler al spiritului, un ganditor nepereche si un mare prieten al societatii deschise implineste 95 de ani. Este o sarbatoare pentru tot cei care iubesc libertatea. Am avut şansa să colaborez la două volume cu Domnul Mihai Şora: „Perfectul acrobat” – cartea despre Leonte Răutu, scrisă împreună cu Cristian Vasile, unde am făcut un dialog cu distinsul filosof, şi „Anatomia resentimentului” – un volum colectiv pe care l-am coordonat şi în care Domnul Şora a scris un text de o admirabilă densitate ideatică şi morală. Într-adevăr, într-o lume a cinismelor oportuniste şi a schimbărilor la faţă în funcţie de conjuncturi învelite în ipocrite raţionalizări, Mihai Şora propune un model a ceea ce trebuie să fie intelectualul critic: deschis la sfidările, chiar la neliniştile modernităţii, atent la soarta semenilor, capabil de revolta în raport cu injustiţia, cu mizeria morală, cu turpitudinile de orice fel.”

Tocmai am regasit articolul pe care l-am publicat aici pe 9 noiembrie 2015. Iata concluzia:

A fost solidar cu Piata Universitatii, a condamnat, printr-un comunicat memorabil, barbaria declansata de Ion Iliescu, Petre Roman si complicii lor in ceea ce a fost mineriada din 13-15 iunie. A demisionat in semn de protest. Este un moralist din traditia careia i-au apartinut Albert Camus, N. Steinhardt, Jan Patočka, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Matei Calinescu. La intrebarea repetata obsesiv de-a lungul anilor, de ce nu avem si noi un Václav Havel, raspund aici cu convingerea ca spun adevarul: il avem si el se numeste Mihai Șora. Ii doresc ani multi si fericiti, impreuna cu Luiza si cu toti cei care il iubesc si pe care ii iubeste. Va multumim pentru tot, domnule Șora!

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Și eu îi mulțumesc Domnului Șora! Cu ce emoție luam, cînd primeam cîte 5 lei, cărțile acelea din colecția „Biblioteca pentru toți”! După expresia domnului Liiceanu, a „așternut o bibliotecă peste țară”. Iar exemplul său civic din anii aceștia face, de asemenea, educație. De prisos invectivele ignarilor și găinarilor – nu-l ating. Îi urez sănătate!

  2. Intr-adevar un exemplu de angajament civic.

    Astazi am avea nevoie din nou de o Biblioteca pentru Toti, poate intr-o forma electronica, dar cu cine?

    Un minunat articol dedicat dl. Sora caruia ii urez si aici „La Multi Ani!” cu sanatate si putere!

  3. Aceia dintre noi care au trait ,suficient de mult si care acum inca sunt in viata isi vor aduce mereu aminte de ceea ce acum urim cu
    totii .Dar sa nu generalizam , inca sunt oameni , in aceasta parte de lume, unde noi toti ne aflam de veacuri, care sunt nostalgici dupa „binefacerile ”Comunismului Ceausist (binefaceri pentru foarte putini dintre noi 0 .Ideea si intreaga teorie filozofica ,atasata notiunii de Comunism ,a fost una generoasa la inceputuri , una la care milioane de oamenii (foarte multi oameni ce au reprezentat formatori de opinie ai vremurilor in care au trait ) au achiesat sentimental si in care au crezut cu tarie .Milioane de cetateni au participat benevol (uneori fara a cere o recompensa materiala ) la reconstructia tarilor lor imediat dupa cel de al doilea Razboi Mondial .Tirziu s-a inteles capcana in care au cazut si am cazut noi cei care am trait acele timpuri de trista amintire .Proletariatul si taranimea satelor ,din aceasta parte de lume , ce dorea a ajunge la forma finala a relatiilor cetatenesti numita comunism a cazut in capcana unor dictatori si dictaturi feroce .Propaganda vremurilor ne arata cum comunismul va inlocui intreaga lume capitalista occidentala si nu numai si cum forma finala a relatiilor, de tot felul ,in cadrul societatii este una singura ,(parte a modelului de dezvoltare , ca punct final al evolutiei omenirii, al umanitatii )si anume Comunismul .Totul s-a dovedit o iluzie .Unii cetateni poate regreta ceea ce au crezut despre Comunism dar au fost si foarte multi cetateni ce nu s-au regasit niciodata in aceasta capcana a iluziei comuniste .Unii dintre noi chiar daca au trait , fizic ,in acel Socialism Multilateral Dezvoltat (comunisti erau doar membrii de partid ) ce intrecea, mincinos afirmat , Orinduirea Capitalista , asta doar in vorbele propagandei de partid , nu au fost niciodata parte a acestei inselatorii in care milioane de oameni au fost , la modul efectiv , sclavii unei conduceri dictatoriale, ba chiar a deciziei unui singur om .Au existat oamenii ce au fost liberi chiar daca viata ii obliga sa se miste intr-un context legislativ dictatorial .Au fost oameni care nu au acceptat ,nici o secunda , tot ceea ce partidul comunist (unicul partid ) impunea majoritatii cetatenilor ca parte a modului de trai .Libertatea este doar o formula prin care mintea fiecarui dintre noi reuseste sa se descotoroseasca de obligatia de a face tot ceea ce altii ne zic ca este bine .Decizia este doar in buzunarele inimilor si in camarutele mintilor noastre .Esti liber daca asa vrei sa fii .

  4. Liberi, in sensul mioritic, se considera multi pe plaiurile acestea. Liberi de a denigra si injura valorile din mijlocul lor, mai ales ca asta nu-i costa nimic si nu le afecteaza cu nimic imaginea publica. Imagine publica, ce pana la urma ar trebui sa-si dea singuri seama, nu inseamna doar textilele de pe ei. Sunt putini oameni a caror imagine publica este ca o lumina, si nu neaparat ca una calauzitoare ci mai ales ca o lumina care nu face umbra decat constiintei celor pe care ii intalneste in calea ei. Hai sa ne vedem la lumina asta propriile constiinte si sa ne consideram norocosi casun tem contemporani ei. La Multi Ani! Domnului profesor.

  5. Felicitari pentru articol si din toata inima „La Multi Ani!” Domnului Sora!
    Nu stiam cine se afla in spatele efortului gargantuan „Biblioteca pentru toti” insa tin sa multumesc pentru acest adevarat far catre civilizatie mentinut de Domnul Mihai Sora atunci cand intunericul totalitarianismului ne ameninta sufletele cu ratacire completa. Am avut astfel acces la clasici si imi amintesc cu drag lecturarea traducerilor romanelor lui Karl May, Swift, Cooper, apoi Teodoreanu, etc care mi-au „luminat” copilaria respectiv adolescenta. Cum spunea un comentator anterior, punerea lor in format electronic (macar traducerile) ar fi un mare ajutor, altfel am fi condamnati la „re-descoperirea rotii” emotiilor, eticii si moralei sociale, fara de care nu exista decat o jungla „guvernata” de ticalosi.
    S-a spus: „Freedom is just another word for nothing left to lose” sau „Libertatea e necesitate inteleasa” insa timp de decenii Domnul Sora ne-a tinut o faclie catre adevarata libertate, cea propovaduita de Apostolul Ioan: „The Truth will set you free”
    Cel putin pe 7 Noiembrie sa-l sarbatorim pe Domnul Mihai Sora alaturi de marile nume – Camus, Steinhardt, Lovinescu, Havel etc intr-o sarbatoare a demnitatii intelectuale.

  6. La tema abordata conjunctural de autor, adaug punctual cateva idei complementare, care nadajduiesc sa fie acceptate in mod natural, precum diferentele care intregesc spectrul vizibil (optic):

    1. Regret ca sunt nevoit sa o spun, insa trebuie, pentru a nu reinvia ridicolul idolatrism ceausist, dar textul este ca un necrolog, inadmisibil si iritant pentru cineva care este in viata. Numai in asa ceva se face un curriculum al vietii in care se vorbeste exclusiv si la superlativ de bine, cum cere un celebru aforism latin, care a imortalizat o spusa memorabila a lui Chilon din Sparta. Viata reala are lumini si umbre, care sunt inseparabile, ele fac intregul. De ce atata graba iconica, uzurpatoare a posteritatii, cel mai drept judecator?!

    2. Este arbitrara utilizarea unei coincidente de nastere, de zi si de luna, 7 noiembrie, dar in ani diferiti, pentru a face o comparatie pozitiva intre cei “doi combatanti”, incluzand riscul inerent de disproportie, care uneori poate fi monstruoasa. Harta natala a celui de-al doilea personaj, Mihai Sora, nu mai cuprindea nimic din harta natala a primului personaj, Albert Camus, intre care exista o diferenta de varsta de trei ani. Nu acestea fac asemanarea sau diferenta dintre oameni, ci faptele, care pot fi de creatie sau distrugere. Fiecare om lasa in urma o “opera”, la figurat sau la propriu, mai mult sau mai putin. Daca ar fi sa operam cu criteriul datei de nastere, partial comune in cazul comparatiei, utilizat de dl Vladimir Tismaneanu, mai aproape de 7 noiembrie 1916 este 7 Noiembrie 1917, cand s-a incheiat victorioasa revolutia bolsevica din Rusia, prin cucerirea Palatului de Iarna si abolirea monarhiei tariste. Ea si-a luat numele de Revoluția din Octombrie de la data calendarului iulian de 25 octombrie. Coincidenta sau intamplare, tocmai acea data si acel eveniment au determinat biografia dl Mihai Sora, care a devenit o figura influenta a comunismului si, ulterior, a progresismului (v. inrolarea in GDS si apropierea de fondatorii acestuia, Silviu Brucan si George Soros).

    3. Privind colectia “Biblioteca pentru toti” (BPT). Pentru corecta informare, referitor la fondarea si meritele culturale care au decurs din istoria BPT, trebuie spus ca aceasta a fost fondata in 1895 de scriitorul și folcloristul Dumitru Stăncescu. BPT a fost in slujba promovarii si conservarii identitatii culturale romanesti, fapt esential de precizat in conditiile in care azi este atat de atacata de progresisti. In comunism, BPT a fost succesiv publicata de mai multe edituri, inclusiv de Editura “Cartea Rusa”, pentru ca din 1959 sa apare în cadrul Editurii de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), unde redactor sef a fost dl Mihai Sora. Insa politica editoriala se facea centralizat, de catre cele mai inalte autoritati executive comuniste. Sefii editurilor nu aveau autonomie decidenta, ei erau practic executanti ai deciziilor superioare, luate de liderii comunisti. Este deci dificila, daca nu chiar hazardanta, pretinderea unui merit personal in materie de politica editoriala, chiar si in anii comunismului national, de dupa comunismul internationalist (globalist). In sfarsit, o ultima chestiune, tehnica de propaganda prin care luminile de mare intensitate ale unor “sori”, cum au fost “planetele” Albert Camus si Vaclav Havel, sunt captate si reflectate spre o alta “planeta”, precum Mihai Sora, ca in efectul de oglinda sau lentila, care poate proiecta lumina in orice punct sau spatiu al scenei, chiar intunecat, este de mult “fumata”, deci decazuta si compromitatoare. De fapt, mai plastic vorbind, aceasta transfocare a luminii de la doua planete incandescente si luminoase catre o a treia intunecata, pentru a o face sa para ca are propria lumina, nu mai poate insela pe nimeni. E ca in povestea lui Ion Creanga despre omul care se chinuia sa care cu butoiul lumina soarelui in bordei, ca sa aiba lumina, dar nu reusea.

    • Presupun ca deciziile editoriale le luau politrucii DAR in urma unor propuneri de la editura si chiar a unui „lobby” care urmarea sa-i convinga ca operele respective nu erau „periculoase” pentru regim. De altfel, pana la urma, acolo a si fost publicat Camus, habar n-am cat de cenzurat insa, pentru mine (aproape copil cand am dat peste ele), Ciuma si Strainul au insemnat mai degraba sa deschid ochii asupra modului in care se pot instaura insidios niste regimuri totalitare si a conditiei individului in astfel de regimuri (chiar ma gandeam acu’ vreo 3 ani sa le recitesc – dar am dat, intre timp, peste alti autori, alte carti ;)
      Mi se pare ciudata afirmatia ca BPT ar fi azi atacata de progresisti. Sunt, ca sa zic asa, relativ apropiata de multi „progresisti” – dar n-am auzit niciodata ceva de la ei ref. la BPT. Ati putea sa spuneti cam in ce constau atacurile? Chiar sunt curioasa de ce ar ataca-o!
      Disclaimer: nu vreau sa il „disculp” pe Dl. Sora (desi mie, de ceva ani buni, imi place), nu doar pt. ca nu am destule informatii sa cred sau nu unele pozitii sau altele, ci si pt. ca il consider suficient de „barbat” incat sa-si asume eventualele „umbre” din biografia D-lui! Pe de alta parte, sunt absolut de acord ca articolul aduce a necrolog si ca nu imi plac laudele in stilul acesta – as fi zis ca ar fi un „cadou” pr. D-lui dar… nu prea faci cadou chestii care seamana a necrolog :)

  7. „Primul a fost atras de ideile stângii anarhiste. A criticat devastator bolșevismul. Al doilea, cel care maine împlinește 105 ani, a participat la Rezistență, asemeni lui Camus. A fost atras de ideea comunistă. Precum Camus. „.
    – nu cunosc sa existe referinte privind participarea lui Camus la Rezistenta , el fiind suferind in acei ani. Dar nici a lui Mihai Sora care, refugiat cu familia la Grenoble pe timpul razboiului, era departe de Franta ocupata. Cunoscandu-le ideile de stanga, sigur ambii au participat sufleteste.
    – Camus nu numai ca a fost atras de ideea comunista, dar a si fost membru al PCF, unu /trei ani. Precum si Mihai Sora, inscris in PCF in 1946, dar dupa instaurarea comunismului in Romania.
    – nu cunosc sa fi criticat Mihai Sora „devastator bolsevismul”. Cel putin prin fapte ( angajat in Ministerul de Externe al Anei Pauker ca „prim-șef de presă MAE (1948 – 1952), respectiv prim-secretar” ), nu a facut-o.
    Incercarea de a-l prezenta pe Mihai Sora encomiastic- la venerabila sa varsta de 105 ani, prin paralelismul cu Camus – obnubileaza, de fapt, marea deosebire: ambii fiind oameni de stanga, antifascisti, in legatura lor cu comunismul au avut traiectorii exact contrarii: in timp ce Camus s-a lepadat de el in scurt timp ( 1937) devenind-i un critic avizat, Mihai Sora s-a aruncat cu entuziasm in bratele lui, atunci cand armata sovietica instaurase la Bucuresti un regim bolsevic.
    Altfel cu luminile si umbrele vietii sale, sa-i dorim lui Mihai Sora: La Multi Ani!

  8. Apreciez acuratetea, limpezimea si demnitatea comentariilor pro-contra de pe aceasta platforma.
    Ceea ce, la urma urmei, arata ca este o micro-insula de normalitate intr-un ocean virtual de mizerie cotidiana.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro