marți, iulie 16, 2024

Două filme de Krzystof Kieslowski

1.Străini

Nu e pentru prima oară când observ că TVR nu are nu știința, căci știință cred că ar mai avea dat fiind faptul că încă dispune de profesioniști dintre care mulți de top, ci capacitatea de a-și promova așa cum s-ar cuveni  faptele  bune. Cele care îi justifică, la urma urmei, existența și înseamnă esența cărții sale de vizită.

Iată, de câteva săptămâni încoace TVR Cultural difuzează o neasumată și nici prezentata ca atare retrospectivă Krzysztof Kieslowski. Regizorul polonez căruia i-a fost consacrată o retrospectivă similară la ediția din anul 2022 a TIFF. Telespectatorul român are astfel șansa nesperată de a vedea sau revedea  câteva dintre cele mai bune filme produse în Polonia anilor 80. O Polonie contestatară, marcată de evenimentele din august 1980, de acțiunile sindicatului Solidaritatea, fie el legal sau nu, de Legea marțială promulgată de generalul Wojciech Jaruzelski la 13 decembrie 1981. Lege ale cărei efecte s-au resimțit ca atare până către finalul ultimului deceniu comunist.

În respectiva Polonie s-au produs filme de un curaj inimaginabil pentru noi, românii, filme în care se vorbea deschis despre mai toate hibele societății comuniste. Despre falsele valori, despre utopie, despre minciuni și inegalități, despre lipsuri, frig și foame, despre imoralitate ca politică de stat,  despre cenzura care figurau printre principalii ei descriptori. Sigur, nu toate aceste filme au fost pe placul autorităților, nu toate au trecut ușor. De pildă, un film precum Amatorul, care vorbea despre cenzură,  i-a nemulțumit pe mulți. În Fără sfârșit (alt prilej de critici și discuții contradictorii, criticile venind și dinspre putere, și dinspre Solidaritatea)se auzea întrebarea referitoare la viitorul comunist al țării. Care părea atunci incontestabil. Și care în alte părți nici nu putea fi în vreun fel pus la îndoială. Însă și numai a pune problema unei posibile căderi a comunismului era ceva inimaginabil în  România comunistă. Și cu toate acestea, Kieslowski a putut lucra pe mai departe și nu altundeva decât în țara lui, a putut filma și oferi publicului larg, între altele, celebrul său Decalog, difuzat și de TVR la începutul primului deceniu post-comunist.

Filme precum cele regizate de Kieslowski, precum Un scurt film despre omor, despre care am intenția de a scrie în rândurile ce urmează erau de neimaginat în România comunistă. În 1982-1983, Dan Pița, de pildă, realiza Faleze de nisip, un film infinit mai benign decât producțiile poloneze lui Wajda sau Kieslowski (cf. Cristian Tudor Popescu- Filmul surd în România mută), și cu toate acestea  creația respectivă a stârnit furia dictatorului Nicolae Ceaușescu. La numai o săptămână de la premiera de la finele lui ianuarie 1983, producția a fost scoasă de pe marele ecrane, iar în vara aceluiași an  Cel mai iubit fiu al poporului denunța cu voce tare ” decadența care se vede că este în capul scenariștilor și regizorilor”. Încă o dovadă, după Reconstituirea, după O sută de lei, după Un film cu o fată fermecătoare, după piedicile puse în calea lui Pintilie că regimul comunist nu a fost peste tot la fel, că în România el are o formă dură,  încă o confirmare a justeței întrebărilor referitoare la câte feluri de socialism există pe care le formulase marele jurnalist Noel Bernard într-unul dintre editorialele sale rostite de la microfonul Europei Libere.

Încă de la primele secvențe, Un scurt film despre omor șochează prin violență. Vedem un șobolan în apă, mai apoi o pisică spânzurată, ceva mai încolo câteva cadre insistă asupra unui grup de golani care se recomandă ca atare agresându-i pe toți cei aflați întâmplător pe stradă. Jacek Lazar (Miroslaw Beka), tânărul plecat de acasă fiindcă nu mai suporta amintirea circumstanțelor în care murise în urmă cu cinci ani unica lui soră, hoinărește prin oraș ore întregi aiurea, lovește fără motiv un alt tânăr întâlnit întâmplător într-o toaletă publică. Pentru ca mai apoi să îl omoare cu o patologică plăcere a crimei pe șoferul de taxi  Waldemar Rekowski (Jan Tesarz). Nici el tocmai un sfânt. Șoferului îi place să își agreseze clienții, să chinuie animalele, acceptă comenzi bizare și are aninate în mașină tot felul de obiecte simptomatice pentru înclinația lui înspre rău.

Filmul este scurt, așa cum îl definește titlul, are de abia cu ceva mai mult de 80 de minute, este dezvoltarea pentru marele ecran al celui de-al cincilea episod din Decalog, filmat în 1987. Scurt fiind, însă nu numai din această cauză, Un scurt film despre omor nu ne oferă nici cel mai mic indiciu asupra motivelor ce l-au determinat pe Jacek să omoare, despre cum a fost prins și arestat de miliție, despre cum s-a întâmplat să îl aibă la proces drept avocat pe nou intratul în profesie Piotr Balicki (Krzystof Lobisz), adept al abolirii pedepsei cu moartea. Abolire  pe care o susține cu un citat celebru din Marx cu ocazia examenului de intrare în barou. În schimb, pelicula insistă asupra spălatului îndelung al mașinii de taximetrist, asupra mizeriei copleșitoare din cartierele de blocuri mărginașe, asupra pregătirii crimei. Șoferul de taxi se va întâlni pentru câteva secunde absolut întâmplător cu fata pe care ar vrea să o plimbe cu mașina de abia furată Jacek, avocatul Balicki se va afla în același bar prin care va trece viitorul criminal.  Să fie oare fata respectivă cea care îl denunță pe Jacek, să însemne oare acea întâlnire întâmplătoare motivele ce explică starea de disperare ce îl domină pe tânărul avocat după ce, după o pledoarie impecabilă, pierde un proces care nu prea avea cum să fie câștigat? De fapt, nu asta interesează. 

Filmul lui Kieslovski abordează două mari teme. Mai întâi aceea a vinei, vinovați simțindu-se și Jacek ( care a contribuit indirect la moartea surorii sale), și avocatul care crede că el e vinovat de condamnarea la moarte a tânărului său client. De aici bizara solidaritate dintre cei doi. Cea de-a doua temă este aceea a condamnării la moarte. O temă veche de când lumea, o temă ce se regăsește în felurite forme în mai toate scrierile lui Camus. E, cred, ceva camusian în film, fiecare dintre cele trei personaje mi se pare a fi un străin, un Meursault în stare extremă. E, cum spuneam, și multă violență. Ajunsă la un maxim în secvența crimei supra-dilatată, după părerea mea, cu schepsis, ca și în cea a executării sentinței.  

Zespoly Filmowe

UN SCURT FILM DESPRE OMOR

Scenariul și regia: Krzysztof Kieslovski

Imaginea: Slawomir Idziak

Montajul: Ewa Smal

Muzica: Zbigniew Preisner

Cu: Miroslaw Baka (Jacek Lazar), Krzysztof Lobisz (Piotr Balicki), Jan Tesarz (Waldemar Rekowski)

2.Rana

Un scurt film despre iubire, producție din anul 1988 a regizorului Krzystof Kieslovski, reia, cu seamă de modificări, partea a șasea a celebrului Decalog. Îndeosebi, finalul este altul, mult mai complex, după părerea mea și mai sensibil, mai răscolitor,  prin raportare la varianta de televiziune. Aici, atât de cinica Magda, o femeie bine trecută de prima tinerețe, însă încă frumoasă, cea care a stârnit iubirea și adolescentină, și vinovată, și marcată de voyeurism a tânărului funcționar poștal Tomek și care, cu ceva timp înainte îi explica acestuia că nu există iubire, învață pe piele proprie ce înseamnă să iubești.

Această secvență de final, marcată de ambiguitate (lucrurile se consumă aievea ori sunt doar fructul imaginației Magdei?), trebuie pusă în legătura cu alte două în care în prim plan se află mâinile protagonișților. În prima, inserată în generic și reluată la sfârșit, Magda mângâie mâinile pansate ale lui Tomek. În cea de-a doua, plasată undeva în miezul filmului, mâna mângâiată e parte a durei răzbunări a Magdei. O răzbunare ce duce la tentativa de sinucidere a lui Tomek. Iar ambiguitatea din final are menirea de a trimite spectatorul cu gândul la cât de greu și cât de relativ se vindecă o rană.

În Un scurt film despre iubire Kieslowski exclude orice referire cu conținut politic. Nimic despre Polonia în fierbere, nimic despre regimul Jaruzelski, nici cea mai mică aluzie la Solidaritatea. Aparatul de filmat (imaginea: Witold Adamek)  insistă însă asupra blocurilor mizere din uniformizatele cartiere proletare, evidențiază realismul decorurilor concepute de Robert Czsak și Grazyna Tkaczyk. Vedem mobilele greoaie încărcate de mileuri din casa bătrânei la care locuiește, în calitate de substitut de nepot, Tomek, vedem și diferențele de gust și imitația de decorațiuni occidentale din locuința Magdei.

Povestea și modalitatea de scriitură cinematografică m-au dus cu gândul la două mari momente, dacă nu chiar trei, din literatura franceză. Un scurt film despre iubire  are ceva și din La Princesse de Clèves, ceva mai mult din Legături primejdiose, amintește de La Jalousie a lui Alain Robbe-Grillet. În respectiva scriere fanion a deja uitatului nou roman francez, sotul gelos își spionează soția din spatele unei jaluzele, în filmul lui Kieslowski Tomek o urmărește pe Magda mai întâi cu ajutorul unui binoclu, mai apoi cu un mic telescop.

Întregul ritm de viață al lui Tomek este reglat în funcție de programul zilnic al Magdei. Un ceas deșteptător este în așa fel armat încât  să sune înainte de ora aproximativă a întoarcerii acasa a Magdei. Dornic să o vadă cât mai des tânărul Tomek îi trimite maturei Magda false avize poștale. Tomek își ia o slujbă suplimentară de furnizor de lapte creându-și astfel alibiul ce îi permite să  sune în fiecare dimineată la ușa apartamentului 376 în care locuiește Magda. Același feciorelnic Tomek trimite, în urma unui apel telefonic fals, o echipă de intervenție de la gaze cu scopul de a întrerupe o partidă de amor a femeii. Când lucrurile se complică, Tomek îi dezvăluie Magdei mecanismul prin care el numai aparent s-a insinuat în viața acesteia, în realitate femeia fiind cea care i-a confiscat tânărului viața. Magda dă semne că ar accepta jocul. Urmează secvența cumplită din cofetărie. Una în care adevărata lecție de actorie dată de Grazyna Szapolowska, interpreta Magdei, și, în 1988,  foarte tânărul actor  Olaf Lubasszenko (Tomek) ajunge la apogeu. Periodice apariții de mare efect are și interpreta bunicii unicului prieten acum absent al lui Tomek, Stefania Iwinskaia.

Muzica creată de Zbigniew Preisner nu este doar frumoasă, tristă, așa cum este întregul film. Ajunge chiar la statutul de personaj. Ceea ce nu e defel puțin lucru.

Filmul a fost difuzat de TVR Cultural.

Zespoly Filmowe

UN SCURT FILM DESPRE IUBIRE

Scenariul: Krzysztof Kieslowski și Krzystof Piesiewicz

Regia: Krzysztof Kieslowski

Muzica: Zbigniew Preisner

Imaginea: Witold Adamek

Decoruri: Robert Czsak și Grazyna Tkaczyk

Costume: Hanna Cwiklo și Malgorzata Obleza

Cu: Grazyna Szapolowska (Magda), Olaf Lubaszenko (Tomek), Stefania Iwinska (Bunica), Piotr Machalica (Roman) ș.a.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. cred c-ar fi totusi de spus ca filmele din seria dekalog nu sunt politice asa ca sigur ca n-au avut probleme cu cenzura. si oricum au fost filmate in 88-89 cand regimul o luase pe tobogan. in schimb filmele politice ale lui kieslowski au fost cam toate banate ani buni. 1979 amator (banuiesc ca la el va referiti ca fiind filmul Autorul) a trecut dar restul nu. ma refer la 1980 spokoj, 1981 przypadek si mai ales la 1981 krotki dzien pracy. adica tot in perioada in care faleze de nisip avea probleme. 1985 bez konca a fost lasat doar pt ca era critic si cu solidaritatea. in fine astea sunt amanunte. nu prea avem cum compara cata vreme romania n-a avut nici un regizor cel putin la un sfert din valoarea lui kieslowski iar daca-i mai punem si pe zanussi wajda munk bugajski…

    • Multumiri pentru numele readuse in memorie; ale caror filme, alaturi de ale unor cehi, unguri, sarbi – dar si cativa rusi – ne mai compensau mizeria de zi cu zi ce-o traiam. Cu care, poate, doar „Reconstituirea” rivaliza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro