Religia clandestină în documentele poliției secrete. O istorie în imagini, volum apărut în anul 2024 la editura bucureșteană Humanitas avându-i ca editori pe Anca Șincan și James Kapaló șochează prin ineditul său.
Firește, textele redactate de cei zece autori, unii români, alții din străinătate, cu toții specializați în probleme ale istoriei României din secolul al XX lea (Ionuț Biliuță, Iuliana-Cindrea Nagy, Roland Clark, Ágnes Hesz, James Kapaló, Dumitru Lisnic, Gabriela Nicolescu, Iemima Ploscariu, Anca Șincan, Tatiana Vagramenko), toate esențializate, toate succinte, întocmite cu o remarcabilă concentrare sunt importante.
Ele sunt grupate în șapte capitole. O introducere care explică scopul lucrării și metodele ei de abordare și interpretare a materialului adus în discuție, un mini-studiu ce definește convingător conceptul de religie clandestină și limitele acestuia, plus alte cinci capitole cu conținut specializat. Capitole axate pe cercetarea unor personalități ale religiei clandestine, pe analiza creșterii ponderii femeilor în activitatea cultelor nerecunoscute de Stat, pe specificul literaturii religioase de tip samizdat, pe detalierea modurilor în care a acționat poliția secretă în operațiunea de supraveghere, limitare și chiar anihilare a respectivelor culte, pe rolul fotografiilor în documentare activității acestor culte. Cartea se fundamentează pe incursiuni atente în arhivele poliției secrete. Fie ea Siguranța ori Securitatea Statului:
Astfel de incursiuni nu sunt, desigur, noi și nici de dată tocmai recentă. Noutatea cărții de la Humanitas constă tocmai în faptul că autorii nu sunt preponderent interesați de a produce noi narațiuni, ci de a pune în evidență valoarea și semnificația mărturiilor materiale conservate care vorbesc despre felul, tenacitatea și agresivitate cu care organele represive ale Statului român, fie el burghez sau comunist, au urmărit activitatea acestor culte socotite ilegale .Au fost avute în vedere culte, mișcări religioase disidente, lideri, ca și enoriași obișnuiți. Mărturiile materiale în cauză sunt reprezentate de imagini, înscrisuri, carnețele în care sunt copiate de mână rugăciuni, fotografii, obiecte, fie ele de cult sau nu. Ș.a.m.d. Varietatea acestora are propria ei valoare. La un moment dat, de pildă, sunt reproduse în volum fotografii ale unor mașini de scris ori ale unor aparate de fotografiat confiscate. Respectivele mărturii materiale provin atât din teritoriul de azi al României cât și din Basarabia, Bucovina și Transnistria. Se au în vedere cultele ale căror membri vorbeau nu doar limba română, ci și maghiară sau germană. Toate aceste materiale au fost utilizate ca probe, ca documente servind în operațiunile de demascare și acuzare, aceasta însemnând și că semnificația și importanța lor au fost distorsionate interesat, în vederea anihilării rezistenței religioase.
Statul burghez și-a concentrat atenția asupra Bisericii ortodoxe pe stil vechi, arhangeliștilor, inochentiștilor, ca și asupra unor neo-protestanți radicali. Vârfuri ale clandestinității religioase, Nu au fost uitați nici ortodocșii și preoții acestora atunci când activitatea lor s-a asociat ori contopit cu acțiunile organizațiilor legionare. Mai ales în etapele istorice în care acțiunile acestora nu au fost pe placul regelui Carol al II lea ori pe cel al generalului Antonescu. Nu au fost uitați inși charismatici precum Petrache Lupu. Uneori, acțiunile represive în contextul cărora instituțiile represive au confiscat materialele despre care dă seama cartea au fost justificate prin dorința de a întări unitatea Statului român de după 1 decembrie 1918. Încă o dovadă că Unirea de la 1918 nu s-a concretizat chiar atât de rapid și de simplu precum încerca să ne convingă că ar fi stat lucrurile istoriografia naționalist-comunistă.
Încă și mai complexă și mai dură a fost activitatea în domeniu a Securității comuniste. Principalele sale obiective fiind cultele neoprotestante (un loc de frunte a revenit celor cunoscuți subi numele de Martori ai lui Iehova sau iehoviști) și, firește, Biserica greco-catolică. A cărei activitate clandestină a cunoscut un reviriment începând cu anii ‘70 ai secolului trecut. Organele represive ale Statului român aflate în subordinea PCR erau preocupate de identificarea noilor clerici, a spațiilor de cult secrete în care se săvârșeau servicii religioase clandestine (îndeosebi botezuri), de clarificarea modalităților de finanțare. Se face vorbire în carte și despre rușinoasa operațiune din anii ’80 de reciclare în hârtie igienică a unui consistent număr de Biblii primite din străinătate.
Are, cred, dreptate Lavinia Stan, profesor la o importantă universitate din Canada, să scrie rândurile următoare aflate pe coperta a patra a cărții: “Cu răbdare, competență și discrenământ, James Kapaló și Anca Șincan și colegii lor recreează în mod emoțional trecutul unor minorități pe care ele însele l-au pierdut în vârful totalitar”.
Anca Șincan, James Kapaló- Religia clandestină în documentele poliției secrete. O istorie în imagini. Editura Humanitas, București, 2024
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Episodul reciclarii bibliilor in hartie igienica face parte, probabil, din mitologia demonizanta postdecembrista.
Nici vorbă. Despre operațiunea rușinoasă în cauza au relatat la timpul respectiv cele mai serioase medii occidentale de informare.
Da, exista cateva mituri urbane care se repeta in diferite forme, dar cu aceeasi idee. In Ardeal unde am copilarit, era unul asemanator, in care o minoritate spunea ca romanii sedeau pe incunabule in grajd, in timp ce mulgeau vacile. Bineinteles ca „incunabulele” nu erau scrise in romaneste si nu apartienau culturii lor. Referitor la pozitia statului roman fata de culte, e evident ca interbelic statul roman a favorizat religia ortodoxa in raport cu cea greco-catolica. A existat permanent o presiune, care s-a concretizat dupa instaurarea regimului comunist prin interzicere cultului. Ce nu apare in recenzie, nu stiu daca in carte exista, e si atitudinea interbelica a statului roman fata de religia mozaica, evreii fiind unul dintre vectorii propagandei comuniste in Romania, in special in Basarabia, in acea perioada (asta am gasit rasfoind presa vremii). Un alt episod interesant, care ar merita probabil un articol, e vizita lui Billy Graham in Romania comunista. Intr-un anticariat aici in Canada am gasit o carte in care ea e relatata. Doar la Radio Europa Libera sa spus ceva, parca. La vremea respectiva nu s-a facut publicitate pentru ea, a trecut neobservata in tara. Guvernul comunist a acceptat-o deoarce avea nevoie de bunavointa SUA in problema faimoasei clauzei. Probabil e intre cele mai importante evenimente din sfera religiei din perioada comunista. Din ce am citit in cartea gasita aici, s-a desfasurat sub atenta supraveghere a autoritatilor si cu program aprobat in prealabil. Merci.
Așadar, e o realitate. Nu un mit.
Erau fragmente întregi lizibile din bibliile care au fost confiscate spre reciclare.
Din păcate tot mai puțină lume cunoaște realitatea demonică a comunismului și orice s-ar spune în prezent despre formele de manifestare comuniste sunt luate în derâdere sau considerate exagerări.
Cine să mai creadă cum era cu cartele de alimente pe care aveai dreptul la 1 pâine pe zi sau 2 kg făină/lună, 1 litru de ulei/lună iar cand se auzea că se primesc alimente oamenii se puneau deja din toiul nopții la coada formată deja la celebrele F alimentare. Programul epocii de aur se chema – alimentație rațională.
Așa s-a format sistemul statului paralel – Pile Cunoștințe și Relații și bișnițari, din care s-au format și „născut” mulți oameni care au devenit mari „antreprenori” și politruci după revoluție. Sechelele comunismului sunt pe deplin vizibile și acum.
O perioada groaznica comunismul. Astazi putini mai stiu toate detaliile. Ar trebui vorbit mai mult in societate, nu ascuns sub pres. Intr-o perioada, ratia/om in Bucuresti era 0,5 kg de zahar pe luna, 0,5 l ulei, etc, ceva ridicol. Se formau cozi imense la alimentare, ascunse insa pe lateral, nu era voie sa se vada pe marile bulevarde cozile. Nici nu se stia ce se baga exact, puteau fi adidasi de porc, fratii petreusi (pui jigariti), gheare de pui, pipote, slanina, carne mai rar. Carne sau sardine la casele de comenzi unde puteai sta la telefon cate o zi intreaga pana prindeai, si oricum aduceau putin. Cine avea rude pe la tara ii mai trimiteau o data pe an ceva carne, jumari, carnati, etc.
POrtocale si banane? Un lux capitalist! F. rar aveau. Mandarine?! si mai mare lux, extrem de rar am mancat mandarine in comunism. Ciocolata? doar din cea mai proasta, continut mic de cacao, mai mult lecitina si zahar in ea… Pepsi?! cel mai mare lux…
O perioada groaznica comunismul. Astazi putini mai stiu toate detaliile. Ar trebui vorbit mai mult in societate, nu ascuns sub pres.
Așa e, ar cam trebui, fiindcă… “The most effective way to destroy people is to deny and obliterate their own understanding of their history.” (Cea mai eficientă metodă de a distruge un popor este să îl împiedici să isi cunoasca propria istorie.) — George Orwell.
Slavă Domnului că, la noi, copiii încep să studieze istoria. Mi se pare că, recent, s-a introdus în școli o oră pe săptămână de istorie a românilor. Sau cam asa ceva. Un mare pas în direcția bună.
Copiii americanilor stau mai prost, unii nici măcar să-și citească diplomele nu sînt în stare. Cum bine zicea Joseph Sobran, “In 100 years we have gone from teaching Latin and Greek in high school to teaching Remedial English in college.” („În 100 de ani am trecut de la predarea limbilor latină și greacă în liceu la predarea unor cursuri corective de engleză în facultate.”) Engleza corectivă este importantă, fiindcă America Great Again nu vrea absolvenți de facultate care nu-și pot citi diplomele sau măcar silabisi ce scrie pe ele.
Sistemul statului paralel format de comunism (PCR-bisnițăreală) este omniprezent.
Acest sistem paralele pe deplin funcțional in comunism adâncea criza pentru că tot mai mulți apelau la el și așa alimentele se dădeau pe sub pult prin sistemul PCR iar mulți din oamenii care stăteau la rând toată noaptea nu mai apucau să-și cumpere rația de alimente pentru simplu fapt că unii (tot mai mulți – tot felul de politruci de partid, sefi, ingineri și oameni cu diferite funcții) aveau acces prioritar pe sub pult. Din acele vremuri se trag și obiceiuri de genul furtului de alimente primare din cantine, restaurante, …
De multe ori era necesar ca să te pui 3-4 zile la cozile imense ca să poți să prinzi rația.
Mai știe ceva de faimosul lapte diluat cu malț de bere?!!!
Căci da, și laptele era pe cartelă și ca să fie suficient a fost inventat laptele diluat compozit.
Acum aceste vremuri se zice a că au exagerat cei de pe la Europa Liberă, ei bine nu, ei nu au prezentat decât o mică parte a imensului iceberg al vieții din comunism.
Vorbesti prostii.
In deceniul satanic, in care ati aparut, o buna parte dintre voi, deceniul 9 al secolului trecut, dincolo de jumatatea lui ratiile la alimente, combustibili… le puteai lua oricand cu banii jos in termen de – erau OBLIGATI sa ti-o dea (ce, ingineri, sefi…COMUNISTOIDULE!
La fel a fost cu RATIILE…, marog, „COTELE” (erau si cote obligatorii pe atunci, pe care taranii trebuiau sa le plateasca rusilor dupa razboi, ramanand cu NIMIC – vezi Nunta MUta) – asa se numeau in orasul meu -, DE DUPA RAZBOI, cand trebuia sa platim DATORIA de razboi hotarata de aliat + SOVROM-urile (ai, azi sa fim facuti rau platnici de oamenii lui Putin, care ne scot inca DATORI dupa ce pana si tezaurul ni l-au mancat definitiv finantand cu el REVOLUTIA! AJUTATI FIIND DE MARELE OLTEAN, titoLesco)…
Asadar, dupa raboi era rationalizat pana si MATERIALUL din care-si faceau oamenii IMBRACAMINTEA, daca va vine sa credeti, in ce hal s-a trait cel putin UN deceniu dupa incheierea razboiului, in noul stat, creat de sovietici si comiternisti, numit RPR = respublica popULARA romina, cu a din i in toate actele OFICIALE!
Erau Shopuri si magazine exclusiviste doar pentru ACTIVISTI si nomenclaturisti, E ADEVARAT, care nu apelau la piata neagra, nu stateau la cozi, cunoscuti si rude de pe la tzara, fiind atat de ocupati cu DESTINUL tzarii noastre, ca toate le veneau la bot, ca PLOCON, peschesh, ATENTIE!
(nu puteau sa refuze, ca apoi erau priviti cu alti ochi – obiceiul e inascut la primitivi, inainte de COMUNISM – obiceiul sa deschizi usa cu CAPU cand te duci la minister, deoarece ai toate mainile si porbagajul OCUPAT – obiceiul de a duce shefului/ celor de va vreun centru de care depinzi, diverse…
Dupa Revolutie au aparut donatii straine de Biblii direct in scoli. Nepotelul meu mi-a aratat un exemplar tiparit in conditii de lux, tradus in romana moderna si cu tot felul de ciudatenii care nu prea semanau cu vechile biblii ortodoxe.
I-am atras atentia Directorului scolii (om crescut la tara, cu frica lui Dumnezeu), care mi-a spus ca nu a citit aceasta editie, s-a ghidat doar dupa coperta, si ca este ingrozit de ce vede, si nu are cum sa le retraga. Dar „nu e nicio problema, oricum copiii de azi nu mai citesc carti, iar biblia probabil ca nu a citit-o niciunul”, mi-a spus in chip de consolare.
Insa despre succesul cantitativ al donatiilor de Biblii nu a mai scris presa din strainatate.
Toate telefoanele mobile ne asculta, toate institutiile de forta au inregistrari cu convorbirile noastre (sunt obligate prin lege), toate dispozitivele conectate la internet sunt capabile sa ne urmareasca, incepand cu telefoanele, tabletele, laptopurile si terminand cu frigiderele sau TV-urile inteligente. Toate tranzactiile realizate prin banci sunt inregistrate si suntem opriti sa realizam tranzactii cu cash fara sa explicam de ce le facem asa si nu altfel. Orice factura intre firme si intre firme si persoane fizice e inregistrata de stat. In ce fel e ce traim diferit de ce traiam? In ce fel ne-am distantat de acea cenzura, acel control si acea supraveghere?
Pai uite ,tu spui cele mai mari prostii dar inafara de mine nu te trage nimeni de maneca sau sa te bage in duba si sa te verse la spitalul de boli neuropsihice cum se obisnuia pe atunci.
”Toate telefoanele mobile ne asculta”
Există și ”dumb phones”, în UK se găsesc la orice magazin de cartier (cornershop). Nokia are un succes demențial cu versiunile noi ale modelelor de pe vremuri.
Supravegherea e atât cât permite cetățeanul să fie. SIM-urile din UK merg în România și în UK nu necesită acte de identitate. UK nici nu are cărți de identitate, ar fi absurd să ceară cineva un act de identitate la cumpărarea unui SIM. Pot fi reîncărcate lunar cu plata cash în UK și merg în continuare în România.
Cine are nevoie să evite supravegherea, oricum o evită. ”Lacătele sunt pentru oameni cinstiți”, spunea bunică-mea.
Acum exista e-sim. Sunt unii speriati ca cineva ii asculta si ii spioneaza zilnic, insa trebuie sa fii nebun sa crezi asa ceva. Desigur, metadatele noastre si istoricul navigarii pe internet sunt pastrate timp de cateva luni pe serverele/cloudurile companiilor care ne ofera software si diverse servicii, insa acele date sunt sterse dupa o vreme automat. Daca un guvern vrea sa acceseze anuite date, in urma cererii unui mandat de urmarire, atunci poate s-o faca. In USA cetatenii primesc si scuze daca autoritatile ii verifica fara sa constate nici o neregula. Asadar, nimeni nu sta cu ochii pe noi constant si nimeni nu ne spioneaza telefoanele, mai ales telefonul lui @Vali sau nea Gheorghe de etajul 3, pentru ca nimanui nu-i pasa de cate grame cosnuma Gheorghe sau de cate ori isi bate nevasta Vali. No ones give a damn! Daca vreti atentie, faceti-va teroristi fratilor! Nici pe timpul comunismului nu te aresta nimeni daca il injurai pe Ceausescu. Problema era sa nu te faci auzit pe la REL, atat.
Exact așa e, mike! Atâta vreme cât nu ieși din rând și execuți întocmai și la timp tot ce îți cere Big Brother seara la televizor, nu te deranjează nimeni. Și nici atâta vreme cât starea ta de fericire e o constantă universală vecină cu beatitudinea (euforie permanentă, însoțită de indiferență față de împrejurările exterioare).
Însă dacă începi să ai opinii, să îți exprimi public anumite nemulțumiri față de noua ordine, să intri neinvitat în politică sau în jurnalism, sistemul se va ocupa de tine și te va re-educa rapid. Dacă nu vei ști, oameni în uniforme te vor învăța. Dacă nu vei putea, te vor ajuta. Iar dacă nu vei vrea, te vor obliga.
Altfel spus:
Sloganul „If you’ve got nothing to hide, you’ve got nothing to fear” („Dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi”) a fost folosit în apărarea programului de televiziune cu circuit închis (CCTV a.k.a. video surveillance) practicat în UK.
Nu vreau să plictisesc comentatorii de pe Contributors cu chestii elementare, pe care cei mai mulți le știu din familie. Tu, însă, ți-ai face un bine dacă ai sacrifica o jumătate de oră informându-te despre „The nothing to hide argument” (logical fallacy).
Doar atât îți mai spun:
„The “if you have nothing to hide” argument is a flawed and misleading justification for government surveillance. It ignores the importance of privacy, the potential for abuse, and the value of transparency and accountability. Instead, prioritize protecting individual privacy as a fundamental human right and recognize its importance in promoting freedom, autonomy, and dignity for all.”
„Dacă nu ai nimic de ascuns, nu ai de ce să te temi” – asta era un slogan nazist. Probabil ca nu se asculta in mod activ telefoanele pentru ca nimeni nu are timp de pierdut cu 99,99% discutii despre vreme, cumparaturi su cum se mai simte catelu’ sau pisica. Dar asta se va schimba drastic odata cu inteligenta artificiala. Aia are destul timp la dispozitie. Exista obsesia asta cu big data care da mult de lucru si se pierde esentialul.
mike, ai auzit de tov. François Maurice Adrien Marie Mitterrand (26 October 1916 – 8 January 1996), presedinte socialist al Frantei intre 1981 si 1995?
Sint sigur ca ai auzit.
Dar, stii cu ce se ocupa tov. Mitterand seara, tirziu, dupa ce toti asistentii lui erau deja pe la casele lor?
Asculta, singur in birou, inregistrarile convorbirilor telefonice din cursul zilei ale unor actrite care ii placeau. Serviciile secrete franceze i-au alimentat ani de zile, cu toata discretia necesara, poftele perverse. Informatia a iesit in lume dupa moartea lui.
Si el ca baietii…ce sa-i faci? Si eu mi-as dori sa ma intercepteze Giorgia Meloni, de exemplu, dar sunt sigur ca are ea pe cine sa „intercepteze” dupa ora 9 seara….
N-am nici costum Brioni si nici vreun iaht prin Mediterana…asadar no one gives a damn…
Daca dictatorii sinistrii dininte de 89 dispuneau de technica actuala, noapte buna !
In esenta lucrurile nu s-au schimbat, au doar alta fata, vorba lui Iliescu „socialism cu fata umana”.
Singura „libertate” de care mai dispunem sunt banii cash, o data cu disparitia lor, la revedere libertate !
Technicile moderne ne vor constrange intr-un tarc tot mai ingust, apropo, cu cine mai votam ?
Ca și formă de informare și evoluție pozitivă tehnica IT și cea a telecomunicațiilor au avut un rol pozitiv până la un moment dat.
În contextul actual avem însă un Musk dependent de substanțe psihotrope și a lui retea Starlink și … China o mare putere digitală de tehnologie network pe care USA încearcă abia acum să le interzică!
Și cu un Putin și a lui gașcă pe aceeași l”atitudine Nord?!!!
Domnule urs,
Banii bancnote nu vor disparea, pentru simplul motiv ca cei care percep libertatea doar prin prisma banilor sa fie si ei multumiti cu ceva, pentru ca ei nu vad altceva.
Motivul pentru care nu vor dispărea banii cash e altul: statul poate taxa activitățile economice reale (fie și doar prin inflație) numai dacă există niște bancnote proprii. Dacă statul român restricționează cantitățile de numerar de pe piață, o să plătim în dolari sau în lire sterline când venim în România, iar oamenii vor accepta cu ambele mâini bancnotele respective.
Pentru cine s-a născut ieri: în anii ’90, plăteam în mărci germane benzina la aproape orice stație din Europa Centrală. Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, nu conta. Orice restaurant și orice hotel accepta mărci germane la plată. Guvernatorul BNR (tot cel de azi) a avut dificultăți serioase pentru a elimina magazinele care vindeau direct în dolari. Statul român nu poate taxa economia reală, dacă nu are bancnote proprii.
Statul Roman incerca sa se apere.
Catolicismul, prin Nuntiatura Apostolica din Bucuresti, spiona pentru Vatican (unul din cele mai puternice agentii de spionaj din lume) si milita pentru trecerea Transilvaniei la Ungaria. Ca urmare Nuntiul papal a fost expulzat (prin hotararea Tribunalului) si a revenit in vechiul sediu abia dupa Revolutie. Iar Catedrala catolica din Oradea a cerut retrocedarea Palatului Baroc (din str. Sirul Canonicilor) , in care functiona Muzeul Tarii Crisurilor (obiectiv public de importanta nationala) si a evacuat muzeul intr-un spatiu impropriu. Norocul a fost ca prin reducerea armatei romane, MApN a tranferat Cetatea Oradiei pentru muzeul orasului si Scoala austriaca de ofiteri pentru Muzeul Tarii Crisurilor si a fost salvat patrimoniul existent, pe care catolicii se pare ca nu il agreau.
Biserica greco-catolica facea acelasi lucru, dar fiind romaneasca, a putut fi interzisa, pana dupa revolutie. Dar si azi, daca mergeti la Oradea in Piata Unirii, veti observa ca in Biserica cu luna (ortodoxa) e plin de steaguri tricolore romanesti, iar vis-a-vis la Biserica greco-catolica nu e decat in singur tricolor, pus la intrare in afara bisericii, iar pe locul de onoare in centru nu e tricolorul romanesc (conform legii) ci steagul alb-galben al papei.
Unii dintre noii reformati (ex Penticostali) nu puneau mana pe arma si militau activ, deci intr-o tara in care armata era obligatorie, era o actiune de sabotare a apararii nationale, Iar pentru ca nu lucrau sambata, creeau probleme pentru organizarea muncii. Acum toata natiunea, indiferent de religie, incepand uneori chiar cu guvernul, saboteaza si munca si apararea si ne bucuram ca suntem liberi (oare?).
Biserica greco-catolica a militat pentru emanciparea romanilor din Ardeal. A fost printre promotorii unirii cu tara. La 1918, la Alba-Iulia, declaratia de unire a fost citita de Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. E absurd sa spui ca militau pentru trecerea Transilvaniei la Ungaria. La fel, am dubii ca biserica romano-catolica milita pentru asta din cateva motive, cel mai important: demografia; Transilvania in Ungaria ar insemna ca 1/3 din populatia noii Ungarii sunt romani. E un non-sens. Nu cred ca ungurii vor cu adevarat o asemenea trecere. Ca au nostalgii, aia e altceva. Totusi uneori trecutul a trecut.