duminică, decembrie 5, 2021

Drepturile omului în Crimeea. Colonizare, militarizare, arestări în masă. Interviu

Încălcările pe scară largă ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale de către Federația Rusă continuă în Crimeea și în Donbas. Cei mai afectați sunt tatarii din peninsulă. Federația Rusă duce o amplă politică de schimbarea forțată a componenței demografice a populației Crimeii și de colonizare a teritoriului cu cetățeni ruși.

Ucraina face eforturi de a crea solidarități internaționale pentru dezocuparea Crimeii. Platforma Crimeea este unul dintre exemple.

Mai jos, un interviu cu Maria Tomak, jurnalist și coordonator al Media Initiative for Human Rights din Ucraina.


Contributors.ro: Ne amintim de filmările propagandistice cu populația Crimeii salutând „reunificarea” cu Rusia în 2014. Pe atunci, ocupanții ruși promiteau că vor ridica nivelul de trai al Crimeii. Care este starea de spirit a populației în acest moment în Crimeea?

Maria Tomak: Problema este că nu putem avea încredere în rezultatele niciunui sondaj efectuat în Crimeea, pentru că este vorba de o zona sub ocupație. Ocupația este un fapt recunoscut de Adunarea Generală a ONU, recunoscut de facto de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și declarat de mai multe ori de către Curtea Penală Internațională în rapoartele sale anuale.

Organizațiile neguvernamentale ucrainene care reușesc cumva să lucreze în Crimeea (pentru a oferi asistență victimelor, pentru a culege informații despre drepturile omului și situația umanitară) nu au instrumente de măsurare a atitudinilor societății.

Suntem la curent cu sondajul realizat de Levada Center, în primăvara anului 2019, care este adesea citat în mass-media. Dar, în ciuda faptului că acest centru este considerat a fi singurul centru sociologic independent din Rusia, mă îndoiesc de acuratețea acestui sondaj – în ceea ce privește metodologia și etica efectuării sondarii opiniei publice într-o zonă ocupată și într-o atmosferă de frică, precum și în ceea ce privește felul cum au fost formulate întrebările. Ocupația, recunoscută internațional ca atare, este numită „aderare” – așa cum este promovată de Federația Rusă și de autoritățile de ocupație.

În mod similar, nu avem motive să avem încredere în sondajele efectuate în partea necontrolată de guvern a regiunii Donbas, din cauza atmosferei de teroare de acolo. Pur și simplu, când întrebi, nu primești atitudinea reală de la oameni, asta este realitatea.

Desigur, acest lucru nu exclude faptul că unii oameni din Crimeea sunt mulțumiți – mă refer la cei care au devenit beneficiari ai acestei ocupații în ceea ce privește obținerea puterii sau a resurselor, de exemplu, militarii ruși din Crimeea. Dar ar trebui să ne întrebăm despre starea de spirit, de exemplu, a comunității tătarilor din Crimeea, care se confruntă cu noi arestări, noi percheziții și noi represiuni aproape o dată la două săptămâni.

Contributors.ro: Pe 25 octombrie, 20 de tătari din Crimeea au fost reținuți pentru că au îndrăznit să se prezinte la o ședință de judecată care a avut loc la așa-numita „Curte militară a garnizoanelor din Crimeea”. Oamenii veniseră să asiste la procesul la care erau judecați alți trei compatrioți ai lor. Acesta este doar un exemplu, există o mulțime de cazuri de detenții în masă nemotivate ale tătarilor în Crimeea ocupată în ultimii 7 ani. Putem vorbi aici despre ceea ce se numește pedepse și măsuri punitive colective?

Maria Tomak: Când luăm în considerare dreptul internațional umanitar, putem vorbi într-adevăr despre pedepse și măsuri punitive colective. Dar, cel mai adesea, Ucraina se referă la definițiile legale privind crimele împotriva umanității și crimele de război. În acest caz  e vorba de detenții arbitrare masive, motivate politic, persecuție ilegală prin mijloace administrative și penale a populației indigene din Crimeea (tătarii din Crimeea) arestări masive și reprimarea dreptului la întrunire pașnică, la libertate de exprimare și dreptul la un proces echitabil. Sper că, într-o zi, aceste acțiuni vor fi recunoscute de către Curtea Penală Internațională drept crime împotriva umanității și crime de război. Ucraina depune multe eforturi pentru a dovedi acest fapt. În special, sectorul neguvernamental ucrainean.

În plus, rezoluțiile anuale ale Adunării Generale a ONU privind situația drepturilor omului în Crimeea includ o listă lungă de încălcări comise de Federația Rusă. Acest episod pe care l-ați menționat este doar unul dintre zecile întâmplate. Autoritățile ocupante din Crimeea sunt cu adevărat iritate de activismul pentru drepturile omului, solidaritatea și rezistența total pașnică din partea tătarilor din Crimeea. Cu aceste detenții în masă, percheziții la ora 5 dimineața, arestări politice, copii traumatizați, Rusia încearcă să intimideze oamenii. Dar și să îi radicalizeze. Nu reușește însă. Oamenii rămân absolut pașnici.

Din păcate, aproape că nu există nicio posibilitate de a-i trage la răspundere pe cei responsabili pentru încălcări grave ale drepturilor omului. Prin urmare, ONG-urile ucrainene colectează informații despre făptuitori și pledează pentru impunerea de sancțiuni personale împotriva acestora de către SUA, UE, Marea Britanie, Canada.

Contributors.ro: Există o politică agresivă de rusificare a Crimeii? Potrivit rapoartelor, acum unul din trei oameni din peninsulă provine din Rusia.

Maria Tomak: Merită să distingem între conceptul de rusificare a Crimeii și schimbarea compoziției demografice. Ambele procese sunt acolo, sunt interconectate. Totuși, după părerea mea, rusificarea și atacul asupra identității ucrainene și tătare din Crimeea sunt mai greu de măsurat. Aceasta este o problemă umanitară și juridică complexă. Dar când vine vorba de expulzarea populației și de colonizare este mai clar ce se petrece. Deși este încă un fenomen foarte greu de măsurat, având în vedere că nu există acces în teritoriu, ONG-urile încearcă să facă acest lucru. De exemplu, colegii noștri de la Centrul Regional pentru Drepturile Omului au publicat recent un raport amplu și detaliat pe această temă – vezi aici.

Din punct de vedere juridic și conform dreptului internațional umanitar, modificarea artificială a compoziției demografice este definită drept colonizare. Acesta pare a fi un termen dintr-o epocă trecută. Auzim acum adesea știri despre redenumirea străzilor sau îndepărtarea monumentelor foștilor colonizatori sau cum descendenții victimelor crimelor din epoca colonială cer compensații în instanțele fostelor metropole. Și iată, există regiuni în care practica colonizării încă există și înflorește. Crimeea ocupată face parte dintre ele.

Există, de fapt, două procese paralele. Primul este o „curățare” a teritoriului prin persecuții și strămutarea celor ce nu sunt loiali autorităților ocupante. În special, acest lucru se întâmplă prin persecuții din motive politice, arestări ilegale, răpiri, torturi, recrutare în armata rusă, pașaportizare (notă editor: acordarea pe scară largă a cetățeniei ruse) forțată și alte încălcări ale drepturilor omului.

Numărul estimat al celor care au fost nevoiți să fugă din Crimeea din cauza ocupației este undeva între 60.000 și 100.000 de persoane.  


În al doilea rând, în paralel cu „curățarea”, Rusia își mută masiv propria populație pe teritoriul Crimeii. Acest proces de colonizare este greu de măsurat fără acces în teritoriu și statistici precise. Cu toate acestea, chiar și din datele disponibile din surse deschise, putem urmări relocarea în masă de personal militar împreună cu familiile lor, de forțe de securitate, reprezentanți FSB, ai Comitetului de Investigație, Ministerului de Interne, procurori, judecători, funcționari publici. În plus, Rusia lansează stimulente speciale pentru motiva propria populație să se mute în Crimeea. Cercetătorii ucraineni la care m-am referit anterior estimează numărul acestor noi locuitori ilegali la 500-800 de mii.

De asemenea, instituțiile ucrainene de aplicare a legii încearcă să urmărească și să documenteze aceste tendințe, chiar și fără acces la teritoriu. În urmă cu ceva timp materialele relevante au fost depuse de către Parchetul Republicii Autonome Crimeea la Curtea Penală Internațională.

Contributors.ro: Care este atitudinea Rusiei de a justifica această deplasare de populație? Cum cooperează Rusia, dacă există o cooperare, cu organismele internaționale în acest sens?

Maria Tomak: Cred că este important să explicăm perspectiva rusească, atitudinea lor față de orice chestiuni referitoare la Crimeea. Dacă urmăriți retorica lor ca răspuns la orice alegații sau acuzații sau chiar hotărâri sau decizii ale instanțelor internaționale în cazuri care implică Crimeea, veți vedea că Rusia susține pur și simplu că Crimeea este districtul lor federal și orice se întâmplă acolo nu ar trebui să preocupe pe nimeni.  Prin urmare, nu ar trebui să ne așteptăm ca Rusia să se justifice pentru ceva.

În ceea ce privește cooperarea, este de menționat faptul că, nici în Crimeea și nici în teritoriul ocupat temporar din estul Ucrainei, nu există misiuni independente de monitorizare a drepturilor omului, pur și simplu pentru că nu pot avea acces pe acest teritoriu. Rusia este gata să permită accesul pentru toate aceste mecanisme internaționale în Crimeea doar de pe teritoriul Federației Ruse ceea ce ar însemna legitimarea încercării de anexare a peninsulei.

Deși Rusia își prezintă în continuare poziția în instanțele internaționale, faptul aceasta nu înseamnă o îndreptățire a deciziilor lor. De exemplu, Curtea Internațională de Justiție a ONU a emis un ordin prin care cere Rusiei să ridice interdicția asupra Mejlis-ului – organismul reprezentativ al poporului tătar din Crimeea și să ofere condiții pentru predarea limbii ucrainene în Crimeea. Rusia a ignorat acest ordin complet.

Dreptatea ar trebui totuși căutată în instanțe. Rusia desfășoară o puternică campanie de dezinformare împotriva Ucrainei, încercând să promoveze ideea că guvernul ucrainean este fascist și astfel, conform propagandei ruse, Crimeea și o parte din Donbas au dorit să se separe de Kiev. Nu pretind că toată lumea crede asta, dar acele campanii agresive de propagandă și dezinformare au creat o ceață de incertitudine. Pentru Ucraina aceasta este, de asemenea, o luptă pentru cuvinte. De aceea, atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut de facto ocupația rusă a Crimeii și a respins basmele despre referendumul popular – pentru Ucraina era deja important.

Contributors.ro: Cum ați descrie militarizarea vieții publice în Crimeea? Continuă acest proces?

Maria Tomak: Este, într-adevăr, una dintre cele mai semnificative tendințe. Este atât de semnificativ încât, în urmă cu câțiva ani, Adunarea Generală a ONU a început să adopte anual o rezoluție specială privind militarizarea peninsulei. În acest context putem urmări câteva aspecte pur militare: transferuri făcute de Federația Rusă de sisteme de arme avansate, inclusiv avioane și rachete cu capacitate nucleară, arme, muniții și personal militar, exerciții militare, crearea de infrastructuri precum Podul Kerci care este folosit în scopuri militare. Dar putem vedea și cum această militarizare interferează cu spațiul umanitar.

Copiii sunt învățați să mânuiască armele, sunt supuși unei propagande militare agresive, convingându-i că este necesară „apărarea patriei”, bineînțeles, patria fiind Rusia.

Autoritățile de ocupare stabilesc cursuri de pregătire pentru luptă în școli, încorporează instituțiile de învățământ din Crimeea în sistemul de învățământ „militar-patriotic” al Federației Ruse etc.

Militarizarea se aplică și mass-media. Publicațiile controlate de ruși au o retorică agresivă masivă și discursuri instigatoare la ură. Se vede și în eliminarea totală a presei ucrainene, inclusiv blocarea mai multor site-uri ucrainene. Și, desigur, vedem cultul victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial, care de fapt a devenit o glorificare a actualului guvern rus. Această tendință se referă la întregul teritoriu al Federației Ruse, dar capătă un impuls deosebit în Crimeea ocupată – pe fondul încercărilor Rusiei de a digera și înghiți Crimeea.

Contributors.ro: Care au fost reacțiile Rusiei la crearea Platformei Crimeea?

Maria Tomak: Am analizat mesajele oficialilor și ale mass-media rusești și , ar trebui să spun că, reacția a fost isterică la toate nivelurile. Dar reacțiile publice sunt un lucru. Un alt lucru sunt eforturile diplomatice. Ceea ce știm din sursele noastre este că Rusia a încercat foarte mult să saboteze summit-ul, și anume, să împiedice prin diferite mijloace liderii internaționali să vină la Kiev. Ceea ce i-a reușit într-o oarecare măsură. Dacă ne uităm pe harta summit-ului, vom vedea că Asia de Sud-Est, Africa, America Latină nu au fost prezente. Au participat, în principal, aliați ai Ucrainei din UE și America de Nord, Turcia și Australia. Prezența a fost uimitoare, dar cred că ar fi putut fi și mai impresionantă dacă nu ar fi existat măsurile active din partea rusă.

Contributors.ro: Care sunt așteptările realiste ale autorităților de la Kiev pentru această inițiativă, Platforma Crimeea?

Maria Tomak: Aș comenta mai degrabă așteptările societății civile ucrainene. Acest lucru este important, deoarece Platforma Crimeea nu se referă numai la nivelul guvernamental, ci și la cel al organizațiilor neguvernamentale care lansează în prezent o rețea de experți. Principala așteptare a noastră, a tuturor, inclusiv a guvernului, este dezocuparea Crimeii. Este clar că aceasta este o așteptare și o sarcină ambițioasă, dar nu avem de ales decât să o considerăm realistă.

Între timp, există obiective tactice care trebuie implementate acum: menținerea Crimeii pe agenda internațională și sprijinirea politicii de nerecunoaștere [a anexarii]; menținerea sancțiunilor internaționale privind Crimeea și pledoaria pentru regimuri de sancțiuni suplimentare; stabilirea unor forme de reacții eficiente față de încălcările drepturilor omului în Crimeea; sprijinirea eforturilor legale de a aduce Rusia la răspundere pentru acțiunile sale agresive și pentru toate crimele internaționale; menținerea legăturii cu cetățenii Ucrainei care continuă să locuiască în Crimeea, în special cu cei care nu sunt de acord cu ocupația.

Când vine vorba de Platforma Crimeea, nu este vorba doar de summit-ul internațional, ci de munca de zi cu zi internă ucraineană pentru menținerea contactului de la om la om, implementarea proiectelor care vizează sprijinirea cetățenilor ucraineni care trăiesc sub ocupație etc.

Contributors.ro: Cum ați descrie forța societății civile din estul Ucrainei și Crimeea? Ați putea descrie proiecte și inițiative care au reușit să aducă îmbunătățiri drepturilor omului în regiuni? O colaborare între ONG-urile centrale și cele locale?

Maria Tomak: Trebuie să recunosc că situațiile din Crimeea și din Donbasul ocupat sunt de fapt diferite, în ciuda faptului că în ambele cazuri avem de-a face cu un regim care este definit în legislația ucraineană drept ocupație temporară și în ambele cazuri este vorba despre Federația Rusă și invazia acesteia pe teritoriul Ucrainei. Dar situația în domeniu este puțin diferită. Rusia își recunoaște controlul asupra Crimeii, își stabilește autoritatea acolo și cel puțin este clar cine este responsabil pentru toate încălcările legii și crimele petrecute.

În Donbasul ocupat lucrurile sunt mult mai rele și complicate. Rămâne o zonă gri, o gaură întunecată controlată de grupări armate ilegale, care nici măcar nu pretind că urmează niște standarde. Comitetul Internațional al Crucii Roșii nu poate avea acces la persoanele arestate, multora le e interzisă comunicarea.

Există posibilități foarte limitate în Crimeea pentru societatea civilă. Câteva zeci de activiști ai grupului Solidaritatea Crimeii (aceștia documentează și evidențiază încălcări ale drepturilor omului, sprijină familiile tătarilor din Crimeea persecutați politic, întreprind proiecte umanitare) sunt acuzați de terorism, mulți alții sunt persecutați prin mijloace administrative. Jurnaliştii care încearcă să lucreze acolo sub pseudonim sunt arestaţi sub acuzaţii false şi torturaţi. Așa cum sa întâmplat cu corespondentul Radio Europa Libera, Vladislav Iesipenko.

Situația în Donbasul ocupat este și mai rea. Funcționarea oricărei asociații civice precum Solidaritatea Crimeii nu este deloc posibilă acolo. Ajungi imediat într-o pivniță, ținut ca ostatic. Apropo, când vine vorba de jurnaliști și bloggeri, am identificat cel puțin 5 ostatici reținuți în Donbas pentru că au scris sub pseudonim tweet-uri despre viața în Donbasul ocupat. Aceștia sunt atât bărbați, cât și femei. Au fost identificați de grupurile armate ilegale și arestați.

Contributors.ro: Cum este percepută Platforma Crimeea de către locuitorii Crimeii (și mai ales de reprezentanții grupurilor minoritare)?

Maria Tomak: Pentru a răspunde cu acuratețe la această întrebare ar fi necesar să se efectueze niște sondaje, ceea ce nu este posibil, așa cum am discutat mai sus. Pot presupune doar, din comunicarea pe care o am cu oamenii care locuiesc în Crimeea. În primul rând, există recunoștință pentru faptul că Crimeea se află pe agenda Ucrainei și a importanților actori internaționali. În al doilea rând, există speranța că Platforma Crimeea poate contribui cumva la îmbunătățirea situației drepturilor omului. Și pare de la sine înțeles că în peninsulă ar trebui să existe un proces de dezocupare, de restabilire a condițiilor adecvate în ceea ce privește drepturile civile și politice. Este adevărat mai ales când vine vorba de populația tătară din Crimeea, care este probabil cea mai afectată de ocupația rusă. De fapt, tătarii din Crimeea nu sunt o minoritate, ei sunt populația indigenă a peninsulei. Asta înseamnă că nu au propriul lor stat, nu au altă patrie decât Crimeea. Și acesta este un alt punct care subliniază drama și tragedia a ceea ce se întâmplă acum în Crimeea.

Și doar pentru a ilustra mai mult efectul Platformei Crimeea, aș dori să menționez faptul că, ca un fel de răspuns hibrid din partea Federației Ruse la Platforma Crimeea, a fost arestat Nariman Djelialov, adjunct al șefului Mejlis al Poporului Tătar din Crimeea, activist, un om absolut amabil și minunat, curajos. El a participat public la summitul Platformei Crimeea, pe propriul risc și a plătit prețul după ce s-a întors acasă în Crimeea. Cazul lui Nariman ne oferă încă un motiv semnificativ pentru care Crimeea ar trebui să fie dezocupată. (Lucian Popescu)

Descarca interviul in limba engleza.


Acest material este parte a proiectului Promovarea cooperării în regiunea Mării Negre: Crearea unui spațiu civic virtual și securizat implementat de Centrul Român de Politici Europene și susținut de către Black Sea Trust for Regional Cooperation al German Marshall Fund.


Maria Tomak

Maria Tomak este activist civic, jurnalistă, coordonatorul organizației Media Initiative for Human Rights în Ucraina.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Politica Rusiei e atit de transparenta incit nu vad de ce e nevoie de atitea vorbe pt a clarifica un lucru izbitor. Da, Rusia are o strategie expansiva si avea neaparat nevoie de un cap de pod la Marea Neagra, in Crimea.
    Problema e ca nimeni nu i se poate opune, si nu vad de ce ar face-o! Occidentul are atitea pe cap, de la China la Greta, Crimea devenind cumva doar o pata de culoare. Sa nu mai vorbim ca daca-l mai siciim pe Putin acesta va inchide robinetele de gaze spre Europa si le va deschide larg, f larg catre China. sa vezi atunci pocinog, nu ne va mai ajunge soarele si nici vintul.

    Maria Tomak: Problema este că nu putem avea încredere în rezultatele niciunui sondaj efectuat în Crimeea, Intrebare, mai mult retorica, vi s-a intimplat, in ultimul timp sa aveti incredere intr-un sondaj? Ati comparat vreodata datele din sondaje cu rezultatele alegerilor? Deci, despre ce vorbim?

  2. Crimeea va deveni un fel de Cecenia, doar ca mult mai importanta. Daca Putin folosea retorica privind „teroristii” ceceni pentru a se legitima in fata poporului rus, astazi Crimeea este folosita nu doar in scop politic, ci si militar prin apropierea Rusiei de spatiul NATO si pentru a controla aproape jumatate din Marea Neagra. Actiunile ruse in Crimeea, precum arestari, intimidari, fabricarea de motive pentru a aresta cetateni tatari, arestarea unor juralisti sau bloggeri, fac parte din razboiul rus asimetric purtat cu occidentul si seamana izbitor de mult cu actiunile ruse din Cecenia. Regretata Anna Politkovskaya a scris numeroase articole despre ce se intampla in Cecenia si rolul jucat de Rusia in atrocitatile de acolo.

  3. Măi, Rusia are suficient teritoriu până la Pacific, de ce se cramponează de ţări minuscule ca ţările baltice, Moldova, Georgia, părţi din Ucraina? Nu înţelege că azi vechea paradigmă războinică( teritoriu şi populaţie) nu mai este actuală? Acum este importantă doar dezvoltarea economică, nivelul de civilizaţie, accederea la piaţa globală, etc. Rusia nu poate oferi nimic din toate acestea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro