Elefantul din odaie
Este îmbucurător că s-au desfășurat o serie de dezbateri online pentru a definitiva sarcinile viitorului guvernator al Deltei Dunării. Tematica a fost dominată de dimensiunile turistică, ecologică, hidrologică, piscicolă, administrativă și antreprenorială dar s-au punctat și problemele localnicilor și s-a constatat, destul de firav deocamdată, nevoia de (re)gândire a relației dintre dezvoltarea comunităților locale și protecția mediului, mai ales că la începutul anilor 1990, miza pentru Delta Dunării era de a fi un model de dezvoltare sustenabilă. Discuțiile au fost și rămân necesare, având în vedere că până acum numirile au fost politice și au ținut ARBDD într-o captivitate cu efecte dezastruoase. De exemplu, urgența urgențelor, renaturarea zonelor agricole create în comunism la Pardina (20000 ha), Partizani (7000 ha) și Sulina (400 ha), adică 8% din suprafața deltei în România, a bătut pasul pe loc în strategii, timp de 30 de ani, pentru că de la Consiliul Județean s-a aprobat concesionarea lor pentru agricultură, uneori cu tot cu diguri și drumuri. Pe bună dreptate, în dezbateri, unii cer intervenția statului pentru salvarea diferitelor meșteșuguri locale, alții doresc promovarea produselor tradiționale, refacerea patrimonului arhitectural, aducerea de profesori, medici etc. De pe malul Dunării din fața palatului CED, Charles A. Hartley, părintele Dunării și al orașului Sulina zâmbește posac. El Hartley, a făcut doar Dunărea navigabilă, dar a făcut-o pe teren, nu pe hârtie, iar restul a venit de la sine: locuri de muncă, meșteșuguri, comerț, arhitectură, cultură și bunăstare. În prezent localitățile situate de-a lungul canalului Sulina, dar și în alte zone ale Deltei Dunării sunt grav afectate de depopulare și văduvite de oportunități economice datorită izolării geografice. Din cauza lipsei transportului eficient, limitat la cel fluvial, poluant, costisitor și subvenționat de stat, localitățile din Delta Dunării nu se pot dezvolta nici economic nici social și prin urmare mediul suferă odată cu oamenii, așa cum am arătat în prima parte a articolului.
Activitățile tradiționale, cum ar fi pescuitul, creșterea vitelor și turismul sunt captive unei piețe locale, în mare parte nefiscalizate, de mici dimensiuni, care asigură în general subzistența nu și prosperitatea. De ce s-a ajuns aici? Să contemplăm curajos baza problemei, adică elefantul pe care îl vedem cu toții dar despre care nimeni nu vorbește! Și cine ar vorbi? ONG-urile păsărilor care văd delta doar ca un sanctuar deși nu este? Patronii de ambarcațiuni pentru a-și dezavua exploatarea nefastă a canalelor navigabile? ARBDD pentru a recunoaște că turismul naval a scăpat de sub control? Politicienii care evaluează potențialul deltei în hectare de teren sau luciu de apă și nu în vieți omenești? Masa cetățenilor sărăciți, împovărați de grija zilei de mâine și dezamăgiți, care nu mai crede în nimic? LIPSA MOBILITĂȚII. Iată adevăratul motiv al depopulării deltei, al dispariției meșteșugurilor, al ruinării patrimoniului cultural și arhitectural, al imposibilității unui trai sustenabil, al exploatării cu lăcomie a resurselor naturale, al lipsei de perspectivă pentru omul obișnuit și al decăderii orașului Sulina în particular! Noi, o mână oameni ai deltei, care refuză să cadă în deznădejdea generalizată sădită de politicieni, propunem proiectarea și construirea unui drum ecologic între localitățile Nufăru și Sulina, dedicat exclusiv automobilelor electrice deci cu un nivel zero de poluare chimică și fără amprentă de CO2. Ar fi un drum cu o lungime de 60 de km construit de-a lungul Canalului Sulina, zonă de dezvoltare durabilă, situată în afara perimetrelor naturale protejate. Ar permite reducerea poluării apelor și aerului în zona Deltei Dunării, diversificarea economică precum și regenerarea comunităților locale. Drumul ecologic ar putea fi un punct de cotitură pentru această zonă foarte săracă și neglijată a României și unica șansă de dezvoltare economică și socială. Opțiunea pentru acest drum ecologic poate fi înlocuită de varianta unui tren ușor, electric, dar în secolul pe cere îl trăim, pe distanțe mici, din rațiuni economice dar și ecologice mobilitatea terestră nu poate fi înlocuită de mobilitatea navală.
Dezvoltarea economică și socială este azi strâns legată de mobilitatea terestră neîngrădită. Timpul ne-a arătat acest fapt printr-un experiment eșuat, care a început odată cu declararea Rezervației Deltei Dunării, fără vreo consultare a cetățenilor din arealul ei, fără vreun angajament în fața lor și a continuat cu lipsa de viziune a liderilor politici și lăcomia lor pentru resursele deltei. Nicio politică de protejare a mediului nu se poate baza doar pe latura punitivă. Aceasta trebuie să funcționeze ca mijloc de descurajare, dar baza protecției mediului trece prin nivelul de educație al cetățenilor. Adevărata educație pentru mediu nu stă în mesajele ARBDD răspândite pe Facebook sau puse în vitrina magazinelor alimentare. Respectul pentru natură, grija pentru reciclare și în general, conștiința ecologică, vin doar cu dezvoltarea infrastructurii de transport și a nivelului ridicat de trai care rezultă din ea. Olanda și Suedia sunt campionii europeni ai reciclării și protecției mediului tocmai pentru că au o infrastructură de transport excepțională. La polul opus, mediul natural din Delta Dunării este în continuă degradare tocmai pentru că infrastructura lipsește cu desăvârșire. Un simplu drum pentru automobile electrice nu distruge mediul, dar sărăcia localnicilor, slăbiciunea instituțiilor și corupția politicienilor o fac. Cel mai puternic principu pe care drumul ecologic îl țintește este dezvoltarea socială și conștientizarea problemelor de mediu, prin prosperitatea adusă de mobilitate.
Desigur, problemele pe care articolul le abordează sunt prezente în multe locuri la noi dar: (1) delta are parte finanțare europeană dedicată și (2) prin declararea rezervației, delta a fost neglijată și sărăcită de resurse, cum nu s-a mai întâmplat nicăieri.
Necesitatea ecologică
Turismul de masă estimat la 200000 de de turiști pe an, a devenit deja o problemă. Transportul fluvial este în prezent singura opțiune în Delta Dunării și se face fie cu nave de capacitate mare (80-300 de călători) ale Navrom (o altă regie, gaură neagră subvenționată de stat) o dată la două zile, în funcție de sezon fie cu ambarcațiuni mici (10-12 călători) private. Consumul mediu de carburant pe călător la un drum dus-întors Tulcea – Sulina, (70 km) este de 7-8 litri. Spre comparație, un automobil convențional pe uscat consumă de 2-3 ori mai puțin, pentru că nu are de înfruntat vâscozitatea apei și frecarea pe suprafețe atât de mari ca în cazul ambarcațiunilor. România și-a asumat reducerea emisiei de CO2 prin ratificarea Protocolului de la Kyoto (2004) și a Acordului de la Paris (2016) fără ca ARBDD, fanion al protejării mediului, să aibă demersuri în acest sens. O estimare grosieră cu 400 de mii de călătorii dus-întors ale turiștilor și ale localnicilor deopotrivă, rezultă în consumul a cel puțin 4 milioane de litri de motorină/benzină anual adică producerea a 10 mii de tone de CO2, doar pe Canalul Sulina, la care se adaugă poluarea chimică inevitabilă a navelor comerciale de mare tonaj. Sunt cam 1200 de astfel de nave care tranzitează canalul dus-întors, arzând mii de tone de păcură anual. Dacă circulația navelor comerciale nu poate fi restricționată, cea a navelor de pasageri poate fi diminuată natural spre zero prin deschiderea acestui drum ecologic. Din rațiuni economice, drumul ecologic propus va muta practic transportul de persoane de pe Dunăre pe uscat, rezultând într-o mobilitate mai curată și cu emisii zero, pentru localnici și turiști. În ce constă rațiunea economică? În faptul că un microbuz electric costă deja cât o barcă pentru 10-12 persoane iar costul operării lui este de aproximativ 10 bani/km în comparație cu al unui microbuz Diesel de 40 bani/km. Astfel, transportul unei persoane ar costa de 10 ori mai puțin, cu investiții inițiale și de întreținere similare. Acest argument puternic și beneficiile scoaterii sutelor de motoare de mare putere (100 – 150 CP) de pe canalele deltei ar trebui să dea de gândit ARBDD, având în vedere fluxul sporit de turiști care este așteptat în anii viitori datorită deschiderii podului de la Brăila, construirii drumurilor expres și reorientării turiștilor în contextul pandemiei. Delta va fi invadată de un număr sporit de motoare începând cu vara acestui an.
Problemelor legate de transportul naval, poluant, li se adaugă incapacitatea autorităților de a sorta și transporta materialele reciclabile. Aceastea așteaptă cu săptămânile pe malul Dunării, sosirea unei ambarcațiuni care să le preia. Drumul va permite scoaterea din Delta Dunării a deșeurilor și a materialelor reciclabile, mai frecvent și cu un cost mai redus, în special în timpul sezonului turistic când devin o problemă acută. Pentru a înțelege dimensiunea problemei ecologice, este bine de știut că în 2020 au ajuns la Sulina aproximativ 50000 de turiști. Orașul abia este pregătit să gestioneze deșeurile celor 2500 de locuitori. La fel se întâmplă la Crișan și în alte locuri.
Un alt aspect critic este accesul ambarcațiunilor pe canalele secundare ale deltei. Ele macină vegetația subacvatică care oxigenează apa și stă astfel la baza lanțului trofic acvatic. Odată deschis drumul ecologic ARBDD poate trece la măsuri de forță atât de necesare, ca de exemplu interzicerea ambarcațiunilor cu motoare mai puternice de 25-50 CP și eventual închiderea canalelor de acces în zone sensibile. Astfel turiștii ar apela doar la ghizii locali, dotați cu ambarcațiuni de mică putere, în locul bolizilor veniți din afara deltei.
Necesitatea socială
O legătură terestră între localitățile situate de-a lungul Dunării ar ajuta foarte mult la oprirea depopulării. Asistăm în mod nepermis de iresponsabil aproape la dispariția unei civilizații multietnice închegate încă de acum 300 de ani prin stabilirea lipovenilor, grecilor, ucrainienilor, armenilor și românilor în zona Deltei Dunării. Cinicii ar putea spune că dispariția locuitorilor ar da naturii o șansă de regenerare. În realitate, timpul ne-a arătat fără tăgadă, că distrugerea comunităților locale lasă loc exploatărilor pe scară largă. Acolo unde pescarul și fermierul își susțin familia din roadele apei și ale pământului, putem vorbi de comuniunea om-natură. Dar, când politicienii sau interpușii lor pun mâna pe mii de hectare de teren și gestionează tone de pește, vorbim deja de distrugerea deltei. Strămutarea locuitorilor deltei, sugerată de unii, nu poate intra în discuție mai mult decât ar intra relocarea celor de pe văile râurilor afluente Dunării, întruct o mare parte din poluarea cu plastic pe canale și pe plajă, li se datorează. În prezent școlile din deltă funcționează în regim de avarie cu clase de 5-6 copii și fără profesori calificați. O legătură terestră de-a lungul Canalului Sulina ar permite comasarea elevilor și a profesorilor la Sulina, cu beneficii pentru toate comunitățile din zonă. Similar, ar deveni fezabilă deschiderea spitalului de la Sulina deservit de medici navetiști de la Tulcea.
Necesitatea economică
Datorită izolării, activitățile economice sunt afectate de variații mari de la un sezon la altul. Forța de muncă locală este insuficientă în sezonul tursitic și invers nu sunt destule locuri de muncă în sezonul rece. Existența drumului ar ajuta foarte mult ducând la apariția navetiștilor între localitățile din deltă pe de o parte și apoi între acestea și municipiul Tulcea. Cetățenii deltei, afectați de sărăcie, suportă pentru alimente costuri cu 30% mai mari decât locuitorii de pe uscat, fără a beneficia de o calitate și diversitate similară, în condițiile în care sunt deja afectați de lipsa locurilor de muncă și adesea au condiții rudimentare de trai, mulți neavând apă curentă sau canalizare. Apariția drumului ar duce la o aprovizionare eficientă la un cost mai mic și ar încuraja competiția în sectorul comerțului. În cea mai mare parte, localnicii își câștigă existența din pescuit, agricultură, creșterea vitelor și turism, epuizând resursele naturale în mod accelerat și de multe ori iresponsabil. Existența unei legături terestre cu uscatul ar da posibilitatea multor locuitori să lucreze la Tulcea ca navetiști, reducând impactul asupra mediului deltaic fragil. De asemenea, datorită disponibilității spațiilor de cazare și a locuințelor/terenurilor ieftine, părăsite, dar mai ales datorită contextului actual în care este încurajat lucrul de acasă, ar deschide noi oportunități de afaceri chiar și în afara sezonului turistic ca de exemplu: turismul de afaceri și gastronomic, sectorul serviciilor de tip call-center, turismul sportiv, divertisment, IT etc. Printr-o politică de relaxare a taxării pentru aceste sectoare economice pe modelul Insulelor Cayman (Marea Britanie) dar și prin facilități oferite de autorităților locale, am putea avea parte de întoarcerea unei părți a tinerilor plecați.
Necesitatea morală
Acest proiect este imperativ necesar dintr-o seamă de motive morale care trebuie asumate de Statul Român: (1) Pentru a opri depopularea și deci pentru a preveni dispariția unei culturi etnice, vechi de 200 de ani (lipovenii) și a unei culturi urbane cosmopolite, vechi de 150 de ani (Sulina); (2) Ca o reparație pentru miile de vieți supuse la chin, din cauza lipsei de interes sau a lipsei de viziune, după declararea rezervației acum 30 de ani, pentru că statul trebuia să asigure condiții egale pentru toți cetățenii săi și nu a făcut-o; (3) Ca o recunoaștere a rolului civilizator pe care Europa l-a avut la sfârșitul secolului al 19-lea pe aceste meleaguri, pentru că Războiul Crimeii sfârșit în 1856 și interesul economic al Marii Britanii și Franței la Gurile Dunării ne-au adus de fapt în Europa. Mica Unire, alegerea lui Cuza, Războiul de Independență și recuperarea Dobrogei, fiind recunoscute internațional și datorită acestei colaborări diplomatice inițiate prin Comisia Europeană a Dunării. Iată, după un secol și jumătate tot Europa e dispusă să investească aici.
Proiectul
Va fi un drum dedicat exclusiv vehiculelor nepoluante, construit pe un fundament de piatră/pietriș cu câte o bandă pe sens. În paralel cu drumul și separată de un parapet metalic se va construi o pistă pentru biciclete. Spațiul dintre pistă și drum va fi folosit pentru instalarea unor stâlpi de iluminat inteligent în funcție de trafic, cu panouri solare și a indicatoarelor rutiere, turistice și educative.
Construirea drumului ar urma să se facă de-a lungul Canalului Sulina, fără a afecta patrimoniul natural. Datorită amenajării Canalului Sulina pentru navigația internațională și a activităților umane/economice de-a lungul lui, ca de exemplu fostul șantier naval de la Sulina
Cele două părți ale Deltei Dunării, despărțite de Canalul Sulina.
și fosta exploatare a stufului de la Maliuc, Delta Dunării este astăzi un ecosistem format din doi așa-ziși plămâni, zone naturale protejate.
Impactul construcției propriu-zise ar fi foarte mic, deoarece presupune așternerea suprafeței carosabile peste suprafețe de teren agricol, de-a lungul digurilor existente, de-a lungul malului Dunării și prin intravilanul localităților. Pe întregul traseu, se află deja urme ale activităților umane, ca de exemplu rețeaua locală de transport a energiei electrice și drumul comunal DC2 (un dig de pământ circulat de mașini între Ilganii de Jos și Gorgova), amenajări agricole și exploatări forestiere.
O parte importantă a proiectului va consta în amenajarea a 10-12 puncte de observare și educare ecologică de-a lungul drumului. Ele ar cuprinde instalarea unor foișoare cu înălțimea de 10 m, a unor spații de relaxare, a unor mici parcări pe marginea drumului și a unor ecrane cu materiale educative și transmisii din dronă. În perioadele aglomerate ARBDD ar putea detașa în aceste puncte personal pentru a face educație de mediu turiștilor. Aceste puncte de observare, prin imaginile panoramice oferite, ar putea deveni cel mai bun ambasador al Deltei Dunării și un model de dezvoltare sustenabilă/educativă a turismului, scoțând o parte din fluxul de turiști și ambarcațiuni de pe canalele Deltei Dunării. Va fi un drum inteligent unic în România cu senzori pentru monitorizarea traficului, camere de luat vederi și sistem de supraveghere a intrărilor/ieșirilor. De-a lungul drumului se vor amplasa stații de andocare pentru drone de mici dimensiuni, complet automatizate capabile să monitorizeze incendierea stufului, braconajul, deversarea poluanților pe Canalul Sulina, viteza de deplasare a ambarcațiunilor, poluarea aerului etc. Datele for fi transmise în flux continuu către un centru de control printr-o galerie de fibră optică instalată odată cu construirea drumului. Tehnologia desfășurată de-a lungul drumului ecologic va permite formarea viitorilor agenți ecologi în condiții de eficiență maximă, eliminând factorul uman datorită căruia, legile existente pentru protecția mediului nu se aplică.
Se vor amenaja parcări în aer liber, dotate cu stații de încărcare pentru automobilele electrice la Nufăru (500 de locuri), Ilganii de Jos (100 de locuri) , Partizani (50 de locuri), Vulturu (100 de locuri) , Gorgova (100 de locuri), Crișan (300 de locuri) și Sulina (500 de locuri). Trecerea Dunării la Nufăru (200 m) se va realiza cu bacul ca și până acum, cu o frecvență adaptată traficului sau în funcție de bugetul investiției se poate construi un pod metalic apropiat de suprafața apei, astfel încât să permită mișcarea ambarcațiunilor de mici dimensiuni. Canalul Sf. Gheorghe al Dunării este tranzitat o dată la 2-3 zile de o singură navă de pasageri de dimensiuni mai mari și de aceea acest pod ar trebui prevăzut cu două părți rabatabile/culisante cu o deschidere totală de aproximativ 50 m. Altfel, mai sunt necesare doar două poduri minore care să permită tranzitul ambarcațiunilor mici: la Crișan peste Canalul Caraorman (40 m) și la Sulina peste Canalul Busurca (25 m).
Implementare
Acest proiect trebuie asumat de Statul Român ca parte esențială a dezvoltării comunităților din Delta Dunării, în continuarea investițiilor făcute la podul de la Brăila, la drumurile expres din nordul Dobrogei și la aeroportul Tulcea. Este nevoie ca odată asumat, acesta să fie pus pe lista proiectelor finanțabile prin programul european Green Deal. Plecând de la constatarea că schimbările climatice accelerate duc la degradarea mediului înconjurător și implicit la scăderea competitivității economice, acest program își propune eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră și conversia economiilor locale astfel încât să fie redus consumul resurselor naturale. Este bugetat la nivelul Uniunii Europene pe baza principiului solidarității, în care nicio persoană și niciun loc nu va fi lăsat în urmă. Proiectul se pliază perfect pe componentele programului deoarece: (a) permite trecerea către transportul nepoluant într-o zonă de interes ecologic major, (b) dă posibilitatea diminuării emisiei de gaze cu efect de seră, (c) permite diversificarea economică și conversia ocupațiilor relaxând presiunea asupra resurselor naturale, (d) oferă infrastructura necesară digitalizării protecției mediului. Proiectele cu fonduri europene pentru Delta Dunării primesc finanțare dedicată prin mecanismul ITI Delta Dunării. În perioada 2016-2020 Delta Dunării a beneficiat de 1,1 miliarde de euro. Este de așteptat ca acest mecanism să primească o nouă tranșă de finanțare și de sperat ce de data aceasta banii se vor cheltui în special în delta propriu-zisă. Fiind membră în Asociația pentru Dezvoltare Intercomunitară ITI Delta Dunării (ADI ITI), Primăria Sulina va depune o propunere de proiect în acest sens, ca urmare a votului favorabil din Consiliul Local. Consiliul Județean și el membru al ADI ITI și beneficiar al investiției va prelua organizarea proiectului și va finanța studiile de prefezabilitate și de fezabilitate. Ulterior, proiectul va putea fi depus pentru finanțare cu fonduri europene. Este probabil ca evaluarea costurilor acestui proiect să indice o sumă cuprinsă între 150 și 200 de milioane de euro, deci de 15-20% din banii alocați deltei într-un ciclu financiar.
Întrebări și răspunsuri
Această secțiune răspunde propunerilor și temerilor unor cititori care s-au exprimat la apariția primei părți ale acestui articol:
- Va fi delta sufocată de automobile după deschiderea acestui drum? Nu, pentru că automobilele electrice sunt încă scumpe, drumul va fi străjuit de parapeți cu ieșiri direct în parcări, iar numărul de autovehicule intrate va fi monitorizat în timp real. ARBDD intervine prin ajustarea taxei de acces tot în timp real în funcție de acest număr și poate de asemenea interzice accesul temporar;
- Va exploda numărul de turiști din cauza acestui drum? Nu. Este vorba aceeași turiști care acum tranzitează delta pe apă și care din rațiuni economice vor fi transportați cu automobile sau microbuze electrice pe acest drum;
- Va exploda numărul de hoteluri și pensiuni din cauza acestui drum. Nu. ARBDD poate sista acordarea autorizațiilor de funcționare atunci când consideră necesar și poate trece încă de acum la identificarea, sancționarea și autorizarea pensiunilor care funcționează clandestin;
- Se vor construi un număr mare de locuințe în deltă, dacă va urma un val de cetățeni care vor dori să se stabilească în localitățile situate de-a lungul acestui drum? Nu. Aceste localități au în prezent 50% din vetrele lor părăsite, locuințele fiind în degradare întrucât nu există o piață imobiliară. Vor fi cumpărate și refăcute locuințele existente;
- Taie drumul delta în două? Nu mai mult decât o fac drumurile de pământ și pietriș existente, întinderea localităților și canalul navigabil Sulina, străbătut anual de circa 1200 de nave și alte mii de ambarcațiuni mici;
- Va fi sufocată delta de gunoaie din cauza acestui drum? Nu atât de mult precum în prezent și invers proproțional cu gradul de profesionalism al inspectorilor ecologi. Existența drumului va permite închiderea unor canale, întrucât mulți localnici vor face naveta la Tulcea pentru un loc de muncă stabil, renunțând la plimbatul sezonier al turiștilor prin zonele sensibile ale deltei. În plus, la întoarcere turiștii vor fi întâmpinați de automate de reciclare a ambalajelor putând astfel să își recupereze o parte din taxa de acces. Ba unii vor face și curat pentru acest obiectiv. Este valabil și pentru localnici;
- În deltă există drumul Tudor Vladimirescu – Chilia Veche (64 km). De ce nu s-a dezvoltat comuna Chilia Veche? Din două motive: (a) drumul a fost mai tot timpul impracticabil, (b) localitatea nu are combinația plajă-deltă;
- Este traseul drumului instabil din punct de vedere geologic? Nu. Pe traseu sunt instalați stâlpi de înaltă tensiune, fiecare în greutate de aproximativ 50 de tone cu tot cu platformă. Nici aceștia și nici utilajele grele care tranzitează zona, nu s-au scufundat.
- Este impunerea standardului 100% electric și taxarea progresivă o practică neconstituțională? Nu, deoarece în rezervație primează obiectivul principal adică protejarea deltei iar taxarea există deja, deși nu se poate aplica din cauza accesului naval, necontrolat.
- Este posibila derogare temporară a localnicilor de la standardul 100% electric, o discriminare pentru ceilalți cetățeni? Nu mai mare decât discriminarea de 30 de ani pe care localnicii au îndurat-o.
Concluzia:
Temerea unora față de posibila distrugere a Deltei Dunării datorită unui drum construit pentru a sprijini comunitățile locale, este de fapt o recunoaștere a faptului că suntem incapabili să modernizăm ARBDD să gestionăm reciclarea deșeurilor, să fiscalizăm turismul la negru, să taxăm intrarea în rezervație și aplicăm legile existente în materie de protecția mediului, urbanism etc.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O componenta importanta si indispensabila la refacerea corecta a regiunii Deltei ar trebuie sa fie restaurarea (da, un termen vechi!) infrastructurii arhitectural-urbanistic-istoric (adica revenirea la aspectul civilizat al constructiilor si intregului urbanism din localitatile Deltei) cit si controlul strict al calitatii arhitectural-urbanistice a noilor constructii. Pentru ca acum aproape totul e catastrofal, de la faleza Galatiului unde zac in parasire fostele Pescarii ale statului (ar trebui sa fie declarate patrimoniu) pina la Sulina care nici pe departe nu mai e cea romantica din literatura si al carei aspect ar da calitate a vietii pentru localnici si vizitatori. Un proces de desalbaticire a populatitiei si autoritatilor, fara de care orice amenajare corect inginereasca nu ar atinge scopul de a se reveni la armonia din trecut.
Un proiect foarte ambitios! Desi sint sigur ca v-ati gindit la asta agaugati la aceasta infrastructura complexa:
– estetica peisagistica. Nu trebuie sa arate ,,ca un drum” pur si simplu, ci ca o cale prin Delta. Vedeti amenajarile ,,salbatice”, integrate cu natura, din Suedia.
– cu concursul biologilor de inclus punti de acces liber intre cele doua laturi ale drumulu ipentru animale ca sa nu aiba loc izolarea arealelor care duce la deteriorarea speciilor (nu e un moft) si cu solutii ca animalele sa nu traverseze direct soseaua.
O echipa multidisciplinara va fi fericita si plina de entuziasm sa lucreze la un astfel de proiect. Dumneavoastra ati lansat provocarea. Forma ei finala va fi si mai… provocatoare. Daca va fi…
Proiectul mi se pare necesar, oportun si fezabil tehnic, cu conditia obtinerea finantarii de dedicate, de catre Romania si UE. Realizarea proiectului este insa conditionata de vointa politica, care este foarte greu de obtinut, avand in vedere calitatea clasei politice in acest moment si, din pacate, previziunile cam sumbre pentru viitor in acest sens – vezi Apele Romane. Cred ca totusi comunitatea locala a Deltei nu trebuie sa renunte – localitatile si orasul Sulina trebuie sa renasca prin legatura terestra cu Tulcea si cu restul tarii. Ma gandesc la o promovare a ideii/proiectului in mass media internationala, pe canale cum sunt Discovery sau alte canale de acest gen, interesate de natura dar si de latura sociala a actiunii – probabil ca deja s-au facut pasi in acest sens.
Problema pe care o vad, in ipoteza fericita ca drumul se va realiza si va fi intr-adevar ecologic, este mentinerea lui ca atare, pentru ca nu va fi posibil sa se interzica localnicilor sa il parcurga cu alte tipuri de vehicule, respectiv acelea pe care si le vor putea permite – inclusiv agentii economici. Optimismul imi spune insa ca, pana se va realiza drumul, vehiculele electrice se vor ieftini sensibil, desi pe plan global se va acutiza problema retelelor de transport a energiei electirce, care va trebui sa preia energia pe care o consuma vehiculele care utilizeaza carburantii actuali.
Stimate Bontoiu,
varinata cu drumul „ecologic” de la Nufaru la Sulina este „moartea Deltei” , masinile de orice fel n-au ce cauta in Delta, propulsarea electrica a ambarcatiunilor fiind singura varianta insa cum ramane cu vasele maritime care circula in continuare cu pacura , fumul negru degajat de acestea fiind vizibil si nociv.
Delta poate fi protejata numai daca „ingreunam” artificial accesul catre ea iar localnicilor trebuie gasite solutii alternative de la parasirea, mutarea in alte zone pana la activitati de turism ecologic.
N-am vazut si n-am auzit de nici o activitate de ecologizare din partea autoritatilor locale, sunt mormane de gunoi in Delta, fiecare asteapta sa vina cineva sa rezolve, localnicii in schimb se ocupa de branconaj si maresc vanzarile din birturi.
Trebuie stopata orice fel de constructii noi, sunt deversate sute de mii de mc ape menajere fara a fi purificate.
Renaturarea zonelor agricole si decolmatarea canalelor trebuie sa fie si ramana singurele activitati, restul redus la un turism ecologic strict reglementat, pescuitul industrial oprit cativa ani complet pana isi revin populatiile de pesti, numai pescuitul sportiv in regim catch § release, adica prinde si da drumul trebui sa ramana permis.
Delta trebuie redata naturii si doar intr-o anumita masura omului.
Da, dle Hans de acord cu cele afirmate. Cei care vor drum sa bata delta cu piciorul cateva luni sa vada cum traiesc localnicii si ce le trebuie ca sa nu mai plece din delta. Nu numai drumul este problema majora.
cred ca e mai putin probabil ca o rezervatie sa fie ucisa de turisti decat de lipsa lor, care lasa loc tuturor nelegiuirilor ce se petrec in zonele ferite de ochii lumii; in delta si nu numai;
iar propulsia electrica a barcilor nu rezolva tocmai problema propulsiei in sine, care ma tem ca face mai mult deranj decat fumul de pacura (ati zis pacura ?); iar fumul de la barci ma tem ca nici pe departe nu face atata deranj cat incendierea stufului, din motive de #taranimanui ferita de ochii lumii;
Chiar daca se face drum ecologic, acesta rezolva doar partial problemele economice si sociale ale deltei. Ar trebui sa detina bariera de intrare ca sa mearga doar masinile electrice, altfel cine le verifica. Personal as face acest drum doar pentru nevoile locuitorilor. Restul turistilor doar pe biciclete. In delta ca o rezervatie a biosferei, si aci va corectez, nu are ce cauta turismul de masa, ci doar cel pentru natura si stiintific.4 In plus, numarul lor trebuie limitat daca se constata degradari de biodiversitate. In alte tari, exista un numar limita pe an, daca se depaseste, turistul este programat pentru anul urmator. Vorbim de dezvoltare sustenabila pe hartie dar in realitate nu se face nimic. Cititi despre indicatori sustenabili in turism, denumiti ETIS, creati la nivel european si veti vedea ca in Ro nu se aplica nimic. Noua ne plac vorbele goale.
Subscriu.
Delta nu are probleme. Delta este ea o problema.
Nu merge cu jumatati de masuri: ori se accepta distrugerea sa completa, ori protejarea sa stricta.
Mai degrabă un drum costruit pe piloni. Mai îngust, mai scurt/direct, mai puțin mortal pentru faună.
Mi se pare o propunere excepțională provenită dintr-o bună cunoaștere și înțelegere a zonei și din folosirea competenței în sprijinul unei viziuni.
Se pare însă că e nevoie de o ,,șosea” care să ducă această soluție la cine trebuie. Cum ar putea fi promovată?
orice drum modern in delta va duce la: explozia cumpararii de teren si constructie de cabane, case de vacanta, pensiuni (nu ca n-ar fi destule dar se poate si mai rau).
Principala problema in delta este nu neaparat numarul mare de turisti ci numarul mare de barci cu motoare de neam prost si case de vacanta, multe si mari. Sa nu uitam ca pe vremea comunismului numarul de turisti zic eu ca era mai mare dar 80% locuiau la cort sau localnici si impactul era infinit mai mic.
Toate deltele lumii au fost distruse incepand cu constructia de drumuri. Pe urma a venit infrastructura cu toate beneficiile ei. E un proces natural sa-i zic asa. deltele sunt ecosisteme extrem de sensibile unde turismul de masa trebuie foarte bine controlat, ca sa nu zic restrictionat. Una din principalele restrictionari este accesul dificil care face ca orice sa fie mai scump.
Problema nu este ca vor circula doar masini elecrice pentru ca nu poluarea de pe teava de esapamant e principala problema. Pun pariu ca aproape imediat se vor accepta si cele hibride. Nu-i frumos sa ai o casuta in mijlocul deltei unde sa ajungi cu masina persoanala? Ce mare lucru o casuta acolo? Sa vezi cand or aparea cartiere de bungalow-uri de-a lungul drumului. Cand mii de oameni cu influenta vor avea case acolo punem pariu ca pana la urma vor fi trase retele electrice, gaze, drumuri de acces secundare asfaltate, magazine de proximitate si altele. Vor incepe sa puna presiuni pe primari sa faca tratamente contra tantarilor si alte grozavii d-astea. Se intampla deja la Snagov si in alte parti dimprejurul Bucurestiului.
La cum ne miscam delta e deja compromisa si va fi distrusa din pacate bucatica cu bucatica. Un drum n-ar face decat sa accelereze distrugerea.
Geologia deltei (totul e nisip) nu permite constructia de sosele decat cu investitii foarte mari de consolidare a solului. Traficul existent nu permite amortizarea investitiei si ca sa fim ecologisti pana la capat traficul nu trebuie incurajat, nu trebuie sa existe de fapt. Statii de incarcare pentru 500 de automobile!?! Automobilele cui? Locuitorii zonei sunt saraci, nu vor avea bani niciodata sa-si cumpere masini electrice. Nici restul romanilor nu prea au. Si cine va veni cu masina electrica in delta si de unde stiindu-se ca autonomia acesteia este scazuta. In orice caz smecherii de azi si de maine vor veni cu SUV-uri mari cu ICE, daca vor avea drumuri. Acum isi lasa masinile la Mahmudia sau altundeva ceea ce e bine. Delta nu are nevoie de mai multi oameni, ci de mai putini, daca vrem ca impactul poluarii de orice fel asupra zonei sa fie cat mai redus. Depopularea este un fapt cert si nu mai poate fi oprita. Toti tinerii pleaca si nu se mai intorc. Nu au de ce si la ce. Turismul si agroturismul sunt sezoniere iar sezonul e foarte scurt, subzistenta doar. As vedea rentabil doar turismul de lux pentru ca in delta nu poti aduce mase mari de turisti, e o fundatura, greu accesibila, greu sustenabila. Doar investitii si programe pentru turisti cu bani multi pot avea succes financiar. De la restul care vin la camping si beau bere pe plaja nu obtii profit din care sa faci ceva si pentru delta. In conditiile actuale cand se pune mare accent pe ecologie si pe protectia animalelor si plantelor orice alta activitate din delta (agricultura, exploatare stuf, exploatarea piscicola) s-a oprit sau se va opri ceea ce face ca toate localitatile de acolo sa fie condamnate la pieire. Ceea ce se si intampla. Asa cum am zis si mai devreme, sezonul turistic scurt (ma. 4 luni pe an, uneori si mai putin) nu permite obtinerea de venituri necesare pentru un trai decent. cu atat mai putin pentru prezervarea diversitatii naturii acolo. Deci sa recapitulam. Pentru max. 5000 de locuri de cazare cat exista in delta plus inca vreo 5000 care vin pe Dunare cu vase de croaziera din vestul Europei (pe astia nu-i punem la socoteala pentru drum) nu are sens sa construiesti o sosea. Si in nici un caz nu trebuie sa iti propui sa cresti numarul de turisti in delta daca esti un ecologist adevarat. pentru ca o sosea nu va insemna si o colectare mai buna a deseurilor si a gunoaielor, un control mai strict al noilor constructii sau multe si multe alte lucruri a caror nerespectare fac ca Romania sa fie mai murdara si mai poluata decat alte tari din Europa.
Exista alte posibilitati de a castiga de pe urma Deltei, fara a afecta ecosistemele. Desigur, s-ar castiga dar nu s-ar face averi.
Nu ma pot opri insa sa spun ca foarte probabil, destul de curand, Delta se va transforma intr-o baltoaca urat mirositoare si fara viata pe malurile careia vor inflori vile uriase spre care va duce o sosea cu cel mai mare pret pe km din istoria omenii.
Olandezii ar putea sa traga chiar si o autostrada pe acolo, nu uitati in gura celor carora tocmai li s-a surpat hautostrada unica dar foarte prost facuta – ca pentru ei, vagaunarii din fundatura Europei.
Drumul trebuie prevazut cu garduri, bariere si puncte de paza. Trenulețul e exclus.
Taxa trebuie sa fie prohibitiva pentru masinile poluante, cu excepțiile de rigoare – si pentru șalupe!
Unde anume ar trebui sa se deplaseze cetatenii Deltei pe acest drum si de ce?
Si o alta intrebare (:-)): in conditiile in care autostrazile Romaniei se chinuie de decenii, pe trasee cunoscute si fara mari probleme tehnice, ce anume ne-ar indreptati sa credem ca un astfel de drum care traverseaza o zona mult mai dificila si are obiective mult mai mari, ar putea sa se finalizeze intr-o perioada omeneasca optimista (20-30 de ani)?
Stimate tantare, in interiorul ariilor protejate nu se fac garduri, sunt borne de marcare si garduri electrice marginale pt.ca animalele salbatice sa nu intre in gospodariile oamenilor. Vedeti ca la autostrazile ce trec prin parcuri nationale au tuneluri de trecere pentru salbataciuni.
Un articol bine-venit, intr-un moment in care se pot face multe pentru Delta.
Cine nu a fost acolo nu poate intelege ca lipsa mobilitatii pentru locuitorii ei este o mare problema.
Saracia instalata din cauza lipsei de mobilitate face ca degradarea Deltei sa fie aproape fara de sfarsit.
Este imposibil sa nu remarci frumusetea si salbaticia acelor locuri care ar trebui conservata si valorificata in acelasi timp.
Acum este momentul optim pentru a gandi si a pregati efectiv o varianta de lucru – finantarea se poate atrage dar cu adevarat va trebui sa existe un management al zonei protejate –
Delta Dunarii ramane o adevarata bijuterie a Romaniei si a Europei
S-ar putea face si acest drum, cu conditia ca el sa fie parte a unui set de masuri care sa implice sectorul de afaceri.
Daca se doreste mentinerea populatiei locale pe loc, asta inseamna atat cresterea veniturilor, cat si diversificarea lor. Drumul in sine, el singur, nu va genera nici venituri suplimentare, nici diversificare.
Dupa umila parere a mea, primariile, sectorul de afaceri si guvernul ar trebui sa se aseze la masa discutiilor si sa gandeasca o reforma reala, pragmatica. Adica, sa gandeasca masuri fezabile, nu cum a fost pana acum – dorinte chinuite asternute pe hartie si fara sorti de a fi indeplinite vreodata.
Poate ca PNRR ar fi o sursa de finantare, dar eu unul nu m-as lega de ea, ci de capitalul privat. Insa, inca o data – trebuie gandite masuri realiste impreuna cu sectorul de afaceri. Am unele indoieli ca asa ceva este realizabil in Republica Socialista Romania de astazi.