Flamboaiantul ideolog rus Aleksandr Dughin este un protagonist frecvent al investigațiilor jurnalistice privind cauzele care stau la baza politicii externe recente a Moscovei. Cu barbă lungă, cu voce sonoră și extrovertit, Dughin este un vorbitor telegenic care se potrivește cu stereotipul filosofului rus arhetipal. El poate fi multe lucruri pentru ascultătorii săi – un Dostoievski modern, un Troțki de dreapta, un călugăr ortodox, un al doilea Rasputin sau un Tolstoi alternativ.
Dughin este un poliglot foarte citit care se poate exprima în mai multe limbi. Este versat în teoria socială, literatura ezoterică și filosofia normativă. Opiniile sale politice variază de la teoria civilizației a lui Samuel Huntington la satanismul lui Aleister Crowley, de la sindicalismul de extremă stânga la tradiționalismul de extremă dreapta, de la principiile ultra-reacționare, la ideile nonconformiste radicale.
Dughin a fost etichetat drept conservator, marxist, imperialist, fundamentalist, geopolitician și multe altele. Cele mai multe dintre aceste etichete sunt potrivite într-un fel sau altul, dar în sine sunt inexacte. Pentru a-și descrie propria ideologie, Dughin a introdus noi construcții precum „neo-eurasianismul” sau „a patra teorie politică” pentru a impresiona cititorii din Rusia și nu numai.
Dughin este, de asemenea, un vorbitor și un partener de dialog captivant. În conferințe, talk-show-uri și interviuri, el apare ca fiind limpede, elocvent și sociabil. Își recunoaște deschis poziția nihilistă extremistă. Dughin face apel deschis la o revoluție antiliberală globală, prezice sfârșitul ordinii internaționale și explică cu ușurință motivele dezgustului său față de Occident.
În anii 1990, Dughin s-a prezentat în mod deschis ca fiind fascist. El i-a lăudat în mod repetat pe reprezentanții național-socialismului german și pe aliații acestuia. Cu toate acestea, recent, Dughin s-a abținut să își exprime public simpatia pentru fascismul istoric european. În schimb, el se prezintă acum ca fiind un „antifascist”.
Producția de texte a lui Dughin și a diferitelor sale grupuri de reflecție din ultimii 35 de ani a fost enormă. Dughin și co. au publicat zeci de cărți în diferite limbi, au scris sute de articole și au difuzat mii de declarații scrise, audio sau video printr-o varietate de mijloace de comunicare rusești și non-rusești, forumuri publice și rețele sociale. Volumul extraordinar, numeroasele traduceri și cantitatea amețitoare a declarațiilor lui Dughin – deci nu superficialitatea, calitatea îndoielnică și afirmațiile bizare – l-au făcut celebru.
Astăzi, Dughin este recunoscut în întreaga lume ca un reprezentant major al gândirii politice rusești contemporane. Omniprezența sa publică, declarațiile sale belicoase și abilitățile sale retorice i-au determinat pe mulți observatori să îl considere unul sau chiar creierul din spatele renașterii imperialismului rusesc și al virajului antioccidental al Moscovei. În ultimii 15 ani, Dughin a fost etichetat, printre altele, drept „creierul lui Putin” și „cel mai periculos filosof din lume”.
Dar, rolul lui Dughin în noua agresivitate a Kremlinului, în general, și în războiul ruso-ucrainean, în special, este mai complicat. Contrar a ceea ce este adesea prezentat, Dughin nu este nici un filosof inovator din punct de vedere intelectual, nici un ideolog cu acces direct la Kremlin. Îi place să se prezinte ca fiind ambele și este lăudat de susținătorii săi ruși și non-ruși ca un gânditor profund cu legături cu conducerea Rusiei. În mod ciudat, unii dintre criticii săi iau și ei aceste afirmații ca atare.
Cu toate acestea, declarațiile filozofice și ideile politice ale lui Dughin sunt doar traduceri sau reformulări rusești ale unor discursuri filozofice antiraționaliste și anti-individualiste mai vechi, non-rusești. Oricine este familiarizat cu geopolitica clasică, tradiționalismul integral, ocultismul internațional, revoluția conservatoare germană, postmodernismul francez, Noua Dreaptă europeană și unele alte școli de gândire alternativă va avea constant o experiență de deja vu atunci când îl citește pe Dughin.
Cititorii care nu sunt familiarizați cu concepțiile exaltate ale celor ce l-au inspirat pe Dughin din perioadele pre, inter și postbelică îl pot percepe ca pe un filosof rus original. Dar, ceea ce proclamă el ca fiind teoria sa „neo-eurasiatică” sau „a patra” teorie este doar copy/paste din unii teoreticieni și filosofi controversați și/sau marginali din odiosul Occident. Ghiveciul de fantezii nihiliste, vise fasciste și scheme totalitare al lui Dughin conține puține lucruri noi pentru cercetătorii ultranaționalismului, antidemocratismului și iliberalismului non-rus.
O concepție eronată la fel de răspândită se referă la influența directă a lui Dughin asupra procesului de luare a deciziilor politice din Rusia. Este adevărat că unele persoane apropiate lui Putin, cum ar fi colegii săi de cursă lungă din KGB, Viktor Cherkesov și Vladimir Yakunin, au manifestat un interes ce se poate documenta față de scrierile lui Dughin.
Celebrul adjunct al lui Putin, secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, s-a referit odată, într-un interviu, la ideile geopolitice ale lui Sir Halford Mackinder. Este posibil ca Patrușev să fi aflat despre geograful britanic de la Dughin, care l-a popularizat pe controversatul explorator al lumii în Rusia în anii 1990. La începutul secolului al XX-lea, Mackinder afirmase că oricine ar fi controlat așa-numitul „heartland”, adică teritoriul Federației Ruse de astăzi, va conduce lumea.
În trecut, unele dintre declarațiile extreme ale lui Dughin au anticipat retorica propagandiștilor Kremlinului de astăzi. În 2014, într-o infamă prezentare video, Dughin i-a îndemnat pe ruși să „ucidă, ucidă, ucidă” ucraineni. În 2015, el a proclamat: „Războiul este patria noastră, elementul nostru, mediul nostru natural și original în care trebuie să învățăm să existăm în mod eficient și victorios”. Și alte declarații mai vechi ale lui Dughin păreau cândva scandaloase, dar sună contemporan în Rusia de astăzi.
Cu toate acestea, congruența din ce în ce mai mare dintre discursul lui Dughin și retorica Kremlinului, mai ales începând cu 2022, nu trebuie suprainterpretată. O apropiere tot mai mare este evidentă, dar nu este suficient pentru a pretinde o cauzalitate directă între ideile lui Dughin și politicile lui Putin. În ultimele decenii, Dughin a dovedit că a prezis evoluția Rusiei post-sovietice mai bine decât mulți cercetători universitari. Cu toate acestea, el a fost mai mult un profet și un promotor decât un instigator sau un lider direct al acestor tendințe.
Începând cu anii 1990, Dughin și adepții săi au contribuit, după cum se recunoaște, la o otrăvire tot mai mare a discursului public și intelectual rusesc cu idei maniheiste, conspiraționiste și escatologice. Poveștile lor despre o dușmănie seculară a Occidentului împotriva Rusiei, despre inevitabila bătălie finală între puterile terestre tradiționale și puterile maritime liberale, despre infiltrarea societății rusești de către puteri străine etc. au contribuit la radicalizarea regimului și a politicilor lui Putin. În acest sens, Dughin și adepții săi au fost susținuți de zeci de alți scriitori și comentatori ruși reacționari, fasciști, rasiști și ultranaționaliști.
Împreună au realizat ceva similar cu așa-numita revoluție conservatoare germană din Republica de la Weimar din perioada interbelică. În loc să influențeze în mod direct partidele, politicienii, birocrații și diplomații, ei au creat o atmosferă în care represiunea violentă în țară și agresiunea armată în străinătate par firești. Puțini factori de decizie ruși repetă textual ideile lui Dughin și chiar mai puțini i-au citit cărțile. Având în vedere angajamentele anterioare ale lui Dughin față de fascism, doar anumiți oficiali ruși ar recunoaște că au fost impresionați de el.
Cu toate acestea, extrema dreaptă rusă în ansamblu a contribuit la pregătirea virajului anti-occidental al Rusiei în 2007, a invaziei Ucrainei în 2014 și a invaziei majore din 2022. Dughin și alți toboșari de dreapta similari au exprimat neobosit idei imperialiste, ultranaționaliste și paranoice anti-occidentale timp de peste trei decenii. Atunci când Putin și-a anunțat întoarcerea împotriva Occidentului, acum 15 ani, când a anexat Crimeea acum aproape 10 ani și a declanșat un război major acum aproape doi ani, multor ruși nu a fost nevoie să li se spună de ce Moscova a trebuit să facă acest lucru. Extrema dreaptă a Rusiei, cu Dughin ca patriarh filozofic, le explicase asta deja cu ani înainte.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Habar nu am cine e acest Dughin!? Dupa energia consumata pt a-l dobori as putea crede ca e o persoana importanta, si ca-i deranjeaza pe multi. Chiar incepi sa-l simpatizezi.
Oare merita sa-ti pierzi timpul sa-l desfintezi pe unu de care nu ai auzit niciodata si care nu te intereseaza?
Nu ati auzit d-voastra dar in anumite cercuri e f popular.Si intr-adevar e cam dement,nu a ajuns la nivelul lui Rasputin,evident, dar intr-o tzara a extremelor care e Rusia multe se pot intimpla.
Dughin este un șarlatan care promovează o ideologie pentru a justifica neo-imperialismul rusesc. Dar și progresismul ca ideologie vrea tot cam așa ceva, de exemplu Federația Europenă, tot un fel de neo-imperiu. Ba chiar și China, Turcia, Habsburgii, etc vor reînvierea dragelor lor imperii.
Așa că….mare atenție la șarlatanii ideologici… oricare ar fi ei….sunt extrem de periculoși….
Ce este “federația Europeană”? Un fel de imperiu pe dos, la care vor mai mulți să adere. Nesiliți de nimeni. Șarlatani sunt cei care eludează acest aspect.
„Federația Europenă” este, da, un imperiu „pe dos”. Și fiindcă nu se mai poate forma prin forța armelor( vezi Napoleon, Hitler, Stalin, etc) se încearcă varianta soft(prin bunăvoie…) dar cu o constrângere economică și politică. Totul este ca statele mici să renunțe la suveranitatea națională în folosul statelor mari ca Germania și Franța, care ar trebui sa fie state suzerane/conducătoare. Un fel de nou Sfânt Imperiu franco-german…
Falsati pe toată linia! Statele din vestul european nu și-au propus niciodată ceea ce afirmați.
Orice înțelegere, fie uniune, convenție, asociere sau angajare presupune o oarecare cedare de suveranitate sau renunțare la drepturi, în vederea obținerii unor avantaje. Dar cedarea nu se face față de un alt membru, ci față de structurile unionale: CJUE sau Parchet, unde fiecare țară are reprezentant.
Asta e UE. Ca ar fi o mască pentru un sfânt imperiu dovedește necunoaștere și prejudecată.
În Comisia Europeană fiecare stat membru are câte un comisar. Germania cu 84 milioane are unul, România cu 22 milioane tot unul. În Consiliul Șefilor de State aceeași situație, iar aici deciziile se iau în unanimitate, fiecare șef de stat având drept de veto. În sfârșit, în Parlamentul European Germania și Franța sunt cel mai slab reprezentate: au pentru fiecare milion de locuitori puțin peste un parlamentar, în vreme ce România are 1,5 parlamentari. România împreună cu Polonia și Ungaria au mai mulți parlamentari decât Germania, deși au mai puțini locuitori.
Nu există nicio pârghie prin care Germania sau Franța să poată impune ceva vreunui alt stat.
Cred că nu sunteți bine informat. În mult dorita Federație Europeană va fi vot majoritar.
Ce va fi nu e totuna cu ce este. Pentru vot majoritar trebuie mai întâi să-și dea acordul toți comisarii și șefii de state.
Și oricum ar fi votul majoritar, tot nu poate vota Germania în locul României. Unde e atunci cedarea de suveranitate in favoarea Germaniei și Franței? În ce anume constă această cedare? Explicit și la obiect, nu Blabla!
@Hantzy imperiile au disparut dupa Al Doilea Razboi, chiar daca unele puteri europene au ramas in tarile odata exploatate. Asta nu inseamna ca UE, sub presiunea Frantei si Germaniei, nu are ca scop transformarea administratiei intr-un supraguvern (federalizare) care sa controleze nu doar anumite institutii (justitie, banci, etc) ca pana acum, ci si guvernele nationale. Este ceea ce s-a incercat acum mai multi ani, atunci cand au vrut sa adopte o constitutie europeana. Astazi dimpotriva, sunt state vestice care se gandesc la o UE cu mai multe viteze de integrare, ceea ce ar fi in defavoarea statelor din est, precum Romania.
Este foarte normal ca într-o asociere anumiți membri să capete o mai mare influență decât alții. Și de obicei membrii “mari” au acest avantaj. Doar nu vreți ca Malta să aibă mai multă influență decât Franța în UE sau Portugalia mai multă influență decât SUA în NATO. Dar de aici până la controlul guvernelor naționale e cale lungă.
Ideea unei Europe cu două viteze nu e tocmai rea. În Germania se aplică demult în educație: copiii cu un ritm de acumulare mai scăzut sunt îndreptați în ciclul gimnazial spre școli reale, alții spre cele teoretice, unde ritmul de învățare este mai alert. Și unii și alții pot ulterior studia.
Cine nu poate să țină pasul și nici nu vrea să fie învățat (căci știe el mai bine), are dreptul să rămână în urmă.
Desigur cu totii stim cum a fi Profet in tara ta nu este sinonim cu a fi un Profet universal .Dughin nu a profetit nimic din ceea ce pateste chiar acum Rusia .Dughin nu a profetit nici cum, fuga e rusinoasa dar sanatoasa, de prin imprejurimile Kievului , nici cum a cuceri Ucraina ,cu uniformele aflate in valijoare , nu este posibil ,cum nu a profetit nici retragerea Armenilor din Nogorno sau distrugerea in intregime a Fisiei Gaza si nici iminenta plecare a palestinienilor catre Sinai .Dughin nu a profetit nici decuplarea intregului Occident si a Europei, in special ,de Rusia si nici aparitia sanctiunilor ce au prabusit 100 de ruble la un dolar cum nu a profetit nici aderarea tuturor natiunilor Europene nonUE la UE. Dughin o fi vrut el sa fie aidoma,ca nu degeaba isi asorta barba cu restul ,lui Rasputin sau Tolstoi ca de Puskin nu poate fi vorba dar nu a reusit decit sa regrete , acum cind gindurile il bintuie , tot ceea ce a crezut ca fiind normalitate . Intoarcerea Rusiei impotriva Occidentului nu este decit o autopacalire a sefului de stat ce si-a dorit sa devina aidoma lui Petru cel Mare si nicidecum aidoma lui Dostoievski. Din interior si din exterior lui Putin i-a fost cultivata aceasta naratiune .Timp de zeci de ani Occidentul si Germania s-au jucat de-a baba oarba sau de v-ati ascunselea cu Putin .Marturie stau cei ce inca mai cad de pe la etaj sau cei ce i-au vindut lui Putin nemurirea rachetelor „hidrosonice ” asa cum le-a numea recent Trump . Cine inca mai crede ca Putin a fost intelept ( sa nu ne asociem cu cei care inca mai cred ca Orban a devenit „turcitul”)si UE o fost cea din urma „ proasta „ se inseala amarnic .Tot ceea ce se intimpla are o singura directie numita intregirea spatiului European ce va cuprinde ,ca un intreg ,toate natiunile Europene .Nu trebuie uitata nici dorinta europenilor de a defederaliza Rusia .
Heartlandul nu este numai Rusia ci impreuna cu Orientul Apropiat si Mijlociu, care iata ca incearca sa se apropie intre ele, deci un fel de neoeuroasianism, la care trebuie sa fim foarte atenti.
Asa se scrie un text, informat, clar si concis, de catre un bun cunoscator al fenomenului, probabil cel mai bun. In general cei care scriu despre Dughin si dughinism, ca si despre alte subiecte conexe, ca ´traditionalismul´ anti-modern, isi ignora subiectele, chiar le e sila de ele, informandu-se din surse secundare si atingandu-le f. superficial, practic nu au idee despre continuturile lor reale. Nu au citit din Dughin decat pasaje extrase din lucrarile ( sau traducerile ) mai imp. – practica f. raspandita in mediul academic – , manualul ´clasic´ despre geopolitica sau ´a patra teorie politica´, lucrari oarecum ´exoterice´ si ideologice, pt. publicul larg.
Orice s-ar spune, lucrarile lui Dughin sau ale guru-lui lui imediat, A. de Benoist ( premiat in Franta, se zvonea ca avea cea mai mare biblioteca privata din Europa, specialistul nr. 1 in E. Junger ) sunt foarte erudite si totusi citibile ( Vu de droite, in trei mari volume, e o antologie uimitor de bogata in care se pot gasi informatii sintetice despre ganditorii si ideile Dreptei continentale si nu numai, o Weltanscauung intunecata si totusi fascinanta ), se pot gasi in ele foarte multe informatii valoroase despre ´cultura de dreapta´, in special ´rev. conservatoare´ germana ( Dughin e un expert si in H. Wirth, autor olandez putin cunoscut care a scris o lucrare monumentala despre ´Zorii umanitatii´, esentiala pt. ´arianism, influentata de Bachofen), putin cunoscute, eliberate de balastul academic obisnuit. Dughin, tr. adaugat, ca si de Benoist, e in primul rand un heideggerian ( a si scris vreo doua carti, daca nu a mai scris intre timp vreuna, despre Heidegger, care lamuresc multe din ´metapolitica´ acestuia ). Seria ´Noomahia´ ( un razboi al Ideilor, ´logos-urilor´, ce reia o tema rev.-conservatoare si spengleriana, de fapt din Istorismul german, aceea ca ´natiunile´, ´culturile´ sau civilizatiile au anumite Spirite conducatoare, intr-un razboi heraclitean perpetuu si ´metaistoric´, teza reciclata de Huntington, etc.), tot din ceea ce stiu, ajunsese la vreo saisprezece volume f. groase, de cca 5-600 pagini fiecare, in care ritmul nu slabeste si totusi concentrate, plus zeci de alte lucrari, putin accesibile, pt. ca nu sunt traduse, dar acc. cu ajutorul transl. ( care merge binisor pe rusa ).
Un adevarat labirint, un ´traditionalism postmodern´, oarecum un ´fascism de stanga´ (´national-bolsevism´) si un ocultism, cu ´logos-ul intunecat al Kybelei´ ( sau Durga hindusa ) in centru ( ceva ce cu siguranta traditionalistii si R. Guenon in primul rand ar fi respins cu dezgust, Evola – eminenta Neo-fascismului global – era f. sever cu ´maoismul´ Noii drepte si in ultima perioada avea o orientare pragmatica pro-atlantica si anti-sovietica, etc. ), un deconstructivism si o simbolistica ´nocturna´ infl. de G. Durand, condimentate cu un ´satanism´( asa-zisa ´Left-hand-path´) voit scandalos, ca intreaga sa personalitate ( ´satanismul´ are traditie in Rusia, la ganditorii ´epocii de argint´ ), justificat prin expresii paradoxale precum : ´daca bunele intentii paveaza drumul in iad, relele intentii il paveaza pe cel in rai´, etc., experiente deprinse in ´Cercul (avangardist) Yuzhinsky´, v. teza f. valoroasa a lui Jafe Arnold: Mysteries of Eurasia: The Esoteric Sources of Alexander Dugin and the Yuzhinsky Circle. Dar sursele lui Dughin, cum bine se precizeaza, sunt occidentale, Dughin a fost folosit pt. ´export´, pt. gusturile ´Occidentului decadent´ si pt. ´nazistii´ occidentali ( nazismul are, tr. recunoscut, o influenta morbida in unele cercuri artistice decadente, ca o contra-cultura extrema si, evident, cu putine legaturi cu nazismul propriu-zis, o imitatie si o perversiune, impreuna cu un nietzcheanism vulgarizat, cum se intampla in asa-zisul ´accelerationism´ ultralibertarian, post-anarhism etc. ).
Despre cat de periculoasa e aceasta contracultura vb. dnul A. Gosu (tot un cunoscator de clasa), care povesteste undeva ca pe masura ce expunea studentilor tezele dughiniste acestia se indragosteau de Dughin si dughinism, caricaturizarea, ridiculizarea, risca sa starneasca reactii adverse, la contactul direct. O. de Carvalho, un alt guru autoinventat, de raza intercontinentala, expert absolut in orice, amic bun al lui S. Bannon ( autointitulat ´leninist´ de dreapta ) si mentor al lui Bolsonaro, ultras catolic si astrolog, ex-´traditionalist´ pocait, a avut o disputa celebra cu omologul lui rus, disputa in care unii conservatori ´seriosi´ (si de la noi , Carvalho era tradus la noi pe site-ul ala extremist , clonat dupa Breibart, dar disputa geopolica a secolului a fost tradusa cu surlwe si trambite la Humanitas, cu prezentari generoase, cica Olavo ar fi fost un mare rationalist si alte mostre de ignoranta academica ! ) au vrut sa-l dea castigator dar despre care cineva spunea cu haz ca, prin comparatie, Dugin a parut cel decent – Carvalho insusi a sfarsit prin a-i da dreptate lui Dughin iar dusmania s-a transformat in prietenie.
Dughin e un Spengler rus, postmodern si se stie ce influenta formidabila a avut Spengler in avangardele europene. Iar pt. diversi ´politologi´ care discuta din afara despre dughinism/putinism: despre ceea nu poti sa vorbesti e mai bine sa taci.
Superb, va multumesc pt. lamuriri,ca si restului forumistilor care au postat aici.
Interesanta analiza, dar exista un lucru care pe mine ma nedumereste profund: faptul ca nationalistii ca Dughin , din Rusia si din alte tari, sunt calificati ca fiind de extrema dreapta. Probabil ca asta vine din faptul ca ei au cu totii idei similare cu fascismul si nazismul, care sunt considerate si ele de extrema dreapta. Ceea ce este ciudat cand te gandesti ca atat nazismul cat si fascismul sunt bazare pe idei socialiste, deci de stanga. Musolini o a fost un socialist convins inainte de a se supara pe colegii sai si a infiinta miscarea fascista. Si sa nu uitam ca termenul de nazism, vine de la prescurtarea denumirii oficiale a partidului lui Hitler, si anume National Socialist.
Idelile lui Dughin sunt nationaliste, si de sorginte socialista ( pana la urma vorbim de un om nascut si crescut in Uniunea Sovietica, care , ca si putin are capul plin de ideii de stanga, nu de dreapta). Practic, omul este un nationalist socialist.
Socialismul si fascismul sunt foarte similare, caci au in comun ideea fundamentala ca interesele si binele societatii, ale colectivitatii, deci ale statul , sunt mai importante decat interesul sau binele oricarui individ , care deci poate fi sacrificat in numele interesului superior al statului. Aceasta idee/doctrina a dus la ororile comuniste si naziste, deopotriva. Si este aceeasi doctrina pe care se bazeaza Putin cand pune pumnul in gura oricarui contestatar, la fel cu se intampla si in Romania (national) comunista.
Deci, ori ar trebui da acceptam ca nazismul, fascismul si admiratori precum Dughin sunt de fapt de extrema stanga, sau ca socialismul si comunismul sunt si ele de extrema dreapta (ceea ce nu prea are sens).
Dar, in orice caz, dupa parea mea, actuala diferentiere nu prea are consistenta logica.
Dilema m-a preocupat și pe mine: ce e stânga, ce e dreapta? Concluzia la care am ajuns: individualitatea este de dreapta, comunitatea de stanga. Deschiderea si toleranta sunt de dreapta, uniformizarea și închistarea sunt de stanga.
Fiecare aspect are insa nuanțe diferite, iar individualitatea (care este de dreapta) poate lua forme abjecte: rasism, discriminare sexuală, naționalism, xenofobie, iredentism, misoginism, feminism. Asta e extrema dreaptă. Ei consideră societatea ca fiind un mediu creat doar pentru anumiți indivizi, oarecum superiori celorlalți, după niște criterii cel puțin chestionabile și considerate unilateral singurele valabile.
Sau uniformizarea în concept duce uneori la forme activiste contrare: fie obligativitatea celor “altfel” de a se conforma normelor stabilite de majoritate (de exemplu căsătoria heterosexuala), fie excludere și segregare (toaletele diferite pe criterii rasiale).
Diferenta dintre centralismul de stat de stanga (comunist) si cel de dreapta (fascist) consta in forma de proprietate a principalelor mijloace de productie, respectiv de stat (proprietate comuna) si privat (proprietate individuala sau de grup). Deci neomarxistii ar fi in cea de a doua categorie, ca si fostii comunisti….
> Ceea ce este ciudat cand te gandesti ca atat nazismul cat si fascismul sunt bazare pe idei socialiste, deci de stanga.
Presupoziția că fascismul sau nazismul ar fi „bazate pe idei socialiste” e falsă; deci singurul lucru ciudat e cum v-au intrat în cap asemenea idei complet rupte de realitate. E ca și cum mi-ați spune că e „ciudat” că șoarecii se înmulțesc în mod asexual.
Aici nu-i vorba despre Burebista, Attila sau Moctezuma, despre care se poate spune orice din cauza vidului de dovezi documentare: Și Mussolini, și Hitler au scris cărți, discursuri, se știe pînă în cele mai mici amănunte ce știau, ce credeau, cînd și cu cine s-au aliat, cine i-a adus la putere, etc.
> au in comun ideea fundamentala ca interesele si binele societatii, ale colectivitatii, deci ale statul , sunt mai importante decat interesul sau binele oricarui individ
în ORICE doctrină POLITICĂ primează interesul societății în ansamblu nu a individului, pentru că ăsta e domeniul de interes al politicii. E ca și cum te-ai revolta că un entomolog e interesat mai mult de insecte decît de mîntuirea sufletului.
Diferența dintre o filozofie politică liberală și una totalitară nu e că prima e axată pe „individ” și a doua pe „comunitate”, ci faptul că cea liberală își recunoaște limitele; nu pretinde că poate să-i facă pe oameni fericiți sau împliniți, ci doar că poate să le garanteze libertatea individuală și respectarea contractelor – în varianta de dreapta a liberalismului – și școli, drumuri, spitale, bună guvernare și apă caldă – în varianta de stînga ;-).
Dughin acest modern Aglie pseudocontele de Saint-Germain, sarlatani care vand iluzii si gasesc prosti mai stupizi decat ei care chiar au puterea sa incerce alchimia transformarii mizeriei sovietice in aur imperial.
Excelent si bine documentat articol,va multumesc si felicitari!!
Cred ca in afara de mult prea mediatizatul Dughin ar fi trebuit sa fi scris un pic si de filozofii nationalist-ortodocsi mai putin nebuni care merging pe linia filetismului si panslavlismului clasic au proclamat catehonul Statul Rus (incarnat in persoana suprema echivalentul tarului din vremurile contemporane, Putin) Aparatorul Adevaratei Morale in fata satanismului occidentului decadent, a lui Arkadi Maler &comp.Oricum acesti ginditorii sint prin definitie extremisti dupa cum Rusia e patria extremelor.
Trist este faptul ca in spatele aripii dure a ortodoxiei romanesti care se opune (evident mai mult sau mai putin pe fatza) liniei pro occidentale, pro democratie si pro ecumenism impuse de patriarh se aduna tot mai multi romani eurosceptici anti americani si anti UE care cred ca Putin reprezinta ‘Binele” in acest conflict urit.La fel si in Europa.Nu cred ca multi dintre acestia sint de acord 100% cu ideile si doctrina lui Dughin dar filetismul rus si panslavismul isi cistiga tot mai multi adepti in tarile ortodoxe si nu numai in ele.
Oricum traim vremuri urite si e clar ca Rusia de astazi e sub umbra extremei drepte.
PS: extrema dreapta care profita de greselile (intentionate sau nu,this is the question) politicilor UE care parca isi da cu stingu-n dreptul, vorba romanului.
Ideile nu sunt rusesti, dar Dughin este. Prin urmare, practica plagiatul. Arunca ideile pe piata, fara sa citeze sursa. Este omul perfect pentru mass-media si incurcat mujicii.
In fond, este doar un instrument al KGB, utilizat impotriva reformei si pentru revenirea imperiului. Nu importa ce culoare politica are imperiul. Doar sa revina!
Rusii au fost intoxicati cu astfel de materiale 30 de ani. Dughin e doar virful. Si din cauza asta, printre altele, accepta abatorul de rusi din U. Nu i s-a dat suficienta atentie (lui si ideilor vehiculate de militaristi).
Pentru ca indiferent ce idei sustine (dreata, stinga -extreme,normal-, nihilisti etc. Dughin este un promotor al imperialismului si militarismului rusesc.
Daca Putin este ultimul genghishid, apoi Dughin este ultimul filozof de peșteră. Daca analizezi gândirea (mentalitatea) mujicului Dughin, nu ai cum sa nu vezi că există motiv să crezi că aduce ostilitate, barbarie și terorism in mod inevitabil. Din punctul meu de vedere, mujicul Dughin nu este câtuși de puțin progresist. Nu e de mirare că nu există deosebire între mesajul lui, cel al Dictatorului Roșu și chiar Ivan cel Groaznic. De fapt, anti-occdentalismul intelectualilor ruși are o istorie lungă. Rădăcinile se afla in pan-slavism, un proiect politic cu vechi titluri de ură. Acest proiect, conceput de Trubezkoy, care trăia în exil, l-a fascinat pe Dughin. De menționat că mulți din acei scriitori exilati aveau o viermanoasa fibra anti-occidentala. Mulți visau reunirea tuturor ortodocșilor sub dominația Rusiei și prin cucerirea Constantinopolului și a Ierusalimului. Dughin gândește ca un tâlhar sui-generis. Dughin vrea de fapt ca Rusia putinista sa refacă Imperiul Mongol Ginghishanic din sec. al 13-lea. La urma urmei, ce fel de stat este Rusia? O intinsoare primitivă! Cu nume furat de la romeii bizantini. Cu o capitală fondata de mongoli. Cu identitatea, cultura, religia, alfabetul furate de la „tatăl tuturor orașelor rusești” (Kiev). Cu un stat construit de mongoli. Cu un Kremlin (cuvânt mongol) construit de italieni. Nimic muscalesc. Nimic slav. Mă întreb, de unde aceasta pornire oarbă împotriva umanității? De unde aceasta înverșunare criminala împotriva dreptății, libertății? Din ce izvoare infecte aceasta duhoare Dughinista? De unde aceste porniri demonice? Dughinismul de acolo vine, din atitudini dușmănoase, din manifestări Imperialiste, din toți afluientii plini de ura, ranchiuna și răzbunare. Nimic de mirare. Nu exista o mai grețoasă și nerușinată ființă care să răstoarne tot ce are omenirea mai prețios. Nu exista aberație mai mare decât acest filozof de chiuvetă. Dughin este lipsit totalmente de sentimente umane. Dughin este ortodox doar cu numele. In fine, Dughinismul a colectat ca o cloaca pestilențiala toate urile, toate prejudecățile, toate patimile. Panteonul filozofilor neconvertiti la civilizație poate fi completat cu numele Dughin. Numai în țările barbare poate sa se nască un asemenea „filozof”.
Dughin e un caraghios, un ghiveci filozofic ritos si aparent flamboaiant, dar in realitate gaunos si plagiator. Oricum fabulatiile sale sunt deosebit de periculoase si au dus rusia inapoi intr-o amestecatura de epoca tarista, comunista si post-comunista, o struto-camila. O dementa totala cu astfel de „filozofi”… numai razboi, moarte, deportari, asasinate, zero dezvoltare, zero progres.
Ar putea fi un Paunescu al rusilor – si seamana fizic cu Paunescu.
Cenaclul Flacara in varianta ruseasca tocmai se desfasoara din plin, insa intr-un soi de re-re… cu expandabili ramasi in PUTERE si detinand in mod anormal Rusia lui Putin.
(la el participa intreg comitetul central, armata, securitatea si ministerul de interne, si toti de-a valma, intr-o unitate de monolit, la fel ca in Germania Nazista)
Cine este Dughin? Este personajul mult admirat si adus in Romania ca sa tina discursuri si sa-si lanseze carti, de catre Adrian Nastase, Calin Popescu Taricranu, Victor Ponta si altii. Si acum este mult admirat in tacere de multi alti politicieni si oameni de cultura romani, numai ca acum, avand in vedere ceea ce s-a intamplat in partea de est a Europei, incepand cu 24 februarie 2022, adica atacul asupra Ucrainei, acestia tac si ofteaza, caci lucrurile nu prea au iesit cum sperau ei. Spera si acum ca intr-o zi sa ii ridice lui Dughin si lui Putin statui prin Bucuresti si nu numai. Dar spera degeaba. Soclul statuii lui Lenin din Bucuresti, din Piata Presei Libere, ramane cu aripile care l-au inlocut pe celebrul criminal dictator si lider al revolutiei bolsevice. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Dughin este un pacalici. Rolul sau esta acela ca spre deosebire de o banda de mafioti un stat pradator are nevoie si de o gargara ca sa-i justifice politica. Iar aceasta gargara este o teorie fantezista, sincretica, inconsistenta si criminala care ca sa nu se vada astfel trebuie ambalata cat mai erudit, stiintific etc. Iar aceasta gargara nu e buna nici macar ca sa intelegi reactia statului pradator, neavand caracter programatic. In actiune statul pradator (de fapt un stat luat prizonier de o gasca fara scrupule) va folosi ce mijloace va crede de cuviinta la momentul respectiv. Asta e tot, nimic mai mult. Cine vrea ceva solid in mana sa citeasca Platon, Popper etc. nu toti deraiatii, indiferent de unde (vest, est, nord, sud).