sâmbătă, aprilie 20, 2024

E mai greu să reușești ca femeie tânără?

M-am gândit mult dacă să scriu acest articol și să pun în exemple concrete statisticile pe care le știm cu toții. Pentru cei care deja se gândesc că acesta ar fi un articol despre victimizare, sugerez să nu meargă mai departe. Ceilalți vor citi însă exemple concrete pe care le-am trăit nu doar eu, ci și colegele mele de breaslă.

Strategia privind Egalitatea de Gen 2020-2025 a Uniunii Europene prevede ca până anul viitor Europa s-ar putea apropia mult de dezideratul de a deveni un continent în care femeile sunt egale cu bărbații.

Este 2024. Ați observat cum majoritatea bărbaților în funcții de influență cresc sau pregătesc alți bărbați care să le calce pe urme? Ați observat cum foarte multe fete tinere sunt folosite pentru treabă administrativă și organizat evenimente? Nicidecum strategie, lobby, advocacy, deși femeile sunt conectori mai buni decât bărbații. Sau cum imediat sunt puse la punct dacă îndrăznesc să își dorească mai mult profesional?

Ați observat cum bărbații își construiesc sfera de influență? Prin sferă piramidală, majoritatea se raportează la comunicare cu omologii lor sau cu persoanele apropiate omologilor lor. Pe când femeile, fac outsourcing spre persoane care le pot conferi accesul la informații, indiferent de gradul de influență sau de funcție.

Mai discutăm aici și de gradul de comunicare care diferă: dacă bărbații ies des la discuții pentru a obține informații și pot lega o conexiune mai puternică având în vedere franchețea în abordarea anumitor subiecte, femeile sunt în schimb invitate la o cafea, iar bărbații sunt mai reticenți să ofere informațiiîn discuțiile cu ele.

Ați fost la o masă cu bărbați în funcții, pro-europeni? Eu da.Nu am avut de cele mai multe ori probleme, dar m-am simțit aiurea într-o delegație cu reprezentanți ai organizațiilor mari de integrare europeană, fiindcă  atunci când vorbeam, niciun bărbat nu se uita la mine. Îmi spuneam ideea și nu primeam răspuns. Apoi un alt bărbat îi transmitea ideile mele, încercând să mă susțină. Și brusc la el avea totul sens. Și s-a repetat de mai multe ori această interacțiune în decursul a două ore. Simțeam un zid pe care nu reușeam să îl străpung.

Am fost atât de șocată când s-a terminat pentru că nu înțelegeam ce tocmai se întâmplase. Nu am argumentat suficient de bine? Nu erau ideile suficient de bune? Pe față mi se citea o furtună de emoții. Mă gândeam că ceilalți vor să ne fure ideile de proiect și să le conducă pe cont propriu. Vorbind cu o colegă care participase la întâlnire, aceasta a zâmbit amar și m-a întrebat râzând: „E prima dată când ți se întâmplă? Ești norocoasă! Nu, nu au vrut să ne fure ideile. Ai avut două dezavantaje în întâlnire: aveai jumătate din vârsta lor și ești femeie!”.

M-am simțit discriminată ca femeie? Din fericire nu am avut multe cazuri, doar cel de sus e memorabil pentru mine. Deși mereu am simțit o apetență a comunității spre liderii bărbați. Nu știu de ce, dar mereu am simțit că în cursă cu un bărbat, o femeie poate pleca cu un dezavantaj din start. Femeile sunt delicate sau sunt scorpii, sunt drăguțe sau au sex appeal, sunt fâșnețe sau sunt viclene, negociază mai bine sau sunt manipulatoare. Pe când un bărbat poate fi un familist, o persoană sociabilă, poate fi „de gașcă” sau poate fi educat, poate avea putere, influență, poate fi viclean și calculat, poate fi sever și serios, poate avea standarde înalte, și cu toate acestea niciun mixt din aceste cuvinte nu poate fi resimțit ca un dezavantaj.

M-am simțit discriminată din cauza vârstei? Da și nu. Mi s-a spus indirect de mai multe ori că „am făcut atâtea lucruri pentru vârsta mea”, mai mult decât mulți cei care sunt cunoscuți sau se autointitulează experți, deși nu au fost niciodată pe teren. Dar mereu apare acel „mai ai timp”. De cele mai multe ori fetele sunt creative și comunică mai bine în anumite situații, bazându-se pe empatia oamenilor. Tinerii nu au limite în ideile și idealurile lor, iar asta uneori îi poate face periculoși sau prea vocali.

De fiecare dată când m-am aflat în întâlniri de negociere m-am axat să vin pregătită pe subiect, să moderez discuția, să pot găsi soluții practice, să vin cu idei, să ajut la buna organizare. Practic, am grijă ca obiectivele grupului să fie atinse. Știți voi, ce fac femeile: au grijă de bunul mers al comunității.

Cel mai bun sfat pentru viață l-am primit de la o lobbistă pe care o admir nespus și nu i-am zis niciodată. De ce? Poate pentru că m-am văzut prea mult în ea și îmi era teamă de privirea ei trecută prin multe episoade profesionale în viață.

„Știu ce simți. Cunosc tipul acesta de ambiție, este specific femeilor. Te poate îmbăta și te poate distruge, dar te poate aduce într-un punct în care poți face o schimbare. Trebuie să urci treaptă cu treaptă și să dovedești mereu valoarea ta ca profesionist și ca om. Dacă vei primi o mână întinsă într-o zi care te va face să sari trepte, nu o accepta. Pentru că cei care sar etape, indiferent de gen sau de pregătire, sunt pasibili să se întoarcă la prima treaptă.”

Mereu mă gândesc: ce ar mai trebui să dovedesc, cui, ca să fiu luată în serios din prima? Poate proiectele la care am contribuit și oamenii cu care am lucrat și legat prietenii vor atesta că învăț repede, sunt muncitoare, sunt intuitivă și sunt o profesionistă. Cui să ateste și de ce?

Mai târziu am înțeles că acesta e efectul societății. Că ne face să ne raportăm între noi femeile, să ne comparăm, să intrăm în competiție cu bărbații, să alergăm încontinuu… Dar pentru ce?

De 8 martie, un gând către toate femeile, indiferent de vârstă, de profesie, de statutul familial… Noi mereu vom fi conectorii societății. Și toți cei care știu mai bine decât noi, au dreptate doar într-un singur fel: noi tot aici vom fi pentru că noi ne îngrijim de binele comunității. Avem timp pentru că noi ne construim fundația încet, dar o consolidăm constant. Urcăm pas cu pas pentru că noi construim societatea.

Pentru toate femeile care au luptat pentru idei, idealuri și au crezut una în cealaltă… Pentru toate mamele care și-au încurajat fiicele, pentru toate bunicile care au fost mai dure cu fiicele lor.

Pentru fiecare dezamăgire și speranță, pentru fiecare zi în care înfruntăm discriminarea privind-o în ochi….Noi suntem gardienii comunității și noi conturăm o lume, nu doar a bărbaților, ci a tuturor.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Îmi permit o observație: cazurile în care bărbații ies la masă cu alți bărbați de jumătate din vârsta lor sunt rarissime. Faptul că ați avut acces la acea masă și la acea discuție a fost o șansă pe care bărbații de vârsta dvs. o au mult mai greu. Așa încât, sper să luați acea experiență ca un fapt pozitiv.

  2. Fiecare om are potențialul său, fructificat sau nu, în funcție de contexte, pricepere, voință. Dacă stările negative sunt înfrânte de cele pozitive, atunci posibilitatea de manifestare a talentului propriu e realizabilă și, în circumstanțe favorabile, se și întâmplă efectiv. Dacă nu, atunci nu va fi bine. Oamenii, și în privat, și public au și dovedesc prejudecăți, însoțite sau nu de stări negative, inclusiv de indiferență, ce devine în timp formă de apărare sau doar mască utilă. Un lucru important care contează este acela de a te simți bine în pielea ta, independent de lume. Dacă te simți bine cu adevărat, orice lucru rău ori care doar pare rău nu va conta decisiv.

  3. Stimata doamna, o veste buna de 8 Martie : https://stirileprotv.ro/stiri/social/cat-este-salariul-mediu-brut-al-femeilor-din-romania-este-in-premiera-mai-mare-decat-al-barbatilor.html

    Ceea ce nu e valabil in alte tari mai dezvoltate, vestice in principiu. Prin urmare haideti sa sărbătorim 8 martie cu flori si felicitări nu cu militantism specific societatilor vestice care, intr-adevăr, au de recuperat fata de noi la acest capitol al egalitatii reale si nu doar declarative sau pur intentionale!

    In alta ordine de idei ideile se fura de când lumea, indiferent de genul si varsta initiatorului. La fel cum arta negocierii, discursului, impunerii intr-o conversatie se deprinde si invata din practica pt. ca suntem oameni, fiinte emotionale adica, si nu manuale.

    La multi Ani!

  4. Nu pun sub nici o formă la îndoială aspectele legate de „soft discrimination” pe care le relatați. Dar v-ați întrebat oare dacă asta nu are mai degrabă de-a face cu mediul în care vă învârtiți ? Dacă înțeleg eu bine, apucăturile astea pe care le criticați pe bună dreptate au loc într-un mediu de factură bugetară. Eventual bugetară UE, dar tot bugetară. Bugetarii din lumea întreagă au tot felul de apucături ciudate, nu doar în ce privește atitudinea față de femei. Dacă vă complaceți în mediul ăsta, asta e. Nu văd însă de ce o persoană cu adevărat talentată și competentă ar alege să se plafoneze într-o astfel de mlaștină, în loc să țintească ceva mai sus, către un loc unde poate face ceva cu adevărat util și productiv. O să fiți surprinsă

  5. M-am recunoscut in povestioara dv cu barbatul care traducea ideile dv, doar ca in cazul meu era vorba de o femeie mai tinara (ca mine) care gasise o non-core activity de legatura intre cei care munceau efectiv si management (A nu face munca pt care nu erai angajat era mai bine vazut de management:)). Era ridicol ca voia chiar in fata directorului sa transmita propunerile teamului din care faceam parte si pe care il reprezentam, desi eram si eu prezent.
    Sint convins ca exista multe cazuri de sexism si discriminare, in special in Romania, si mi-as dori ca promovarile sa nu se faca doar pe ochi frumosi (aici vina e in primul rind a barbatilor care au puterea si profita de ea, cei ceva mai decenti promovindu-si amantele in posturi banoase pt care nu au vreo calitate). Promovarile la cota nu sint nici ele mai bune, onor dna Dancila neavind nici dinsa calitatile cerute de postul respectiv (nu ca barbatii care au precedat-o si urmat-o ar fi cu mult mai buni).
    PS Puteti arunca o privire la Germania, unde dna Merkel a promovat-o pe Ursula von der Leyen, asa ca merge si invers:)

  6. Felicitari doamna Cristea pentru că ați ridicat aceasta problema in media românească. Acum că spuneți, și pe Contributors sunt puține autoare, cu articole de opinie. :)

    Cred că atitudinile depind de generație. Generația celor care au fost crescuți cu „bărbații rezolva toate probleme și nu plâng vreodată” au o reticenta in a acorda femeilor încredere. Pentru că au fost crescuți și obișnuiți cu idee că doar ei pot rezolva problemele, că bărbați.

    Dar generațiile mai tinere sunt mai dezvoltate / relaxate emoțional, bărbații au fost crescuți de mame care au început să oprească modelul abuzurilor patriarhale. Probabil că ei sunt mai ok cu colegele femei care iau decizii și sunt mai deschiși sa le asculte, să le acorde încredere.

    Aveți încredere doamna Cristea că lumea se schimba. Încet, dar se schimba.

    La multi ani tuturor mamelor! La multi ani tuturor femeilor! Lumea se schimba datorită vouă.

  7. Discriminarea e o notiune folosita de multi in sens gresit. Probleme au si tinerii, nu doar tinerele. De femei se vorbeste mult mai mult, si nu cred ca au in general mari piedici in afirmare in Romania. Daca esti bun intr-un domeniu te afirmi indiferent de gen, varsta, etc. Obstacole exista pentru toti. Femeile se ajuta de exp mai mult intre ele, o chestie pe care barbati nu o fac. Femei experte in anumite domenii se afirmau si pe vremea comunistilor, si mult mai mult acum. Lucrurile nu trebuie exagerate si cazut in extrema cealalta..

  8. Nimeni nu poate sa convinga pe nimeni de indiferent ce, daca se prezinta sau se simte in pozitie de victima. Cea mai sigura cale de a nu fi luat in serios este autovictimizarea (care se simte si printre randurile articolului).
    Orice problema trebuie sa fie abordata la momentul potrivit, cu tonul si atitudinea potrivita, iar vorbitorul trebuie sa fie sigur pe el si pe subiectul abordat, indiferent ca tema e minora sau majora. Altfel, daca taceai filozof ramaneai… Increderea vorbitorului se transmite si auditorilor sau chiar publicului, dupa caz.
    Dar vorbitorul trebuie sa fie sau sa para modest, ponderat si calm, sa nu fie arogant sau obraznic nicio clipa. Este cam greu sa indeplinesti atatea cerinte deodata, iti trebuie cultura generala, educatie, antrenament si experienta,
    Iata motivele principale pentru care un tanar, sau mai ales o tanara, nu prea pot sa capteze atentia interlocutorilor. Unii incearca sa compenseze cu moda, seductie, gesturi inadecvate, si obtin rezultatul invers celui dorit. Dar daca va uitati ca modele la persoane si personalitati, barbati sau femei, si nu la falsele modele promovate de mass media, veti vedea si veti auzi cum trebuie sa formulezi si sa te adresezi pentru a fi ascultat si luat in serios. Iar o femeie tanara are cu atat mai multe sanse cu cat este mai elocventa, iar aspectul fizic (nu neaparat frumusetea) contribuie la succes.

    • Nu contrazic de principio, dar persoanele care sufera discriminari de gen – ca si de rasa sau etnie de altfel – nu au o voce, indeobste. Ele `ramin` intotdeauna FILOSOFI. Barbatii isi inchipuie ca au, intr-o masura mult prea mare, argumente. Tacutele societatii le judeca ca fiind slabe. Cind femeile care indraznesc sa scrie sau sa spuna ca argumentele nu sint pertinente, atunci inervine fortarea argumentului prin orice modalitate: aaa, se victimizeaza, dom`le….

  9. Sunt barbat si am 60 de ani (pt a nu suscita speculatii inutile) si nu am vreo indoiala ca “egalitatea de gen” este departe de a fi atinsa si ca este un obiectiv crucial important. Doar ca:
    a) Nu mi se pare ca se ajunge la egalitate prin recitarea de litanii despre ce fac barbatii, indistinct, de parca ar fi un fel de protozoare (e.g., «cum bărbații își construiesc sfera de influență »). Abordarea asta e mai compatibila cu esenta «luptei de clasa»: sa plece ei ca sa venim noi !
    b) Nu «TOATE femeile, indiferent de varsta etc» se «ingrijesc de binele comunitatii». De fapt, daca ne uitam la cele despre care stim cate ceva, majoritatea isi datoreaza notorietatea, pe care o stimuleaza activ prin postari pe «social medial», asocierii cu (oroare!) barbati de o vacuitate similara. Si, culmea!, simbiozele astea par a functiona mai bine decat oricand in istorie.
    c) Si, da!, am fost chiar la multe mese la care au participat «bărbați în funcții, pro-europeni». Vedetele meselor erau uneori barbati, iar alteori femei, dar nu am strict nicio amintire in care femeile prezente sa fi fost marginalizate de un fel de spirit de grup/gen pe care barbatii prezenti, intre care destui nu se cunosteau dinainte, il secretau spontan. In principiu, asemenea intalniri au loc intre oameni civilizati. Iar oamenii civilizati, in general, nu rationeaza in termeni de alb vs negru, cum mi-e teama ca tocmai ati facut-o Dvs.

    • La fel cum în Marxismul Economic clasic anumite grupuri, precum muncitorii și țăranii, sunt a priori bune, iar alte grupuri, ca burghezia și proprietarii de capital, sunt rele, în Marxismul Cultural al Corectitudinii Politice anumite grupuri sunt bune – femeile feministe (doar femeile feministe, femeile non-feministe sunt presupuse a nu exista), negrii, hispanicii, homosexualii. Aceste grupuri sunt desemnate ca fiind „victime” și, prin urmare, sunt automat bune, indiferent de ceea ce ar face. În mod similar, bărbații albi sunt desemnați în mod automat ca fiind răi, devenind astfel echivalentul burgheziei în Marxismul Economic.

  10. nu va plac datele oficiale?
    asta e, nu am ce va face; in Ro actuala, femeile castiga mai mult decat barbatii si sunt mai multi someri decat somere; puteti verifica;
    daca aveti probleme, ca femeie, nu este din cauza barbatilor, este din cauza femeilor ce au ocupat functii de conducere si a concurentei feminine!
    si daca sunteti obiectiva, postati comentariul! ca sa dati dovada ca femeile sunt altfele (in sens bun) decat barbatii ce taie postareal; sau dvs… taiati? cine stie sexul „moderatorului”?
    in mod normal, noi ar trebui sa ne plingem de discriminare!

  11. nu poti sa ceri egalitarism intre un debutant si un veteran, intre anonimat si prestigiu, intre un generalist si un specialist, intre un executiv cu expertiza in munca de teren si un consultant expert in lozinci, intre socoteala de-acasa si riscul din targ;
    cunosc femei care conduc santiere: e imposibil sa discriminezi pe cineva care isi asuma riscuri; debutantii sunt si ei incurajati sa-si asume initiative si raspunderile pe care le implica;
    intr-o situatie de negociere, oportunitatile se discuta mai degraba confidential, cu cel mai accesibil superior; ierarhia e regula de baza in echipa;
    intr-o situatie de decizie colectiva, greutatea cuvantului propriu e proportionala cu propria raspundere; poti sa risti o cacealma cu carti proaste, sau poti sa mizezi cu propria demisie in alb, cu carti bune;

  12. Sunt atât de multe de comentat asupra acestui articol… Mă voi limita la câteva sfaturi.
    1. „pe care le știm cu toții” – Evitați acest gen de generalizări. „Se știe”, „cu toții cunoaștem”, etc. Tot așa „se știa” că Pământul este plat, că un tren care se deplasează cu viteză peste 35 de mile pe oră își va sufoca pasagerii și așa mai departe. Aduceți dovezi, în loc de presupuneri.
    2. „sugerez să nu meargă mai departe” – Nu aveți dreptul sau posibilitatea de a împiedica prejudecățile sau de a evita concluziile. Exprimarea în oglindă ar fi „dacă nu doriți comentarii negative, sugerez să nu scrieți articolul”. Exprimarea dumneavoastră este beligerantă și dinamitează intențiile bune.
    3. „Este 2024” – „Suntem în anul 2024”.
    4. „Ați observat cum majoritatea bărbaților în funcții de influență cresc sau pregătesc alți bărbați care să le calce pe urme?” – Experiența observațională se subsumează observației științifice și poate fi eronată. Prezentați, vă rog, statistici. Asta una la mână. A doua: vă recomand să acoperiți și „cealaltă jumătate”, dacă tot ați decis să împărțiți mulțimile pe sexe. Femeile aflate în funcții de influență cresc sau pregătesc bărbați sau femei, și în ce procentaje? Statistic, nu observațional.
    5. Evitați clasificări antagoniste, de gen „Bărbații X, pe când femeile Y”. Ambele sexe au feliile lor de persoane de calitate înaltă și de calitate îndoielnică. Cercetați sociologia, puteți afla o mulțime de lucruri interesante.
    6. „Apoi un alt bărbat îi transmitea ideile mele[…]. Și brusc la el avea totul sens.” – Spusele dumneavoastră denotă o problemă în modul în care vă comunicați ideile. Ați efectuat o auto-analiză pe această temă? Training-uri? Comunicarea la nivel înalt are alte reguli, care se învață, sunt rareori native.
    7. „Pe față mi se citea o furtună de emoții.” – Vedeți punctul 6. Emoțiile sunt binevenite în anumite contexte. Cel de care ați pomenit NU este unul dintre ele. Vă dezavantajează enorm.
    8. „Vorbind cu o colegă care participase la întâlnire” – Echo chamber; căutați definiția.
    9. „mereu am simțit că în cursă cu un bărbat, o femeie poate pleca cu un dezavantaj din start” – Prejudecată. Renunțați la prejudecăți, se simt într-o conversație, într-o colaborare, etc. Dacă plecați „din start” cu o astfel de tară, vă auto-sufocați. Eu personal am tras ani de zile în direcția asta, a fost greu, dar am reușit. O puteți face și dumneavoastră.
    10. „o lobbistă pe care o admir nespus” – Echo chamber, din nou.
    11. „ce ar mai trebui să dovedesc, cui, ca să fiu luată în serios din prima?” – Porniți la drum cu o postură incorectă; aveți dorința ca lucrurile să se așeze „din prima”. Genul de muncă pe care o efectuați se poate asemnăna cu un atletism mental, nu orice cursă e o victorie, important e ce învățăm din experiențele respective. Analiza și auto-analiza ulterioare vă pot ajuta. Astfel, o întrebare: cât de des ați înregistrat conversațiile online (Teams, Webex, Zoom, presupun că au existat destule) și cât de des ați rulat înregistrările din nou, analizând reacțiile, comportamentul, răspunsurile participanților? Astfel de înregistrări sunt un tezaur informațional, ajută enorm la îmbunătățirea ratei de succes.
    12. „Urcăm pas cu pas pentru că noi construim societatea” – cu accent pe „noi”, presupun. v-aș ruga să vă adresați doar o întrebare: cine a construit locuința dumneavoastră?

    • 4. „Ați observat cum majoritatea bărbaților în funcții de influență cresc sau pregătesc alți bărbați care să le calce pe urme? …. A doua: vă recomand să acoperiți și „cealaltă jumătate” ”
      de fapt „cealalta jumatate” nu are legatura cu sexul, ci cu faptul ca acei „alți bărbați” sunt de fapt discipoli care au nevoie si isi cauta un mentor; eu unul imi caut mentori chiar si dupa ani buni de experienta si da, in caz ca are vreo importanta, am cel putin un mentor de gen feminin;
      nu se pune problema ca mentorul sa-si caute discipoli, ci exact invers;

      „Apoi un alt bărbat îi transmitea ideile mele, încercând să mă susțină. Și brusc la el avea totul sens.”
      daca pe de o parte potentialul discipol se plange ca n-are un astfel de mentor, iar pe de alta parte se plange ca potentialul mentor are succes cu ideile potentialului discipol, avem de-a face cu o logica incoerenta, as zice chiar fractura de logica;

  13. Eh. Nu i-ar fi ascultat nici dacă erau băieți tineri, stai liniștită! După cum la fel, nu te-ar fi ascultat nici dacă erau femei de 45-50 de ani și tu aveai 22. Cred că are mai mult legătura cu vârsta decât cu sexul. Așa suntem făcuți, habar n am dacă e bine sau rău, la 22 de ani m ar fi ofticat teribil pe mine, oricum. Acum (la 44 de ani), dacă mă gândesc la mine cel de atunci, whatever, oricum aveam impresia că le știu pe toate, nu vedeam nicio nuanță, totul era alb sau negru, deci de ce să mă bage cineva în seamă?! Vorbesc în nume propriu despre cazul meu, pot fi și excepții, de ambele sexe, dar sunt rare.

  14. Slow clap …

    Femeile vor egalitate. Nu doar ca sunt egale in fata legii, ci sunt avantajate prin forta legii, dar totusi se plang, pentru ca pot, pentru ca ipocrizia e umana.

    Femeile vor egalitate, doar cand le convine. Inca nu am auzit de femei care vor egalitate cand e vorba de muncit in mina, de luptat pe front (barbatii din Ucraina nu au voie sa iasa din tara, femeile petrec prin cluburi prin vestul Europei). Vor egalitate doar cand le convine, cand e vorba de locuri de munca bine platite, de conducere, in politica. Pentru ca ipocrizia e umana.

    Lucrez intr-o companie foarte mare. In departamentele in care femeile nu prea sunt interesate avem plan de angajare si promovare pentru femei, 50%. Angajam orice femeie care aplica, promovam orice femeie care exista si tot nu e suficient ca sa atingem tintele. Competenta nu e in discutie, daca am angaja pe baza de competenta ar fi sub 10% femei, dar avem peste 40% angajand chiar pe oricine, fara intrebari, fara teste de cunostinte in domeniu. Si dupa ce le angajam, le promovam, chiar daca nu au nimic de facut (pentru ca nu stiu), inventam pozitii in care sa le punem incat compania sa functioneze chiar si cu balastul respectiv. Costurile cresc, angajatii competenti sunt demotivati si pleaca, dar avem procente excelente de femei. Iar ele sunt mandre si pline de ele, pentru ca ipocrizia e umana.

    Da, e greu sa reusesti ca femeie tanara. Dar e mult mai usor decat ca barbat tanar. Vad colegii noi, cu 30 de ani mai tineri decat mine, si vad colegele noi. Nu cred ca femeile tinere au motive serioase sa se planga, doar cersesc atentie. Pentru ca ipocrizia e umana si tolerata, pana cand a ajuns normalitatea in societate.

  15. PS Ar mai fi ceva de zis. Majoritatea s-au pronuntat aici ca barbati. Ce zic insa femeile? Sotia mi-a marturisit ca prefera sa lucreze cu barbati fiindca femeile ar fi in primul rind mai invidioase pe succesul femeilor. Pina si la controlul pasapoartelor prefera barbatii care i se par mai putin „bitchy” (citat mot a mot) decit femeile.

    PS2 Opiniile mele si ale sotiei se bazeaza pe experienta in afara Romaniei. Poate ca Romania este altfel?

  16. Nu consider ca femeile ar fi discriminate in general in Romania (si nici in Vest). Exista cazuri izolate, de acord, asa cum exista si in cazul barbatilor diverse nedreptati si marginalizari. Dar per total femeile cred ca au la ora atuala toate drepturile posibile si toata egalitatea visata (si chiar mai mult..).
    Ce nu inteleg e de ce femeile continua sa se alinte ca vor asta si aialalta, de parca ar avea dreptul automat. Discriminare e si in cazul barbatilor tineri de catre barbati sau femei mai in varsta. In plus, NU toate femeile sunt corecte, cinstite si bine intentioate, dupa cum nici barbatii nu sunt toti corecti si bine intentionati. Daca femeile vor egalitate, atunci sunt binevenite. Daca sunt experte intr-un domeniu, nu le va impiedica nimeni sa se afirme. Ce mi se pare mie insa e, ca multe femei ar vrea sa aiba mai mult decat drepturi egale si au impresia ca li s-ar cuveni automat niste drepturi suplimentare (perks) doar fiindca sunt femei. Asta e discriminare pozitiva, si este in general gresita.

  17. Ce nu intelegeti dumneavoastra este ca nu femeile au vrut sa fie egale in a detine functia de Ministru al Apararii ,adica de Razboi ,in constructia geostrategica a UE si nu femeile sunt cele care au impus in Franta garantarea dreptului constitutional de a avorta .
    In Romania in spatele Elenei Udrea , al Vioricai Dancila , al Olgutei Vasilescu au fost niste barbati.
    Cat priveste posibilitatea tinerelor noastre de a se afirma intelectual, nimic si nimeni nu le impiedica daca au realmente talent si curaj in a ieşi din rand.
    Numele Asmei Mhala ar trebui sa ii spuna ceva autoarei articolului si romanilor, in general.
    https://www.youtube.com/watch?v=PW4fNLcE_9c

  18. Observand ca majoritatea comentariilor de pana acum exprima diverse grade de dezacord cu contributia d-nei Cristea, ma grabesc sa o felicit. Discursul dansei se bazeaza exclusiv pe impresii, iar impresia pe care o pot da comentariile este ca a fost supusa unui fel (temperat, dar totusi…) de linsaj. Nu conteaza ca dansa este cea care a decis sa propuna un text unui site in care peste 90% din ce se scrie sunt comentarii. Pentru ca, nu-i asa?, s-a «gandit mult daca sa scrie» articolul. Important este ca raspunsurile primite ii furnizeaza un argument pe care il va utiliza ca validare a propriilor teorii.
    Iar, pe de alta parte, daca nu ar fi avut parte comentarii, ar fi insemnat ca masa indistincta de «barbati» (i.e., specimene incapabile de gandire proprie, un fel de «Borg» din «Star Trek-The Next Generation») nu au luat-o in seama. Ergo, s-ar fi comportat precum «barbatii in functie, pro-europeni», care conspirau spontan sub ochii dansei pentru a nu ii recunoaste ideile.
    Raman, insa, curios in legatura cu expertiza (fie si doar «afiliata») in materie de «politici de tineret si VIITORUL MUNCII (sic!)». Din doua, una: ori e vorba despre o traducere gresita, ori d-na Cristea datoreaza contributors.ro un articol pe tema indicata cu majuscule mai sus. Care, sunt sigur, este mult mai putin clivanta decat cum «barbatii», luati cu ghiotura (adica «indiferent de vârstă, de profesie, de statutul familial…»), nu au nimic mai bun de facut decat sa discrimineze femei si indeosebi pe cele tinere.

  19. „femeile sunt conectori mai buni decât bărbații”

    Women often make contacts through people they know and tend to form smaller, deeper networks based on trust. However, men are more apt at networking, mixing their professional life with their private life to get ahead. Men are also better at negotiating, something women feel less comfortable doing.

    https://www.forbes.com/sites/carolinecastrillon/2019/03/10/why-women-need-to-network-differently-than-men-to-get-ahead/?sh=4f2bca3eb0a1

    For instance, school teachers, a profession dominated by women, frequently develop strong ties with their students, parents, other teachers, administrators and the broader community. Other careers, particularly those in technical fields, tend to be far less relationship based. Many of these occupations are also disproportionately male.

  20. Am evoluat din maimuțe. Maimuțoii se adunau laolaltă, mergeau la vânătoare și patrulau granițele în gașcă. Așa s-a bioprogramat camaraderia maimuțoilor. Dacă omorau ceva animal, maimuțoii erau primii care-l mâncau. Proteina extra l-a ajutat pe maimuțoiul egoist ca atunci când a ajuns om să aibă volumul creierului cu 12% mai mare decât maimuțica. Acum poate vulnerabiliza maimuțica. Maimuțica neîndreptățită se isterizează. Își dă seama că orice organism devine mai evoluat dacă trăiește în medii mai complexe. Așa că nu mai îl îmbracă pe maimuțoi, nu mai îi gătește și nu mai oferă serviciile sexuale. Renunță la cuib și iese și ea in lumea complexă. Vrea să patruleze granițele. Problema e că nu e echipată cum e maimuțoiul. Nu e la fel de musculoasă, de căpoasă sau de camaraderoasă. Așa că iar se isterizează până se adaptează. Cum se adaptează? Apar instituții în care ea să aibă puterea exercitată din cuib. Ea va fi educator în grădiniță și școală (toată viața și-a educat odrasla); asistentă medicală (făcând trecerea de la „iară vine ăla micu lovit; iară vine ăla mare rănit”); mai nou judecător (făcând trecerea de la „unde-ai fost mă la patrulat azi noapte cu băieții?”). Nu mă credeti? Căutați ‘occupations dominated by woman’. E tot ce se poate face din cuib: În procente: 88 Personal care workers; 76 Health associate professionals; 74 Cleaners and helpers; 71 General and keyboard clerks; 69 Health professionals; 68 Teaching professionals; 66 costumer services clerks; 61 Other clerical support services; 60 Food preparation assistants; 56 Personal service workers; 53 Legal, social and cultural professionals. Dacă mergem în extrema cealaltă avem doar: 19% marked oriented skilled forestry, fishery and hunting workers; 19% Information and communications technicians; 17% Labourers in mining, construction, manufacturing and transport.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Francesca Cristea
Francesca Cristea
Francesca Cristea este expert afiliat Europuls- Centrul de Expertiză Europeană privind politicile de tineret și viitorul muncii. Francesca este absolventă a Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene a Universității București. S-a implicat în ultimii 7 ani în proiecte naționale și internaționale care priveau dezvoltarea tinerilor. Este alumna a Programului de Bursieri Konrad Adenauer Stiftung și Academy of Young Diplomats - European Academy of Diplomacy. A fost unul dintre cei doi Delegați de Tineret ai României la UE pe durata Președinției României a Consiliul UE, timp în care a organizat sesiuni de informare cu tinerii despre instituțiile europene, importanța votului la alegerile europarlamentare și despre oportunitățile de carieră sau de dezvoltare personală pe care la oferă UE, reprezentând vocea tinerilor în Consiliul de Miniștri în domeniul tineretului. A fost Vicepreședinte în domeniul Relațiilor internaționale în cadrul Consiliului Tineretului din România (CTR), fiind responsabilă de parteneriate internaționale și reprezentarea tinerilor din România în cadrul Forumului European de Tineret (YFJ).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro