vineri, iunie 21, 2024

Ecuația crimei

Bogdan Mirică a debutat în calitate de autor de lung-metraje în anul 2016 cu filmul Câini. Repede și pe bună dreptate recompensat cu premii dintre care cel mai important e cel obținut la Cannes, în cadrul secțiunii Un certain regard. Acțiunea din Căini  era plasată undeva, într-un sat din Dobrogea, situat foare aproape de granița cu Ucraina.Un critic important, așa cum este Andrei Gorzo, scria în numărul din octombrie 2016 al revistei Vatra că ”filmul are ceva atmosferă sintetizată din romane de Cormac McCarthy și din thriller-urile americane mai mult sau mai puțin indie  care exotizează regiuni din sudul , din vestul sau din Midwest-ul Statelor Unite într-o notă absurdist sinistră ”.

În aprilie 2023 numele lui Bogdan Mirică revine pe genericul unui alt thriller a cărui acțiune se petrece de astă dată în București. Dar nu, nu în baruri le de lux și nici în marile hoteluri ale acestuia. Bucureștiul, și îndeosebi cartierele mărginașe, louches ale Metropolei, înseamnă spațiul în care se consumă povestea din Boss.. Bucureștiul cu străzile sale nepavate, cu bombele lui mizere, cu marginalii, cu infractorii inițial de redusă magnitudine care, pe neașteptate, se metamofozează în criminali de sacrificiu este orașul pe care îl străbate atât în automobilul proprietate personală cât și în ambulanța al cărei șofer este Daniel Bogdan. Participant la un hold-up de mari proporții care dă toate semnele a fi fost planificat la sânge. Ce mai? Jaful perfect!

Planificatorul, adică Bossul, cel care nu va apărea decât în partea finală a filmului, a luat în calcul toate posibilitățile. A ținut cont de toate eventualele necunoscute, e conștient că mereu pot să intervină altele, așa că imaginează și acum soluții impuse de variabila pe care o reprezintă Bogdan însuși. Jaful a mers așa cum era planificat să meargă, cum era pus în ecuație, atâta doar că a mai apărut în plus o victimă. O femeie accidentată de ambulanța condusă de Bogdan. Care, începător fiind într-ale jafului, nu știe regula fundamentală ce spune că criminalul perfect își limitează la maximum acțiunile post- faptă. Bogdan a comis greșeala de a opri  mașina în care se afla el și restul gangsterilor și astfel femeia, aflată încă în stare de conștiență,  a avut ocazia de a le vedea chipurile. Iar după aceea, după această primă greșeală, Bogdan recidivează. Iese mult prea mult din anonimat. Încalcă regulile nimicului. Ale așteptării.

Firește, vestea jafului este dată la Știri. Nu, nu la Pro tv. Și nici nu este citită de Andreea Esca. Indiciu clar că Bogdan Mirică este nu doar foarte inteligent, ci și nedornic de soluții ori de succese ieftine. Ori la prima mână. Nu, Bogdan Mirică nu vrea să tragă ocheade publicului și nici nu le îngăduie actorilor să facă asta. De altminteri, regizorul a evitat filmarea hold-up-ului, povestea începând doar după aceea. Totul se bazează pe un hic et nunc. Nici vorbă în Boss de analepse sau prolepse. Nici vorbă de intruziuni în trecutul personajelor. Bogdan Mirică nu se vrea nici Balzac și nici Cehov. Nu plonjează prea mult în trecutul personajelor. Nu ne spune când și cum s-a întâlnit Bogdan cu frumoasa actriță pe nume Carla, nici de ce are o relație tensionată cu părinții (da, aflăm, totuși, că nu a reușit să devină medic), nici cum a ajuns să ia parte la jaf. Boss nu caută cu orice preț senzațiile tari, contrafăcute.  Ceea ce nu înseamnă nicidecum că filmul nu ar conține șcene dinamice, dure, cu multă adrenalină. Totul este calculat, regizorul deține evident o inteligență și o rigoare de matematician.

Difuzarea știrii furtului generează frica. Acesta fiind sentimentul principal – starea-pe care este construit tot filmul. Un film care își propune, declarat, o sondare în profunzimi a răului. Difuzarea știrii, felul în care a ieșit ea pe post mai ridică o problemă. Informația  nu este strict exactă, nu oferă cifra riguroasă a făptuitorilor, iar omisiunea respectivă nu i se pare lui Bogdan nicidecum întâmplătoare. De aici, vorba lui Camus, un pourquoi s’élève.Adică un alt motiv de frică.Protagonistul are intuiția că cineva rescrie scenariul jafului, că are știința anticipării fapelor.  Iar acel cineva este al patrulea. Adică Bossul. Necunoscutul în a cărui căutare pornește Bogdan.

Bossul dorește ca mult prea curiosul și insensibilul la avertismente șofer de ambulanță să dispară. De dispărut însă dispar alți doi complici- un anume Relu și un cvasi-enigmatic Ion, Traian sau Vasile- și femeia-martor.  Totul se consumă în formula jocului de șah, mai toate mutările sunt surpriză, Boss devenind un fel de diagramă a jocurilor minții. Care permit oricând răsturnări de situație și reformulări ale raportului învingător-învins.  

Există în film o inteligentă administrare a timpului. Sau mai corect spus a tempo-ritmului povestirii. O dozare în crescendo a faptelor. La reușita căreia contribuie montajul semnat de Roxana Szél. Narațiunea devine tot mai complexă, mai vie, mai palpitantă. Regizorul pare că a contat din start pe răbdarea spectatorilor. Vreme de mai bine de 40-50 de minute pare că nu se întâmplă mai nimic. Filmul fiind concentrat pe analiza psihologică, pe acțiunile determinate de frică, o frică ce scormonește totul și pune în acțiune și valoare inteligența ieșită din comun a lui Bogdan, alminteri excelent, interiorizat, cu o nuanțată,  admirabilă gradare a tăcerilor și subînțelesurilor interpretat de Laurențiu Bănescu, este cel puțin în prima lui parte unul în principal al acestuia. Ori în acele 40-50 de minute inițiale, spectatorul este provocat să se familiarizeze cu eroul. Sau, mă rog, antieroul. Cu lumea, cu complexele, cu slăbiciunile lui.Carla, iubita cu intermitențe a acestuia (Ioana Bugarin, o Ioana Bugarin mereu în haine roșii, adesea provocatoare în momente ce parcă citează cenzurat și voit parțial secvențe din Basic Instinct) cea care îi intuiește slăbiciunile, Tatăl (Teodor Corban), om simplu, umil, apologet, faute de mieux, al compromisului ca principiu de existență, sunt mai degrabă personaje cu funcție de reflectoare. Al căror rost este acela de a evidenția amestecul de fragilitate și duritate al băiatului cu minte brici (anumite replici parcă totuși se străduiesc prea mult să releve deșteptăciunea  personajului) nu se prea știe bine cum eșuat în anodina profesie de șofer de ambulanță. Când căutarea încăpățânată și riscantă a Bossului ( acel invizibil al patrulea) dobândește anvergura unei obsesii, ritmul se schimbă, la dinamizarea lui contribuind și personajele jucate de Sergiu Costache și Toma Cuzin. Coloana sonoră devine și ea mai proeminentă, mai relevantă, imaginile șoc, unele cu încărcături nedisimulat simbolice sunt tot mai prezente.  Un rol aparte dobândește secvența din pre-final, aceea a confruntării dintre cel numit Boss (Cornel Mimi Brănescu) și Bogdan cu contrapunctul de sfârșit fără vorbe ce cade în sarcina Ioanei Bugarin. Există în film momente-cheie, repetate. Rappel-uri. Precum imaginea dozei de suc căzând din automatul de băuturi, frecarea cvasi-nevrotică a podelei ambulanței și apoi a parbrizului automobilului, povestea cu ciocanul și cada. Toate abil surprinse pe peliculă de Andrei Butică.

Am văzut Boss într-o sală mai degrabă goală. Cu cel mult șapte companioni. Cam tot la fel cum am văzut în urmă cu 7 ani Câini, îndemnat fiind atunci de actorul Emilian Oprea. Bun, pe vremea aceea poate că Bogdan Mirică era încă un necunoscut, deși făcuse deja Umbre pentru HBO. Acum, Bogdan Mirică este ceea ce se cheamă o certitudine. Nu știu dacă e neapărat un Hitchcock al României. Nu știu dacă și-o dorește. Dar că e un foarte bun regizor de thriiler știu sigur,

Incertă e însă, din păcate, pe mai departe soarta filmului românesc. Difuzarea și acroșul la public al acestuia. Al filmului adevărat. Nu al unor subproducții la care se râde cu pântecul. Gen Teambuilding sau Haita de acțiune.

BOSS

Scenariul și regia: Bogdan Mirică

O producție  42 km Film (România) &Les Films Fauves (Luxemburg)

Producători: Corneliu Porumboiu, Roxana Garet, Ramona Grama, Marcela Mîndru

Imaginea: Andrei Butică

Design de producție: Cristian Niculescu

Decoruri: Andreea Popa

Montaj:  Roxana Szél

Cu: Laurențiu Bănescu,Ioana Bugarin, Teodor Corban,  Sergiu Costache, Toma Cuzin, Cosmina Stratan, Mimi Brănescu, Alex Bogdan, Paul Ipate, Cezar Grumăzescu, Ciprian Brașoveanu

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro