Un articol recent al Dlui Valentin Naumescu despre primăvara arabă, în particular situaţia din Egipt, şi atitudinea Statelor Unite şi a noastră (UE) faţă de ea, m-a determinat prin înalta sa calitate, dar şi prin faptul că ajunge la unele concluzii diferite de ale mele, să scriu acest comentariu.
Să încep cu evoluţia ipotetică a evenimentelor din Egipt dacă armata nu dădea lovitura de stat (că asta a fost). Dl Naumescu crede că ”…egiptenii l-ar fi schimbat în timp, atunci când o majoritate s-ar fi convins că guvernul islamist nu dă satisfacţie economică şi socială”. Eu nu cred asta.
Lăsând deschisă chestiunea dacă guvernul islamist s-ar fi lăsat dat jos de la putere în mod democratic – ne amintim că în scurtul interval de timp în care a fost la putere a arătat că nu apreciază pluralismul politic, făcând paşi la marginea sau în afara legalului (mai dihai decât în România verii trecute) – timpul în care Frăţia Musulmană ar fi pierdut teren până la pierderea majorităţii ar fi fost imens. Pentru că sărăcimea Egiptului are prea puţine speranţe economice, se uită cu mânie la toţi îmbogăţiţii necredincioşi şi speră ca aceştia să intre în iad (iar ei înşişi în rai). Forţa de astăzi a Islamului se bazează pe latura sa morală, de egalitarism, cu multă priză la săraci, care constituie majoritatea nu numai în Egipt.
Eu cred că amplificarea conflictului între protestatarii anti-Morsi şi susţinătorii lui Morsi s-ar fi transformat rapid fie într-o serie de masacre, fie într-un război civil. Preşedintele Morsi poartă responsabilitate pentru crearea stării conflictuale majore în ţară, întrucât viteza transformărilor (de sus în jos) – altfel decât în Turcia – a fost prea mare, alarmantă pentru acei egipteni destul de numeroşi care văd în islamizare o garanţie a declinului economic şi general al ţării.
O duceam mai bine pentru că nu eram împinşi la atâta ipocrizie. Cei a căror analiză seamănă cu a mea (îi cred şi în etajele superioare ale politicii americane şi europene) sunt acum conduşi la ipocrizie. Condamnăm ferm vărsarea de sânge (cine n-o condamnă?), dar nu luăm măsuri efective contra puterii actuale din Egipt.
Cum de am ajuns în această situaţie morală deplorabilă?
Răspunsul decurge din tratarea problemei de bază a democraţiei. În multe ţări ale lumii majoritatea nu înţelege mare lucru din politică, economie, ştiinţă, dar la vot contează. Şi este uşor de manipulat. Şi în România este aşa, dar mi’te în Egipt!
Mă aflu printre conaţionalii dlui Naumescu care socot că egiptenii (în majoritate) nu sunt pregătiţi cultural pentru pluralism politic. Nici românii, de altfel. Dar ce propun eu, mâna forte?
Nu numaidecât.
În primul rând trebuie să îi recunoaştem democraţiei şi părţile slabe, nu trebuie idealizată. Într-adevăr contează la ce popor o aplici. Iranul în mod democratic a ajuns unde se află astăzi. Fidel Castro în Cuba a fost nu acceptat, ci iubit, de o mare majoritate a poporului în prima parte a guvernării sale, iar mai târziu tot ar fi câştigat la alegeri corecte, deşi ţara nu mai progresa pe niciun tărâm, dimpotrivă. China în schimb a făcut schimbări spectaculoase nu numai în domeniul economic, ci şi al libertăţilor individuale, faţă de regimul lui Mao. Fără democraţie.
În concluzie, să luptăm mai întâi pentru răspândirea culturii politice, şi mai apoi pentru democraţie. Dacă în România putem spera la o creştere a nivelului politic al poporului într-un cadru democratic, în ţări cu un curent islamic puternic nu văd şanse.
Ce au realizat Statele Unite în Irak? O fi acum mai multă democraţie, dar mor permanent mult mai mulţi oameni decât sub Saddam Hussein, şi ştim şi de ce. E mai bine?
Germania nu s-a implicat nici în Irak, nici în Libia, şi îşi continuă politica de neintervenţie. Este de fapt cumpătare, nu neintervenţie. Germania, ca şi România de altfel, este prezentă în Afganistan şi în apele din faţa Somaliei. Pentru că aceste intervenţii sunt dictate de motive defensive. Contra instaurării unui regim sprijinitor al terorismului global, respectiv de combatere a pirateriei.
Epilog: Primul pas este educaţia politică. Al doilea democraţia. Această viziune ne obligă la mai puţină ipocrizie.
Hans Hermann Hoppe: „Democratia este o forma atenuata de comunism, si niciodata in lumea ideilor nu a fost privita altfel”.
It has been said that democracy is the worst form of government except all the others that have been tried.- Sir Winston Churchill ;)
„Raspindirea culturii politice” sau „educarea maselor” e un experiment cu trrecut glorios si rezultate dezastroase.
Agentii schimarilor sociale au contribuit la schimbare mai mult decit Revolutiile -despre care se poate argumenta ca nu au adus nimic bun-. Se poate afirma ca populatia sau masele Romane nu pot obtine cunoastere politica in viitorul apropiat si ca daca e sa facem o comparative cu US unde mai mult de jumatate din populatia Americana au o cunoastere politica superficiala dupa 200si de ani de Democratie.
Chiar daca Romania ar avea o asa zisa elita politico-intelectuala (ce nu exista inca) tot ar trece decenii deoarece e nevoe si de detinerea si exercitarea puterii politice si bineinteles a unei prese libere.
Un alt factor extreme de important in proicesul de democratizare il reprezinta valorile culturale ce pot fi un obstacol enorm si institutia religiei care deasemeni poate incetinii sau accelera acest process.
Personal eu sunt mai rezervat asupra posibilitatile Romaniei si scheptic asupra posibilitatilor tarilor islamice.
Ma tem, ca lucrurile stau putin altfel.Anii trecuti, prof. Valeriu Stoica afirma ca ,,liberalismul a esuat in Romania, din lipsa cetateanului constiincios, platitor de impozite, capabil sa impiedice clasa politica de la derapaje”.Adica cu o buna cultura politica.
El nu intelegea, ca cetateanul avut sau clasa mijlocie, cult politic si cunoscator al interesului national, este un produs, iar nu conditie a unui ,,capitalism liberal” avansat.
Intr-o tara inapoiata, cu 5 milioane de locuri de munca lipsa, cu majoritatea salariata cu statut de ,,lumpen-proletari” , de unde sa apara clasa mijlocie, cetateanul responsabil politic?Cu alte cuvinte, cetateanul cult si responsabil politic, nu poate apare inaintea unui liberalism economic avansat, care sa permita economic o educatie buna, antreprenoriat economic, cunoastere si participare activa, la viata politica.
Cam la fel sta si situatia raportului, intre ,,Primul pas este cultura politica” si ,,Al doilea democratia”.
2.Pentru ,,cultura politica”, este necesara o aumita dezvoltare economica, care sa ofere educatie stiintifica,tehnica si generala, incit omul de rind sa poata sa-si construiasca o atitudine, fata de tot ce-l inconjoara, in viata de zi cu zi:puterea politica, religia, sistemul economic, de invatamint, gradul de democraie,etc.! Acest lucru este denumit ,,cultura politica” si el nu se poate forma in ceeace economistii au denumit ,,feudalismul asiatic”, care caracterizeaza starea tarilor arabe, chiar daca intre timp, dictaturi militare au schimbat ,,denumirea” tipului de guvernare.In rest, totul stagneaza la nivelul feudlismului religios si social de acum 1000 de ani…
In concluzie, cred ca, pentru a se dezvolta o anumita cultura politica, este nevoie mai intai de un proces de dezvoltare economica, care creaza instrumentele ce conduc in timp, la cultura politica!
De aceea, inversarea termenilor,adica mai intai cultura politica si apoi democratie, nu este una fericita…
3.Referindu-ma tangential si la Irak, la ceeace a facut si lasat acolo SUA,putem spune ca a schimbat un grup etnic cu altul la conducerea tarii.In rest nimic.Democratia nu putea dura decit pina armata SUA o pazea cu pusca, deoarece CULTURA POLITICA n-a fost in atentia lor.Pentru a schimba lumea, in Irak americanii trebuiau sa vina si cu un ,,program de reconstructie economica si institutionala”, ca generator de cultura politica, pe care nici azi nu sint capabili sa-l realizaze, pentru urmatoarea tara araba, in ,,suferinta” de asa ceva!
Democratia politica nu poate dura unde democratia economica(adica sansa de a da locuri de munca si preocupari economice in locul celor religioase sau extremiste) nu este insotita de dezvoltare economica!Numai dezvoltarea creaza ,,cultura politica”, iar fara cultura politica, democratia nu poate exista.
Epilog:Fara dezvoltare economica nu poate exista DEMOCRATIE!Dovada exista si in Romania in acest sens, democratia noastra fiind una ,,speciala”, dimboviteana, ca urmare a SUBDEZVOLTARII ECONOMCE, care a creat la rindul sau, o subcultura politica!
De ce nu mergi un pas mai departe si explicane si noua cum poti avea o economie cit de cit libera si de piata fara Democratie ca doar no sa poti separa Capitalismul de Democratie. Cea ce afirmi tu se numeste catch 22. Bineinteles ca e nevoe de o economie decenta ca sa poti vorbi de prosperitate dar cum ajungi la economie fara democratie capitalista.
Schimbarile sociale intimpina intotdeauna rezistentra pentru ca oamenii au codificat in instinctual lor de prezervare rezistenta la schimbare si deaceia impunerea politica fie ea coercive or brutal e cea mai rapida forma de schimbare sociala dar aceasta forma nu mai e la moda in lumea liberala, ce prefer metodele educative sau reeducative in cazul liberalilor de extrema.
In climatul politic de astazi si datorita faptului ca Romania a luat un start gresit dupa asa zisa revolute si chiar datorita faptului ca in toti acesti ani (cristalizare) nu sa putut face o schimbare de directie complica extreme de mult posibilitatea unei realinieri politice si implicit sociale.
NIci un politician roman indifferent cit de vizionar ar fi el nu va putea ajunge in pozitie de exercitare a puterii politice in acest climat fara existent unui partid politic (cu adevarat partid) cu program si cu indeologie deoarece campaniile electorale necesita oreganizatie, fonduri si mesaj si bineiunteles o presa libera.
If I have to choose between doing something and doing nothing I’ll do something even if is a futile exercise.
un articol bun, echilibrat, documentat si de bun simt, desi nu snt neaparat de acord cu concluzile de la sfirsit. Mai astept si altele la fel.
Stimate,
Barbara,
In tarile ,,tigrilor asiatici”, economia de piata s-a dezvoltat puternic si in lipsa democratiei economice.La fel, in China, economia de piata libera se dezvolta fara democratie ,,occidentala”.
De ceeace are nevoie dezvoltarea economica, este democratia economica…iar nu politica!Nu poate exista insa, democratie politica fara dezvoltare economica!
In China Puterea Politica e Centralizata (PCC si PLA) si nu exista opozitie cea ce ar fi Imposibil si intolerabil in Romania. Chiar daca economic statul Chinez are o crestere economica, de invidiat, venitul pe cap de locuitor si nivelul de trai e sub cel din Romania. Un alt factor ar fi acela ca acest experiment Chinez e extreme de fragil si ca e foarte probabil sa cada sub propria greutate.
In loc sa cautam exemple de exceptie de ce nu invatam de la cei care au inventat sistemul democratico-capitralist si care au inbunatatit acest sitem dea lungul secolelor.
Sistemul Democrato-Capitalist sa dezvoltat in contextul culturii Vestice si e parte integranta a acestei culturii si deaceia in timpul Revolutiei Industriale Japonia a inteles ca fara adoptarea valorilor cultureale vestive nu au nici o snsa iar ca urmare au facut eforturi enorme in a le adopta, iar acum avem o Japonie Vestica de invidiat.
E normal ca Romania sa nu foloseasca un sablon American sau German dar trebue sa unteleaga comunalitatea dintre aceste sisteme precum si diferentrele si sa dezvolte un sistem indigen dar fondat pe principia vestice deoarece inceracarea de imitare a unui sistem economic oriental e fluierat in vint.
Saracia este intotdeauna INTOLERANTA. Bunastarea poate fi (nu intotdeauna) toleranta. Solutia? USA sa dirijeze macar 50% din imensele sume date militarilor din regiune (Egipt, Arabia Saudita, Israel, Iordania, Kuwait, Emirate etc) catre urgentele sociale ale egiptenilor prin programe gen Corpul voluntarilor pacii, etc – gen misionarismul lui Albert Schweitzer sa zicem, si tensiunile se vor dezamorsa incei-incet, nu de la un an la altul dar in doua-trei decenii e posibil. Vor iesi Occidentalii din ipocrizie? Nici o sansa, atata timp cat nu se varsa sangele lor.
O analiza,ca atatea altele aparute in aceste zile,pacatuind prin concluzii gresite,g enerate de slaba cunoatere a ceea ce se intampla in realitate in Egipt.
Timp de un an de zile presedintele democratic ales(nu mai este cazul sa vedem acum cat de democratic a fost procesul electoral )Morsi a aplicat neabatut planul Fratiei Musulmane de transformare a tarii intr-un califat islamic ;tara a fost condusa de fapt de liderii Fratiei la ale caror comenzi Morsi( o marioneta fara personalitate,aparut in prima linie ca solutie de avarie ) a raspuns fara sovaire ,in cel mai a danc dispret fata de nazuintele revolutiei egiptene.
Planul a fost indeplinit pas cu pas,principalele etape fiind:
1. Instaurarea unei puteri discretionare incepand cu octombrie anul trecut,cand Morsi a emis cunoscutele decrete prin care a decapitat puterea legislativa si cea judiciara;desi a dat impresia ca ulterior a dat inapoi,in realitate lucrurile au ramas neschimbate .
2. Plasarea membrilor Fratiei in toate posturile de forta din administratie si economia de stat,in politie si armata;criteriile de vaLoare au fost ignoratete,singurul criteriu valabil fiind apartenenta la Fratia Musulmana.S-a ajuns ca teroristi dovediti sa fie plasati in pozitii cheie(exemplul teroristului numit guvernator al Luxorului este numai unul din numeroasele asemenea cazuri)
3. Presa si cultura au devenit tintele predilecte ale actiunii represive a regimului;Opera din Cairo a avut activitatea suspendata incepand cu aprilie ,urmand sa fie ulterior desfiintata pentru ca ,si aici vorbim de un aspect general,valorile culturii universale intra putrnic in coliziune cu viziunea extremist retrograda a Fratiei.
4. Zi de zi cantitati impresionante de valuta forte erau praduite din bancile de stat si plasate pe piata neagra,obtinindu-se castiguri fabuloase de catre clientela Fratiei;rezervele valutare ale Egiptului au coborat la un nivel de avarie(sub 10 Miliarde USD in iunie),niciodata atins pana acum,iar inflatia a inregistrat cifre de 30-40%,cu un impact negativ deosebit asupra scaderii drastice a nivelului de viata,indeosebi pentru cei saraci.
5. O piedere progresiva a independentei politice si economice a tarii,de care au profitat sponsorii principali ,Qatar si Turcia. Tratatul incheiat cu Iranul in primavara a marcat renuntarea de catre Egipt la rolul de factor stabilizator in lumea araba.
6. Sustinere putenica a Hamas-ului (atat economic cat si politic);in schimb organizatia terorista a ‘solutionat’ sarcinilemurdare pe care Fratia nu isi permitea inca sa si le asume in mod direct(si aici vorbim de lichidarea oponentilor,de eliberarea prin masuri in forta a membrilor Fratiei,aflati in inchisori,etc).Desi criza economica a tarii,manifestata puternic prin lipsa carburantilor,intreruperea zilnica ore bune a alimentarii cu energie electrica si apa potabila nu l-a clintit nici un moment pe Morsi din alocarea de resurse importante Hamas-ului.
Dupa ce mai bine de 25 de Milioane de egipteni au semnat o petitie prin care i se cerea lui Morsi sa renunte la putere datorita in principal situatiei economice catastrofale in care guvernarea Fratiei a adus Egiptul,acesta a avut la dispozitie din partea armatei un interval de mai bine de o luna pentru a propune solutii de redresare si revenire la un regim cat de cat democratic;a refuzat si cea mai mica concesie pana in ultima clipa,prizonier al unei Fratii Musulmane incremenita in proiectul de acaparare a puterii totale.
In aceste conditii,cine crede ca,odata pornita actiunea armatei de redresare a tarii,politically correct poate fi caracteristica modului de actiune al acesteia?Cand ai in fata ‘demonstranti pasnici’care folosesc arme automate,mutileaza la modul cel mai barbar cadre ale politiei,isi poate permite armata sa actioneze asemeni unei divizii alcatuite din domnisoare bine educate?
Ridicola asertiunea autorului….’ Ar fi fost politic mai inteligent, desigur, dacă armata mai astepta niţel, până la declanşarea ostilităţilor violente între cele două tabere, anti- şi pro-Morsi, cu mii de victime, şi acţiona mai apoi. Legitimitatea înlăturării lui Morsi ar fi fost evidentă,..’ca si paralele fortate cu situatiile din Turcia,sau Romania.
De fapt,lovitura de stat a lui Sissi nu este altceva decat o noua etapa a revolutiei in Egipt…..
Se zvoneşte că „Frăţia musulmană” a câştigat alegerile la cererea d-nei Anne Patterson, ambasadoare a SUA în Egipt, pentru a nu repeta primele alegeri „democratice” din Egipt… Ce e cert e că administraţia Obama a susţinut puternic „democratizarea” iniţiată de FM …
Very good !
Dar ce ne facem cu popoare culte, inteligente, bogate si care totusi, pe cale democratica, aduc la putere pe unul ca… Adolf Hitler? Si aici ma refer chiar la ascensiunea la puterea a lui Adolf Hitler, nu e o metafora.
Si daca cumva veti scrie un articol legat si de tema asta, poate ca ajugeti la capitolul doi, ca sa spun asa: cum pastram democratia!
Sincer, pe mine asta ma intereseaza mai mult, nu soarta unor popoare care nu inteleg nici ele insele ce vor: evul mediu sau modernitate. Sau ca sa fiu cinic, vor modernitate dar se comporta, gandesc si simt cel mult ca in evul mediu!
Sistemele Democratico-Capitaliste sunt sisteme fragile si necesita veghe continua si deaceia se spune ca „democratia e la o generatie distanta de extingere”. Deasemeni sistemele democratice sunt imperfecte cu exceptia celorlate. Cea ce este unic sistemuli democratic e mecanismul de regenerare si sistemul de valve de siguralra.
@Crup
In 1933, poporul german nu avea cultura politica democratica, deci este explicabila alegerea lui Hitler. Al doilea Reich nu a fost o democratie ci mai degraba un „regim militarist luminat”( stiti povestea cu Bismarck, unificarea in jurul Prusiei, Wilhelm II), deci nemtii erau culti si educati dar nu in spirit democratic ci mai degraba intr-un spirit militarist si patriotic.
Din pacate, constitutia Republicii de la Weimar a avut numeroase deficiente iar dictatura nazista s-a instalat foarte usor. Sa notam ca in acea perioada Presedintele ales al Republicii era Paul Hindenburg, militar de cariera si erou al Germaniei in Primul Razboi, nostalgic dupa ordinea imperiala cazuta in 1918. Din punctul meu de vedere, intr-o democratie liberala un militar nu are ce cauta in fruntea statului. Mai adaugati criza economica, somaj ridicat si sprijinul industriasilor acordat nazistilor si aveti retetea prin care Hitler a preluat puterea.
Din punctul meu de vedere, democratia poate fi pastrata cand exista mecanisme de control al constitutionalitatii legilor (curti constitutionale), respectare drepturilor omului si cetateanului prin intermediul unei justitii independente, respectarea minoritatilor si incercarea de a asigura bunastare economica populatiei, educarea populatiei in spirit democratic, liberal.
Excelent. adauging dreptul la proprietatea privata, comertul liber, presa libera, separarea puterii politice intre cele 3 (govern, legislative, juridic) si independent lor complecta, coparteneriatul politic separarea religiei de politica, alegerea directa a reprezentantilor, limitarea termenelor politice a tuturor alesilor, descentralizarea administrativa, si lista se poate continu
Onul din pericolele Sistemelor Democratice e tirania majoritatii si din acest motiv se prefera sistemul de Republica.
Sunt de acord cu autorul.
Democratia izvorata din caderea unei dictaturi nu e cu mult mai buna decat comunismul adus la Bucuresti de tancurile rusesti.
Pur si simplu nu e lumea pregatita pentru ea. Iar in cazurile unor culturi care sunt incompatibile cu valorile vestice (cum ar fi cele orientale), democratia este cu atat mai greu de inghitit.
Imi aduc aminte cum era perceputa democratia romaneasca in anii 90. Fiecare a inteles ce vrea. Unii au inteles ca pot sa fure in voie. Altii au inteles ca au voie sa emigreze si dusi au fost.
Cei mai multi din nefericire au persistat in ideea ca in democratie statul trebuie sa continuie sa le dea case, servicii si ce mai au nevoie.
Exista un pont la ceea ce spun.
Romania are un capital uman imens repatriat in urmatorii zece ani care o sa schimbe din temelii societatea romaneasca din punct de vedere democratic. El este reprezentat de asa numitii capsunari.
Nu o sa mai dureze mult pana cand multi dintre ei ajung la varsta pensionarii si or sa inceapa a se trage la casele lor in Romania. Este vorba de generatia care sunt intre 50 si 60 de ani, multi dintre ei de multi ani plecati din Romania. Greu de crezut ca oamenii astia isi permit la pensie sa traiasca unde traiesc acum si se vor intoarce in Romania.
Cultura democratica si politica o sa se schimbe radical in cativa ani cu cateva milioane de alegatori venind inapoi in Romania. Oamenii astia nu mai pot fi cumparati cu o punga de malai sau un mic si reprezinta un astfel de grup de pensionari decat cei ai tranzitiei care o sa dispara. Sunt mult mai activi politic si mult mai incisivi.
Orice s-ar spune, eu unul astept cu interes evolutiile Romaniei la vremea cand capsunarii pensionari or sa fie din ce in ce mai multi…
´´Greu de crezut ca oamenii astia isi permit la pensie sa traiasca unde traiesc acum si se vor intoarce in Romania´´
domnule,costul vietzii in romanica e poate mai mare decit in multe alte state civilizate !
dar e bine sa ashteptatzi incontinuare viitorul luminos,el va veni negreshit.statzi si ashteptatzi !
Eu nu vorbesc de cei care au calificari superioare, care au salarii mari si pozitii bune in corporatii occidentale. Ei in general sunt departe de varsta de pensionare si sunt slabe sanse sa se mai intoarca in Romania.
Vorbesc de cei care dau cu carca prin constructii, conducand camioane, ingrijind de batrani si pentru care un venit occidental mediu ajunge pentru acum insa locuiesc in conditii grele imparting apartamente si case cu altii. Nu ii vad pe ei ramanand pe unde lucreaza acum.
Oamenii astia, chiar daca pana la urma tot vor obtine o pensie straina, tot in Romania se vor intoarce pentru ca aici au casele si familiile. Ei au o cultura politica obtinuta in strainatate care o sa aiba un impact asupra societatii romanesti in conditiile in care sunt milioane…
La ora asta capsunarii nici nu pot sa participe la vot conditiile fiind neprielnice, nici foarte interesati nu ar fi traind departe de Romania.
am observat ca posturile la acest autor,Zamfirescu,sint dezaprobative in majoritate
pe cind la naumescu,pe acelasi subiect,aprobative.
oare la ce concluzie duce asta ?
Din observatia Dlui Dusu rezulta ca Zamfirescu, adica eu, nu are dreptate. Asta daca aplicam principiul democratic al majoritatii la cautarea adevarului!
Daca Dl Dusu a citit comentariile Dlor Caliman si Stefan, care incep prin a se plasa declarativ pe pozitii contrare celor din articolul meu, va constata ca ambele nu ma contrazic aproape deloc. Chiar aduc argumente in aceeasi directie! Eu subscriu la aproape tot ceea ce au scris domniile lor. O precizare: Cand am scris ca mai intai vine cultura politica, si apoi democratia, asta nu a inseamnat ca totul incepe prin „educarea politica a maselor”… Pentru culturalizarea politica este nevoie de progres economic, ajuta mult cunoasterea lumii, si trebuie timp.
Dle T.Zamfirescu,articolul dvs nu mi se pare ca analizeaza ceva,ci lanseaza doar niste opinii personale,ale dvs,pe care le respect dar nu le consider semnificative,ba chiar un pic superficiale…Dupa parerea mea,exista o diferenta intre „a avea o idee” si „a sti”,asemanatoare cu ceea ce separa diletantismul de profesionalism!
In cazul care ne preocupa aici,am cateva dezacorduri,deja cu ideile de baza pe care le dezvoltati:
– utilizarea cuvantului „democratie” in lung si-n larg,fara a intelege subtilitatea(?) primara,si anume,ca nu exista niciunde pe lume 2 democratii identice,din simplul motiv ca fiecare natiune are particularitatile ei unice(!).Tot ce au comun statele democratice,este alegerea reprezentantilor desemnati a exersa puterea legislativa si executiva prin vot popular!Apoi,fiecare interpreteaza,aplica si respecta puterea data cetatenilor lor,in mod specific culturii,traditiilor si propriilor particularitati.
De ex:in SUA,primul stat democratic din lume,exemplu indiscutabil in materie,George W.Bush a fost ales prima data presedinte cu un numar de voturi inferior adversarului sau,si acest lucru a fost posibil,si evident democratic,datorita specificitatilor „locale” a legii electorale.Acelasi tip de democratie bicefala directa exista in Elvetia,de ex,dar nu si in Franta,Germania sau Romania,asta neinsemnand ca unele sunt „mai democratice” ca altele,ci doar diferite!
Toate astea,pentru a spune ca nu se poate judeca corect situatia politicii unui alt stat,decat cunoscandu-i toate particularutatile specifice (aparent,nu e cazul in ceea ce va priveste!),democratia nefiind un „produs” pe care lumea civilizata il exporta celorlalti,cu modul de stricta utilizare notat pe ambalaj!!!
– Nu avem aceeasi definitie a „loviturii de stat”,ceea ce s-a petrecut recent in Egipt nu este una,din punctul meu de vedere!Evident,cei care au fost destituiti striga asta,si era previzibil sa o faca,in contextul in care e dificil de acceptat ca poporul,care a fost cu dibacie manipulat,refuza,dupa mai putin de un an sa mai cautioneze incompetenta si coruptia!Este o specificitate locala,ca oamenii sa considere armata ca fiind singurul arbitru posibil,ceea ce a generat si ceea ce dvs numiti „ipocrizia” occidentului”,adica practic lipsa de interventie activa(?),pentru sustinerea unora contra altora!?Afirmatia dvs ca „ar fi fost mai inteligent ca armata sa astepte…”este fara niciun temei,bazata de ceea ce credeti ca ar fi reprezentat un scenariu mai…cum?Realitatea este doar una,si ea trebuie analizata lucid pentru a intelege,nu ce ar avea altii de facut,stiu ei mai bine ca noi ce le trebuie,ci ce invataminte avem noi de tras din experienta altora!
ce citim,si ce intzelegem !
de altfel rsr era si ea o democratie populara;conducerea statului de intregul nostru popor strins unit in jurul partidului
va multumesc ca m ati bagat in seama,d-nule Zamfirescu; eu tocmai asta am vrut sa scot in evidentza:´´rezulta ca Zamfirescu, adica eu, nu are dreptate. Asta daca aplicam principiul democratic al majoritatii la cautarea adevarului!´´
asta e rezultatul in romanica al aplicarii principiilor democratice de tip occidental.de aceea dimocratia populara aplicata in timpul regimului comunist se potriveste mai bine acestui popor.
este ceea ce dvs spunetzi in articol :educatia politica si nu informarea politica,ha ha este necesara,dar vai asta dureaza poate sute de ani.