Ultimele scandaluri legate de plagiatul ministrului Bode, suspendarea analizei acuzaţiilor de plagiat aduse prim-ministrul Ciucă prin complicitatea Ministerului Educaţiei, multiplele plagiate din domeniul ştiinţelor militare, probate prin decizii ale CNATDCU, tergiversarea anchetei privind acţiunea de kompromat, suferită de jurnalista Emilia Şercan, ne arată o situaţie gravă în selecţia elitelor şi în funcţionarea democraţiei în România. Recentul scandal privind achiziţia de măşti pentru MApN şi cariera înţesată de cursuri şi certificate de absolvire a colegiilor de siguranţă naţională ale directorului ROMARM Gabiel Ţuţu nu fac decât să aducă noi dovezi despre reţelele de putere cu originea în cadrul acestor colegii. Însă, cel mai grav lucru mi se pare că este legat de dezvoltarea unei infrastructuri putrede de guvernanţă, cu o reţea de decidenţi de tip mafiot. Astfel, principiul constituţional „Nimeni nu este mai presus de lege” (art.16, aln.2 din Constituţie) devine gol de conţinut.
Am explicat în articole mai vechi care sunt principalele cauze ale acestui fenomen: corupţia generalizată şi lipsa unor mecanisme funcţionale de control democratic. Nivelul de corupţie este analizat profesionist de instituţii precum Transparency International dar cetăţeanul îl trăieşte pe pielea lui, zi de zi. Să ne amintim cazul fraţilor Tate, care explicau că s-au stabilit în România pentru că (aici) „…corupţia este accesibilă tuturor”. Sau strigătul fostului deputat Nicolicea, care spunea: „Da nene, susținem corupția, că ea ne-a facut oameni!”.
Despre lipsa unor mecanisme funcţionale de control democratic civil am scris atât în articole academice cât şi în alte articole de opinie (aici sau aici). Combinaţia dintre o cultură civică de toleranţa a corupţiei şi selecţia negativă a elitelor reprezintă nodul gordian în înţelegerea acestei situaţii.
Întrebarea care se pune este: cum a fost posibilă această selecţie negativă a elitelor ? Dincolo de cele două variabile: corupţia generalizată şi simularea mecanismelor de control democratic aş vrea să mai adaug o variabilă contextuală: existenţa unei viziuni viciate despre ştiinţă şi cultură, pe care o voi numi „academic-cultism”.
Am inventat acest termen, prin analogie cu termenul folosit pentru definirea curentului cultural ce a însoţit sovietizarea României- proletcultismul[1]. Dacă în anii 1950, URSS a reuşit să impună, peste noapte, o clasă conducătoare şi o cultură politică specifică, într-o ţară cu doar câteva sute de comunişti, de ce nu ar fi posibilă crearea unei noi „elite” post-comuniste, după 1990?
Numai că aceste elite trebuiau şcolarizate şi legitimate. Întrucât aderarea la NATO a solicitat ca funcţionarii civili din sistemul de securitate naţională să înţeleagă politicile de apărare dar şi mecanismele de controlul democratic civil, a fost fondat Colegiul Naţional de Apărare, din subordinea MApN, colegiu multiplicat ulterior de către SRI şi MAI. Era de notorietate faptul că, pentru a ocupa o funcţie de conducere într-un minister, trebuie sa fi absolvent al unei asemenea instituţii[2]. Ulterior, doctoratele în ştiinţe militare, ordine publică şi siguranţă naţională au ajuns facile, aşa ca aici s-au indreptat mulţi „lupi tineri” pentru a primi o diplomă. Aceste instituţii au preluat rolul Academiei „Stefan Gheorghiu”, ceea ce a făcut ca rectori, miniştri sau chiar prim-miniştri să fie doctoranzi ai unor asemenea reţele, precum cea creată de Gabriel Oprea[3]. Nu sugerez aici că toţi absolvenţii acestor academii sau colegii sunt impostori, ci doar „cei aleşi”. Modul de selecţie este încă un subiect de cercetare.
Pe de altă parte, a existat şi o percepţie favorabilă a termenului „academie”. Toate şcolile militare au devenit, peste noapte, academii iar Academia Română a fost multiplicată şi ea, existând azi 6 academii de ramură, inclusiv o academie de ştiinţe ale securităţii naţionale. Termenul de academie a devenit un brand aşa de iubit, încât şcoli de fotbal au devenit academii (Academia „Gheorghe Hagi” sau Academica Clinceni) iar infractorii au înfiinţat şi ei o academie a infractorilor români.
Fără a intra în chestiuni de epistemologie, concepţia unor instituţii militare despre „ştiinţa militară” a fost la originea acestor viziuni viciate. În majoritatea ţărilor NATO, educaţia şi pregătirea militarilor se concentrează pe dezvoltarea de abilităţi de luptă sau de leadership iar pregătirea se opreste la nivel de master şi cursuri de specialitate (professional education). Astfel, în SUA, sunt încurajate doctoratele ştiinţifice în universităţi civile, fiind celebru cazul generalului Petreus ce a făcut o foarte bună teză de doctorat despre contra-insurgenţă, la Princeton University. La noi, nu numai că se perpetuează şi s-au dezvoltat exponenţial numărul doctoratelor în ştiinţe militare, dar există chiar şi o emblemă de merit, numită „Ştiinţa militară”. De exemplu, emblema „Ştiinţa militară” clasa a treia este oferită maiştrilor militari şi subofiţerilor, care nici măcar nu au studii superioare.
Aşadar, articolul meu a încercat să explice faptul că, dincolo de corupţie şi de funcţionarea deficitară a unor mecanisme de control democratic civil, ar trebui schimbată atât paradigma de educaţie militară cât şi legislaţia, prin care se echivalează doctoratul cu examenul de general. În viitor, ar trebui să fie acordate mai degrabă doctorate profesionale, fără a îngradi dreptul militarilor la un doctorat ştiinţific. Asta nu insemnă că şcolile doctorale din universităţile civile sunt de tip „Albă ca Zăpada”, dar acolo există şansa unor evaluări corecte, fără amestecul unor forţe oculte. Cei interesaţi de un doctorat ştiinţific se pot înscrie la universităţi civile, semnând un contract de tip GI Bill.
Pentru analiza acuzaţiilor de plagiat din trecut sau de constituire de grupuri infracţionale există alte instituţii, care acum sunt împedicate să funcţioneze de către aşa-zisa „elită” a impostorilor. Fapt ce dovedeşte că România nu este încă o democraţie consolidată ci o democraţie controlată (managed democracy). Asistăm la un moment de şah dat instituţiilor îndreptăţite prin lege să se ocupe de aceste plagiate (CNATDCU, de exemplu) sau jurnaliştilor de investigaţie, dar partida de şah nu este finalizată.
Trebuie să ne gandim împreună la modalităţi de tăiere a nodului gordian: corupţie generalizată combinată cu mecanisme ineficiente de control democratic şi o cultură civică caracterizată de academic-cultism.
NOTE:
[1] Există mai multi autori ce au explicat sovietizarea în România (Ghiţă Ionescu, Vladimir Tismaneanu, Denis Deletant ). Aş vrea însă să evidenţiez, pentru acest subiect, cartea coordonată de Cristian Vasile, „Ne trebuie oameni!”, Cetatea de Scaun, 2017.
[2] Vezi Melania Cincea, Pepiniere de impostură, Puterea a Cincea, disponibil la: https://putereaacincea.ro/pepiniere-de-impostura/
[3] Pentru analize sistematice ale acestui fenomen, puteţi urmari investigaţiile Emiliei Şercan şi ale lui Valeriu Nicolae.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Problema e simpla: noua forta politica a tarii, nu avea cadre.
Si atunci, a promovat pe toti cei care i-au slujit. Indiferent de C.V.
Cum intelectualii erau greu de stapinit si -forta- nu puteau penetra in forurie stiintifice, s-a dat liber la plagiat si cumparat examene. Asa puteau sa aiba oamenii lor peste tot si sa controleze tot.
In plus, tinerii lupi, pusi pe chiverniseala, nu pe rezolvarea treburilor tarii, au vazut ca daca au doctoratul si 2 carti publicate, sunt platiti mai bine si urca mai usor in schema. Deci……. Totul a devenit de vinzare. (Am auzit ca acum se pot da -citeste cumpara- examene si in devans…). Nebunia cu facultatile private are si un scop partinic. „Asa e in democratie”…… afirma ei.
Da, aceeasi politica de cadre ca in urma cu 75 de ani.
Fusesera considerati eroi ai clasei muncitoare fostii spioni sovietici si „ilegalistii” chiar daca nu aveau „origine sociala sanatoasa” (se spunea despre ei ca „putini au fost si multi au ramas”), au cooptat fosti legionari (cu experienta de organizare), minoritari antiromani, fosti detinuti de drept comun redenumiti detinuti politici etc.
Si tot nu a fost suficient, nu se realiza o masa critica suficienta, Asa ca i-au inglobat si pe adversarii lor social-democrati si au facut partidul unic.
Au incercat sa darame cultura traditionala (cam ce fac si progresistii occidentali de azi) si au promovat prin „discriminare pozitiva” nonvalori obediente (national si international) care ne-au dus in jos, exact ca acum.
Asa ca ajungem iar la vorba lui N.Iorga: „Cititi istoria ca sa stiti ce va fi!”
Mi se pare derutanta punerea intre ghilimele a termenului „elite”: sugereaza o pedeapsa generala la adresa elitelor, intre care exista si elite autentice. Cred ca ideea dorita a fi exprimata ar fi fost mai elocventa daca intre ghilimele ar fi fost pus cuvantul „academic” din sintagma „academic-cultism”. Sau analogia ar fi fost fara cusur, dupa tiparul de gandire folosit in „prolet-cultism”, daca ar fi fost expusa ca „acad-cultism” sau „academism-cultism”.
Nu vad nimic rau in emblema „Stiinta Militara III” acordata maistrilor militari si subofiterilor. Cred ca e o forma onorifica, de recunoastere a valorii celor care produc inventii si inovatii in domeniu, ori in alte domenii. Istoria cunoasterii consemneaza ca au existat si personalitati contributoare la stiinta, care au adaugat valoare, uneori imensa, fara sa fi avut ceea ce, absolutist sau intelectualist, se conditioneaza de studii superioare.
Foarte de acord, falsele elite trebuie denuntate cu argumente si probe indubitabile. In privinta doctoratelor, as semnala aparitia unui nou tip de frauda intelectuala, cu AI si ChatGPT, noile chipuri cioplite ale unor intelectualisti, care pot scrie teze de doctorat „perfecte”. Si ei trebuie eradicati.
Totul trebuie privit in cheia politicilor de dupa dezmembrarea URSS. Libertatea naste ,in fazele incipiente , mostri ca sa parafrazam numele unui desen(gravura) din Capriciile lui Y .Lucientes .Asa cum stie toata lumea in Romania anilor 2000- 2010 a existat o perioada de reasezare a legilor,o perioada de acumulare de bogatii , de aparitie a unei clase de mijloc si a unor noi imbogatiti atunci cind multe lucruri erau permise si permisibile prin lege sau prin lipsa ei . A judeca acele vremuri cu masurile legislative de acum este o eroare .In acest context trebuie sa separam ilegalitatile vizibile atunci (asta doar daca tratam totul cu legile de acum ) cu cele existente dupa (foarte putine dealtfel ).Unele Teze de Doctorat dar si alte lucrari similare aparute la un nivel inferior au in componenta si ceea ce numim plagiat .Totusi, o acuzatie de acest fel , daca ea , in termenul de aparitie legal ,nu a fost conditionata de anumite cutume existente azi ,trebuie sa contina musai si intentia autorului combinata cu intentia celor care au oferit , in final , acest titlu .Vedem bine ca asta este greu de realizat .In paralel observam cum entitati politice si din Media se folosesc de aceste trecute inexactitati extragind dintr-un intreg tot ceea ce unora le convine spre a ataca politic pe altii .Asta este o alta eroare ce ar trebui reglementata prin lege . In Occident folosirea unor softuri oarecare ce – vezi doamne – ar determina plagiatul incepe sa fie interzisa .In esenta un plagiat devine plagiat doar daca se constata „INTENTIA ”si nicidecum el nu poate fi dovedit prin simpla inexistenta a unor ghilimele ce din nefericire nu erau parte ,ca si executie tehnica ,in acele momente de inceput . Daca totul a fost premediat spre a putea, in viitor , controla niste situatii politice sau oameni ,ce din cvasi motive ,au marsat la momeala „TITLULUI ” in cauza este alta discutie .In aceste cazuri raspunderea iese din singularitatea autorului si se muta la un intreg complex factual permisiv .Erorile – de mindrie – sunt si ele pur umenesti.
Goya y Lucientes. Toata lumea se refera la Goya, dar niciodata (numai la) la Lucientes…
Autorul acestui eseu are meritul de a scoate in fata, mecanismul elitelor dupa 1990. Dar acest fenomen exista si in universitatile civile. Exista facultati conduse de clanuri de familie iar scolile doctorale sunt locuri de negociere a doctoratelor. Fara acceptul mediului universitar militar sau civil nu se ajunge aici, a devenit aproape un fenomen de masa. Cei care am fost si suntem corecti si obiectivi am fost dati de o parte. Iar orice referire facuta la ministerele de resort nici nu este bagata in seama. Ne chinuim noi pe contributors.ro. Multi nu am intrat in aceasta hora de jigodism intelectual.
Privind critica termenului „academie”, probabil ca e o tentativa monopolista a universitatii, de a-si marca exclusivist un teritoriu care nu poate fi inchis, ci deschis. Sa ne gandim la Academia Franceză de Științe (L’Académie des sciences, numită Académie royale des sciences, la crearea sa în 1666), ori la similara sa britanica Royal Society of London for the Improvement of Natural Knowledge (Societatea regală din Londra pentru îmbunătățirea cunoștințelor despre natură), fondata in 1660. Sau la Academia Regală de Știință din Suedia (implicata si in acordarea premiilor Nobel). E suficient pentru ca termenul de academie sa nu fie denigrat.
Academia franceză este o instituţie care a fost înființată în anul 1635 de cardinalul Richelieu. Membrii ei, denumiţi « imortali », sunt în număr de 40 (fix!). Odată ce cvorumul este atins, odată ce toate cele 40 de locuri sunt ocupate, în mod paradoxal trebuie aşteptat ca un « imortal » să moară pentru a putea alege un nou membru. Cei interesaţi pot, începând din acel moment, să trimită o scrisoare de candidatură secretarului pe viaţă, post ocupat actualmente de Hélène Carrère-d’Encausse. Uzanţele îi recomandă candidatului să-i viziteze rând pe rând pe ceilalţi academicieni ca să se prezinte. De notat că pretendenţii de peste 75 de ani nu sunt accepaţi. Si, a propos, printre imortali a figurat si Eugen Ionesco.
Despre coruptia „cadrelor” nu pot spune decit ca e regretabil. De altfel exista si la case mai mari, inclusiv, auzi Domne, chiar si la EU. Cu armata e mai complicat, ma intreb ce ar face mutimea de generali si de doctori daca i-ar da prin minte criminalului de Putin sa se bage? Citi din ei s-ar baga sub pat si cit ar folosi „stiinta militara”?
Cel mai trist sunt cind aud de coruptia medicilor. Am o stima enorma fata de ei si totusi ma intreb de ce ajung in asemenea situatii, extrem de dezavantajoase, nu numai pt ei, ci si pt societate care are nevoie de serviciul lor?
Nu mai am nicio indoiala ca in sistemul politic romanesc s-a inradacinat un cult al ticalosiei. Reactiile, conduita, vocabularul, rezultatele, averile oamenilor politici mi-au spulberat orice indoiala in acest sens. Unii ar fi competenti, dar sunt ticalosi, altii sunt doar incompetenti, iar altii sunt si ticalosi si incompetenti. Dintre toti acestia ar trebui sa alegem noi!… (Sa ma ierte cei cativa care nu sunt nici incompetenti nici ticalosi!)
Nu am ratat niciun scrutin, s-a intamplat chiar sa ma prezint si sa-mi anulez votul, dar ma gandesc serios sa iau o pauza, de la votare. M-am saturat de gust amar si dezamagiri! Poate mai merg la vot, vreodata, sa pun stampila pe vreun partid bazat pe IA sau pe PSD (cand oi iesi la pensie). :) Pana atunci, o sa-mi gasesc lucruri mai bune de facut, duminica.
Cat despre „doctorii” de azi, au luat exemplu de la „tovarasa academician-doctor-inginer” – forma fara continut. Tehnologia-i ajuta si ea – de ce n-ai scrie o teza de doctorat, cu ajutorul ChatGPT?…
O mică poveste care arată că istoria se repetă, mai ales atunci cînd avem de a face cu oameni de aceeași calitate. Pe la 1850, un sclavete haitian ajunge să conducă o revoltă, îl belește pe prezidentu’ republicii, preia puterea și ca să nu mai piarză timpu’ cu tot felul de farafastîcuri se încoronează din prima direct împărat sub numele „Maiestatea Sa Imperială Faustin I”, împreună cu gagică-sa care devine și ea împărăteasă. Mai departe citez din ”Istoria culturală a prostiei omenești” de Rath Vegh Istvan:
”Mai trebuie să amintesc doar câte ceva despre gardă. împă-
ratul ţinea Ia ea ci la ochii din cap, nimic nefiind socotit prea
scump pentru nevoile ei. A poruncit să i se facă o uniformă
fastuoasă; coifurile au fost comandate la o renumită firmă din
Marsilia. Firma a livrat, într-adevăr, nişte coifuri minunate;
pe fiecare strălucea, ca podoabă deosebită, o plăcuţă de metal.
O dată s-a nimerit la curte un călător francez, care luă parte
la o paradă militară. I-a bătut la ochi plăcuţa de metal, S-a dus
lângă un militar din gardă s-o privească mai de aproape. Pe plă-
cuţă era însemnată, cu litere mărunte, o inscripţie care nu avea
nici în clin, nici în mânecă cu maximele împărăteşti; era doar o
marcă de o filistină simplitate: „Sardines a l’huile, Barton et
Cie., Lorinet”.
Ăsta ar fi un bun punct de plecare pentru studiul acestui fenomen doctoral care i-a cuprins febril pe toți idioții noștri care după pedigree s-ar părea că sînt urmașii direcți ai lu’ nea Împăratu’ Faustin I
Imi amintesc foarte bine ca am citit carticica asta ca adolescent.
Erau pasaje anti-religioase si anti-superstitii nostime cu duiumul din ceea ce imi amintesc.
Asta cu Faustin nu mi-o amintesc dar am verificat veridicitatea povestirii.
Cu Ceasca ca mare lider a lumii a treia, am oarece indoieli ca s-a publicat asta cu Faustin in carticica aia.
Sper ca turmentarea nu este la originea unui lapsus de concatenare de stiri pe aceeasi tema.
S-a publicat, iar cărțulia, spre mirarea mea, era ilustrată de Florin Pucă, un talentat grafician, poet și actor cam bețiv/bagabont/gură-spartă, care era tras pe dreapta de cenzura lui Ceașcă.
Multumesc pentru confirmare!
Sunt entuziasmat de claritatea argumentelor și realitatea lor de netăgăduit!!! Felicitări! Mergeți cu tot adevărul fără retineri!
In zona doctoratelor in stiinte militare la noi nu exista traditie. Pe la sfarsitul anilor 70, cand s-a pus problema extinderii formelor de pregatire pentru persoanele cu pregatire superioara prin forma doctoratelor s-a aliniat si armata la idee. Academia Tehnica Militara ainceput sa pregateasca doctoranzi in stiinte tehnice avand la catedre drept conducatori doctori-ingineri produsi la randul lor de Institutiile de invatamant superior cuvile(Politehnicele) sau fostii Candidati in stiinte sau Docenti produsi de Institutiile de invatamant superior sovietice. In stiinte militare n-aveam doctori si atunci s-a hotarat, ca unele personalitati din armata, de exemplu Gl.Dobrin, Gl.Topliceanu (poate si altii pe care nu-i stiu eu) sa sustina cate un referat pe baza caruia sa i se acorde titlul de doctor si dreptul de a conduce doctoranzi. Asa, de exemplu, Gl. Dobrin i-a facut primii doctori pe subordonatii lui directi C.R.1 Grad si Col.Alexandrescu, evident cu mai putine greutati in sustinerea de referate si examene in perioada doctoranturii si cu mai putine pretentii privind originalitatea tezei de doctorat intrucat primii conducatori n-au trecut prin aceste furci caudine. Cei doi primi doctori au condus, la randul lor, alti doctoranzi in calitate de profesori colaboratori (erau deja pensionari militari) la Academia Militara. In felul acesta s-a perpetuat un sistem, poate discutabil, de obtinere a doctoratelor in stiinte militare. Sigur, probabil ca situatia expusa nu trebuie generalizata. Presupun, de exemplu, ca Gl. Culda, cu doctorat la Institutie de invatamant superior civila, si-a condus in mod corespunzator doctoranzii.
Lipsa de solidaritate a adevaratilor intelectuali, penetrati de criteriile comuniste – de ce nu discutati mai pe fata…
Ar fi fost bine, domnule Zulean, daca inainte de a scrie articolul v-ati fi documentat asupra fenomenului numit „revolutia culturala” petrecut in China in timpul lui Mao Tze Dun.
„Academic-cultismul” – termenul introdus de catre dumneavoastra pentru a nominaliza o stare de fapt mizerabila ce este in plina desfasurare in spatiul mioritico-carpato-danubiano-pontic-daco-roman cu complicitatea „inteleptului popor roman”, are profunde asemanari cu „revolutia culturala” a tovarasului Mao…sa nu omitem, petrecuta in timpul unor ani de dictatura comunista feroce in indepartata China.
Sa explic de ce! In acei ani de teroare, tovarasul Mao si partidul comunist chinez, presati fiind de catre „reprezentantii clasei muncitoare”, cei mai analfabeti dintre analfabeti, cei mai redusi intelectual dintre redusii intelectual, au stabilit ca oricine poate fi inginer, profesor, cercetator, profesor universitar, etc, cu atat mai mult plozii seminalfabeti ai clasei muncitoare si pentru asta nici macar nu e nevoie de studii, ci doar de carnetul de membru al partidului comunist. Zis si facut! A inceput o mare epurare, cine a protestat a sfarsit rau, putini au reusit sa fuga in lumea libera. Rezultatul a fost desatruos si dupa moartea lui Mao, Deng Xiao Ping revine asupra acestei tembele decizii care a costat China multe vieti, saracie sub limita si foamete crunta!
In statele comuniste europene, revolutia culturala a lui Mao nu a avut mare ecou, exceptand Romania si RDG(DDR – Germania de Est), in Romania mai puternic decat in RDG, dar fenomenul a fost mult sub cel chinezesc. Apetenta de a avea titluri si diplome fara acoperire a fiilor clasei muncitoare a fost satisfacuta numai pentru varfurile comuniste din Romania, dar si pentru o mica parte a activistilor comunisti – cei recunoscuti ca fiind trup si suflet alaturi de partidul comunist, Academia Stefan Gheorghiu fiind institutia cu cea mai mare implicare in procesul de acordare de diplome unor semianalfabeti al caror singur merit era ca erau lingai comunisti.
Cine a lucrat insa in invatamant pana in 1989, a simtit din plin(daca a fost dotat cu bun simt) aversiunea fata de intelectualii autentici si fata de cei cu studii facute in mod serios, a angajatilor din fabricile si uzinele patriei, majoritar imbibati cu comunism si cu lipsa totala de moralitate si bun simt. Culmea, mai mult respect primeai din partea unor activisti comunisti mai deschisi la minte, decat din partea cetateanului de rand, care te privea cu jind si ura, sperand ca intr-o buna zi si urmasii sai sa ajunga „intelectuali” si ” sa nu mai munceasca cu carca”, „sa munceasca stand la o masa” – atat intelegeau acesti cretini din ceea ce reprezenta munca si efortul unui intelectual adevarat.
Doleantele de trecere la nivelul de „stat la masa”, au ramas simple dureri interioare ale proletariatului, pentru ca Ceausescu nu era chiar atat de tampit incat sa nu inteleaga ca fara specialisti adevarati, autentici, lucrurile o iau razna complet.
Si iata ca ajungem in 1990 si trecem dintr-o data la epoca democratiei originale(care sub o forma mai elaborata este existenta si astazi pe plaiurile scumpei patrii), instaurata de catre tovarasul Ion Iliescu alaturi de o numeroasa gasca de securisti si comunisti, carora li se alatura rapid o sumedenie de derbedei, de talhari si de oportunisti, pusi pe imbogatire rapida.
Incet, incet invatamantul romanesc se degradeaza din varii motive: populism desantat la nivelul ministerului educatiei, toleranta relativ la trucarea si fraudarea examenelor, reforme prost elaborate si mult mai prost aplicate, lipsa de cadre – varsta isi spunea cuvantul, se pensionau multi, multi luau calea vestului, etc
Incepand cu anii 2000-2002 tinerii exceptionali ai Romaniei plecau pentru studii universitarte in lumea civilizata, incepand cu 2010-2012 o parte dintre cei supertalentat nu mai fac nici macar liceul in Romania.
Invatamantul romanesc pre-1989 a creat valori datorita valorii unor profesori dedicati care au facut abstractie de mizeriile comuniste si si-au exercitat profesia cu cinste si dragoste. Profesori de acest fel sunt din ce in ce mai putini in Romania si vor fi si mai putini in viitor.
Acum hai sa vedem cum a actionat intre timp, boborul, clasa muncitoare si fii ei cu minte putina si IQ redus. Pai in primul rand au votat permanent pe urmasii comunistilor si ai securistilor, simtind in acestia un aliat de nadejde, pentru indeplinirea visurilor lor materialiste si lipsite de orice urma de moralitate. Si nu s-au inselat.
Patura de extractie bolsevica a pus mana pe toate parghiile statului roman pana in 1996, iar dupa, atunci cand nu erau la guvernare isi exercitau influenta prin zecile de mii de papusari trogloditi infiltrati in institutiile statului de la nivel central si local….ei au fost in permanenta la butoane, cu rare exceptii. Clicile acestea de urmasi ai comunismului au creat cadrul perfect pentru ca sperantele de parvenire ale unui popor majoritar compus din mocofani si personaje lipsite de moralitate sa fie satisfacute.
Si asa am ajuns la plagiatori(plagiatul e la ordinea zilei – e regula, nu exceptia…la orice nivel), la teze de doctorat ale caror titluri sunt de tot rasul, la examene la care 90% dintre cei examinati copiaza, la licentiati care nu vorbesc corect romaneste(de scris nu mai vorbesc, pentru ca unii nu stiu sa scrie deloc), la indivizi cu 3 licente si 2 diplome de master care vand banane prin piete, dar nu stiu sa faca cele mai elementare calcule matematice( mamicile si bunicutele lor vaitandu-se de faptul ca uite cate diplome are plodul si nu gaseste servici pe masura….a propos, aceste bunicute strigau in 1990 „moarte intelectualilor”), etc
Ehehe, domnule Zulean, daca asta nu e revolutie culturala, atunci ce e !? Deci cam asa stau treburile si, multi dintre noi, dintre cei ce inteleg si constientizeaza fenomenul, in loc sa spuna sus si tare adevarul gol-golut, prefera sa taca sau sa imbrace acest adevar in cuvinte elegante, ca nu cumva, chipurile, sa jignim bravul popor !!
Atata timp cat nu rostim cu voce tare adevarul, sa nu avem pretentii la o viata civilizata in aceasta tara!
Scrieti in articol „principalele cauze ale acestui fenomen: corupţia generalizată şi lipsa unor mecanisme funcţionale de control democratic”. Asa este! Dar cauzele coruptiei generalizate si lipsei unor mecanisme de control democratic, care sunt? Nu cumva votul complice acordat de 33 de ani de o majoritate a romanilor unor clici de origini securisto-comuniste?
Sa nu spuneti ca nu au existat alternative! PNT-CD, USR si inca si altii. Sa stiti ca unii s-au saturat sa se bata pentru binele acestor cretinoizi. Acestora le place mocirla in care sunt tarati de 33 de ani de clica comunistoida!
Am rugamintea ca acest comentariu sa apara in numele dreptului la libera exprimare si conform dreptului la informare corecta. Multumesc!
Dreptul la libera exprimare nu presupune si dreptul la informare corecta, de cele mai multe ori nici nu sunt corelate.
Cred ca aveti o viziune extrem de elitista, priviti din Turnul de fildes. Dar invatamantul si cultura privesc poporul in ansamblul sau, fiecare la nivelul unde vrea si unde poate sa ajunga. Problema este ca la nivelul academic sa nu ajunga decat cei merituosi dpdv intelectual (si nu dupa alte criterii, asa cum vedem, din pacate).
Prin lege, invatatura este un drept si o obligatie pentru toti locuitorii tarii, esalonat pe niveluri de varsta si de complexitate.
Este greu sa gandim democratic si este si mai greu sa ne comportam democratic.
1. Daca cele spuse de mine nu constituie o informare corecta, va rog sa ma contraziceti cu argumente care dovedesc contrariul!
2. Intr-o societate civilizata, fiecare merge in directia care i se potriveste cel mai bine, asta depinzand de nivel intelectual, capacitate de munca, inventivitate, rapiditate in gandire, gandire eficienta si alti parametri. Eu cred ca viziunea mea nu e deloc elitista, doar normala!
3. „Problema este ca la nivelul academic sa nu ajunga decat cei merituosi dpdv intelectual” Absolut corect! De fapt totul e foarte simplu! Trebuie respectat principiul ” omul potrivit la locul potrivit”, cu care sigur sunteti de acord!
Revenind acum la comentariul meu precedent, nu vi se pare ca cel mai mare rau produs de comunism a fost ignorarea si incalcarea flagranta a simplului principiu enuntat mai sus? Ceea ce e foarte grav, este faptul ca acest principiu e incalcat in acesti ultimi 10-15 ani cu o mult mai mare amploare decat in anii de pana-n 1990. Si asta e din cauza comunismului care le-a bagat in cap celor cu minte putina(dar obraznici) ca principiul parvenirii fara merite este ceva absolut normal. Iar clicile comunistoide reunite PSD-PNL au incurajat de-a lungul ultimilor 33 de ani si incurajeaza inca, cu toata forta, parvenirea fara merite, obtinerea de diplome fara acoperire si multe alte fenomene complet lipsite de moralitate. Si o fac uneori prin lege, alteori incalcand legi, intr-o totala sfidare a ceea ce reprezinta cinste, corectitudine si bun simt!
In ciuda acestei atitudini acestia beneficiaza( in special clica PSD) de milioane de voturi! Dumneavoastra cum ati numi aceasta atitudine a „electoratului”? Eu o numesc complicitate cu infractorii! E real sau nu e real ceea ce afirm?
Ati fi surprins sa stiti cine / ce este LS . In fond si ,,acoperitii ” securitatii aveau pseudonime . E la moda sa fim altceva decit a sadit Dumnezeu in noi si sa nu ne fie rusine cu aceasta . Imi pare ca fatarnicie se numeste .
Este surprinzator ca sunt singurul atacat pentru faptul ca folosesc un pseudonim pe aceasta platforma! Sau deranjeaza ceea ce afirm si in consecinta trebuie sa existe motive(eventual de moralitate) pentru care sa fiu atacat?
In alta ordine de idei:
1. Ce imi garanteaza ca „Adrian Popescu”, „Viorel Ordeanu”, „Gheorghe Petrineanu-Clună” nu sunt pseudonime? Daca scriam sub pseudonimul Leon Stanescu(LS), care evident nu e numele real, era altceva?
2. Insinuarea cu acoperitii securitatii este complet rautacioasa, pentru ca induceti ideea ca si eu as fi unul dintre acestia! Ma tem ca nu exista acoperiti sau neacoperiti ai mai vechii sau mai noii securitati comuniste care sa nu latre cu zel si patos in apararea si ridicarea in slavi a mocofanilor cretini care compun o majoritate a acestei natii prapadite si imorale!(sa nu uitam ca de 33 de ani se voteaza in foarte mare proportie in favoarea clicii de provenienta comunista, urmasii celor care au ucis, schingiuit, deportat sau alungat peste granita o mare parte a elitelor acestei tari).
Inseamna ca eu as fi un unicat in calitate de acoperit al securitatii! Oare in slujba cui sunt? Poate ma lamuriti dumneavoastra!
Vreau sa mai adaug ceva!
Observ in multe articole si comentarii ca problemele tratate au parte de opinii care abordeaza mult mai mult forma decat fondul problemei, lucru pe care-l practicati si dumneavoastra. Dupa cum stim, boala formelor fara fond e o boala veche in Romania, fiind adusa la un nivel superior de comunism, de educatia de tip comunist. Cred ca e greu de vindecat aceasta boala, care ne va marca nivelul de dezvoltare, de civilizatie, de nivel de trai, inca multi ani de acum incolo.
Revin la problemele gloatei amorfe, care se gudura patriotic pentru si in slujba urmasilor comunisto-securistilor ce compun PSD( dar sunt prezenti in mai mare sau mai mica proportie si in PNL, AUR). Gloata asta( intr-adevar si datorita manipularii continue la care e supusa de televiziunile patronate de clicile de provenienta securisto-comunista – dar manipularea nu e o scuza) injura de mama focului pe toti cei care arata mizeriile ce ne-au marcat si ne marcheaza inca de 33 de ani(produse de clicile de provenienta securisto-comunista; nu ratez ocazia de a o spune pentru a „n”-a oara, ca sa fie foarte clar), si acuza persoanele care arata adevarul de lipsa de patriotism. Cati oare dintre cei ce formeaza gloata de votanti PSD ar pune neconditionat mana pe arme in cazul in care am fi agresati precum ucrainienii? Va spun eu! Nici unul! Patriotismul lor se rezuma la a aplauda tembel cand aud latratul patriotard al PSD si televiziunilor aferente! Gloata asta ne ingroapa de 33 de ani si pana cand nu va exista cineva, ceva, o formatiune politica, care sa-si asume si sa spuna tare adevarul, boala nu se va vindeca, iar gloata va vota in permanenta impotriva interesului national(care este de fapt si al lor, dar nu inteleg asta)!
Personal nu mai accept sa fiu sclavul deciziilor unei majoritati formate din prosti, hoti si idioti! Asta nu e democratie, ci tot o forma de dictatura! Cea a mocofanilor, care pe timpul dominatiei comuniste se numea „clasa muncitoare”!
Bode, Ciuca, Ponta si alti plagiatori ordinari ai patriei s-au impaunat cu titluri de doctor nemeritate pentru ca la origine, provin din familii de mocofani. PSD e compus din personaje ce provin din familii de mocofani. Familiile educate din tara asta au fost distruse, injumatatite de catre comunisti, iar cei ce au ramas au fost calcati in picioare, pana-n 90 de catre comunisti, dupa 90 de clicile si gloatele imorale de sorginte comunista!
As zice ca dreptul la libera exprimare merge mina in mina cu curajul asumării identitatii. In niciun caz nu vreau sa impun cuiva asta, doar imi spun parerea.
Fara a intra in detalii asupra motivelor care ma fac sa scriu fara a-mi declina identitatea, care odata divulgate vi s-ar parea poate extrem de justificate, va atentionez ca atitudinea de a solicita identitatea celui care face apel la dreptul de libera exprimare este un reflex comunist. Conteaza veridicitatea celor spuse, conteaza care este adevarul si cat de corecta este interpretarea datelor, necontand absolut deloc identitatea celui care face afirmatiile!
Sa imi fie cu iertare dar simt la fel cu domnul Gheorghe Petrineanu-Clună, fochist . Cind cineva se ascunde sub al nume decit cel din buletin pot sa imi dau seama cite ceva despre caracterul personajului . Mie nu imi este rusine cu mine si cu ceea ce sint asa cum sint .
Drobul de sare al corupției …
Nodul gordian … Nici nu este nevoie să-l tăiem, se poate dezlega. Puțini abordează corupția din perspectivele unor cercetări istorice, antropologice și sociologice serioase. Și nu se bagă de seamă că alții au inventat roata anticorupției. Iar politicieni care să vrea să reducă flacăra mocnită și generalizată a corupției, care să pornească în această direcție, n-am văzut.
Slugărnicia sute de ani la turci, austrieci și unguri, la ruși a lăsat urme adânci. Românii nu mai văd diferența între a deveni un profesionist și a fi cineva sus. A ajunge sus, cu orice preț și-n ciuda lipsei calităților necesare, e mai prețuit decât a fi împlinit într-un job + un rol social.
Dacă sultanul din minister sau caidul local îți dă firman, ai liber la jaf și la strâns bir. Dacă nu, … vorba cuiva: Cinstea-i frumoasă, da-i greu de dus. Mai ales dacă n-ai exemple de Ethics pay. Ba chiar atmosfera e tot mai împuțită. Și Klaus al lui Carmen tace.
Câteva observații:
Autorul spune cu grijă că nu toți „doctorii” universităților milițienești și-au tras titluri academice prin pungășie. OK. Dacă e așa scrupulos hai să admitem s-ar putea să fie vreo 0.0001% care să-și fi luat „doctoratele” pe bune. 😂 Acum lăsând bancurile la o parte, chiar crede cineva că „doctoranzii” ce și-au pregătit „doctoratele” sub îndrumarea unuia ca mareșalul izmenelor Gabi Oprea chiar au cele mai vagi tangențe cu domeniul apărării?! Really?! Really?! 🤣 Într-o lume ăștia ar fi cu toții degradați soldați.
Smintelea cu doctoratele a plecat de la faptul că a devenit că pentru ocuparea anumitor poziții în birocrația de stat doctoratul era „un avantaj”. Sau de-a dreptul o cerință. În plus aduce tot soiul de bonusuri la venituri. Spre comparație la marile companii americane care sunt la vârful dezvoltării tehnologice și științifice nu te întreabă nimeni dacă ai doctorat și el în mod cert el nu valorează în sine nimic. Sunt în acele locuri mulți oameni care au doctorate pur și simplu pentru că și-au câștigat o parte din competență prin studii aprofundate sau pentru că au fost recrutați pe când profesori de pe la universități.
O ultimă observație răutăcioasă vis a vis de afirmația autorului care se miră cum de dintr-un partid cu sub 1000 de membrii au făcut rușii o nouă „elită” a României în anii 50. În primul și în primul rând comuniștii nu erau deloc puțini. Au fost într-adevăr puțini până la 23 august 1944. Cel mai probabil sub 1000. Însă în 1947 ajunseseră la peste 700000! 😂 Chiar și comuniștii au realizat că s=au umflat prea tare și au înființat comisii de verificare care să-i excludă pe cei mai penibili membrii de partid. La fel Frontul Renașterii Naționale al lui Carol al II-lea. Înființat peste noapte în Decembrie 1938 a avut în câteva săptămâni spre un milion de membrii. 🙄 Așa pierea ultima democrație a Europei de Est… Fripturismul și oportunismul sunt boli vechi în țara noastră…
Chestiile din comentariul tau sunt deja cunoscute si nu e nimic nou, evident ca doctoratele in „stiinte politice” si „de aparare” sunt in majoritate plagiate sau scrise de altii sau de f.slaba calitate. Dar de unde stii ca 99,9% din ele sunt false? Sunt si destui generali avizati si profesionisti cu doctorate pe bune, care lucreaza in structuri NATO. Daca te iei dupa cateva cazuri de notorietate ajunse publice precum izmana oprea, e total gresit. Apoi de unde stii ca PCR avea in 1947, 700000 membrii? te bazezi pe ce?! pe „statisticile” false ale comunistilor, care isi umflau singuri nr membrii ? orice statistica din vremea aia de ocupatie a trupelor sovietice „eliberatoare” dupa Sept 1944 e dubioasa. Chiar si luand in calcul oportunistii care intrau in PCR, in tara nu erau real 700000 simpatizanti comunisti. Comunistii minteau in tot si manipulau. Romanii s-au opus activ comunistilor si ocupatiei sovietice, inclusiv lupta armata in munti, pana mult dupa 1950. Mai citeste istorie adevarata.
Vă rog frumos să-mi dați și mie vreo două exemple de doctori de-ăștia generali făcuți pe bune, pentru că sînt tare curios să văd pe net cam ce opere și ce lucrări științifice au publicat, mulțumesc anticipat!
Nu cunosc domeniul militar in amanunt, dar din moment ce suntem in NATO, exista si profesionisti in domeniu formati in general in strainatate, deci nu se poate spune ca 99,99% din ei sunt falsi. Daca sunteti asa interesat, informati-va pe net, pe site-urile Academia Militara, Univ Bucuresti, NATO etc. Din ce am vazut la tv, mi se pare profesionist dr. Virgil Balaceanu.
Apartenența șa NATO nu generează automat competență.
Fiecare țară primește câte ceva în structurile de comandă. Multe din ele sunt strict onorifice. Cazul cel mai strigător la cer e cel al lui Mircea Geoană, un individ de o incompetență înfiorătoare, care a fost de fiecare dată a avut ocazia o întruchipare a contraselecției. României i s-a cerut, ca membră de bază NATO ce NU ARE PE NIMENI în structurile de comandă ale organizației, să nominalizeze totuși pe cineva ca secretar general adjunct al NATO. Dragnea, a cărui putere se clătina serios în 2019, l-a împis la înaintare pe Geoană pe care-l vedea ca un potențial rival la șefia PSD și pe care voia să-l îndepărteze de București.
Până atunci Geoană fusese un etern subiect de bășcălie și distracție publică. Ion Iliescu l-a numit foarte inspirat „Prostănacul” – care a prins imediat pentru că se potrivește ca o mănușă personajului. 😀
Deci așteptăm cu interes să ne dați UN SINGUR exemplu de teză de doctorat în „apărare”, „ordine publică” sau „siguranță națională” care să nu fie maculatură plagiată. Asta ca să putem crede că măcar 0.0001% din „doctoratele” în domeniu sunt pe bune…😉
Geoana a ajuns in postul de vice la NATO din 2 motive:
1. E prostanac. (Iliescu a zis-o, iar americanii au avut ocazia sa constate, in anii in care Geoana a fost ambasador la W – DC, ca evaluarea lui Iliescu era corecta).
2. E obedient.
NATO e o afacere americaneasca si toti ne-americanii care sint promovati in functii „importante” in NATO sint simple marionete obediente de felul lui Geoana, interfete (objects) cu butoane pe care americanii dau click si obiectele (the objects) executa un task sau altul.
Competenta se dobindeste facind . Sa ne amintim ce intreaba un angajator ( din mediul privat ) pe un candidat la un post in firma sa ; ,, Ce stii sa faci ? ”
Opinia mea este ca orice om pe lumea asta care vrea sa manince trebuie sa fi facut ceva intr-un domeniu ce are legatura cu producerea de hrana . Sa fi cules fructe , legume , sa fi ingrijit o vaca , o oaie , sa fi participat la sacrificarea unei pasari sau a unui porc , sa fi framintat coca pentru piine , sa fi cosit lucerna , sa fi incarcat baloti de fin ….. Altfel sint destui care beau lapte si nu stiu cum arata o vaca ( sau ca vaca produce laptele si nu ,, fabrica de lapte ” ) , de exemplu . Mincarea nu vine din cer . Cineva trudeste pentru ea . Din ce in ce mai putini ; ca toti vor sa fie IT-isti , avocati , procurori , judecatori politisti , profesori , jandarmi , …. ba chiar preoti . Nu pentru ca ar avea inclinatie catre domeniul respectiv ci doar pentru ca …. ,, se fac bani multi si usor ” – dupa cum aud din gura multora ……
Păi dați-ne un singur exemplu, UNUL SINGUR, de teză de „doctorat” în domeniile „apărării”, „ordinii publice” sau „securității naționale” care să nu fie gunoi și maculatură plagiată. Toate astea ar trebui să fie publice.
N-am spus că cei +700000 de membrii de partid comunist de după 23 august 1944 erau convinși. Exact asta e problema: Numărul enorm de oportuniști și fripturiști. Cifra e cel mai probabil reală. Oamenii care au trăit în acea epocă o estimau la mult peste un milion.
Da a existat rezistență eroică. Numai că era un fenomen marginal. Procentual era mai nimic. Marea majoritatea a oamenilor s-au „acomodat” rapid la comunism.„Intelectualitatea” s-a prostituat în bloc.
În afară de partidul comunist erau multe alte organizații care valorau tot atâtea kopeici și care la rândul lor au avut sute de mii de membrii: Frontul Plugarilor sau Madosz al ungurilor.
Nici cei 4 milioane de membrii de partid comunist din vremea lui Pingelică nu credeau o iotă în comunism și culmea că nici nu beneficiau mare lucru de pe urma prostituării lor. Cu toate astea dădeau din coate să intre în PCR. Adevărul brutal e că România a avut mai mulți membri de partid la suta de mii de locuitori ca URSS sau Coreea de Nord.
„Spre comparație la marile companii americane care sunt la vârful dezvoltării tehnologice și științifice nu te întreabă nimeni dacă ai doctorat și el în mod cert el nu valorează în sine nimic.” Depinde pe ce pozitie aplicați, la unele se cere si aici, îndeosebi la cele care se ocupa de cercetare dar per ansamblu acele locuri sunt destul de putine. E adevărat că doctoratul în sine nu valorează nimic, dar ajuta pentru ocuparea unui post academic (condiție obligatorie) sau in cercetare. Luate „in sine” poate nu valorează însă deprinderile învățate la o școală doctorala serioasa te ajuta pentru tot restul vietii daca te intereseaza cercetarea sau mediul academic. In SUA se stie clar ce si la ce foloseste. Imi amintesc ca am avut un profesor care încerca să ne descurajeze sa ne înscriem la doctorat în loc sa ne încurajeze, cum ar fi fost de așteptat. Motivul? Prea puțini dintre noi vom avea nevoie de asa ceva. Ne spunea că merită să faci un doctorat doar daca nu iti închipui viata altfel, în rest nu.
Nu strică să înțelegeți sensul unui text simplu. 😀 Eu am vorbit de marile companii care sunt vârful de lance al cercetării și inventivității tehnice și nicidecum de mediul academic. Mediul academic american e și el destul de corupt și mâncat de impostură, chiar dacă nu e (încă) în starea de decrepitudine a celui european în general sau românesc în particular.
Puteți să ne dați un SINGUR EXEMPLU de companie americană pentru care doctoratul în sine reprezintă un avantaj sau o cerință la ocuparea unei poziții?!
Cercetarea si inventivitatea tehnica , in mare parte , a umplut pamintul ( inclusiv apele si aerul ) de deseuri si gaze toxice . A trai comod , imbuibat inconjurat de cit mai multe lucruri si averi ; semnul decadentei si depravarii umane .
Inca ceva. Doctoratul nu te face mai inteligent. El este un titlu valabil in invatamant si in cercetare, care necesita o aprofundare prealabila pe o tema, o specializare sau un domeniu dat, in afara caruia nu garanteaza detinatorului inteligenta, desteptaciunea sau priceperea in toate. Doctoratul nu salveaza pe nimeni de ignoranta in alte domenii si nu adauga nimanui puncte la coeficientul de inteligenta (IQ). El nu te face un „Socrate” sau un „Petre Tutea” (considerat un Socrate al Romaniei), care nu au scris nimic despre invataturile lor, fiind cunoscuti mai ales din relatari ale unor scriitori contemporani ai acestora.
Dar, vai!, sunt unii care au o slabiciune carierista de a se impopotona cu acest titlu, pe care il folosesc si ca o bariera fata de ceilalti iar in interiorul acestei caste sclifosite chiar se apeleaza cu „Doctor”. Imi aduce aminte de nelipsitul acronim Dr. care insotea numele lui Goebbels. Dar si de exemplul de la noi al agramatei prime doamne Elena „savanta” (acad. dr. ing.!). E amuzant sa vezi aceasta desertaciune pana si in SUA. Discutabila mi se pare si generalizarea din medicina a termenului de doctor la alte domenii, o extrapolare cat o uzurpare!
Un amic, proaspat doctor in stiinte nemedicale, care se autoironiza ca titlul il baga in belele, povestea cu umor cum, aflat in concediu la Sinaia, cineva, care ii vazuse acronimul dr. pe cartea de vizita, il rugase sa-i puna si lui o parafa, si nu intelegea explicatia refuzului ca nu este doctor din „ala”, ci „altfel” de doctor!
Aveti grija cin pronuntati sau scrieti ,, Petre Tutea ” . Exista o masa critica de ….critici .
In opinia mea un om care obtine titluri academice / stiintifice din ce in ce mai inalte trebuie sa se puna in slujba celor multi fix pe domeniul pe care obtine titlurile . Daca faptul de a obtine titluri nu aduce beneficii mediului social in care traieste cel ce le obtine atunci totul este o mascarada o minciuna si o tilharie .
Cei cu parafa sint medici . Ca unii dintre ei au obtinut titlul de doctor e altceva .
„Cel mai probabil sub 1000. Însă în 1947 ajunseseră la peste 700000! 😂”
Vorba care circula in perioada aia era ” Putini am fost, multi am ramas” dupa cum mi-au povestit direct, inclusiv unul dintre cei mai buni prieteni ai parintilor, pe care il iubeam ca om. Un zambet de neuitat, eu copil fiind.
Era unul dintre cei mai vechi comunisti, din aia cu adevarat idealisti. Fusese detinut la Vapniarka.
Era filatelist si de la el am invatat despre timbre. Si mi-a dat si un catalog Zumstein.
” Quis custodiet ipsos custodes” si viziunea profesorului Marian Zulean
Profesorul Marian Zulean , specialist in studii de securitate (http://www.zulean.com/; http://www.zulean.com/strategiile-de-securitate-nationala/) scrie de multa vreme despre mentalitatea existenta in cadrul colegiilor de siguranta nationala. Ultimul articol scris pe aceasta tema este despre despre retelele de putere cu originea in cadrul acestor colegii (https://www.contributors.ro/elitele-romaniei-de-la-prolet-cultism-la-academic-cultism/ ).
In acest caz merita subliniata initiativa onesta de a critica aparitia acestor metastaze exact in institutiile al caror domeniu de activitate care intra in domeniul de competenta al autorului.
Teza principala sustinuta de autor este ca aceasta situatie a fost generata de ” combinaţia dintre o cultură civică de toleranţa a corupţiei şi selecţia negativă a elitelor”.
Problema este ca ,o ” cultura civica de toleranta a coruptiei” este un non-sens din perspectiva civismului (https://ro.wikipedia.org/wiki/Civism ) si cu atat mai mult din perspectiva culturii civice ( „Cultura civica se ocupa de formarea tanarului atat in calitate de cetatean al statului din care face parte, cat si in calitatea sa de fiinta unica si demna. Ea studiaza regulile fundamentale ale vietii in societate, independenta, responsabilitatea, drepturile omului etc. „) .
Cel mai bun argument este faptul ca provomarea in puterea noptii a celebrei OUG 13 care sustinea furtul si abuzul in serviciu legalizand coruptia („noaptea ca hotii „) a provocat in Romania cele mai mari proteste de la cadearea comunismului ( https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/reuters-si-euronews-compara-situatia-curenta-din-1764199.html; https://sergiusimion.blogspot.com/2017/02/cele-mai-mari-proteste-de-la-caderea.html ) .
Ca atare , originea ” tolerantei coruptiei” nu se gaseste in zona spatiului civic , ci in alte zone care trebuie delimitate si numite mult mai clar .
Daca ne-am lamurit deja unde nu trebuie sa cautam „toleranta coruptiei” sa vedem acum unde gasim „selectia negativa a elitelor” . Aici autorul introduce o „variabila contextuala” respectiv ” existenţa unei viziuni viciate despre ştiinţă şi cultură, „academic-cultism” , care prin analogie cu proletcultismul bolsevic defineste printr-o perifraza ceea ce nu poate fi numit in mod direct :
” Dacă în anii 1950, URSS a reuşit să impună, peste noapte, o clasă conducătoare şi o cultură politică specifică, într-o ţară cu doar câteva sute de comunişti, de ce nu ar fi posibilă crearea unei noi „elite” post-comuniste, după 1990?”
Nu se spune ce instanta joaca rolul URSS-ului , dar este circumscrisa zona in care aceasta elita trebuia şcolarizate şi legitimate :
” Întrucât aderarea la NATO a solicitat ca funcţionarii civili (s.n.) din sistemul de securitate naţională să înţeleagă politicile de apărare dar şi mecanismele de controlul democratic civil, a fost fondat Colegiul Naţional de Apărare, din subordinea MApN, colegiu multiplicat ulterior de către SRI şi MAI. Era de notorietate faptul că, pentru a ocupa o funcţie de conducere într-un minister(s.n.), trebuie sa fi absolvent al unei asemenea instituţii[2]. Ulterior, doctoratele în ştiinţe militare, ordine publică şi siguranţă naţională au ajuns facile, aşa ca aici s-au indreptat mulţi „lupi tineri” pentru a primi o diplomă. Aceste instituţii au preluat rolul Academiei „Stefan Gheorghiu”, ceea ce a făcut ca rectori, miniştri sau chiar prim-miniştri să fie doctoranzi ai unor asemenea reţele, precum cea creată de Gabriel Oprea[3].
Si lucrurile nu s-au oprit aici. Unul dintre promotorii noii elite a scapat porumbelul pe care nu l-a remarcat profesorul Zulean :
“Formarea culturii de intelligence (s.n.) reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonarea factorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii.”
” Una dintre funcţiile Comunităţii Naţionale de Informaţii descrise în rândurile de mai sus este funcţia de cercetare fundamentală în cadrul căreia am găsit de cuviinţă să operaţionalizăm responsabilitatea coordonării procesului de formarea a culturii de intelligence a decidenţilor politici (s.n.) . Acest demers ar fi mult uşurat prin crearea unui Centru de studii strategice şi intelligence prin coagularea preocupărilor instituţionale pe această problematică atât din perspectiva unei mai bune utilizări a resurselor umane şi financiare, cât şi din cea a exploatării mai eficiente a rezultatelor activităţii de cercetare fundamentală. Apreciem că un astfel de proiect absolut necesar poate fi operaţionalizat relativ rapid printr-un parteneriat strategic cu mediul academic şi cu societatea civilă dedicat acestui domeniul (ONG – uri, fundaţii etc.)”
Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici”
http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html
” Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
– reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
– formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
– implicarea mediului academic (s.n.) în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
– accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale (s.n.);- programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici(s.n.).”
Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici
http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html
Daca tot a fost creata o „cultura de intelligence” , trebuia musai sa apara si o „cultura de securitate” : https://www.contributors.ro/cultura-de-securitate-semnul-unui-spa%c8%9biu-al-civiliza%c8%9biei-%c8%99i-democra%c8%9biei/
Sa vedem acum consecintele politice (catastrofale ) ale acestor culturi si strategii la nivel de sistem :
„Problema e că și la nivelurile inferioare, prin ministere, secretari de stat, oameni de prin diplomație, ambasade, sunt undeva foarte jos, la un nivel extrem de scăzut de calitate. România băltește într-o mediocritate în care parcă n-a stat niciodată. În momente de criză, România avea resurse să-și mobilizeze partea intelectuală ceva mai bine. Acolo, undeva, prin subterane mai sunt niște mici resurse. E prima dată în 150 de ani când te uiți și te sperii: oameni cu niște cariere foarte ciudate, oameni care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici cum au apărut, ce caută în pozițiile respective”.
Armand Goșu, despre calitatea catastrofală a administrației statului român: „E prima dată în 150 de ani când te uiți și te sperii”
https://m.ziare.com/armand-gosu/armand-gosu-diplomatie-invazie-ucraina-pozitie-romania-1771297
In alta ordine de idei , ceea ce nu se spune in acest context este cat de grava este introducerea in sfera civila a acestui cal troian.
Ce legatura logica are Ministerul Educatei , Ministerul Culturii, Ministerul Investitiilor si Proiectelor Europene, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale ,etc. cu doctoratele in stiinte militare, ordine publica , siguranta nationala, cultura de securitate, cultura de intelligence,etc. ?
Si mai interesant. Daca exista Colegiul National de Aparare ( conectat cu MApN, SRI, MAI ), ce cauta studiile si masteratele de securitate in universitatile civile romanesti ?
Cum este posibil ca , rectorul universitatii Babes-Bolyai sa promoveze recrutarea ofiterilor SRI din randul studentilor ? (
https://www.edupedu.ro/rectorul-universitatii-babes-bolyai-daniel-david-despre-anuntul-ca-sri-recruteaza-ofiteri-publicat-pentru-studenti-de-facultatea-de-filosofie-din-bucuresti-cred-ca-e-un-semn-foarte-bun-si-ma-bucur/) .
Exact cum a fost posibil ca Universitatea Bucuresti (Facultatea de Psihologie) sa organizeze „Evaluarea psihologica pentru permisul de port-arma ” ( workhttps://web.archive.org/web/20120317063257/http://ionduvac.ro/2012/03/13/fisa-de-inscriere-workshop-17-03-2012/)
Intrebarile raman fara raspuns deoarece articolul se ocupa doar de efecte , cauzele si solutiile raman in seama cititorilor :
” Trebuie să ne gandim împreună la modalităţi de tăiere a nodului gordian: corupţie generalizată combinată cu mecanisme ineficiente de control democratic şi o cultură civică caracterizată de academic-cultism.”
Pe de alta parte profesorul Zulean ne-a spus cu jumatate de masura un mare adevar si in acest articol ( ” România nu este încă o democraţie consolidată ci o democraţie controlată (managed democracy)” si intr-un articol publicat in strainatate :
” Democratic control of Romanian intelligence after three decades: quis custodiet ipsos custodes?
( This article briefly describes the norms and institutions of democratic control of the intelligence services in Romania and assesses how the mechanisms of democratic control have worked in practice after almost three decades of reform.)
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/14751798.2018.1529103?scroll=top&needAccess=true&role=tab
Pe cale de consecinta, dupa 34 de ani de jumatati de masura in democratia controlata („managed democracy”) si in lumea intoarsa pe dos de la noi, conducatorii cetatii nu controleaza paznicii ei , ci invers , deci viitorul ei suna exact cum se aude .
Eu aș lua în serios aprecierile celor precum dl Zulean, dacă nu i-aș simți defulînd de altele, și cam animalice, în spatele iritării de doctoratele luate incorect.
Nu cred ca doctoratelor in stiinte militare ar trebui sa li se caute nod in papura, ca ele ar trebui sa fie respinse, minimalizate sau desfiintate, cum sugereaza unii, in necunostinta de cauza. Chiar daca in arta razboiului e mai greu de descoperit lucruri noi, ba inca si mai greu sa le scrii, pentru ca o data facute publice ele nu mai pot surprinde adversarul, de aceea, cred, trebuie sa ramana secrete. Dar daca ele repeta si aprofundeaza, ca baze cognitive absolut necesare, fara de care nicio inteligenta nu se dezvolta, ar trebui sa fie suficient pentru a le perpetua, in situatii decisive ele ar putea da idei, solutii, alternative salvatoare. Apoi, mai este si o chestiune de psihologie a ierarhiei militare, seful trebuie sa aiba intotdeauna ceva in plus decat subordonatii, si ma refer la doctorate, masterate, postuniversitare. Pana la urma, nu te intereseaza nu stiu ce titluri sforaitoare ale chirurgului care te opereaza, ci ca acesta sa fie profesionist, sa iesi cu bine de sub bisturiul lui. Zice cineva, si inteleg ce vrea sa zica, despre unele defulari care pot apare in spatele iritării de doctoratele luate incorect. Dar acelasi lucru se poate spune si despre cei care critica doctoratele militare doar pentru ca pentru ei strugurii sunt prea acri. Pur si simplu este inspaimantatoare, pana la a fi demolatoare, critica nefondata a ideii ca din colegiile superioare ale institutiilor de forta se nasc retele de putere. Dar intreb, nu este aceasta o consecinta a meritocratiei? Si acest lucru nu se intampla la fel pretutindeni? Dar, ma rog, treca-mearga si acest lucru, ca d’aia stam stramb ca sa judecam drept.
In opinia mea ceea ce trebuie sa aibe un sef in plus fata de subordonati este sa aibe capacitatea sa inlocuiasca pe oricare subordonat astfel incit sistemul intreg sa nu simta lipsa acelui subordonat . Mai exact sa fie capabil sa faca ceea ce face oricare subordonat al sau . Restul este parvenire si scheme de obtinere a beneficiiilor materiale si a pozitiei sociale pe baza unor hirtii numite ,,titluri ” .
PS/NB: Si, apoi, nu l-a contrazis nimeni pe Francis Bacon (1561-1626) in maxima lui celebra si perfect adevarata ca „stiinta inseamna putere”.
,,Ultimele scandaluri legate de plagiatul ministrului Bode, suspendarea analizei acuzaţiilor de plagiat aduse prim-ministrul Ciucă prin complicitatea Ministerului Educaţiei, multiplele plagiate din domeniul ştiinţelor militare, probate prin decizii ale CNATDCU, tergiversarea anchetei privind acţiunea de kompromat, suferită de jurnalista Emilia Şercan, ne arată o situaţie gravă în selecţia elitelor şi în funcţionarea democraţiei în România”
Parca Bergson spunea ca in democratie nu exista criteriu de selectie a valorilor ….
,,Trebuie să ne gandim împreună la modalităţi de tăiere a nodului gordian: corupţie generalizată combinată cu mecanisme ineficiente de control democratic şi o cultură civică caracterizată de academic-cultism.”
Pentru ,,taiere” poporul roman are la dispozitie unelte eficiente ; topoare , coase , seceri , …eventual drujbe .
Din punctul meu de vedere poporul este anesteziat cu bani elicopterizati de guvernarile tilharesti si mincinoase . Unii dorm de-a binelea …..