Energia regenerabilă desemnează, de regulă, noile forme de generare a energiei electrice din alte surse cum este vântul (energie eoliana), radiaţia solară (fotovoltaic), energia geotermală, energia produsă de maree sau prin arderea biomasei etc.
Energia regenerabilă, ca sursă primară de energie, face parte de multă vreme din patrimoniul industriei energetice, în principal prin centralele hidroelectrice.
În ceea ce priveşte celelalte surse, unele au mai fost folosite în trecut pentru generarea de energie, fără a fi însă transformată în energie electrică – morile antrenate de vânt sau încălzirea locuintelor pe baza căldurii geotermale captate în subteran.
Aproprierea termenelor de epuizare a energiei produse din surse fosile (petrol, cărbune, gaze), considerente de protecţia mediului sau care ţin de siguranţa şi independenţa energetică au făcut ca în ultimii 40 de ani sursele de energie regenerabilă să fie considerate tot mai mult ca alternative de luat în considerare pentru a asigura furnizarea de energie.
Sursele regenerabile de energie nu întrunesc însă toate condiţiile pentru a fi considerate surse ideale de energie. Există încă numeroase incoveniente în calea transformării lor în preferatele consumatorilor de energie. Dintre acestea putem enumera: eficienţa redusă a echipamentelor care captează sau care transformă energia naturii (vânt, soare, ape geotermale) şi existenţa unor fluctuaţii în generarea de energie, datorită variaţiei mari pe intervale mici de timp a ”materiei prime”, folosite – elementele naturale.
În aceste condiţii, investiţiile în surse regenerabile de energie s-au ciocnit de reticenţa investitorilor, finanţatorilor şi a consumatorilor care au preferat să se gândescă de multe ori înainte de a se angaja pe calea temerară a construirii de astfel de surse.
Acesta a fost momentul în care statele au decis să intervină, pe baza considerentelor de protecţia mediului şi a celor de independenţă energetică. Nu era prima dată când statele lumii interveneau şi arătau direcţia în sectorul energetic, o resursă esenţială pentru orice societate modernă. Mari lucrări hidroenergetice, construirea de centrale nucleare şi de reţele de transport al energiei electrice s-au făcut cu implicarea directă sau doar la îndemnul şi cu sprijinul statelor.
În fond, dacă din banii publici se realizează stadioane, de ce nu s-ar realiza si lucrări de infrastructură energetică ?
Acesta este contextul şi atmosfera care domină în mediul de afaceri, mediul politic şi în mass-media românească din ultimii ani – de când Uniunea Europeană a decis ca sursele de energie regenerabilă să reprezinte 20% din energie la orizontul anului 2020, concomitent cu reducerea consumului de energie cu 20% – faimoasa strategie ”20-20-20”.
În România tensiunile cauzate de noile surse de generare a energiei au început să răbufnească de când, în 2008, în urma unei iniţiative parlamentare, a fost adoptată Legea 220 / 2008 privind stimularea producţiei energiei din surse regenerabile.
Deşi Legea 220/2008 era un act normativ adoptat de Parlamentul României, promulgat de Preşedinte şi publicat în Monitorul Oficial al României, aceasta nu a fost aplicată până de curând din motive care ţin şi de conţinutul său dar şi de mediul extern acesteia.
Astfel, aplicarea Legii 220/2008 era condiţionată, din start, de implementarea unor norme secundare, în sarcina Ministerului Economiei şi a ANRE şi de adaptarea unora dintre reglementările secundare în ceea ce priveşte funcţionarea pieţelor de energie.
Ulterior, la aceste cerinţe s-au adăugat rezolvarea problemelor ridicate de lipsa de continuitate a generării in unele surse – eolian, fotovoltaic – cauzată de fluctuaţia şi de imprevizibilitatea factorilor naturali folosiţi ca sursă de generare şi cele privind preluarea cantităţilor de energie produsă în cadrul sistemului energetic naţional. Rezolvarea acestor probleme tehnice era şi este legată de revigorarea unor proiecte majore în domeniul hidro – ex: Tarnita – Lăpusesti – sau de crearea unor capacităţi de stocare a energiei produse în centralele eoliene sau solare în vederea asigurării continutităţii în perioadele defavorabile (lipsă vânt, însoleiere etc).
În final, dar nu în cele din urmă, Comisia Europeană, consultată pe această temă, a fost de părere că ar trebui întocmită şi supusă aprobării sale o schemă de ajutor de stat pentru certificatele verzi prevăzute de Legea 220/2008.
Existenţa problemelor de mai sus a fost identificată rapid după intrarea în vigoare a Legii 220/2008 şi era, de altfel, previzibilă. Mai greu de înţeles a fost, la prima vedere, atitudinea care a început să se manifeste în sectorul energetic, o atitudine cu accente dramatice, de genul celebrului ”drob de sare”.
Stimularea producției de energie regenerabilă care începuse într-un val de entuziasm s-a împotmolit curând în hăţişul birocratic, marcat de multe expresii de ”dar”, ”să analizăm”, ”mai vedem” şi altele similare. Investitorii care s-au arătat interesaşi de proiecte de energie regenerabilă au trebuit să adauge rapid la pachetul investițional multă răbdare, stăruinţă şi înţelegere a mecanismelor birocratice româneşti.
Noul copil din familia industriei energetice româneşti a apărut, de la început, că este unul nedorit de către ceilalţi membri ai familiei, mai ales din perspectiva celor implicaţi în producţia de energie în marile hidrocentrale. Pentru aceştia din urmă, şi nu numai, noul copil este în acelaşi timp şi o ”gură în plus”, adică finanţările destinate sectorului energetic pare că vor trebuie de acum împărţite cu noile surse de energie regenerabilă. Ne aflăm oricum în plină criză financiară iar riscul de ţară al României este destul de ridicat.
La dificultăţile tehnice şi administrative de implementare a fost adăugat reproşul că proiectele de energie regenerabilă de tip nou ar fi supradimensionate faţă de consumul actual din România. Este posibil, dar să nu uităm că România ar putea exporta energie mai mult decât o face în prezent, către ţările din Uniunea Europeană şi către alte ţări din regiune. Apoi, ideea de supradimensionare e lansată fără a lua în considerare prognoza consumului în următorii 20-30 de ani sau necesitatea înlocuirii capacităților de generare din surse hidro şi termo ajunse la finalul duratei normale de exploatare. Or, este de principiu că proiectele de energie trebuie proiectate pe termen lung, având în vedere costurile mari pentru construirea lor.
Dacă am fi de acord cu argumentul supradimensionării, ar trebui să îl aplicăm oricăror proiecte care adaugă capacitate suplimentară faţă de puterea instalată actuală, deci inclusiv noilor unităţi care vor folosi gaze naturale – Brazi (Petrom), Brăila sau Galaţi.
În realitate, chiar dacă ar fi vorba de un exces de capacitate de generare, aceasta ar avea, cel puţin, avantajul de a creşte gradul de concurenţă pe piaţa internă şi ar crea oportunităţi de export. În fond, dacă se vorbeşte atât de mult de transport de energie produsă în nordul Africii pe bază solară sau în nordul Europei, către regiuni deficitare ale Europei, de ce nu ar putea fi realizat un astfel de flux şi plecând de la capacităţile energetice ale României ?
Atâta vreme cât proiectele energetice sunt private, finanţate de investitori şi bănci care îşi asumă riscurile de rigoare, obiecţiile de mai sus devin lipsite de orice valoare.
Este adevărat că, în cazul noilor forme de generare a energiei din surse regenerabile, prin Legea 220/2008 a fost instituit un mecanism de sprijin care a fost caracterizat de Comisia Europeană ca fiind o formă de ajutor de stat. În acest context, este nevoie ca sprijinul acordat să fie proporţional cu diferenţa de eficienţă din punct de vedere economic a noilor capacităşi energetice, să nu existe, deci, aşa cum a subliniat şi Comisia Europeană, o supracompensare a investitorilor. Cea mai bună formă de evitare a unor astfel de consecinţe este ca mecanismul de sprijin să fie limitat în timp la perioada strict necesară pentru amortizarea investitiţiilor suplimentare şi pentru ca noile surse de energie să devină viabile prin ele însele. Orice prelungire a formelor de ajutor ar echivala cu eşecul noilor forme de generare a energiei din surse regenerabile şi ar încuraja investitorii speculativi, în dauna investitorilor serioşi, care doresc sa devină alternative credibile pe piaţa energiei. Trebuie remarcat că energia din surse regenerabile poate fi generată şi în unităţi de mică capacitate – micro-hidrocentrale, mici parcuri de turbine eoliene sau mici parcuri de panouri solare – ceea ce uşurează accesul la astfel de proiecte unor mici investitori care, de regulă, nu sunt specializaţi în acest domeniu şi care au ăn vedere revânzarea ulterioară către companii de profil. O proporţie prea mare a numărului de investitori speculativi sporeşte riscul creării unei ”bule speculative” care se poate sparge dacă investitorii nu reuşesc să găsească cumpărători, pe fondul crizei şi al incertitudinilor din mediul intern.
Soluţia la frământările pe care le-am menţionat şi găsirea de soluţii pentru ”copilul nedorit” ţine în mare măsură şi de politicile energetice ale statului şi de planurile de viitor pe care acesta trebuie să le propună şi să le implementeze.
Dezvoltarea surselor de generare a energiei ţine de piaţa privată dar ţine şi de politicile energetice ale statului, având în vedere că energia este un input esenţial pentru orice segment al vieţii sociale şi econcomice iar problemele domeniului au efecte directe importante, de la creşterea economică la siguranţa naţională.
În cazul de faţă este nevoie de mai multă determinare, de claritate şi de idei utile pentru ca dezvoltarea sectorului generării de energie să nu se mai facă pe bază de contradicţii şi conflicte, ci pe baza unei coordonări care să asigure că România va avea, la orice moment în timp, mixul potrivit de energie la preţuri competitive.
Se poate realiza un astfel de proces ? Eu cred că da.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pina una alta nu ar fi mai rentabil sa decolmatam lacurile de acumulare care deservesc marile hidrocentrale ? Chiar si unele mai mici fiindca inteleg ca lantul de hidrocentrale de pe Olt a fost colmatat inca din constructie prin grija santieristilor tembeli ai lui Ceasca si tzutzerilor lui.
Nu e o chestiune de sau/sau, cele doua nu au mare legatura una cu alta.
Din pacate acest copil este unul din flori, impus de unii din afara tarii prin mecanisme care nu au legatura nicaieri in lume cu economia de piata sau cu siguranta sistemului energetic.
Atata vreme cat statul gireaza acest sistem, al certificatelor verzi si viitoare taxare a CO2, impunerea conditiilor de mediu si a altor cheltuieli care sa ingreuneze sursele conventionale de energie, ,,nu exista mixt potrivit la preturi competitive”!
Cand economic nimeni nu ar investi fara aceste stimulente, nu poate fi decat o bula speculativa mentinuta cu banii consumatorilor de energie.
Regenerabilele la moda, care acum sunt in Romania in plina bula, vantul si microhidrocentralele nu fac altceva decat sa ingreuneze exploatarea sistemului energetic existent. Asta inseamna ca producatorii pe carbune, gaz si hidro trebuie sa aiba mai multa rezerva de sitem si deci sa vanda mai putina energie efectiv produsa. Deci ei nu numai ca au interes sa puna talpi, dar chiar o fac pentru ca sistemul la nivel de varf este mic, format dintr-un grup de oameni care se cunosc de ani de zile, E normal, e ca nu organism care se apara de o boala contagioasa pe care cineva (UE) i-o tot injecteaza.
Despre solar, geotermal si biomasa nimic de zis, ele merg predictibil, deci nu e nicio problema pentru sistem.
Solarul e mai putin impredictibil decat vantul, sa zic asa, si mai are alte cateva avantaje (pe langa dezavantajul de-a fi inca mai scump), dar nu e nici el din cale-afara de predictibil. Mai trece norul, mai scade productia cu trei sferturi etc.
Geotermalul practic nu conteaza ca sursa de energie ELECTRICA decat in cateva locuri privilegiate din lume. La fel, biomasa n-o sa fie niciodata, cred (desi de acord ca niciodata e un termen riscant), importanta in productia de energie electrica, logistica e prea dificila.
Raman astea trei, hidro, eolian, solar. Niciuna nu e de neglijat.
Ce nu vrea sa priceapa lumea este ca o migratie in masa catre regenerabile nu se poate face de pe azi pe maine; ne-au scumpit rusii gazele prea mult iarna asta, gata, de la anu’ trecem tot pe regenerabile. Treburi de genul asta se intampla intr-o generatie sau mai mult, dureaza decenii (cat a durat, bunaoara, inlocuirea trasurii cu masina).
Daca stam acum, in buna traditie romaneasca, pe gard, spargand seminte si hahaind la fraierii aia care cara nu stiu ce elici pe deal, prostii de ei, cand ar putea pur si simplu sa dea gazu’ mai tare, o sa ne trezim peste 20 de ani cu discursuri de genul „Cand toate natiunile dezvoltate investeau in regenerabile, in ciuda costurilor mari pe atunci, iresponsabilele guverne romanesti nu faceau nimic, ci in mod populist consumau ultinmele resurse ieftine ale tarii bla-bla-bla.”
Trebuie si-o tzara de viziune la treaba asta. Interesant cum cadem pe spate de admiratie pentru toate cele pentru Germania, Danemarca si alti nordici, sau China si SUA, dar cand vine vorba de nergie, stim noi mai bine decat ei…
„Asta inseamna ca producatorii pe carbune, gaz si hidro trebuie sa aiba mai multa rezerva de sitem si deci sa vanda mai putina energie efectiv produsa.”
De ce TREBUIE sa aiba mai multa „rezerva de sistem”? Sunt pedepsiti, se ia cu japca?
Cred ca au intrat destul de multi dezvoltatori pe piata noastra seriosi, cat sa inceapa lucrurile sa mearga mai bine. Vom fi agatati de trend, care este din ce in ce mai mult unul pozitiv si la noi in tara, si nu vom avea ce face. Clasa politica trebuie doar sa ajute acest mediu.
Nu cred nici macar in imensa noastra birocratie. La o conferinta la care am participat la Viena, pe teme de energie regenerabila in tarile din zona Dunarii, imi spunea un reprezentant al unei firme imense, care produce microhidrocentrale ca, de la o anumita putere instalata in sus, nu mai retin exact dar nu era una mare, procedurile de obtinere a acordurilor de mediu dureaza 10 ani. I-am solicitat de vreo trei ori sa repete ca sa fiu sigura ca am inteles bine. De aia probabil, o tara ca Austria care are un peisaj muntos foarte inalt si implicit foarte greu accesibil in unele locuri, are aproape 90% din potentialul hidroenergetic consumat. La noi jumatate este inca neexploatat. Deci loc exista si cred ca pentru foarte multi. Avem si potential si interesul celor de afara de a investi la noi e mare. Sunt multi care recunosc calitatea sistemului romanesc de promovare. Si asta trebuie sa iasa in fata de fiecare data cand vorbim despre Romania.
Sa spunem ca opcom este construit dupa un model englezesc si ca reprezinta o platforma de tranzactionare foarte performanta, pe care am putea-o transforma in bursa regionala de energie.
Sa spunem ca nu numai Romania are probleme de transport al energiei, ca Germania produce mult din vant la Marea Nordului si are consumul cel mai mare in sud si ca anul trecut, 100 de zile productia de energie din surse eoliane a fost redusa din cauza problemelor de evacuare.
In concluzie, avem aceleasi probleme ca si alte tari in acest domeniu, si vorba unui functionar al Comisiei Europene, trebuie sa le rezolvam impreuna si sa nu asteptam politicienii sa faca asta.
Trebie sa avem determinare si sa nu ne dam in cap singuri.
Autorul articolului este intr-o mare confuzie cand compara energiile regenerabile cu centrale pe gaze.
1. Centralele pe gaze nu primesc nici un fel de subventii de la stat.
2. Centralele pe gaz au menirea de a inlocui centralele actuale cu durata de viata depasita si de a ajuta la integrarea regenerabilelor in sistemul de transport, adica la asigurarea capacitatii de rezerva atat de necesara functionarii sistemului.
3. Centralele pe gaz nu creeaza probleme in functionarea sistemului, ci rezolva.
Nu am facut comparatia intre centralele pe gaz si sursele regenerabile. Poate ca am fost prea succint dar eu m-am referit la „concurenta” pe sursele de finantare si pe accesul la piata.
Sunt pe deplin constient ca centralele pe gaz sunt necesare atat pentru echilibrarea regenerabilelor cat si ca sursa independenta si sunt si viabile (de aceea nici nu sunt subventionate).
Nu sustin o sursa de energie sau alta. Mi se pare insa sa existe un fel de „razboi” intre producatorii din diferite surse. Este nevoie de claritate si de politica publica clara. Daca statul vrea sa se bazeze pe energia pe baza de gaze sau nuclear, sa o spuna, sa nu mai pierdem timpul ca in afara de centrala de la Brazi a Petrom, ceasul ticaie nemilos si pentru centralele pe gaz !
Cu respect,
Valentin Mircea
Daca asa vorbeste un subsecretar de stat despre energie va spun ca nu avem nicio sansa. Crede ca biomasa o sa faca sau nu o sa faca nu stiu ce, nu o sa faca nimic, e un dezastru ecologic. Exista un nene, Vaclav Smil care sa-i explice ce si cum, articolele snt pe net free, articole stiintifice, nu pareri.
Domnul politruc nu stie ca pentru eolian si vant o mare problema este stocarea energiei produse. Nu ne spune ce e ala EROEI si cat e, randamentul energetic al investitiilor. Ma rog, un articol lung al unui om care nu stie despre ce vorbeste. Sau nu stie sa scrie.
Oricum, sfarsitul e apoteotic, dezvoltarea sa se faca fara conflicte. Adica sa se dea spaga onorabil, sa ajunga la toti. Ce se mai intampla cu bataia aia din Dobrogea? :-))
OK, daca nu mai avem nicio sansa, macar mi-am luat de-o grija…
Hei, garcon, mai toarna una ca oricum vine sfarsitul lumii si ne-a zis domnu’ Dan ca nu mai avem sanse…
Lasand gluma la o parte, nu stiu de ce te-a apucat, mestere… Ai citit macar articolul cu atentie (altfel de acord cu tine ca e prea lung si nu prea se intelege ce vrea, pana la urma)?
Autorul mentioneaza o singura data, in treacat, biomasa –de fapt ai scris tu mai mult decat el pe tema asta, nu-ti fie cu nacaz…
Si, daca tot vorbim despre stiut/nestiut, explica-i si prostului de mine cum devine chestiunea cu „pentru eolian si vant o mare problema este stocarea energiei produse.”
Deci si pentru eolian, si pentru vant asta-i o problema? Sau doar pentru una din ele?
Da’ la termo si nuclear problema-i rezolvata, inteleg ca energia produsa de aia e usor de stocat???
Articolul e subtire, intr-adevar, dar hai s-o luam totusi mai usor cu mistocareala, ce zici?
De menţionat, există Directive europene în domeniul energiei (Directiva 20-20-20, Directiva Eco-design etc.) care, citite cu atenţie, relevă necesităţile pentru viitor şi măsurile (explicate detaliat) prin care pot fi acoperite. Dacă citiţi Planul Energetic al României 2007-2013 vă luaţi cu mâinile de cap, oamenii (cred că nişte secretare harnice cu multe ore suplimentare) au citit din 3 în 3 documentele europene şi au redactat planul.
Articolul este onorabil, explică (uneori cam confuz) relaţionarea subvenţii/birocraţie/interese/şpagă. Cititorii (dintre care puţini sunt specialişti) trebuie să fie informaţi despre politicile energetice în măsura în care acestea le pot influenţa viaţa. Dacă vor se pot informa suplimentar. Programul „Casa Verde” şi Legea 220 pot fi instrumente valoroase în sensul dezvoltării (şi ieftinirii) tehnologiilor energetice „verzi”.
Legea 220 a primit, în sfârşit, un Regulament de aplicare (4 noiembrie, de citit site-ul ANRE şi revista „Locuinţa mea”). Nu este încă bătut în cuie, el poate fi modificat, în termen de 3 luni, de către OPCOM (Operatorul Pieţei Energetice româneşti la modul global, practic Bursa energiei, adică cei ce au înregistrat şi contractele „băieţilor deştepţi”). Dar plata a 6 certificate verzi (CV) per MWh fotovoltaic este super în principiu. 2 CV pentru eolian şi pentru micro-hidro etc. este cât de cât încurajator. Aici se poate ascunde o cursă reprezentată de termenul de acordare a certificatelor verzi (până în 2018 se pare) ceea ce nu prea este favorabil micilor investitori (casnici sau mici ferme/ateliere) care au nevoie de o perioadă subvenţionată de amortizare de minimum 8 ani.
Domnul Dan Selaru, cu tot respectul, face două erori
1. EROEI are cel mai ridicat nivel taman pentru energiile regenerabile (având în vedere că, în general, echipamentele sunt „la locul faptei”). Spre exemplu, o pompă de căldură funcţionează numai dacă temperatura în casă scade sub valoarea programată. EROEI este definit ca raport între energia utilă (consumată efectiv) şi energia care pleacă din centrală. Turbinele de la Cernavodă produc energie tot timpul, dar noi băgăm în priză diverse aparate numai din când în când. Energia consumată în clădiri (cam 40% din energia consumată în Europa) reprezintă numai o treime din energia produsă centralizat şi asta numai în cazul habitatelor optime (Casă Pasivă)
2. Energia bazată pe biomasă este larg răspândită în nordul Europei. Dacă nici acolo nu este civilizaţie… Poate ar fi bine să comparăm studiile domnului Smil cu cele ale Academiei Regale Suedeze? Ideea este simplă: creştem plante (Mischanteus, Salcie energetică etc.) şi le ardem. CO2 absorbit de plante în timpul creşterii este eliberat în atmosferă la ardere. Ba chiar mai puţin, pentru că nişte rădăcini rămân în pământ şi, în nişte ani putrezesc şi ajung humus. Problema este transformarea terenurilor agricole în terenuri energetice, chestie care bagă în faţă marea problemă şi inconştienţă a omenirii: DEMOGRAFIA
Toate cele bune
Stimate Domnule Selaru,
As fi apreciat macar un limbaj civilizat din partea dumneavoastra. Se pare ca va intereseaza domeniul energiei, dar se pare si ca asta nu este de ajuns. Nu e ca la fotbal.
Pentru informarea dumneavoastra, nu sunt ”politruc” iar titulatura de ”subsecretar de stat” exprima o echivalenta in plan administrativ a calitatii de membru in Plenul Consiliului Concurentei. Nu sunt membru de partid, am fost dar nu am de gand sa mai fiu.
Pe fond, reactia dumneavoastra nu face decat sa demonstreze, o data in plus, ca mesajul meu are un sens.
Adica, mesajul meu este nu exista nicio politica clara pentru niciuna dintre sursele de generare, nu ca ar trebui sprijinita o forma de energie sau alta.
Furia care se revarsa in prezent asupra surselor regenerabile de tip nou este, poate motivata, dar cu siguranta exagerata. Aceasta exagerare m-ar face sa ii iau apararea dar sunt constient de probleme.
Pare sa existe un fel de ”monstruoasa coalitie” ad hoc, impotriva unor surse de energie care creeaza, intr-adevar, probleme in sistem, dar care nu sunt SF ! Parca am fi imediat dupa aparitia masinilor cu aburi, cand fermierii americani sau englezi protestau deoarece noile ”ciudatenii” lasau fara obiectul muncii animalele de povara. Iar animale de povara erau relativ ieftin de intretinut si credincioase omului…
Sursele eoliane / solare etc sunt folosite cu succes pe la altii dar au dus si la exagerari paguboase – va recomand sa studiati dezastrul cu energia solara din Spania, pentru cel din urma caz. Riscul unei ”bule” speculative exista si la noi si am spus acest lucru.
Reactia de respingere, cum este cea a dvs, nu este macar bazata pe o abordare clara si o politica coerent articulata si sustinuta de dezvoltare a celorlalte surse – termo, nuclear etc.
Abordari in stilul romanesc pagubos: zicem NU dar nu propunem nimic altceva ! In afara de centrala Petrom de la Brazi, nu s-a construit de multa vreme nicio o noua capacitate de productie, la Cernavoda se asteapta, marile hidrocentrale imbatranesc si isi pierd incet-incet eficienta in generare. Acesta e peisajul – cam dezolant – si am avea motive sa incepem sa devenim nervosi !
In rest, sa avem curent la prize, ca daca vom avea, ne va fi bine !
Am si eu o curiozitate; daca tot mi-ati banat comentariul urmator, macar explicati-mi (eventual in privat) de ce. Asa, macar din respect pentru timpul meu pierdut cu redactarea zisului comentariu.
Nu e suficient de documentat? Am scris vreo prostie? Nu laud suficient super-performantul guvern?
(Nota editor: nu exista nici un comentariu sters cu acest IP sau nume de utilizator)
–––––––––-
@Valentin Mircea. „am avea motive sa incepem sa devenim nervosi !”
Gresit. De fapt, am avea motive sa fim de-a dreptul panicati.
Daca tinem seama ca Cernavoda era inceput „de dinainte”, constatam ca, de fapt, in 21 de ani statul roman – care tine cu strasnicie de partea de generare – n-a reusit sa faca nici macar una bucata centrala noua, iar de modernizat, s-au modernizat doar vreo cateva grupuri pe carbune… plus chestia de tot rasul de la PF1.
Daca nu se face nimic rapid – si in 2012 n-o sa se faca din principiu, ca e an electoral si, deh, nu da bine la electorat… – din 2013 cam toate centralele termice vechi vor plati penalizari zdravene, asa incat in baza statului o sa avem blackout-uri extinse in maximum 3-5 ani.
Singura solutie – salvare, chiar – as zice ca e sa-i lasam pe privati in generare, dar „pe bune,” fara frecangeala de tipul celei executate la Cernavoda, uite majoritatea, nu-i majoritatea…
Si n-am nicio indoiala ca toti astia mari din eolian ar fi foarte fericiti sa puna mana de la mana sa faca Tarnita, ar fi in primul rand interesul lor – sigur, nu-n conditiile in care statul sa fie majoritar si sa-si trimita baietii destepti si acolo.
@energetician. Bulgarii au de multa vreme doua CHEAP in muntii Rila; una de vreo 300-400 MW de prin anii ’70, iar alta noua, de vreo 800-900MW, din anii ’90, altfel nu s-ar fi descurcat cu nuclearul lor.
Dar cum si la ei eolianul e in voga mare (si sunt mai avansati si cu fotovoltaicul), se pare ca ar reconsidera ideea unei noi CHEAP, pe Dunare (asta-i „pe surse,” adica imi zise mie deunazi un nene de la Transelectrica). Asta in plus fata de chestia mai intens vehiculata, cu sarbii, din amonte de PF1.
Bref, posibilitati exista, nevoie exista, pentru asa ceva bani se gasesc intotdeauna… totul e sa nu se bage guvernul si sa strice tot, ca de obicei.
Sa amintit de hidrocentrala Tarnita,care este inceputa dinainte de 1989 si sistata atunci cand a dictat Iliescu sistarea tuturor.Intreaba pe oricine care lucreaza in SEN si-ti va spune ca Tarnita este un punct nodal.O a doua CEN nu ar putea functiona fara Tarnita.E drept ca atunci cand sa proiectat Tarnita,nu se discuta de en.eoliana.Cel putin in Romania.Acum ,executia hidrocentralei de la Tarnita ar asigura preluarea energiei eoliene produsa in perioada de gol de sarcina si crearea acelei rezerve necesare in perioadele de varf .De fapt si sistemul de pe Olt a fost prevazut cu acumulare hidro prin repompare in amonte,dar din prostia autoritatilor de atunci,sa executat clasic.A mai incurcat si incapatanarea bulgarilor,care nu au vrut sa faca hidrocentrala Turnu Magurele-Nicopole.A spus bine si Ciprian si Prostu’satului.Daca acum suntem carcotasi,peste 10-20 ani ne ia dracu.Despre biomasa ,nu gandi numai folosirea ei drept combustibil direct(rumegus,lemne,etc.bune pt.en.termica),dar biomasade pe terenuri degradate poate produce carburant si combustibil stocabile,deci utilizabile cand este nevoie.Pacat ca vezi in toate numai spaga.E bine ca nu sunt multi ca tine.
Da’ io daca nu vreau sa iau energia de la „sistem”, deci vreau sa mi-o produc singurel, eventual sa o dau si vecinilor, „sistemul” ma va trata precum pe Eugene Mallove? (nu-i cazul de comparatie, dar ideea de „prietenie” a „sistemului” fata de cei ce vor sa devina independenti energetic cred ca e bine de rumegat…)
@Laur006. Citiţi cu maximă atenţie Regulamentul ANRE fotovoltaic (Legea 220), eventual şi ultimul articol „Locuinţa mea”. Puterea instalată (Wp) necesară pentru a face o mică afacere, care să amortizeze mai repede investiţia, se calculează pentru minimum 8 mp pentru „export” în reţea şi minimum „ţ” mp + 20% pentru consum propriu (numai cu echipamente de la firme „profi”). Iarna consum din reţea şi vara livrez în reţea. Centralele fotovoltaice mici sunt foarte scumpe. Sună OK pentru peste 40 mp (cam 3 euroi per Wp, adică 400 euroi per mp, cu tot cu gard, camere video de protecţie etc. la 5group.ro sau electrasol.ro sau alţii).