vineri, iunie 18, 2021

Energie și presă

Să mă legitimez …

Puțină lume știe că o perioadă, într-o viață anterioară, de jurnalist, am făcut analiză media pentru, pe atunci prestigiosul, Săptamâna Financiară. Doar foștii colegi, din acea viață profesională anterioara, pot confirma că împreună am contribuit la nașterea “jurnalismului prin telefon din redacție”. După peste 20 de ani de munca în diverse redacții (1990 – 2010), pot face o analiză a relației presă – industrie energetică, mai ales că am fost printre puținii care (în acele vremuri) erau considerați jurnaliști specializați pe economic.

Teorie simplificată și pe înțelesul tuturor

întâi să stabilim cine sunt și unde se află participanții ecosistemului societar și ce roluri au. Politicul, economicul, societatea civilă și presa ar fi principalii actori.

Istoricește au fost cei care au “produs” ceva … mâncare, îmbrăcăminte, colibe … cei care au acoperit nevoile fiziologice și de securitate. Atunci s-a conturat primul actor, “economicul” care produce!  Dar nevoia de securitate a făcut ca oamenii să se unească și să se organizeze. Cei mai dotați intelectual sau / și fizic au inspirat încredere și au organizat grupul de oameni. La început a fost șeful de trib, autocratul … Multora nu le-a convenit. Au apărut criticile. A apărut nevoia de apartenență. Așa a apărut “politicul”. Nevoia de stimă a dus la o mai bună organizare a “partidelor” și a luptei “politice”. Mai erau și unii care doreau evoluție cu orice preț și nu erau de acord cu nimic din ceea ce există. Așa a apărul societatea civilă. La toate acestea a mai apărut un grup nou, cel a clevetitorilor, al zvonerilor și răspândacilor, adică ceea ce numim azi presă.

Deci “economicul” produce bani, “politicul” produce reguli – legi. Economicul nu poate funcționa fără reguli și politicul nu poate funcționa fără bani. Deci este o relație biunivocă, poate simbiotică. Ce produce oare “societatea civilă”? Ea amendează sau legitimează părți din politic sau părți din economic. Vă mai amintiți de “Coaliția pentru un Parlament Curat”. Această organizație amenda sau legitima  oamenii politici, după anumite criterii. Dar de Asociația Medicilor Dentiști vă amintiți? În nu știu ce reclamă se spunea că această organizație recomanda să ne spălăm pe dinți cu o anumită pastă. Deci părți ale societății civile sunt mai apropiate de anumite companii, de anumite partide. Ce primesc în schimb de la fiecare? Păi politicul le face legi de funcționare, de unde rezultă puterea de influențare a cetățenilor, mai mare sau mai mică. Economicul le finanțează. Și așa acoperim și nevoia de stimă lui Maslow.

Și ajungem la presă. Rolul presei este (în principiu) acela de a informa corect, obiectiv, nepatinic … și presa primește în schimb de la fiecare câte ceva: politicul îi facilitează existența prin legislație (existența frecvențelor și licentelor de emisie, de exemplu), economicul o finanțează și societatea civilă o legitimează sau o amendează. Asta e în teorie … În practică se știe că postul tv X e mai apropiat de partidul Y, care și-a făcut fundația Z și toate sunt subvenționate de grupul de firme W. Pe de altă parte, un jurnalist are o anumită educatie, anumite valori morale ceea ce duc la o anumită convingere politică și la un anumit mod de acțiune.

Și redacția este un mic ecosistem: un patron vrea mai multă putere de influență pentru a caștiga mai mulți bani, acesta angajează un șef de redacție care își alege să lucreze cu anumiți jurnaliști. Jurnaliștii sunt (în mare parte) niște idealiști, care doresc să-și facă meseria pentru care primesc bani. (Nu are rost să vorbim de ticățoși) Aici există un echilibru precar: canalul media câștigă bani din reclamă, dar reclama vine de la alți patroni, care vor și ei la rândul lor putere de influență mai mare. Sau de la politicienii care au bani de la economic, dar și scopul lor este să-și mărească puterea de influență. Așa că patronatul din economic, împreună cu politicienii, finanțează media.

În toată această ecuație unde este cetățeanul, care are nevoie de acest serviciu, de a fi informat? (Nevoia de autoactualizare) și de aici s-a născut un altfel de presă: presa fără patronat, de asociație, care trăiește din banii celui care o consumă. Aceasta este media publică americană. Dacă vă uitați în partea dreaptă a ecranului calculatorului, veți vedea acel anunț prin care puteți dona o sumă de bani, asociației care întreține acest jurnal electronic de opinii și cometarii. Numai muncă voluntară pe aceasta pagină, dar întreținerea tehnică costă … (dați un click și faceți o donație!) (Observați că nu amintesc de media publică în înțeles european, adică presa finanțată prin taxe specifice sau direct de la buget.)

Presa din energie

Plecăm de la presa economică, unde au lucrat fel de fel de jurnaliști. (Nu discutăm de diletanți ci de Jurnaliști.) Erau plătiți destul de prost și presiunile politice și economice ce afectau patronatul de presă au avut repercursiuni și în redacții. Patronatul de presă și-a cizelat acțiunile: “îmi dai reclamă și-ți mai bag câte un articol laudativ, un interviu de PR”. Chestia asta s-a transformat în “imi bagi numai articole laudative și-ți dau reclamă!” și așa presa a devenit un canal specializat pe energie, dependent 100% de firmele din energie. Mai facem un simpozion, va mai slavim in niste articole și totul e roz. … Că asta înțetege un neofit despre situația inductriei energetice românești …

Aceasta este situația actuală din presa specializată în energie din România. Cine sunt vinovatii? Greu de zis! De la cei care consumă această presă, trecând pe la jurnaliștii care trebuie să scrie ce li se cere, la patronatul de presă care trebuie să producă bani și ajungând la politician, patronat și management din energie …

Este motivul pentru care doar în câteva publicații puteți citi critici, adevăruri inconvenabile. Dar cum a fost zilele trecute Sfântul Maxim Mărturisitorul, nu pot să nu îl citez: “A tăinui cuvantul adevărului, înseamnă a te lepăda de el!”

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Mi-a plăcut articolul dvs. Am doua mici observații.
    1. Exista si in Europa presa după modelul pe care il numiți „media publică americană”. Luați de exemplu cazul The Guardian.
    2. Cred ca ați omis încă un mod in care se finanțează presa: prin șantaj. Șantajul si etajul a fost inca din anii 1930 modul cum s-au construit trusturi de presa sau averi (vezi cazul Pamfil Șeicaru, el nici măcar n-a contestat asta). Din cate știu au fost după anii 1990 (si probabil ca exista încă) publicații si „mari ziariști” care au folosit acest sistem.

  2. La drept vorbind, eu as prefera sa stiu PRECIS la cine merg banii mei – deci as prefera sa fac „click” pe articol sau pe autor, nu pe o publicatie in general ;)

  3. AM citit cu mare placere articolul.

    Zic ca presa, politicienii si societate civila au un comportament devastator pe termen mediu – accepta toate mizeriile sub paza zilei de maine care in loc sa te duca spre mai bine evident conduc la mai rau. SI toate acestea pentru ca nu putem sau nu vrem sa strigam:”Imparatul este gol-pusca”.

    mai in gluma, mai in serios cred ca ne confruntam cu o serioasa criza in democratie din cauza lasitatii.

    Democratia se cere aparata zi de zi si atunci cand nu se intampla asa mergem clar spre dezastru.
    Ea a aparut cand oameni curajosi si-au luat destinul in propriile maini. A fost sustinuta uneori si cu pretul unor razboaie. Si ieri, cand unitatea unei natii a fost sub pericol, dar si astazi, cand valoarea unui concept este sub asediu, viitorul depinde de ceea ce facem astazi si mai ales de cum si ce alegem sa facem.

    ESTE GOL IMPARATUL.
    Dar imparatul ce face??? Mai pune un vreasc pe foc??? Ne zice ca asa o sa avem un viitor luminos???

    PS
    Nu am vazut sau citit nici un mesaj de la Presu ref. energie – poate mi-a scapat – desi este o cauza care ne preocupa pe multi si nu este usor de armonizat interesele unora, relativ putini, puternici pe piata si o masa mare de natangi, lipsiti de putere si de aparare. Ce ne facem neamule?

  4. Asa este, presa scrie de bine cand e platita si scrie de rau, ca…sa fie platita! Sau sa faca un serviciu politic favorabil unui partid.
    De aceea nici articolele asa zis corecte, nu pot fi cautionate 100% .
    Apoi putem vorbi de asa zisele analize -in extenso- care se doresc a fi un reper sigur de corectitudine, dar in care specialistii din energie(care nu participa la discursul public din diferite motive) vad in fapt crase probleme de necunoastere a zonei analizate. De ex se preiau de pe site-uri europene clasamente in care se compara „mere cu pere”. De ex de ce energia e mai ieftina in Luxembourg? Specialistii stiu: Luxembourg (ca si Cehia) beneficiaza de energia ultraieftina importata din Germania, sustinuta prin pret suplimentar doar de consumatorii germani (prin feed-in tariff).
    De asemenea Luxemburg nu are taxe adaugate pentru energia verde (certificate verzi) si nici bonusuri de cogenerare.
    Luxemburg-ul nu plateste certificatele scumpe de CO2, precum Romania( pentru ca importa energie cu precadere).
    Luxemburgul nu are exploatari miniere de carbune in care exista probleme sociale, care preseaza politicul prin greve, inclusiv blocare in mina insotita si cu o greva a foamei, si care sa fie sustinute mascat de ex prin forma de serviciu de sistem pe rezerva tertiara, care in cele mai multe cazuri nu se presteaza(doar in anumite varfuri de consum extrem si in cazuri izolate).Dar costul acestui serviciu intra in pretul energiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Reinventarea Occidentului, ultima șansă

Rezumatul în 10 puncte: Turneul european al președintelui Biden începe sub semnul unei târzii și, probabil, ultime speranțe....

Creștinismul global în cifre și câteva comentarii

Potrivit raportului anual publicat de Center for the Study of Global Christianity (din cadrul Gordon-Conwell Theological Seminary), în 2021, numărul creștinilor, la...

In război cu Școala de Război

Pe 8 decembrie 1939, în prezența regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului, se inaugura la București noul sediu al Școlii...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro