În convalescența colectivă pe care au lăsat-o în urmă aceste campanii electorale și alegeri prelungite, care, dacă punem la socoteală și alegerile locale și europarlamentare din vara trecută, au consumat vreo patru anotimpuri din viața noastră, o întrebare frământă astăzi România: ce este în mintea și în sufletul diasporenilor care au votat așa cum au votat?
Lipsesc deocamdată cercetări sociologice despre românii din străinătate, dar sunt convins că se vor scrie cândva teze de doctorat întregi despre acest subiect. Până atunci, voi încerca să schițez foarte pe scurt un răspuns personal. Deși nu este locul aici pentru divagații metodologice, aș vrea să preîntâmpin de la bun început o posibilă neînțelegere (și o obiecție bazată pe ea) din partea cititorilor familiarizați mai degrabă cu abordări cantitative. Interpretând anumite situații cu tentă autobiografică și texte ale unui anumit autor, nu propun nicidecum o judecată sau o justificare anecdotică irelevantă epistemologic, ci aplic metode specifice filozofiei, prin care anumite experiențe și anumite forme de discurs autointerpretativ sunt utilizate pentru a surprinde structuri de sens și de semnificație cu valabilitate generală. Întrucât pregătirea unor cercetări sociologice cantitative reprezintă un proiect de durată, pot fi utile instrumentele fenomenologiei hermeneutice: autoobservare, autointerpretare, intropatie și hermeneutică de text.
În debutul unei conferințe ținute la Luxemburg în septembrie 1990 și devenite ulterior prefața edițiilor de după 1989 ale Jurnalului de la Păltiniș, Gabriel Liiceanu citează această frază a lui Cioran: „Orgoliul unui om născut într-o cultură mică este totdeauna rănit.“ Devenind astfel un fel de motto al uneia dintre cele mai semnificative publicații românești a sfârșitului de secol XX, citatul din Cioran nu doar că a dobândit o vizibilitate pe care altminteri nu ar fi avut-o, ci problema orgoliului rănit a fost surprinsă ca un leitmotiv al mentalului colectiv din România atât a ceaușismului terminal, cât și a întregii noastre tranziții postdecembriste. Pasajul invocat continuă astfel: „Nu este deloc comod să te fi născut într-o țară de a doua mână.“ În Schimbarea la față a României (1936), unul dintre cele mai tulburătoare texte care s-au scris vreodată în cultura noastră, Cioran aprofundează această problemă. La o primă lectură, ai impresia că aici este vorba despre o chestiune pur intelectuală, despre expresia tipică a ambiției primei generații de intelectuali ai României Mari de a primi o recunoaștere a vocației lor dincolo de granițele unei culturi periferice și provinciale, de a accede ca actori principali pe scena culturii europene – lucru care, de altfel, i-a reușit din plin. Deși poate subiectiv, individual-psihologic și conștient autorul chiar asta a avut în vedere, cred că intuiția lui mai profundă ne-a furnizat o imagine vizionară, arhetipală nu doar a culturii române culte, ci și a inconștientului nostru colectiv, deci a culturii noastre în sens antropologic. Cu alte cuvinte, problema pe care o formulează cartea spune ceva decisiv nu numai despre autorul ei și despre colegii săi de generație, ci și despre traiectoria istorică ulterioară a întregii noastre societăți și, în ultimă instanță, despre noi cei de astăzi și despre situația în care ne regăsim acum. Cartea este expresia paradigmatică a unui complex profund al psihicului românesc. Dar dacă orgoliul românului interbelic era rănit de dimensiunile reduse ale culturii sale, cum se simte oare demnitatea cetățeanului român de azi în fața unui sistem social și politic profund corupt, condus prin incompetență, contraselecție și aroganță?
Ca să răspund, aș vrea să povestesc o întâmplare din primii ani ai sejurului meu în Germania. Vlăguit de lupta cu textele lui Heidegger, unul din cei mai impenetrabili gânditori ai secolului trecut, am făcut o mică plimbare prin centrul vechi al orașului Freiburg. Blestemul sublim al profesiei mele constă însă în faptul că spectrul ideilor te urmărește pretutindeni. Că nu poți aproape niciodată întrerupe cu adevărat munca, adică frământarea chinuitoare a întrebărilor. Orice activitate, orice loc, orice lucru și orice ființă ai întâlni, ele te fac, inevitabil, să te întorci și să privești, dintr-o perspectivă mai îndepărtată sau mai apropiată, problemele cu care îți bați capul în bibliotecă. Gândul și viața se întrepătrund neîncetat într-un mod sâcâitor, trăiești gândind și gândești trăind. Așa se face că în plimbarea mea pașii m-au purtat, fără să vreau, tot către locuri legate de biografia intelectuală a filozofului german. Ajuns pe Konviktstraße, nu departe de localul „Zum Roten Bären“, unde Heidegger obișnuia să meargă cu studenții săi, și de Collegium Borromaeum, unde locuise pe vremea când studia teologia, am intrat într-un mic anticariat. În acel spațiu, paradoxul reapropierii de la distanță de temele pe care tocmai le lăsasem în urmă între paginile unei cărți căpăta o concretețe și o concentrare maximă. Știam din adolescență că în astfel de odăi ticsite până la tavan cu teancuri de cărți, reviste și gravuri aflate într-o fermecătoare dezordine, răsfoind publicații care veneau să te întâlnească surprinzător, fără să le fi căutat anume în catalogul vreunei biblioteci, puteai descoperi piese ale puzzle-ului intelectual pe care încercai să-l rezolvi: vechi texte uitate care nouă astăzi ne par prăfuite și moarte, dar care, în urmă cu un secol, au constituit solul și mediul viu în care s-a format fenomenologia hermeneutică. Dialogul cu vechile cărți a devenit, în acea zi, mai viu decât alte dăți, pentru că peste această mică babilonie de hârtie trona un bătrân și simpatic anticar. Din vorbă în vorbă, am ajuns la punctul în care a devenit firească întrebarea: ”De unde sunteți?” Când a aflat că sunt din România, discuția a cotit brusc de la istoria ideilor la actualitate. Nu-mi mai amintesc cu exactitate conținutul ei, dar nu voi uita niciodată cinci cuvinte pe care partenerul meu de dialog le-a aruncat într-o doară între două fraze: „ein korruptes Land wie Rumänien“, „o țară coruptă ca România“. Nu a insistat pe tema asta, ci doar a pomenit-o în treacăt vorbind despre altceva. Pe mine însă tocmai acest lucru m-a lovit direct în moalele capului. Pentru că el nu simțea deloc nevoia să supună, incomod, dar franc, dezbaterii această chestiune, ci folosea expresia ca pe un fel de operator lingvistic general, ca pe un concept de la sine înțeles, așa cum folosim uneori expresii din latină, franceză sau engleză, presupunând că toată lumea le înțelege și le acceptă. Hic sunt leones, „aici sunt lei“, era scris pe vechile hărți pentru a desemna un spatiu exotic, necunoscut, populat de barbari și de animale sălbatice. „O țară coruptă ca România“ era pentru el, în mod evident, un astfel de topos deopotrivă discursiv și mental, un punct fix, o constantă în raport cu care măsori anumite lucruri pe care le gândești și le exprimi. Țara mea nu doar că era pentru el în mod primordial, constitutiv și esențial coruptă, nu doar că în ochii lui corupția era incontestabil brandul nostru de țară, dar o practicasem la un asemenea nivel de performanță și virtuozitate, încât acest detaliu încetase de mult să mai fie pentru el o temă de reflecție sau un subiect de conversație și devenise un simplu reper tehnic, un soi de constantă matematică precum „pi“ ori un semn precum linia roșie de pe coloana de mercur a termometrului. Mi-am dat brusc seama că atunci când discuți despre moralitatea publică, despre raportul autorități – cetățean, despre performanța administrației sau când încerci să schițezi harta politică a Europei, ai în vedere un interval în care spațiul nostru mioritic fixează o valoare la care alții se pot raporta și își pot măsura, printr-o operație de adunare sau scădere, propria situație.
Acest foarte cultivat domn, prin mâna căruia trecuseră neîndoielnic, în jumătatea de secol în care a vândut litere, cărțile lui Cioran, Eliade și Ionesco apărute la mari edituri germane precum Suhrkamp, Herder sau Insel, reținuse mai degrabă corupția ca trăsătură distinctivă a spațiului nostru. Firește că suntem cu toții înclinați să reținem mai ușor negativul decât pozitivul. Dar eu nu simțisem nevoia să-i spun ceva despre „o fostă țară nazistă precum Germania“, pentru că un om educat și cu ceva bun simț poate să discearnă. Aici devenea însă manifestă disproporția raportului dintre noi, care rămăsese la fel de actuală ca în anul în care Cioran și-a scris cartea. În timp ce de la mine se aștepta în mod firesc să pot distinge între marea cultură germană și tragicul interval al unei dictaturi care a durat 12 ani, pentru el era firesc să invoce spontan în fața mea corupția, și nu vreuna dintre contribuțiile noastre la cultura europeană. De ce? Pentru că, așa cum cu amărăciune constatase deja Cioran, eu veneam „dintr-o cultură mică“: el putea să reproducă liniștit un stereotip negativ mai degrabă decât să invoce vreuna dintre împlinirile noastre, fără să se teamă că va fi suspectat de incultură sau de bădărănie. Ajuns în acest punct al reflecției și al emoției, mi-am dat deodată seama că mă aflu, interior, la o răscruce de drumuri: puteam fie să alunec pe panta resentimentului, fie să admit că, în fond, construirea unei imagini pozitive a României e, în fond, treaba mea, nu treaba lui. Obiectiv, nu aveam nici un motiv să mă simt în vreun fel complexat: tocmai ce avusesem șansa să primesc cea mai prestigioasă bursă de cercetare din Germania, pe care au avut-o cândva Cioran și Dragomir, Liiceanu și Pleșu, prin publicații și diverse proiecte îmi câștigasem respectul colegilor, puteam vorbi cu el în trei limbi europene, inclusiv în limba lui maternă, și reușeam să discut cu el la un nivel onorabil despre aproape orice subiect de cultură generală. Și totuși, mă simțeam în fața lui, ca în fața fiecărui occidental, ca un elev care dă un examen. Un examen nu ca individ, ci ca reprezentant al țării mele. Împărtășeam de altfel aceeași senzație pe care, după spusele profesoarei mele de germană din liceu, originară din Chemnitz, germanii din fosta RDG o aveau în fața conaționalilor lor vestici: că trebuie să dovedească mereu că știu tabla înmulțirii. „Vesticii, spunea ea, ignoră faptul că am avut și noi cărți.“
Ce se schimbase, totuși, de la cartea lui Cioran și până astăzi? Problema generației lor era că, făcând parte dintr-o cultură mică, trăiau cu complexul pe care periferia îl are față de centru. Pentru a atinge anumite standarde, periferia era nevoită să se plaseze într-o poziție de secundaritate, să recunoască, să consume, să preia și să copieze performanțele marilor centre culturale. Pentru generația interbelică, acest deziderat, realizat în mare parte de cei care au creat România modernă, nu mai era suficient. Ei doreau să creeze cultură europeană și universală de la egal la egal, și în mare măsură au și realizat acest lucru. Ceea ce este însă esențial de observat este că minoratul culturii române diagnosticat de Cioran implica totuși apartenența ei la cultura europeană, conștiința prezenței ei în acest spațiu atât din partea partenerilor occidentali, cât și din partea noastră. Era de pildă foarte firesc ca filozofii români să își publice principalele contribuții academice direct în limba franceză sau germană, lucru care, după 1948, a fost drastic limitat la texte folosite ca propagandă ideologică. După acest moment, noi nu am mai avut în primul rând o problemă de dimensiune, nici una de poziție, ci una de calitate, de exterioritate și, de fapt, de existență pur și simplu. Minoratul și periferia lăsaseră loc sărăciei și corupției, precarității și patologiei, inconsistenței și absenței.
Pot deci înțelege până la un punct frustrarea multora dintre conaționalii mei din diaspora, orgoliul rănit de confruntarea și asocierea ta, „când ți-e lumea mai dragă“, cu imaginea unei negativități de care nu te simți responsabil, în care, în termenii lui Heidegger, „ai fost aruncat“. Să faci totul ca la carte – și totuși să te simți mereu cu musca pe căciulă, să ai mereu la îndemână niște justificări și niște contraexemple, când trebuie să răspunzi la întrebarea: „de unde veniți?“ Nu este deloc ușor să faci zi de zi un efort de adaptare, să ai mereu senzația de „lost in translation“ și nevoia permanentă de a reduce un decalaj cultural dintre tine și mediul înconjurător; să încerci mereu să scapi de senzația că ești observat și evaluat, suspectat și judecat – iar în cele din urmă provizoriu tolerat. Unde și de ce apare însă problema? Cum se face că înțelegerea se oprește la un punct? Ce se întâmplă de fapt în punctul cu pricina?
Să ne imaginăm că mergem prin munți, că urcăm prin pădure, pas cu pas, către o destinație aflată dincolo de pisc. Drumul este lung și anevoios, dar, în cele din urmă, ieșim la lumină și ajungem pe coastă. În clipa aceea, pentru prima dată, putem vedea distanța uriașă pe care am parcurs-o, dar în același timp contemplăm și ceea ce ne stă încă în față până să ajungem în locul în care ne vom putea odihni. Ne cuprinde oboseala, somnolența și chiar un pic de disperare. Și în momentul acela se aude o voce care ne spune: nu dispera, există o cale ușoară, o scurtătură, trebuie doar să crezi în ea și în forțele fantastice care zac în tine. Pentru că tu nu poți doar să mergi, asemenea făpturilor terestre, ci ești o ființă spirituală asemenea îngerilor. Tu poți zbura. Este suficient să te urci pe stânca aceea – și vei pluti mai departe și vei ajunge ca vântul și ca gândul oriunde îți poftește inima. Hai, curaj, fă pasul – și saltul decisiv, aruncă-te! Pe parcursul lungii noastre tranziții, românii s-au luptat să-i parcurgă hățișurile, iar în cele din urmă au reușit să iasă din tenebrele pădurii: nu mai trăiesc de pe azi pe mâine, se mișcă liber prin Europa și au un venit care, deși este încă sub media europeană, a recuperat mult din uriașul decalaj inițial și le permite să facă lucruri la care nu puteau visa acum 35 de ani.
Dar aici intervine, psihologic, social și politic, un fenomen cunoscut sub numele de „efectul sau paradoxul lui Tocqueville“: cu cât condițiile de viață sunt mai bune, cu atât oamenii, treziți din letargie politică, încep să devină mai nemulțumiți. De îndată ce românii nu s-au mai confruntat cu restricțiile de circulație și cu cele inițiale de pe piața muncii din Uniunea Europeană, ei au putut să se stabilească oriunde, să se reorienteze oricând de la o țară la alta și să concureze cu ceilalți cetățeni europeni. E un lucru minunat să descoperi noi orizonturi geografice, profesionale și culturale. În același timp, nu este deloc ușor: trebuie să concurezi cu oameni față de care ai multe dezavantaje, pentru că nu ești familiarizat cu limba, cu legislația, cu cutumele, cu clima. Libertatea de mișcare poate fi foarte obositoare, iar efectele ei – contradictorii. Poți ajunge să te simți la un moment dat prizonierul unor decizii pe care singur le-ai luat sau al unor situații pe care nu le-ai anticipat și care decurg din aceste decizii. Progresul social prin mobilitate internațională implică întotdeauna un proces de învățare anevoios, precum și renunțări și sacrificii dureroase.
Cei care, din diaspora, s-au orientat către o soluție pretins suveranistă au cedat, după părerea mea, tentației acestei utopice scurtături existențiale. Puși în fața imensei sarcini pe care o reprezintă integrarea în societățile în care au ales să trăiască, a efortului de a trebui să învețe limba și obiceiurile locale, de a se adapta și socio-cultural la lumea în care au reușit, mai mult sau mai puțin, să se adapteze profesional, au fost deodată confruntați cu ispita irezistibilă a unei promisiuni utopice de a reconfigura societatea românească contemporană după modelul romantic al comunității rurale tradiționale. Dar poate că această simbolică întoarcere înapoi a unor oameni care au plecat de mult și care cel mai probabil nu vor mai reveni vreodată (mai ales dacă au copii care, spre deosebire de părinții lor, încep să fie perfect integrați în societatea occidentală) nu ar fi fost posibilă la această scară dacă momentul nu ar fi fost prielnic din punct de vedere ideologic și la nivel internațional. Căci opțiunea tradiționalistă este, fără doar și poate, simultan și paradoxal, una de sincronizare cu noile tendințe populiste și extremiste din Occident, potrivit vechii formule: „să avem și noi faliții noștri!“ Nimic mai tentant pentru „orgoliul rănit“ al diasporeanului decât, după ani în care a preluat joburile pe care occidentalii le refuzau pentru că le credeau sub nivelul lor, ani în care s-a simțit uneori doar tolerat, și nu primit cu brațele deschise, ani în care, justificat sau doar închipuit, s-a simțit un cetățean de mâna a doua, să i se ofere ocazia de a privi de sus și cu ranchiună Occidentul, fie și simbolic și electoral, la el acasă. O decizie, în ultimă instanță, comodă și ineficientă, pentru că respectul celorlalți, ca unic leac al acelui orgoliu rănit, nu se va putea câștiga decât printr-un efort cinstit de integrare. În această privință, ar merita să fie făcută o comparație, păstrând desigur proporțiile, cu mentalitatea și comportamentul electoral al membrilor comunității turce din Germania care, după multe decenii de prezență în Occident, au uneori o înclinație spre ultraconservatorism și autoritarism, mai pronunțată decât conaționalii lor din Turcia.
Cei care propagă astăzi utopia unei Românii transfigurate mistic îl invocă pe Cioran și generația lui drept surse. Ei trec însă sub tăcere câteva lucruri cu adevărat decisive. În nota introductivă scrisă cu ocazia primei reeditări a Schimbării la față, datată 22 februarie 1990, Cioran mărturisește, cu înțelepciunea senectuții, că din tot ceea ce a scris acest text îi este „cel mai străin“, că nu se regăsește în el și că a simțit nevoia să suprime „câteva pagini pretențioase și stupide“. Ei trec de asemenea sub tăcere alte observații ale lui Cioran. Într-un articol publicat în Vremea pe 21 februarie 1937 și intitulat „În preajma dictaturii“, el notează: „Ceea ce mi-a părut tulburător și angajant în hitlerism este un caracter de fatalitate, de inexorabil colectiv, ca și cum toți oamenii ar fi instrumentele unei deveniri demonice, fanatizați până la imbecilitate într-un clar-obscur al prezentului. În hitlerism, cazi. Și așa cazi în orice curent de mase cu tendințe dictatoriale.“ (Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți: E. M. Cioran, 2011, p. 38) În același text, Cioran vorbește despre felul în care un popor întreg se transformă într-o „pădure fanatică“. În „Renunțarea la libertate“, apărut în Vremea pe 21 martie 1937, el constată: „De când e lumea, oamenii au aspirat spre libertate și s-au bucurat de câte ori au pierdut-o. (…) Muritorii n-au iubit cu pasiune decât pe acei ce le-au pus cătușe. Și pe cine au transformat ei în mit? Pe călăii libertății lor.“ Observând pe viu cultul din jurul lui Hitler la Berlin, Cioran notează simptomele „furiei ciudate de supunere“, ale „necesității orbirii“ și „voluptății îngenuncherii“. Aceste rânduri par scrise ieri, la fel ca și piesa „Rinocerii“ a lui Ionesco.
Apologeții de azi ai utopiei interbelice ignoră însă ceva mult mai important: evenimentele istorice care au urmat, degenerarea utopiei în distopie, fructele criminale ale fanatismului etnocentric. Lecțiile istoriei se vor învățate, altminteri plonjăm impenitenți în timpul circular și coșmaresc al „zilei hârciogului“. Ideea unei Românii perfect curate, a unei societăți pure și frumoase, propagă mitul periculos al unui paradis terestru. În lumea sublunară, în democrație, și cu atât mai mult în contextul balcanic în care ne aflăm și din care nu ne putem extrage prin ipocrite gesturi eroice, realitatea are uneori acest aspect inestetic și haotic, această aparență de meci de rugby în noroi, pe care utopiile n-au reușit niciodată să îl înlocuiască cu altceva decât cu baia de sânge. Nu ne trebuie deci o țară purificată, ci una normală, care își asumă pe deplin omenescul și omenia într-un efort de îmbunătățire treptată. Care rămâne primitoare, pitorească, pestriță, balcanică și tocmai prin asta europeană, fără visuri demonice de mărire. Purificarea de balcanic este una dintre obsesiile ascunse și durabile ale culturii române. Extrema dreaptă interbelică, faraonismul ceaușist și protocronismul sunt expresii ale acestei obsesii. Avem nevoie de o întoarcere la proporțiile firești ale culturii noastre: nici fatalism mioritic, dar nici heirupism patologic. Nimic nu e mai balcanic decât șmecheria de a-ți ascunde originea modestă și de a-ți inventa genealogii glorioase, de a trâmbița proiecte megalomanice, de a ține discursuri gongorice. Singura șansă de a ne vindeca orgoliul rănit și de a fi demni este aceea de a ne ridica, împăcați cu noi înșine și cu ceilalți, în cerul spiritului european și universal cu tot cu stigmatele părții noastre de lume.
Tara de mina a doua?
Romania interbelica era printre cele mai mari tari europene.
Daca era de mina a doua, era pentru ca nu stia sa-si administreze bogatiile. Olanda era mult mai mica si mult mai importanta. Chiar si UK avea o suprafata mai mica decat Ro.
Cred ca filozofii nostri (ca si politicienii sau oamenii de afaceri) nu au avut SI NU AU o perceptie corecta a importantei Romaniei si -mai ales- nu stiu (sau nu vor) cum sa actioneze in tara, pentru a-i creste importanta.
Hai sa terminam cu vaicareala si sa incercam sa valorificam bogatiile tarii, sa punem in valoare capitalul nostru si sa fructificam forta noastra de munca. Veti vedea ce importanti vom deveni. (Priviti la Polonia si Ucraina!)
La luptă!
Mulțumesc pentru comentariu. Vă invit să facem împreună și până la capăt distincția pe care chiar dvs. o propuneți: între mărimea geografică și demografică pe de o parte – și rolul activ în configurarea chipului Europei, între potențial și realitate, între talent și recunoaștere. Asta nu se poate face însă decât pornind de la o evaluare critică a ceea ce am făcut până acum, adică de la distincția dintre văicăreală și luciditate. Or, aici filozofii noștri (să ne gândim de pildă la rolul decisiv al criticii lui Maiorescu) au avut o importantă contribuție. Să nu culpabilizăm, deci, gândirea critică, pentru că ea este un factor decisiv de progres. Filozofii noștri nu s-au văicărit, ci au acționat, creând una dintre cele mai originale, mai durabile și mai recunoscute contribuții românești la cultura europeană, și în felul ăsta crescând, cum spuneți, importanța României.
Filozofic vorbind:
– da, nu avem o Istorie mare. Suntem un popor mic care de-abia a rezistat în Istoria Europei. Târâș-grăpiș am reușit crearea târzie a unui stat prin unirile politice din 1859 și 1918.
– nu am fost și nu suntem un popor de învingători. Noi ne-am apărat nu am atacat. Când am atacat, am pierdut( vezi escapada de la Stalingrad…).
– nu avem o mare cultură și nici recunoașterea acesteia. Alde Cioran, Eugen Ionescu, Eliade, Brâncuși, Enescu, etc au performat în alte culturi, fiind asimilați acelor culturi. NU am luat niciun premiu Nobel( maghiarii veniți de aiurea au luat vreo 5-6, inclusiv în literatură)
– niciun popor european și nici elitele lui nu au o părere așa de proastă despre ei înșiși ca românii. Noi ne considerăm niște looseri, ne considerăm inferiori, întotdeauna perdanți. Este o chestiune de psihologie socială, nu avem noi înșine considerație față de poporul de care aparținem și de care ne este rușine că aparținem.
Corupția? Corupția prin Europa de Vest este valoric mai mare ca la noi, totuși ăia nu se flagelează așa cum facem noi. Noi ne flagelam în public fără rușine și fără responsabilitate, făcându-ne singuri rău. Idem intelighenția românească, plină de ură contra naționalilor și între ei înșiși. Dacă ridică unul capul( de ex Cărtărescu), s-ar o sută de colegi contra lui….
Diaspora? Să nu o tratăm filozofic, 70-80% sunt oameni disperați, umiliți și nevoiți să se sacrifice aiurea. Este cea mai mare tragedie din istoria poporului român. Ura lor contra României și Statului român nu este filozofică ci economică și socială. Este o ură a perdanților și dezrădăcinaților. Nu este o enigmă, este o DRAMĂ.
>Este o ură a perdanților și dezrădăcinaților. Nu este o enigmă, este o DRAMĂ.
E o dramă ce ține de teritoriul patologiei, a iraționalului. Cum pot diasporenii vota împotriva Uniunii Europene când tocmai datorită statutului lor de cetateni UE ei au şansa de a trăi in respectivele țări? Asta e fie neghiobie totală fie o boală psihică gen masochism.
De ce acesti oameni se urăsc pe ei înşişi?
@Lucifer – ”Corupția? Corupția prin Europa de Vest este valoric mai mare ca la noi, totuși ăia nu se flagelează așa cum facem noi. ”
Fiscul din UK – HMRC – poate stabili decizii de impunere pentru firme în sumă de cel mult 750 de lire. Tot ce depășește suma asta trebuie să treacă prin instanță, numai un judecător poate stabili că o firmă datorează HMRC mai mult de 750 de lire.
Nu există poprire pe conturi, numai un judecător poate decide reținerea unor bani din conturile bancare, însă ultimii 5.000 de lire din cont nu are voie să ți-i ia nimeni, nici măcar acel judecător. În urmă cu vreo 4-5 ani era o dezbatere destul de aprinsă pe tema faptului că acea limită de 5.000 de lire să nu se mai aplice pentru fiecare cont în parte, ci cumulat, pentru toate conturile. Nu mai știu cum a rămas după acea dezbatere în UK, dar ANAF-ul din România îți blochează cu de la sine putere mai multe conturi pentru aceeași sumă, iar uneori acea sumă era deja plătită.
Corupția așa se manifestă în România: când un funcționar public se lasă plătit de o firmă concurentă sau se lasă influențat de primar sau de alte notabilități locale, ca să-ți facă astfel de mizerii ca firmă. În UK e exclus așa ceva. Există corupție și aici, au existat fraude în materie de TVA cu sume de zeci de milioane de lire, dar dar imensa majoritate a firmelor n-au nicio treabă cu așa ceva și nu sunt afectate, în interacțiunile lor curente cu fiscul.
Știi că o simplă gogoșerie din România are mereu plicurile cu cash pregătite, pentru 4-5 agenții care vin mereu în control? N-ai să vezi așa ceva în UK. Am văzut magazin (cornershop) închis de judecător pentru 3 luni, pentru că vindea țigări de contrabandă, în acele 3 luni a avut efectiv ușile și ferestrele bătute în scânduri (panouri OSB) dar plicuri cu cash, pregătite pentru organele de control, n-ai să vezi niciodată aici.
România a ajuns ”pe noi culmi de progres și civilizație”: după ce că e o țară extrem de coruptă, cu polițiști corupți și funcționari publici corupți, mai are și trompete pe forumuri, care să explice că alții au corupție și mai mare.
Și ce treabă are diaspora cu asta?
NB. La începutul capitalismului în UK corupția era și mai mare. Hoții erau pedepsiți cu tăierea unei mâini sau pușcărie. Nici nu mai aveau pușcării unde să-și țină hoții, îi trimiteau prin Australia, America, etc. La noi toți vrem ca repede-repede să avem nivelul din UK, dar ălora le-a trebuit vreo 200 de ani să-și regleze societatea.
Stimate domn, deci d-voastra spuneti ca suntem, comparativ cu UK, in urma cu 200 de ani? De aia avem corupti care nu sunt pedepsiti cu taierea mainii?
Ii lasam sa -si puna averile pe numele nevestei si a copiilor si s-a terminat coruptia?
@Lucifer – ”Și ce treabă are diaspora cu asta?”
Diaspora sunt (și) eu. În urmă cu 20 de ani aveam firme și în România, dar le-am închis definitiv, exact după chestiuni legate de corupția unor funcționari publici. Așa cum am mai multe firme în UK, tot așa vreau să am și în România, dar la momentul de față e exclus așa ceva. Statul român e capturat de funcționari publici corupți, iar eu nu intenționez să contribui cu taxe și impozite pentru salariile lor și pentru pensiile lor speciale.
Diaspora sunt și câteva fete de pe-aici (au în jur de 30-35 de ani, dar pentru mine sunt fete) care au un salon de cosmetică și n-au avut nici măcar un singur control de la HMRC sau de la consiliul local, în ultimii 7-8 ani. Diaspora e și un șofer care a livrat ani întregi pizza aici, a adunat câteva zeci de mii de lire cu care a încercat să-și deschidă o mică activitate la el în București, însă cerințele nesfârșite ale autorităților române au făcut ca banii să se termine înainte de primele încasări. Așa că s-a întors aici, să livreze pizza în continuare.
Statul român e capturat de funcționari publici corupți ca să poți tu să postezi citate din Karl Marx și din Vladimir Voronin și ca să justifici tu corupția din România. Asta când nu aduci elogii măreției Chinei. Statul român corupt există și e corupt (și) datorită ție, la asta se rezumă toată problema. Iar diaspora trimite miliarde de euro anual în România și este amenințată cu taxe de 70% pentru ei exact ca să poți tu justifica corupția în continuare.
Domnule, mai ușurel. Dacă ești din diaspora nu înseamnă că ai dreptul să ne dai lecții. Eu am muncit pentru acest popor și pentru acest stat, Dvs ați muncit pentru alții. Nu noi te-am trimis aiurea, ați făcut-o de bunăvoie și nesiliți de nimeni.
”Eu am muncit pentru acest popor și pentru acest stat”
Da, pe bani publici 😀 Există un discurs tipic al omului care face parte din sistem și își câștigă traiul din bani publici, la fel cum există un discurs tipic și pentru alte categorii din societate. Se încadrează la self-righteousness genul ăsta de formulări și se folosește tocmai pentru a ascunde realitatea.
Ce se înțelege în UK și nu se înțelege în România este că niște activități reale trebuie să existe în economie, nu merge numai cu bugetari. Marea majoritate a bugetarilor din România (cam 75%) nu au o activitate utilă, care să ducă undeva. Există funcționari la ANAF care stau peste program ca să mute manual date, dintr-un tabel Excel în altul, pentru că ”vrea Bucureștiul o situație cu … [whatever]”
Lucrurile astea nu trec de la sine, situația actuală din România e destul de similară cu 1988. Activiștii de partid și ofițerii de contrainformații erau plini de self-righteousness și pe vremea aceea.
Am lucrat în privat. Deci nu accept lecții de la Dvs. Măsurați -vă cuvintele că nu ne-am tras de șireturi amândoi. Ce tupeu!
@Lucifer – ”Am lucrat în privat.”
Nu așa se exprimă o persoană care a lucrat ”în privat”. A propos, ce înseamnă ”în privat”? O afacere desfășurată la ordin, gen importul de echipamente de telecomunicații pentru servicii? Cine a lucrat la Hexi Pharma, tot în privat a lucrat? 😀 Au existat într-adevăr și securiști de intreprindere care în anii ’90 au lucrat în firma ”privată” a unora dintre șefii lor, dar și asta e foarte departe de a lucra efectiv în mediul privat.
Există anumite șabloane în comunicare, de genul ”eu am muncit pentru acest popor”. Niciun om care a lucrat cinstit, angajat într-o firmă privată autentică, nu s-ar exprima astfel. Cine apelează la formule de genul ”acest popor” se exclude pe sine, el era deasupra poporului. La fel și ”nu accept lecții” sau ”măsurați-vă cuvintele”. Astea sunt tot șabloane cu epoleți 😀
Iar admirația pentru China tot de-acolo provine, din admirația pentru autoritarismul statului. În firmele private autentice, autoritarismul statului este nociv și este criticat, nu lăudat.
Herald: dacă ai dat cu mopul prin Germania te consideri calificat să dai lecții altora? Noi, ăștia din țară, am dus România, fără diaspora cea foarte inteligentă, la 78% din pib/loc la paritatea puterii de cumpărare. Voi ați lucrat pentru bunăstarea altora.
@Lucifer – nu am ”dat cu mopul prin Germania”, ultimul salariu l-am primit în România, prin vara lui 1991. Încercarea de a fi batjocoritor n-o să te ducă nicăieri, dar te descrie perfect.
”Ați lucrat pentru bunăstarea altora” e tot exprimare de trăitor din bani publici. Nu ești conștient de asemenea șabloane pentru că le folosiți toată ziua între voi, așa se vorbește în instituțiile statului în România. Dar ele te dau te gol la fiecare 3 fraze. Voiai să lucrez pentru bunăstarea ta? Exact de asta nu încăpem în aceeași țară, pentru că eu nu sunt dispus să lucrez pentru bunăstarea ta, iar tu nu știi să-ți obții veniturile altfel decât din bani publici.
„Noi, ăștia din țară, am dus România, fără diaspora cea foarte inteligentă, la 78% din pib/loc la paritatea puterii de cumpărare. Voi ați lucrat pentru bunăstarea altora”
„Voi, ăștia din țară” nu existați. Partidul ăsta nu s-a inventat, dar nu aveți decât să-l făuriți iute, pe urmele lui Funar, apoi să veniți să faceți proclamații bășicate in numele lor. Ok? Până atunci vorbiți strict in numele dumneavoastră și, dacă sunteți deschis, luați un caiet și luați notițe de la @Harald că aveți ce învăța…
La PIB-ul ăla s-a ajuns prin:
1. infuzie masivă de fonduri europene, obținute prin taxe și impozite de la cetățenii și firmele europene, deci inclusiv din munca și banii lui @Harald (UK făcea parte din UE deci contribuia la bugetul Uniunii).
2. infuzie masivă de capital privat occidental in economia românească. și aici a contribuit @Harald (până nu a mai putut ține pasul cu pretențiile nomenklaturii corupte)
3. transferuri de bani directe de la muncitorii și întreprinzătorii din diaspora către familiile rămase in țară precum și pentru achiziții imobiliare in numele lor. și aici @Harald foarte probabil a contribuit.
4. cheltuielile curente ale diasporei in concediile petrecute în România. plus nunți, botezuri, înmormântări.
5. participările de capital ale diasporenilor întreprinzători la firme autohtone.
6. Din munca dumneavoastră. și a altor români care nu au plecat dar nu-și fac un titlu de glorie din asta. Te pomenești că am fost un soi de Rezistență in Carpați și că am rămas aici ca să perpetuăm superba genă străbună? :)
Fără sursele 1-5 de capital România ar fi fost azi un Belarus. Cu tot cu munca cinstită a zidarilor, tejghetarilor și buticarilor din Ro (că până și Belarusul permite ceva activități private in economie).
Clasificările stufoase nu sunt relevante.
Haideți, euNuke, să împărțim mai simplu contribuțiile fiecăruia la prosperitate: cu UE și fără UE. În felul ăsta avem o imagine mai simplă cui i se datorează faptul că România nu e Belarus: primele 5 puncte enumerate de dumneavoastră (apropo, de ce nu ați început cu punctul 6, care este anterior temporal celorlalte?) n-ar fi fost posibile fără UE.
Harald e tipul resentimentarului care n-a reușit în România, n-a reușit în Germania, n-ar fi reușit nici în 🇬🇧 dacă între timp Uniunea Europeană 🇪🇺 nu ar fi permis românilor să muncească în vestul european. Dar pentru că nu e în stare de introspecție, vina sa e întotdeauna a altora: corupție, conspirație, bugetari, marxism, agenturili șamd.
„Dacă ești din diaspora nu înseamnă că ai dreptul să ne dai lecții. ”
Dar cine are dreptul să vă dea lecții? Și, apropo, cine sunteți „voi” și de ce vorbiți dumneavoastră in numele „lor”? Iarăși suntem noi, oamenii de bine din bătătura strămoșească, și ăilalți, dușmanii poporului care au huzurit in Occident?
Subscriu ..am încercat în România sa fac afaceri cinstitite…toate bune și frumoase…( șpăgile de rigoare anaf…pompieri..etc) ..pana într-o zi când amanta( lucra pe o poziție de conducere în anaf) unui ofițer din servicii a lovit cu mașina personala ceva mărfuri din depozit deteriorandu-le.
Bunurile au fost facturate/ plătite de iubit dar neridicate din depozit.
Am fost amenințați pe față de iubit în timp ce făcea plata;
” o sa va distrug” ..o sa pierdeți tot..or sa plătească și copiii voștri pentru asta”
În decurs de un an ..am avut doua controale de fond…inventare..peste inventare…intr-un final am pierdut tot…..
De 11 ani livrez pizza… într-o tara din vest…e mult mai liniște..
Am învățat sa iert…dar nu am scăpat de SCÂRBĂ…
am vrut ” decat” sa fiu cinstit.
as avea o intrebare (daca-mi permiti, mr.Lucifer)
consideri „coruptia” ca fiind efect sau cauza
ps: intreb „decat” pt un „pri’ten”
Chestia cu istoria este discutabilă. Noi românii suntem tranzacționiști, așa au supraviețuit Principatele! Polonezii pe care-i privim ca exemplu au fost mândri și au dispărut din istorie timp de 125 de ani, la fel și vecinii maghiari.
Că ne-am păstrat identitate ca state, și ulterior statul român a fost bine sau rău este foarte discutabil. Polonezii au învins agresorul bolșevic la minunea de la Vistula în fața Varșoviei, dar și noi românii am rezista și am respins pe germani la Mărăști, Oituz și Mărășești în Războiul de Reîntregire. După am negociat o pace rușinoasă, de care ne-a salvat victoria Antantei și am fondat România Mare doar 22 de ani.
Domnul Liiceanu, la care se face referire în articol, spunea: „Am ajuns la concluzia că, în repetate rânduri, am avut revelația că n-am cunoscut emigranți fericiți.”
Pot să înțeleg că orice om își dorește o viață mai bună.
Pot să înțeleg că, pentru unii, emigrarea a părut o cale către o viață mai bună.
Pot să înțeleg că unii dintre emigranții economici își doresc să se întoarcă, la un moment dat, în România.
Dar nu pot să înțeleg cum un om matur și cu scaun la cap, care se folosește zi de zi de beneficiile globalizării, poate ajunge la concluzia că o „baghetă magică suveranistă” poate să-i rezolve neîmplinirile și frustrările.
Dragă diasporeanule român, votant de „suveraniști” mesianici, nu e vina mea că ai înghițit prea multe, prin străini, nu e vina mea că frustrările te-au înrăit, nu e vina mea că nu te-ai descurcat aici și nu mi se pare corect ca tu, de-acolo, să strici viața pe care o am eu, aici! Simplu, fără multă filosofie.
Cei mai mari dușmani ai românilor sunt românii înșiși.
Nu exista diasporean, fiecare e altfel, nu poti compara un bursier care are totul asigurat cu unu care incearca sa-si cistige piinea.
O parte din diasporeni repet, doar o parte, au ajuns sa urasca Romania care i-a obligat sa ia drumul bejeniei. Dupa ce si-au rupt oasele de munca prin occident se intorc si vad ca primarul a cumparat tot satul si si-a construit vile peste vile. Cum sa creada chinuitul rupt de munca, uneori departe de familie, de copii, ca democratia specific romaneasca, proeuropismul ar fi drumul catre o viata fericita?
NU i-a obligat România să ia drumul bejeniei. Au făcut-o de bunăvoie și nesiliți de nimeni.
Da tovarase. In urma cu aproape douas’cinci de ani cand am plecat ca student n-aveam ce lucra in Romania ca toate fabricile de avioane se inchideau sau intrai doar pe pile. In cercetare erau de aia de copiau pe rupte dinc arti din vest. Am aflat eu de ce: ca in anii 90 toti aia de stiau ceva depe institute de gen INCREST, COMOTI etc, si cercatatori din fabrici au plecat in vest (in speta SUA) unde au ajuns profi universitari iar in Ro a ramas in majoritate scursura si cei care din motive mai mult sau mai putin esentiale n-au putut pleca. Si acum daca mergi prin firme vezi ca cercetarea in Romania (in domeniul ingineresc) e o utopie, majoritatea fiind taskuri date din tarile unde se afla centrele de cercetare ale firmelor. De cercetarea universitara nu mai discut, am vazut teze de doctorat de profesori care sunt copiate (si asta ar fi cel mai putin). Pentru oameni ca mine trebuie sa plecam sa ne realizam visele, tie ti se pare corect? Sau ai striga acum ca n-am mancat salam cu soia in anii 2000?
@neamtu tiganu
Nu am generalizat. Dacă mai citiți o dată, veți vedea că mesajul meu se adresează acelor „diasporeni” care au votat „soluția suveranistă”. Și mai strict, aș adăuga, celor care au votat din spirit de frondă sau din credința că votează pentru un trimis al lui Dumnezeu, pe Pământ .
Și vă dau și-un caz concret, din apropierea mea: absolventă de studii superioare (la stat), educată și instruită, plecată (cu contract de muncă) în Spania, în urmă cu vreo 25 de ani, măritată acolo, cu cetățenie spaniolă, creștin ortodoxă practicantă (duhovnic, spovedanie, împărtășanie, mers la biserică etc.). În această doamnă, după zeci de ani de contribuit la PIB -ul Spaniei (nu la al României), s-a trezit, brusc, patriotismul de genul „țărișoara mea și românașii mei”, a făcut campanie activă „georgiștilor”, pe SM., a promovat toate narativele lor, menite să sădească frică în oameni și, probabil, a votat cu Simion. Orice încercare de a o trimite și la surse de informare din afara „bulei” ei s-a lovit de răspunsul „A, știu, ăia sunt globaliști / soroșiști!”. Ironia sorții este că, datorită bunăvoinței statului român (a „sistemului”), cu puțin timp înainte de alegeri, a primit buletin de identitate românesc, deși, practic, nu mai avea cetățenia română de mulți ani. A primit drept de vot, de la „sistem”. 😊 A și patrioata asta a zis că ea nu investește în Bonuri Tezaur, că nu dă ea bani la sistem. 😂
Pentru numele lui Heidegger, cum poate un filozof sa puna semnul egal intre „o tara corupta ca Romania” si „o fosta tara nazista ca Germania”?? Iarna nu-i ca vara si nici trecutul ca prezentul. Daca acceptam echivalenta asta, intre un fost imperiu ca Marea Britanie si o tara neoimperialista ca Rusia nu e nicio diferenta. In sec. XXI, un lucru nu se judeca prin trecutul sau. O stare care dureaza de 35 de ani (ca sa nu includem si epoca comunista) si care este rezultatul unor alegeri libere, repetate la fiecare 4 ani, asta e o baza buna de judecata.
Diaspora a trecut de la încântarea de-a ajunge în patria lui Heidegger la raționamentul simplu. De ce a trebuit ca eu să emigrez în Germania? Nu puteau nemții investi în România astfel încât eu să am job la mine acasă, să nu mai fac eforturi de integrare, să nu-mi las părinții, copiii la peste o mie de kilometri depărtare? Și astfel diaspora argumentează practic naționalismul german de catifea, eșecul U.E. Și se opun acestui naționalism cu cel românesc.
Aveti idee in ce consta propaganda ultranationalista anti-UE? Se exprima in propozitii scurte: sistemul ne-a vindut tara strainilor, industria romaneasca a fost distrusa, romanii nu mai pot sa traiasca in tara lor, etc. Romanul din tara si de aiurea nu sufera din lipsa de investitii straine, ci investitiile acelea si integrarea economiei romanesti pe piata europeana sint descrise in termenii apocaliptici de mai sus. Diasporenii au pus botul la propaganda, nu stiu sau nu inteleg mai nimic din ce s-a intimplat in Romania odata cu intrarea in UE, si urla, ca asta/atita stiu.
Diasporenii au pus botul la propaganda, …….
Ce bine le spui mata bibicule, mai rar cineva ca mata… ai trait mata in strainatate sa vezi cum e? Asta ai invatat mata de la antena 3 ca diaspora nu intelege nimic? Te-ai gindit oare ca mata nu intelegi nimic si mata esti victima propagandei? Te-ai gindit si ca din ce mai multi dintre bastinasii din tarile occidentale sunt critici la politica EU?
Te-ai gindit vreodata daca democratia europeana e cu adevarat democratie? Oare Romania nu ar trebui sa incerce sa indrepte ce merge nasol prin EU? Sau e condamnata sa se supuna la orice aberatie?
Diasporenii au invatat sa gindeasca cu capul lor, au invatat sa spuna nu.
“ Diasporenii au invatat sa gindeasca cu capul lor, au invatat sa spuna nu.”.
La ce, mai gurița de șarpe de AUR?
…ca întotdeauna, mustește in tine propaganda siemioneasca de cel mai prost gust.
Românii din diaspora habar nu au de propaganda neolegionară din România.
Ei suferă de lipsa unor investiții străine care să fi oprit emigrația. Și pun această întrebare realității din „patria de adopție.”
Eu sunt un „diasporez”, de 15 ani în Franța.
Ca sa raspund amindorura, traiesc de peste 20 de ani in Occident, cunosc foarte bine ce inseamna democratia occidentala, dar sint si informat asupra a ceea ce s-a intimplat si se intimpla in Romania. Miscarile de extrema dreapta, suveraniste sau asa-zis suveraniste nu sint o solutie, nici la situatia economica a unei tari nici pentru a imbunatati functionarea sistemului politic. Nu aduc decit autocratie, coruptie si probleme economice. Daca comparam SUA, Polonia, Ungaria si Slovacia, ultraconservatorii polonezi au facut mai putin rau decit celelalte miscari, si tot au adus un deficit de democratie, printr-un control asupra justitiei si implementarea unor politici ultraconservatoare. Restul? Dumnezeu cu mila. Miscarea extremista din Romania este, ca sistemul caruia pretinde ca i se opune, de o calitate execrabila, fiind compusa din oameni si mai ticalosi si mai incompetenti decit politicienii de care s-a saturat toata lumea pe buna dreptate. Daca vrei sa scapi de Ciolacu, fostul covrigar din Buzau, nu-l inlocuiesti cu Simion, fostul sef de galerie, iar Georgescu, care vorbeste de toate si nu spune nimic, nu e alternativa la mincinosul Iohannis, care a promis marea cu sarea si apoi si-a tradat electoratul. In plus, extremismul in Romania este legat de razboiul hibrid pe care Rusia il poarta cu lumea Occidentala, pe care vrea s-o slabeasca pentru a putea continua sa cucereasca teritorii si sa refaca zona de influenta pe care o avea pe vremea Uniunii Sovietice. Extremistii romani n-o sa aduca mai multi investitori in Romania, o sa-i goneasca si pe aceia, multi, care au contribuit la cresterea economica din ultimii 15 ani, daca nu ma insel, cea mai importanta din UE. Problema Romaniei nu este economia privata, care functioneaza, ci sistemul politic corupt si incompetent, care paraziteaza economia si impiedica folosirea la maximum a fondurilor europene. Ideea de a inlocui acest sistem corupt cu altul, la fel de corupt, dar mult mai nociv pentru economie e complet absurda si e nu poate fi intretinuta decit de oameni care nu au notiuni de economie si/sau n-au nicio idee despre situatia reala din Romania. Daca Romania are probleme in relatia cu UE, nu le rezolva inlocuind UE cu Rusia, in principal, si China. Viktor Orban a facut deja asta si rezultatul e catastrofal, romanii nu trebuie decit sa se informeze asupra situatiei din Ungaria, ca sa inteleaga ce ar astepta Romania daca miscarea extremista ar prelua puterea, in conditiile in care Orban chiar e educat, spre deosebire de Simion si compania, iar dependenta partidului lui de Rusia e mai slaba decit in cazul partidelor din Romania. Mai e ceva: extremistii romani au copiat un discurs popular in Occident, desi in Romania nu exista fenomenele care au facut acel discurs popular. Nu exista practic progresism, imigratia este la cote minime si serveste la a furniza forta de munca economiei in expansiune, pentru a suplini dezinteresul romanilor pentru acele joburi, iar Romania nu sufera, ca tarile dezvoltate din Occident, de pe urma delocalizarii unei parti a industriei locale, este mai curind beneficiara acestui fenomen.
Mișcarea legionară a rezultat din mimetismul si sincronismul politic al romanilor si a înhămat Ro la forța care domina militar in acei ani Europa occidentala: nazismul. La fel apărut pe scena politica si PCdR, ca “opoziție” (Ro era pe atunci o democrație relativ funcțională) AUR este același tip de răspuns, de data asta la mișcarea care a prins ca in clește UE, din Groenlanda pana in Ucraina si Cipru: MAGArusul, care trage coviltirul din Ro in care s-au aciuat si-si plâng pe umăr nostalgicii lui Zelea si Ilici. In spate, haita de lătrai cu diverse tipuri de zgarde: de fier, de aur (coclit), de petrol, de oftica…
„ein korruptes Land wie Rumänien“
Asta este mentalitatea care domină Occidentul politrucilor, ștabilor și activiștilor*, și in special Germania care niciodată nu s-a curățat de rasismul său infam.
Este mentalitatea superomului vizavi de omuleții impuri, nătărăi și corupți de la marginea Europei (unde au devenit intre timp și xenofobi, homofobi, misogini și islamofobi, nu-i așa?), ca să nu mai zic cum e vizavi de „mamiferele” (vorba lui Haeckel, idolul lui Nietzsche) din Africa. Este ceea ce a provocat greața, repulsia, chiar aversiunea omulețului ce-și rupea spinarea in abatoarele și șantierele rasiștilor (care in public au învățat să se învârtă ca niște păpuși de toleranță, debitînd ipocrit cele mai trăsnite ecuații ale utopiei globaliste, alea cu înfrățirea popoarelor) și ceea ce a condus la votul de respingere a Europei (și in locul lui Păcălin putea candida și un Măgar-călare-pe-o-legătură-depraz că tot rezultatul ăla îl aveam, că oamenii ăia nu aveau in cap nicio utopie purificaționistă și nicio altă maculatură, ci doar propriile dureri și amărăciuni).
Heidegger nu a fost doar exponentul și profitorul unei teribile epoci, ci unul din principalii actori ai regimurilor fasciste, prin faptul că a pus cărămidă după cărămidă in zidul impenetrabil al propagandei. Așa că nu e mirare că studiul „filozofiei” sale produce in continuare rasiști (sau, in fine, etno-criminaliști**) anti-români care ne fixează datul existențial: suntem pasămite mici, insignifianți, balcanici corupți și ar trebui să stăm cuminți la locurile noastre și să lăsăm visele pentru alții, pentru națiunile mărețe care s-au dovedit experte in utopii. Nu-i așa?
Un lift către cerul european și mai multă filozofie germană! Fix ce ne lipsea! …ca să ne afundăm cu totul in mlaștina depresiei…
*tejghetarul resentimentar de librărie/butic este prototipul politrucului german de după 89, și nu întâmplător un asemenea individ -agitator analfabet de meserie dar cu aere de savant la Academia Vieții- a ajuns ministru de externe in Germania, in 1998
**ce înseamnă ‘originea modestă’ a unui popor? Ne tragem din Adam cel Șchiop și tovarășa lui, bruneta Lenuța cu pleoapa căzută? :) Există oare vreo cale de a exprima mai subtil o viziune rasistă? Există eufemisme pentru atributele hidoase pe care intelectualul le poate scorni asupra semenilor săi mai păroși din naștere? Ei bine, da. Poate îmi fac timp să scriu despre…
Si totusi nemtii au si o mare calitate, recunosc valoarea chiar daca valorosul vine dintr- o tara considerata de mins doua, poate cu atit mai mult neimaginindu-si xa asa ceca ar fi posibil.
nemții au și multe calități, nea neamțule, indubitabil. eu vorbeam in special de politrucimea lor și de niște corporatiști asociați (care au impulsionat tranzacțiile cu ‘resursa umană’)
nemtii politruci ne arata zilnic ca peste tot e rau, nu numai in africa, ci si-n franta, america, acum. vreo doua luni era bine doar in Siria, dar a trecut.
Dar exista si nemtii care stiu ca e nevoie de valoare importata, incearca sa imite america, sa atraga creiere, din pacate o fac cu frina de mina trasa.
Vă felicit pentru acest comentariu. Mi-aduc aminte de ce zicea un coleg de serviciu. Îl chema „Coq” ca pe un francez veritabil. Zicea că „românii sunt țigani”. Nu am prin de a început nuanța, că în Franța nu te referi la etnie. „Românii se comportă mizerabil” voia să spună francezul neaoș. Tot nu am votat cu Simion. Pentru că m-am prins că Nicușor Dan a trăit anumite experiențe în Franța și are inteligența să reacționeze la timpul potrivit.
să sperăm…
Nu, diaspora nu-si doreste sa iasa Ro din EU. Astea sunt doar interpretarile unor „analisti” cu scopul de a denigra un anumit curent. Diaspora venita in Ge si-ar dori sa fie in Ge, dar s-a trezit in Siria. Munceste de-i ies capacele si vede ca alte categorii primesc ajutoare mai mari decit obtin ei si asta datorita politicii EU.
@neamtu tiganu
Da, e clar ca lumina zilei că Georgescu și Simion sunt pro-UE, pro-SUA, pro-democrație, deci e de înțeles diaspora pro-europeană care a votat cu ei… 🤣😂🤣😂
o mare parte dintre cei care au votat cu Simion nu au votat pt ièsirea din EU, nimeni nu ar crezut ca Simion ar putea scoate tara din EU, ci a fost un vot de protest..
@neamtu tiganu
Uite-așa o barbă avea și uite-așa o pieptăna!… 😊
Protest?!… Protest cu o notă de plată întinsă pe 4-5 ani, pentru milioane de oameni?!… Dacă nu aveau un rost în străinătate, mai votau (doar) în semn de protest?!… Cum vă explicați că doar suporterii AUR se manifestă violent, față de cei cu alte păreri? Cum vă explicați că Simion și ai săi suporteri nu se sfiesc să-i amenințe, chiar cu moartea, pe cei cu alte păreri? Cum vă explicați că „George Călinescu” (cel de la care Simion își lua lumina) declara, de curând, că „Europa e șah-mat”. Plus numeroase declarații pro-ruse, pro-legionare etc. Aceste personaje ar putea părea pro-europene, unui om cu scaun la cap?…
Așa vi se pare? Că suporterii lui Simion sunt agresivi? Nu ați citit comentariile unor colegi ai mei, vajnici susținători ai lui Nicușor Dan. Și vorbesc despre persoane cu studii superioare. Nici măcar nu asculta alta parere
Votul nu e pentru protest. Daca vrei sa protestezi, participi la manifestatii, te duci la intilniri cu alesii, scrii pe social media, etc. Votul cere informare, multa informare, analiza, multa analiza, calcul, mult calcul. Pe scurt, minte, cit de multa minte posibila. Altfel, garbage in, garbage out. Votul „garbage” e in mod particular periculos in Romania, unde partidele extremiste inseamna tone si tone de gunoi, incluzind deseuri radioactive furnizate cu generozitate de rusi.
poate nu ați înțeles. Păcălin este portavocea securității neaoșe, NU a diasporei. Dumneavoastră nu cred că ați vorbit cu mai mult de 3 inși aflați in pribegie prin Occident. Dacă ați fi făcut asta ați aflat că oamenii ăia, cei mai mulți dintre ei, nu prea au timp să citească, să se informeze temeinic și că au căzut in plasa intinsă de trompetele securiștilor neoceaușiști care au scornit momeala asta scârboasă. Nu-i bai, același lucru s-a petrecut și cu deștepții din țară, și ei au votat un „pro-european” pentru că așa avea eticheta candidatul vânturat de ei pe la televiziunile de partid și stat..
A fi pro-european nu înseamnă a fi pro-UE și nici viceversa. In plus, a fi pro-UE nu presupune achiesarea la toate politicile actualei Comisii Europene (deraiate totalitarist din timpul pandemiei). Uniunea Europeană NU este doar Comisia. Majoritatea românilor, inclusiv eu, un eurosceptic bătrân, suntem pro-UE, pentru că știm ce dezastru ar fi pentru noi ieșirea din Uniune, dar asta nu înseamnă că este imposibil ca România să se opună unora din politicile Comisiei dacă găsește și alți membri care să o facă, in special in chestiunea GreenDeal. De altfel a fi pro-european și pro-UE presupune in acest moment o reacție politică continuă impotriva aberației GreenDeal, proiect faraonic care poate duce la colapsul economiilor europene. Este obligația morală a oricărui pro-european să se împotrivească din răsputeri diktatului GreenDeal.
@euNuke
Dacă am vorbit cu mai mult de trei, e de luat în seamă ce scriu? 😊
Fără nicio legătură cu părerile mele și cu păpușarii lui Simion, faptele nu pot fi negate: PESTE JUMĂTATE din voturile diasporei au fost pentru Simion. Că unii dintre ei încearcă, ASTĂZI, să-și caute scuze, e problema lor, în fața conștiinței proprii, nu e treaba mea.
PESTE JUMĂTATE dintre diasporeni au găsit de cuviință să-i ofere domnlului Simion un mandat DE CINCI ANI la președinția României. PESTE JUMĂTATE dintre românii din diaspora au considerat că-i reprezintă Simion, valorile sale, modul său de raportare la lume, tonul pe care se exprimă ș.a. Punct.
Nota bene! Cele mai mari procente le-a obținut Simion în diaspora românească din țările UE (Spania, Italia, Austria, Belgia etc.), adică la diaporenii „pro-eurpeni”.😊 Abordarea simplistă a unora a fost că pe Simion l-au votat badantele și căpșunarii. Eu nu cred asta, tocmai fiindcă chiar cunosc oameni din alte categorii de „diasporeni”, care l-au votat. Rămân prietenii mei, în continuare și ei, dar aș minți să spun că-i privesc cu același respect ca înainte.
Înainte de vot, spuneam că poți ajunge să regreți un vot, la ceva timp după ce l-ai dat, dar important e să nu-ți fie rușine de votul tău, în momentul în care-l dai. Atât de simplu este…
Vă zic drept că nu știu despre cine vorbiți.
Milioane de români și-au găsit scuze ca să-l voteze pe Iliescu, apoi că l-au votat iarăși pe Iliescu, că l-au votat pe Vadim, pe Băsescu, pe Ficus. Deci despre ce vorbim? Nu e clar că noi, ca națiune, nu prea avem discernămînt politic? Dar totuși, așa proaste cum au fost alegerile noastre au fost un exercițiu democratic (din care tot n-am învățat nimic, deocamdată). Un simion sau alt gorobete patriotard ajuns președinte ar fi fost o nouă eroare de judecată intr-un lung șir de erori, dar asta nu înseamnă că ar fi fost neapărat o catastrofă, gândirea asta binară este tocmai ce a condus la alegeri greșite, intre răul cel mic și ăl mai mare, in loc să căutăm mai binele (iar de data asta Nicușor a fost un noroc chior).
Foarte bun articol stimate domn. L-am citit pe nerasuflate. Felicitari si va incurajez sa mai scrieti pe aceasta platforma.
Acum, sunt diferente mari intre emigratia romaneasca din Europa si cea din America de Nord. Personal, nu am trait sentimentul de apartenenta la o natie de mana a doua niciodata in Canada. Mai degraba cand ma mai plimbam prin Germania cand eram mai tanar.
Am lucrat la firma (domeniu tehnic specializat) unui neamt din RFG si l-am intrebat la un moment dat dece a emigrat in Canada. Mi-a spus ca a luat vaporul, a ajunf in Halifax, de acolo a luat trenul spre Toronto, asta prin anii ’70. A gasit bere la 2$ baxul de 24, mancare ieftina munca din belsug, bine platita si….multe fire de joasa tensiune pe stalpi, in orase, neingropate cum era el obisnuit in Germania. Mi-a mai spus ca Germania e cu nasul pe sus. Ca daca n-ai o diploma nu ai sanse de succes. Toti sunt cu Phd, etc. El nu avea diploma de facutate. Uite ca un neamt poate avea complexe de inferioritate in propria tara. In Canada a scapat de ele, probabil si datorita barcii cu 2 motoare de 500 Hp fiecare, cu care se plimba pe Georgian Bay (Lacul Huron).
„o țară coruptă ca România“
Un articol interesant, la care aș îndrăzni, cu permisiunea autorului, să aduc câteva observații.
Prima este că, de peste 35 de ani, România este guvernată conform unui model extractiv de guvernanță, de către o grupare cleptocratică de sorginte securisto-comunistă. România este un stat cel puțin parțial eșuat, după cum însuși președintele său a spus, care a scăpat de MCV cu doar 19 luni în urmă, la 16 ani de la admiterea în Uniunea Europeană.
România și Bulgaria sunt statele cele mai corupte din UE, conform clasamentului realizat de Transparency International, pentru a obiectiviza puțin lucrurile percepute subiectiv filozofic.
A doua observație, România este statul cu cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană. România, nu Bulgaria, conform Eurostat. Ca să gândim puțin așa, mai „pe pozitiv”. …Statul cu cea mai mare rată de abandon școlar. Statul cu cei mai puțini absolvenți de învățământ terțiar. Statul cu cel mai mare număr de mame minore din UE. Șamd. Există numeroase statistici, la care au acces nu doar românii, ci și germanii, danezii, slovenii sau croații etc.
Este absurd să ignorăm rolul politicienilor în ajungerea la această situație. Dacă vom căuta introspectiv cauzele eșecului statului doar în noi cetățenii, am putea ajunge la concluzii apropiate de cele ale autorului citat, anume că viața este grea și este mai eficient să o sfârșim mai repede sinucigându-ne (am simplificat puțin).
A treia observație, cei care au tăiat porcul în bătătură în Italia, sau Marea Britanie, nu au simțit în acel moment că aparțin unei culturi minore, ci dimpotrivă.
În fine. dincolo de educație [filozofică], opțiunea de achiziție, inclusiv în politică, este în cele din urmă una emoțională. Marketingul, inclusiv cel politic, demonstrează acest lucru. Ascensiunea AFD este un exemplu, iar Brexist ar putea fi un altul, alături de nenumăratele asemenea, că manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Iar cât de bine este făcută depinde în cea mai mare măsură de suma investită.
…Iar britanicii au de asemenea un complex de superioritate, la fel precum germanii, sau francezii, ori rușii, de mare națiune, de cuceritori care stăpânesc sau au stăpânit popoare.
Articol excepțional! Apropo de final, de ani buni visez la un partid al demnității….muncii!!!
Doar ca NU prea ai unde s-o practici – pe MUNCA, asta – de capul tau si pana sa te califici pentru munca de care este nevoie devii prea batrin (japonezii au gasit o solutie la asta, dar nu la imbatranire).
Chiar in acest moment e nevoie masiva de muncitori SPECIALISTI supercalificati, cu calificari de nisa, prin industriile de armament din toata UE. Si, ghici ce? Astia se formeaza in DECENII!
(asta din cauza conjuncturii istorice in care ne aflam si alocarilor generoase de bani pentru APARARE)
Asadar, urmeaza o 9 Revoluti industriala – AI, evident – si o 9 robotizare si automatizare pe baza punerii la munca a inteligentei artificiale. Pentru voi mai ramane doar sa practicati o ACTIVITATE oarecare – cum e cea de frecangii de ecrane/ de ce vreti voi cand nu mai va freaca MASINILE inteligente existentele in forma umana – ca pana si iarba va fi tunsa de roboti in viitorul apropiat, iar toata MUNCA va fi coordonata de AI pana sa muriti voi de tot (cred ca AI va calcula, aloca si IMPLEMENTA chiar si ratiile – de mancare/ medicamente – pe care aveti dreptul sa le primiti dupa pensionare, daca nu cumva doriti sa fiti eutanasiati)
Da WC-ul infundat cine il destupa si cine pune tigle pe acoperis ? tot IA ?
Cine ar o meserie poate castiga bani frumosi pe urma celor care nu stiu decat sa tasteze pe niste calculatoare doar n-o sa stati in pesteri.
Nu stiu de ce se supara autorul de fraza despre Romania ca tara corupta. E un adevar. Eu de fiecare data anul acesta cind am intilnit americani le-am pomenit de actualul guvern american, de incompetenta sa crasa, de coruptia la nivelul cel mai inalt, etc. Credeti ca a obiectat cineva? Mai mult, erau si mai indignati decit mine.
Revenind la Romania, electoratul pasiv a salvat-o de o catastrofa politica. In SUA nu s-a intimplat asta, asa ca cel putin comparativ, la nivelul actual, dpdv politic, sintem peste SUA:)
Trebuie și cunoscută istoria recentă, aceea ținută încă la secretizare pt încă 30-50 de ani, aceea ținută la secretizare în arhivele sovietice.
Teoria sincronismului lui Lovinescu a rămas mult timp teorie, noi avem model tot estul și acum.
Citiți Thierry Wolton și veți înțelege că tot ce s-a întâmplat în URSS și apoi în Rusia, s-a întâmplat și la noi cu càțiva ani mai tàrziu: privatizarea începând din 1990, alegeri fals democratice multi partinice, acapararea tuturor puterilor statului, capturarea mass-media.
Corupția ne-a tras în jos tot timpul, cu principalele momente: primul război mondial, armata nepregătită că s-au furat banii, infrastructura deficitară, că s-au furat banii, 1940 armata tot nepregătită, corupția din comunism, apoi iar corupție după 1990, iar căi ferate și autostrăzi itàrziate datorită corupției, corupția din vamă care a dus la punerea pe butuci a producției interne. Privatizarea frauduloasă a fabricilor, terenurilor, printr-o corupție generalizată notariat, primării, judecători. Goana după îmbogățire și distanțarea uriașă dintre bogați și săraci, în câțiva ani, foarte rapidă.
Care sunt soluțiile? Mai putem ieși din mlaștina în care suntem?
Soluțiile nu depind de România, ele depind de cine exercită influența în România. Prăbușirea Uniunii Sovietice a deschis României calea spre contactul liber cu Occidentul, iar prăbușirea Federației Ruse va aduce și ea eliberarea de reminiscențele post-sovietice. Cei care au astăzi 30-35 de ani nu au mai fost la cursuri în URSS și nu au mai fost crescuți de KGB / FSB ca să-și conducă propriile țări în folosul Uniunii Sovietice / Rusiei, cum s-a întâmplat cu Ion Iliescu și Angela Merkel.
Controlul serviciilor secrete asupra economiei și societății românești se va reduce ”de la sine” în cel mult câțiva ani. În ciuda discursului festivist, economia românească funcționează pe perfuzii. Un exemplu recent: primăria Galați se lăuda cu 10 tramvaie de la Astra Arad, un contract de aproape 80 mil lei, finanțat prin PNRR. Numai că statul român mai percepe și 15,2 mil lei TVA. Așa sunt folosiți banii din PNRR, ca să încaseze statul român impozite, în loc să ajungă 12 tramvaie la Galați, din aceiași bani.
Iar tramvaiele fabricate în România sunt un caz fericit. În alte cazuri, tramvaiele provin din Turcia sau din Polonia, deci banii europeni merg în industria din țările respective, chiar dacă România primește tramvaiele gratis. La fel și în cazul trenurilor PESA din Polonia, producția industrială se realizează acolo, chiar dacă ele vor circula în România. Lucrurile astea nu pot continua la nesfârșit. În prezent, România funcționează pe banii altora, iar ”banii altora se termină întotdeauna”, după cum explica Margaret Thatcher cândva.
tramvaiele Astra sunt licenta Siemens, am avut si eu degetu mic bagat in asta.
Bravo Astra, desi patronul e ungur!
Profesorul Colin Crouch a pus inca din 2008 termenul de postdemocratie in discutie, definita pe scurt a acestui termen fiind, institutiile democratice exista si functioneaza insa sunt tot mai mult lipsite de continut iar politicienii au tot mai mai putine mijloace prin care pot influenta direct cat si indirect decizii politice in urma influentei tot mai puternice a mediului economic cat si a capitalului.
Daca privim cum s-a desfasurat de atunci politica in lumea occidentala putem afirma ca am depasit democratia si suntem in postdemocratie, vezi SUA, vezi UE.
Algerile democratice, cel mai importat mijloc de exprimare a cetateanului exista insa dupa cum putem observa si vedea, ele sau transformat intr-un teatru politic in care politicieni indrumati si sustinuti de tot felul de agentii de lobby, instutute de sondaje, ONG-uri, etc,etc incerca sa-si impacheteze mesajele politice astfel incat sa poata fi „inghitite” de votanti.
Se vorbeste intre timp de marketing politic, procedeu preluat din mediul privat de afaceri, unii folosind chiar termenul de manipulate politica.
Alegatorul roman nu se deosebeste cu nimic fata de alti alegatori din lumea occidentala, in opinia mea nu nici o enigma, un secret pe care trebuie sa-l deslusim.
Alegatorul reactioneaza la oferta politica primita si are libertatea alegerii, a respingerii sau pur si simplu a ignorarii a acesteia.
Intre timp ofertele politice mainstream nu se mai deosebesc prea mult, marginile politice devenind mult mai interesante datorita dorintei acestora a unor schimbari majore, despre directie se discuta intre timp foarte intensiv. Se discuta despre razboi si pace, despre capitalism versus socialism ecologic, libertate versus ingradirea ei etc.etc , democratia fiind tot mai mult „ignorata” respectiv considerata ca data.
Alegatorul „simte” ca ceva nu mai este in regula, doleantele sale tot mai putin luate in considerare, democratia un termnen tot mult golit de continut.
Alegerile in forma lor actuala pot fi si ele contestate ca fiind nedemocratice datorita manipularii tot mai puternice si este nevoie deregandirea si gasirea altor forme democratice prin care aceste efecte ar putea fi minimate.
„Enigma diasporei?” De ce nu „enigma celor din Romania?”
Pana sa analizati „diaspora” ce ar fi sa incercati sa aflati de unde – si mai ales cine – a pornit etichetarea diasporei. De ce nu analizati strategia pur extremista/fascista de etichetare a unui grup de oameni care si-au manifestat opozitia prin marsuri/manifestatii pasnice sou prin vot impotriva sistemului din Romania?
Cine a catalogat oamenii din Piata Universitatii ca fiind „golani”? Cine a pus eticheta de „sobolan” celor care au manifestat in august 2018?
Culmea prostiei, cei vizati si-au pus singuri etichete in piept cu apelativele de mai sus. A ca si cum evreii din Germania nazista si-ar fi cusut singuri pe haine steaua lui David, de bunavoie.
Dezumanizarea intentionata a unui grup prin astfel de etichetari este primul pas catre eliminare fizica. Nu zic ca urmatorul pas ar fi chiar eliminarea fizica. Doar afirm ca este inceputul unui proces care nu poate sfarsi decat prin varsare de sange.
De ce nu discutati care sunt conditiile istorice, politice si mai ales ECONOMICE – aici includ si coruptia – de aparitie a politicilor extremiste?
De ce nu vorbiti despre caracterul total non-ideologic al politicienilor din SUA ultimilor aprox 20 de ani, una dintre cele mai solide democratii din lume? Despre caracteristica pragmatica a politicilor din SUA? De ce in schimb cand un politician roman foloseste termenul de pragmatism este etichetat ca fiind anti-european?
Intreb si eu…
eu aș zice că nu e diferență așa de mare între ce vrea diaspora și ce vor cei din țară. Evident că nici diaspora nu a votat pentru ieșirea din UE însă mi se pare că la ei a avut un efect mai puternic identificarea între „George Călinescu” și trumpism. Probabil că expunerea doar la noua media a rețelelor sociale a fost de vină, pentru că acolo partidele „suveraniste” au putut spune ceea ce au vrut să spună. În media clasică mai există și un reporter, mai apare și „cealaltă parte” și lucrurile se clarifică: discursul cu care a venit acum AUR era identic cu al Moscovei, nu cu al USA. Dealtfel cu același discurs SImion a ieșit al patrulea la prima „strigare” pentru că el e prin zonă de dinainte de Trump și e destul de notorie apetența lui pentru ideile putiniste, scorul din turul doi a fost datorat „pactului” cu CG și a modului vag în care a lăsat să se înțeleagă că e sprijinit de partea americană. Sunt câteva teme care sunt evident puncte de unitate între diaspora și „localnici” din care aș aminti tema corupției și pe cea a reformei statului (eficiența administrativă în principal). Ceea ce diferă e modul în care personajele au fost asociate cu aceste teme.
eu nu cred ca diaspora a ascultat discursurile Simion- Georgescu. Eu m-am uitat cel mult trei minute si mi-am dat seama ca e o aiureala.
Poate ca trumpismul s fi avut un rol, nu-mi dau seama.
Rolul esential l-a avut insa discursurile politicienilor EU, a reprezentantilor partidelor clasice, sa nu uitam de Lasconi, sa nu uitam de Johannis.
Si mai ales sa nu uitam ca diaspora se confrunta cu probleme legate de migratie, probleme care in Romania sunt ignorate si necunoscute.
Sunt unele povești mai insidioase care au succes în diaspora, nu știu de la care dintre așa-zișii suveraniști provin ele, dar pentru mine e clar că la origine ele vin de la ruși. De exemplu, unii dintre ei își exprimă nemulțumirea privind prezența trupelor americane în România, e clar că nemulțumirea asta a lor vine direct de la Moscova 😀
Dar când argumentează că noi nici pe vremea lui Ceaușescu n-am avut trupe străine în țară, la asta nu prea există replică, așa a fost.
Unii dintre ei au un patriotism sforăitor, de paradă. De exemplu astă-iarnă, de sărbători, era unul care avea în partea dinspre stradă o fereastră întreagă acoperită cu tricolorul și mai avea și o instalație de pom în jurul lui, să se vadă fereastra aceea toată noaptea. Mie mi se părea ridicol, dar erau români care îl apreciau pentru asta.
Aici e mereu o competiție între drapele, de exemplu Union Jack (acela pe care-l știe toată lumea drept steagul Marii Britanii) este arborat până și pe biserici, însă pe clădirile unora dintre primării e arborat steagul St.George, acela cu crucea roșie pe fond alb, pentru că acela e steagul Angliei, nu Union Jack. Scoțienii umblă și ei peste tot cu steagurile lor (crucea Sf.Andrei, albă pe fond albastru) așa că românilor li se pare grozav să afișeze și ei peste tot tricolorul.
Treaba cu afisarea tricolorului pe casa, la balcon, ba chiar pe masina – ridicolul absolut fiind agatarea unor papusi de plastic cracanate pe capotele masinilor in alaiul de nunta – e ceva gretos. Tricolorul nu se latra! Noi nu avem o astfel de traditie si a copia de la americani asta e doar un mimetism prostesc, nimic altceva.
Da, e adevărat și nimic mai plictisitor ca discursul pro-european în interpretarea românească unde se vede marca stilistică a activismului de pe vremuri ( se pare că a intrat în sânge, chiar și la cei care n-au prins epoca se vede…) Însă dacă suprapunem candidații concreți, „suveraniștii” peste problemele enunțate de dvs, pe care dintre ele vi se pare că ar fi fost capabili să o rezolve? „Industria calului” nu e planul Valev 2.0? Cu asta aduceam noi tehnologia înapoi? Bunicul nu mai trăiește, că el știa să facă căruțe, atelierul n-a mai rămas că l-au luat la CAP și l-au distrus… :) Pe de altă parte probabil din Germania pericolul rusesc pare mai îndepărtat dar dacă ne uităm la istorie… n-aș fi așa sigur. Deci alegerea pentru noi era una singură și eu cred că „la mustață” ar fi putut câștiga și Lasconi: am refuzat candidatul „sistemului” (Ciolacu, apoi Antonescu) și am refuzat și candidatul „partidei ruse”. Dealtfel majoritatea problemelor concrete de rezolvat nu sunt de competența Președintelui ci a Parlamentului, unde cetățenii au votat voios „sistemul” ….
Foarte plăcută lectura acestui articol!
Eu am avut în Germania niște experiențe cumva in oglindă după repatriere. La primul interviu angajatorul m-a întrebat de ce am plecat din România. I-am spus că nu mai aveam rude acolo și în plus eram deziluzionat din cauza corupției generalizate. La care a început să râdă și mi-a spus că voi avea o revelație în Germania când voi descoperi corupția de aici. Singura întrebare pe care am simțit-o mai înjositoare a fost legată de volumul cunoștințelor de inginerie predate în universitățile românești. I-am spus ca în România nu se face inginerie pe sfert sau pe jumătate, iar 2+2 fac tot 4. Se pare ca i-a plăcut răspunsul și s-a scuzat că nu fusese intenția lui să mă supere sau să mă desconsidere.
Altă dată, la cumpărături fiind, am cerut la o tejghea niște brânzeturi, consultându-mă cu soția pe românește. Vânzătoarea m-a întrebat de unde vin. I-am răspuns că din România.
– Ei lasă, că asta a înțeles deja! Dar de unde din România?
– Din Moldova, i-am răspuns.
Imediat i-a apărut un zâmbet larg pe chip și mi-a dat o replică cu evidentă superioritate: „noi suncem de la noi din Banat!“ Nu a completat vocal „tăt Banatu’i fruncea!” dar se subînțelesese.
E vorba până la urmă de oameni, care sunt diferiți, iar asta nu ține de nație. Sentimentul sau complexul de superioritate există peste tot: și în vest, și în est. Experiența din anticariat a autorului este totuși un caz excepțional, indiferent cat de citit era interlocutorul. Iar dacă unii nemțoi s-or fi comportând hochnäsig față de români, și românii sunt cu nasul pe sus în fața basarabenilor, iar pe srilankezi îi consideră urangutani. Unii, nu toți bineînțeles!
Am citit cu plăcere observațiile dvs. Simt totuși nevoia să precizez încă o dată ceea ce am spus la început: eu nu propun o justificare sau o judecată anecdotică pornind de la un „caz” izolat, ci încerc să surprind anumite structuri emoționale și reflexive pornind de la propria experiență. Cu alte cuvinte, nu consider că experiența cu anticariatul este relevantă statistic, acesta ar fi un viciu de argumentare, pentru că oricând se pot invoca exemple diferite sau contrare, așa încât prin exemple izolate se poate demonstra orice. Descrierea fenomenologică a propriei experiențe pentru a identifica niște structuri interioare ale „vieții în diaspora” este altceva. În al doilea rând, textul nu este despre Germania și nu am încercat să arăt că experiența mea ar fi fost „negativă” și astfel reprezentativă pentru mentalitatea din Germania. Germania este o societate foarte complexă și o adevărată întruchipare și apărătoare a valorilor europene. Mai mult decât atât, lumea întreagă privește azi spre Germania ca spre un garant al unei ordini mondiale bazate pe reguli și norme universale, iar asumarea acestei răspunderi, interesul și angajamentul pentru ceea ce se petrece în lumea întreagă (adesea în contrast cu provincialismul obsesiilor noastre româno-române, preocuparea noastră preponderentă pentru noi înșine) se resimte din plin și în relația cotidiană cu oamenii, dar aceasta este o altă temă.
Mulțumesc pentru observații, dle Cercel! Vă asigur că nu am înțeles greșit textul dumneavoastră și întotdeauna țin cont de detalii, precum cele scrise în preambulul întâmplării trăite în Freiburg. Pur și simplu am simțit nevoia să povestesc și eu două experiențe trăite la sfârșitul secolului trecut, chiar dacă ținteam, recunosc, și spre o concluzie similară sau apropiată celei formulate mai sus de dumneavoastră.
Superba concluzie:
„Avem nevoie de o întoarcere la proporțiile firești ale culturii noastre: nici fatalism mioritic, dar nici heirupism patologic. Nimic nu e mai balcanic decât șmecheria de a-ți ascunde originea modestă și de a-ți inventa genealogii glorioase, de a trâmbița proiecte megalomanice, de a ține discursuri gongorice. Singura șansă de a ne vindeca orgoliul rănit și de a fi demni este aceea de a ne ridica, împăcați cu noi înșine și cu ceilalți, în cerul spiritului european și universal cu tot cu stigmatele părții noastre de lume.”
Sincere felicitari.
Articol interesant, multe din observații sunt valide privind diaspora (fac parte), numai ca explicația pe care mi-am dat-o are un substrat economic și mai puțin intelectualo – emoționalo psihologic
Viața în Occident, sau mai degrabă nivelul de trai a suferit o degradare perpetuă în ultimii 17 ani începând cu criza din 2008 și continuând cu pandemia … e un fapt statistic.. inflația nu e doar în Ro iar chiriile sau locuințele au devenit exorbitante în occident în orășelele mari unde sunt joburi
Mulți din Ro care trăiesc în Occident resimt puternic acest lucru pt ca sint la periferia bunăstării occidentale din pdv al precarității joburilor, al situației de va et viens între țara de origine și țara de adopție etc (exceptind probabil diaspora nord americana care e diferită din multe puncte de vedere de cea EU)
Deci dacă acu 10-15 diaspora se întorcea în Ro pt vacante sau investiții și euro ei avea valoare acuma cu prețurile din Ro nu prea mai are în nici una din cele 2 țări … în plus vedeau în continuare multe furtisaguri plus servicii publice execrabile sau infrastructura incipientă sau prieteni care somehow o duc mai bine decit ei în Occident și atunci mulți dintre ei își văd visurile frinte orice soluție ar alege de a ramine sau de a se întoarce … iar asta înseamnă multă frustrare pt ca se întreabă cum de au putut sa dea gres indiferent de decizia pe care ar fi luat-o … asta a fost triggeru acestei coeziuni in jurul unor demagogi și transalpini ca Georgescu și co ….
Mai adăugați la asta ca mulți dintre noi n-am muncit îndelung în nici una din cele 2 țări ca să avem o pensie cum trebuie … deci asta se adaugă cind ai o virsta …
Da,sa creat un hău intr-e unii și alții,intr-e diaspora și tara ,dar nu se rezolva nimic pri ciocul mic și accepta ce este!Cazanul nemulțumirilor fierbe și va da în clocot dacă veți continua asa cei ce va credeți învingători!În final vom pierde toți,lăsați orgoliile de învingători deoparte!Președinții și partidele vin și pleacă dar oamenii rămân,deci fiți oameni și nu caini! A gi domn e orișicine, a fi om om e lucru mare!
Cred ca felul in care autorul si-a expus ipoteza de lucru e foarte aproape de realitate. Un studiu cantitativ sociologic asupra diasporei ar avea șanse sa o valideze.
Între timp, am informații anecdotice care ar sprijini cele de mai sus.
Un number de ani in urma am frecventat o biserică românească in SUA si am auzit întâmplarile reale ale unor romani stabiliți in SUA. Am auzit istoria unor romani exploatați de alți romani vreme îndelungată la sosirea in SUA, unii venind legali cu loteria vizelor, alții ilegal. Am auzit de romani care nu s-au putut adapta. Unii care nu au putut învăța limba engleza si si-au petrecut viața lucrând pentru alți romani pe venit mic, si s-au trezit la bătrânețe ca trebuie sa trăiască din ajutor social minim prin care erau practic muritori de foame in SUA si erau in grija copiilor. Alții care nu au știut sa isi gestioneze afacerile privare, au risipit banii agonisiți fără sa pună deoparte de o pensie si s-au trezit la bătrânețe trăind tot pe ajutorul social minim.
Probabil mai prin vestul Europei sunt romani locuind ca sardelele, lucrând pe servicii plătite prost, ca să salveze vreo câțiva euro cu care sa isi cârpească cheltuielile in Romania.
Toate categoriile de mai sus trăiesc greu in diaspora. Mulți nu mai au la ce se întoarce in Romania sau nu-si mai pot permite să trăiască in tara de reședință, si cu atât mai puțin in Romania. Îmi închipuim ca sunt destui in categoria respectiva si cam vad de ce s-au dat de partea suveraniștilor. Viața lor e cam ruinata la ora asta, fără speranță de redresare.
o ultima remarca, religia, pe aici bisericile romanesti sunt arhipline. Un candidat care nu pedaleaza pe acest aspect e dezabantajat.
Transformați în conversație ușoară ceea ar trebui sa fie o decizie de progres al tarii. Vorbind cu francezii despre corupția, pe care dvs. o găsiți pitorească (nu suferiți din cauza ei), am aflat cât e de ușor sa scapi de ea. Nu avem justiție, nu avem legi si păzitori ai legilor ^n aceasta tara, de aceea se trăiește greu. Pentru dvs e vorba de prestigiu în fata străinilor, pentru români este viata lor si a copiilor lor, de la naștere si până la moarte
Bună ziua. Unde găsiți în textul meu afirmația că fenomenul corupției ar fi pitoresc? Eu spun doar că nu o vom rezolva înlocuind democrația cu utopia, statul de drept cu autocrația. Regimurile autoritare dezvoltă forme de societate bazate pe fidelități personale de tip feudal și oligarhic (nu pe domnia legii) și sunt cele mai corupte. Doar că, neexistând o separare a puterilor în stat și o libertate a presei, fiind cu alte cuvinte societăți închise, vizibilitatea lor este mai restrânsă.
Există rezolvări aparente care nu duc nicăieri, iar alegerile recent încheiate riscă să fie una din aceste rezolvări aparente. La firul ierbii, corupția are alt înțeles, ea nu se rezumă la principii, ea se manifestă în ceea ce trăiesc oamenii. De exemplu, consulii români refuză, încălcând legea, să primească cereri pentru pașapoarte CRDS. Ca să altereze statisticile privind emigrația, ei trimit oamenii în România, să-și facă acolo carte de identitate și pașaport, în loc să le recunoască statutul legal pe care-l au aici și să le accepte cererile pentru pașapoarte CRDS.
În viziunea unui șofer sau a unui zugrav român, asta e tot corupție, deși nu e ceva care să se rezolve cu șpagă. Iar corupția asta se manifestă în regimul pro-europenilor de la București. PSD e pro-european, PNL e pro-european, dar zugravul român din UK trebuie să se ducă în România să-și facă acolo carte de identitate. Oamenii locuiesc și muncesc legal aici, au copiii la școală aici, dar trebuie să aibă cărți de identitate cu domiciliul în România fiindcă are statul român niște șmenuri acceptate de Bruxelles. (A propos: și șmenul cu Visa Waiver a fost acceptat de administrația Biden, dar administrația Trump nu l-a mai acceptat, iar presa mainstream de la București nu explică motivele reale).
Zugravul român din UK era tot zugrav și în România, n-am văzut pe niciunul complexat că e zugrav aici, că doar nu era medic în România. Aici câștigă de 4 ori mai mult decât în România și e mulțumit, numai că ajunge să cheltuie banii pentru drumuri aiurea în România, împreună cu toată familia, drumuri făcute pentru că așa vrea consulul. Consulul acela este reprezentantul unui regim corupt de la București, așa se văd lucrurile aici. Legea spune într-un fel, iar consulul face altfel. În timp ce eu îmi pierd credibilitatea în fața lor când le spun că o să votez cu Lasconi (în 2024) pentru că n-am cum să le promit că Lasconi o să aducă alți consuli aici, care să nu-i mai trimită pe ei în România, pentru cărți de identitate cu domiciliul acolo.
Așa ajung ei să voteze cu așa-zișii suveraniști, exasperați de așa-zișii pro-europeni.
ce este în mintea și în sufletul diasporenilor care au votat așa cum au votat?
Eu sint plecat de foarte multi ani si nu am votat niciodata, dar cred ca raspunsul la intrebarea de mai sus (desi habar nu am cum au votat diasporenii si ce le reproseaza de fapt autorul textului) e foarte simplu si fara nici o legatura cu filozofia, cu sociologia, cu Cioran, cu subconstientul, cu ce a zis neamtul ala sau cu alte sofisticarii intelectuale abisale: alegerile se cistiga cu bani. Alegerile se cistiga de cei care reusesc sa ajunga cel mai aproape de ochii, urechile si sufletul alegatorilor si asta pentru cit mai mult timp in zilele dinaintea votului. Iar asta se face, in principal, cu televizorul. Majoritatea oamenilor voteaza emotional, nu rational si tot ce stiu ei despre cei doi candidati e ceea ce li s-a spus la televizor. Deosebirea dintre alegatorii din Romania si cei din afara Romaniei este ca nu se uita la aceleasi canale TV, nu se informeaza din aceleasiu surse si de aici preferintele electorale diferite.
Pentru campania electorală pentru turul al II-lea, fiecare dintre cei doi candidați putea să colecteze și să cheltuie maximum 40.500.000 de lei.
Citez (sursa datelor despre cheltuieli este Autoritatea Electorală Permanentă):
N. Dan a strins din donatii si imprumuturi 40.499.725,87 RON si a cheltuit 40.494.263,54 RON.
G. Simion a strins din imprumuturi, o donatie si contributii AUR 27.889.000 RON si a declarat cheltuieli de 7.179.032.73 RON.
Cit a platit N. Dan pentru televiziuni:
Romania TV: 4.662.994 RON
Antena 3: 2.189.000 RON
B1 TV: 1.262.225 RON
DIGI 24: 947.432 RON
Antena 1 521.841 RON
George Simion a cheltuit pentru turul al II-lea doar 1.336.017,76 de lei, numai la RTV. Simion a cheltuit în turul I o sumă imensă, de 9.000.000 de lei, prin firma familiei Păcuraru, patronii Realitatea PLUS TV.
George Simion a cheltuit 297.500 de lei pentru cercetări sociologice în turul al II-lea, lucrând cu o singură casă de sondare a opiniei publice, în timp ce Nicușor Dan a cheltuit cel puțin 5.729.254,52 de lei pentru cercetări sociologice, lucrând cu minim 6 case de sondare sau sociologi.
In aceste două săptămâni dintre cele două tururi, toate televiziunile de știri, cu excepția Realitatea PLUS TV, s-au aliniat campaniei lui Nicușor Dan. Din motive evidente.
“You can convince anyone of anything if you just push it at them 100% of the time. They may not believe it completely, but they will still use it to form opinions, especially if they have nothing else to draw on.” – — Charles Manson.
„We’ll know our disinformation program is complete when everything the American public believes is false.”-William J. Casey, CIA Director 1981-1987.
Big up! Daca nu controlezi sursele esti terminat. Sau, formulat mai elegant, n-ai nimic de spus.
Dacă ar fi fost doar idealul unei țări prospere și al unei vieți tihnite. Scoaterea din tină a României. Dar idealul nu se transformă in marotă peste noapte. Iar idealurile mărețe nu prea au loc in mințile obosite ale unor pribegi. Deci nu e asta.
Adunate in câteva decenii de rătăcire dorul, mizeria, furia și obida abia de au împins in vrajbă un sfert din rumânii fugăriți prin străinătate. A fost nevoie de o samavolnicie fără precedent pentru ca sfertul să se rostogolească in agonie și să atragă către sine încă un sfert, poate dintre rudele celor dintâi. O spaimă cum nu mai trăiseră, exacerbată de falși profeți, i-a cuprins pe omuleții ăștia și dintr-o dată s-au trezit loviți in creștet de iminența neantizării neamului. Pentru mulți nici măcar nu era un cuvânt cotidian. Neamul zic. Nu erau patrioți, nu știau că e musai să facă ceva ca să salveze națiunea -pasămite- la restriște. Binențeles că se revoltau și ei in trecut, că empatizau și ei cu rumânii loviți de străini, de legile lor, de obiceiurile lor, de Noua Ordine Globală. Verbal, la un pahar. Dar in sinea lor cei mai mulți își spuneau că obsesiile unora -puțini dintre ei- cu globaliștii sunt o bagatelă, o trăsnaie și lăsau de la ei, nu-i contraziceau, doar mai temperau cu bășcălie. Dar apoi, toate scornelile și balivernele tovarășilor (de pahar?) cu ochi aprinși s-au adeverit: samavolnicia anulării votului. Mare grozăvie. care pentru cei mai deștepți din țară -după cum aflară iute pe internet- părea doar un fleac necesar, un machiaverlîc carpatin menit să salveze democrația. Numai că nu mai era vorba de democrație…
Ceea ce aveau deja in suflet omuleții debusolați și înspăimântați era senzația dezintegrării propriei lumi și nevoia stringentă de ordine, de direcție, iar aceasta nu putea veni decât de la o nouă căpetenie supremă. Punctul final al tribalizării fusese atins, procesul re-devenirii organice a neamului dispersat deja petrecut, iar Timpul din păcate nu mai avea răbdare cu ei. Niciunul nu mai putea și nu mai voia să scruteze, să judece, să dezbată și să aleagă liderul și l-au luat pe primul găsit pe marginea drumului, primul om cu ochii ficși și gura susurînd vorbele pe care le aveau deja in minte. Mesia stătea rezemat de-o mârțoagă și-i aștepta, ei doar l-au ridicat. O dată. Și încă o dată. Și poate mai urmează.
Nenorocirea asta s-a întâmplat și pentru că ăi mai luminați oameni de limbă română, din țară și de peste hotare, credeau că direcția a fost deja clar stabilită și că liderii se aleg in mod democratic, in general de capul lor, și că nu e nevoie să se implice prea mult. E și dizgrațios și cronofag să faci head hunting pentru postul de președinte. In plus oamenii cultivați știu că România nu este o republică prezidențială, deci postul nu e chiar atât de important in dinamica puterii, nu-i așa? Păi poporul nu știe asta. Lăsînd niște diletanți obscuri să se ocupe in continuare de selecția și dosarele cadrelor, crezînd că așa-zisa extremă dreapta nu e treaba lor și că ascensiunea ăstora va fi blocată de autorități (câtă naivitate!), aș zice că nenorocirea putea fi și mai mare, căci până la urmă s-a ițit Nicușor, politician cu greu cultivat de intelectualul public, tributar de multe ori unui naționalism desuet*.
Dar povestea nu s-a terminat. Parafrazez. Cu cât condițiile de viață sunt mai rele, cu atât oamenii, treziți din letargie politică, încep să devină mai nemulțumiți. Până acum închideau ochii și tolerau progresul cultural care pe ei nu-i interesa și nu-i atingea. Dar de câțiva ani a început să-i atingă oleacă și s-au trezit că neamul ar fi fost pasămite construit pe niște valori pe care abia acum ei le văd ca fiind amenințate de acel progres occidental. Românul recent avea aceleași valori ca și fratele european: libertate de mișcare, libertate economică, internet liber, sex, euro și dolari. Românul prezent a început a se adăpa din izvorul de valori tradiționale care s-a transformat intr-un șuvoi tribalist. Nu mai poți pune stavile așa ușor acum acestui torent de frustrări și iritări vizavi de gay, transexuali, multiculturali, ecofanatici, sexeducatori și…libertini atei (da, și eu sunt unul d-ăsta deci cunosc evoluția percepției și atitudinii asupra mea, cel puțin). Dacă in urmă cu 3 ani mai puteai găsi un om cumsecade dispus să se înhame la căruța extremri drepte (prin ifiltrare, desigur) acum nu știu cine s-ar mai băga. Pentru că eu unul nu văd cum mai poți ține altfel sub control ciurdina de naționaliști curentați decât printr-o legătură cu un om rațional (care e musai să fie și un demagog de excepție) aflat in fruntea ei.
*o fi nevoie să insist asupra celor ce au cultivat acest naționalism?
De curiozitate am intrat pe http://www.econsulat.ro și am făcut o rezervare pentru iunie 2025 la Birmingham în vederea obținerii unui pașaport electronic simplu pentru cetățeni români cu domiciliul în străinătate. Mi s-a dat o listă cu actele necesare și am primit un mesaj de confirmare la adresa de e-mail. Taxă consulară este de 59 Euro sau echivalentul în valuta țării. (Bineînțeles că ulterior am anulat rezervarea pentru a nu bloca inutil o altă programare.) Având însă confirmarea programării în format digital românii se pot adresa justiției în caz că nu li se rezolvă cererile, consulatele motivând diverse pretexte neadevărate. Dacă fenomenul este așa de răspândit pe cât lasă Harald să se înțeleagă, atunci mi-e greu să cred că o casă de avocatură nu ar iniția demersuri din care ar putea câștiga bani buni.
In Marea Britanie trăiesc peste jumătate de milion de români, ceea ce înseamnă taxe consulare de 3 milioane euro pe an. N-o fi enorm, dar nici de aruncat nu sunt. Să zicem că jumătate dintre românii “britanici” și-ar face pașaport cu DR in loc de DS, iar pentru cei 250 mii de locuitori fictivi România ar avea dreptul la câteva milioane mai mult de la UE, suma ce ar trebui să depășească cele 3 milioane din taxe consulare, dar a căror utilizare este controlată de Parchetul European. Un regim corupt s-ar feri de astfel de riscuri. Mai ales că Nu văd însă ce șmen ar fi in interesul Uniunii Europene aici, care ar fi avantajele Bruxelles-ului din a obliga românii din Marea Britanie să își facă pașaport CRDS în România. (Da, se poate și varianta asta, dacă vrea cineva să scutească taxa consulară și are de gând să viziteze România. Problema este că pașaportul este confecționat după cel puțin 30 zile și puțini sunt cei care își pot permite un sejur atât de lung.) Mania asta de a vedea oriunde o conspirație, o caracatiță cu tentacule până în cele mai îndepărtate cotloane ale statului este cea care îi face pe români să voteze cu diverși indivizi onctuoși, care le confirmă convingerile intime, convingeri născute din prea puțină carte și, în cel mai fericit caz, din prea multe lecturi de romane polițiste de proasta calitate.
@Hantzy – ”Nu văd însă ce șmen ar fi in interesul Uniunii Europene aici, care ar fi avantajele Bruxelles-ului din a obliga românii din Marea Britanie să își facă pașaport CRDS în România.”
Era imposibil să nu faci tu din negru alb. Nu sunt trimiși în România să își facă pașaport CRDS, sunt trimiși în România să își facă pașaport obișnuit, în baza cărții de identitate cu domiciliul în România pe care trebuie mai întâi să și-o obțină acolo. Chiar vrei să-ți spun și cu care consul m-am certat pe tema asta? Ei vor să rezulte din statistici că sunt mai mulți români cu domiciliul în România decât în realitate. Statul britanic are statistici foarte detaliate privind românii de-aici și ele nu corespund cu statisticile din România. Câteva sute de mii din cei care se află legal aici apar în România ca având domiciliul în România.
Ce dovedește programarea de la Birmigham? Dacă ai deja pașaport CRDS, ai să-l obții și pe următorul tot CRDS, în care o să fie înscris la domiciliu ”Germania”, unde locuiești tu. Dar dacă ai un pașaport eliberat în România, care expiră, abia la întâlnirea cu funcționarii de la consulat ai să descoperi că ești trimis în România. Când ai făcut programarea nu ți-a cerut nimeni NiNo sau share-code, astea trebuie să le prezinți doar la consulat, dacă vrei pașaport CRDS cu domiciliul în UK. Atunci vei fi trimis în România, dacă nu știi să te cerți cu consulul pe baza textului de lege.
P.S. Până la urmă tu prestezi și pentru puterea de la București, nu doar pentru Cancelaria de la Berlin? 😀
Harald, iar nu citești cu atenție! Am scris că îți poți lua pașaport crds și în România.
Eu mi-am reînnoit în România pașaportul expirat si am primit unul CRDS acum doi ani. Nici nu știam ca exista un astfel de pașaport la acel moment. Abia la ghișeu am aflat.
Am întrat in țară și am ieșit cu cardul de identitate german și am revenit o lună mai târziu și mi-am ridicat pașaportul CRDS, primul de acest tip pe care-l posed. Cel vechi era expirat din 2005. Soția fratelui meu însă nu a vrut să își schimbe cetățenia și de 25 ani de când locuiește în DE, și-a schimbat pașaportul exclusiv prin consulat, deși pe pașaportul inițial era trecut domiciliul în România. Nu a trimis-o nimeni în România să-și facă CI și pașaport. Or fi consulii romani din Germania mai corecți decât ăia din Birmingham, dar și funcționarii din România sunt. Mediul britanic o fi de vină. De când briții nu mai sunt in UE, s-au cam deteriorat, se pare.
Ce ar fi trebuit să reții tu din comentariul meu precedent este că, dacă zugravii si șoferii tăi sunt trimiși în România să-și facă pașaport, atunci pot cere unul CRDS. Consulul tău n-are nicio putere în țară.
Că „ei” (consulii) vor să masluiasca statisticile, de bine de rău am acceptat. Dar ai scris că Bruxelles-ul acceptă șmenurile bucureștene. Care e scopul? Caci asta întrebasem. Teoriile conspirației explicate eliptic, pe sfert sau cu argumente doar sugerate nu mă mulțumesc. Ăsta e tot secretul intervenției mele anterioare.
PS. Ce șmen avea Biden cu Visa Waiver pentru români? Că nici asta nu e clar. Voia Biden să importe crima organizata din România? Căci asta a fost motivația anularii programului pentru români a noului regim. I-o fi șoptit frații Tate ceva lui Trump. 😏
Încadrarea în rata de respingere prevăzută de Visa Waiver a fost obținută fraudulos, guvernul român a trimis funcționarii cu epoleți să ceară vize americane și le-a plătit cheltuielile. Administrația Biden a acceptat mistificarea, însă nu și administrația Trump.
Exemplul tău cu pașaportul propriu e paralel cu ce am scris eu. Un pașaport CRDS obținut la ghișeu în România tot necesită un drum în România, de la asta pornise discuția, de la drumurile în România pe care ajung ei să le facă. Atunci când au o carte de identitate aflată în termenul de valabilitate, își schimbă pașaportul și în UK și îl pot ridica de la consulat, pentru asta nu-i trimite nimeni în România.
analogie: dacă eu susțin că în București există furturi din buzunare, nu reprezintă un contra-argument faptul că ai fost tu la Timișoara și nu ți-a furat nimeni nimic din camera de hotel.
Atunci când au o carte de identitate aflată în termenul de valabilitate, își schimbă pașaportul și în UK și îl pot ridica de la consulat, pentru asta nu-i trimite nimeni în România.
Dacă te iau ușurel, încet-încet dezvălui detalii pe care nu le-ai spus din primul comentariu. Dacă zugravii tai tot se duc în Ro să-și facă pașaport, atunci să ceară CRDS, iar apoi îl schimbă la consulat. E oricum mai bine decât să o facă la fiecare preschimbare, nu?
Apoi, în RUMBIN au votat 40.000 români în plus pentru Simion. Ăștia să fi fost cei trimiși din Birmingham în România?! Ca din Londra sau Edinburgh n-au fost trimiși.
analogie: dacă eu susțin că în București există furturi din buzunare, nu reprezintă un contra-argument faptul că ai fost tu la Timișoara și nu ți-a furat nimeni nimic din camera de hotel.
Așa este, ai dreptate! Dar nici nu poți susține ca la Timișoara există furturi din buzunare pentru că există la București. Ori tu ai scris: „Dar dacă ai un pașaport eliberat în România, care expiră, abia la întâlnirea cu funcționarii de la consulat ai să descoperi că ești trimis în România.“ ceea ce NU s-a întâmplat în cazul cumnatei mele.
În plus, cum îți explici ca există români posesori de pașapoarte CRDS, dacă toți care nu au încă unul (citez) „sunt trimiși în România să își facă pașaport obișnuit, în baza cărții de identitate cu domiciliul în România pe care trebuie mai întâi să și-o obțină acolo“? Pam-pam!
Mi-ai rămas dator cu șmenul acceptat de Bruxelles. Care-i șpilul? Pam-pam-pam!
@Hantzy – ”cum îți explici ca există români posesori de pașapoarte CRDS”
n-am nici cea mai vagă idee, îmi imaginez că le-or fi câștigat la loto 😀
Ai pierdut complet șirul discuției, argumentezi lucruri care nu există decât în mintea ta, fără legătură cu ce-am scris eu. Ce treabă am eu cu cumnata ta?!
He, he, he! Ca și altădată, când nu-ți mai poți justifica minciunile, încerci să dai vina pe celălalt. Nu ține! Eu am citat din cele scrise de tine.
Discuția era despre ceea ce-i face pe zugravii tăi să voteze “cu așa-zișii suveraniști”.
În realitate or fi doi sau trei uituci, cărora le-au lipsit documentele necesare, dar în stilul tău obișnuit încerci să atribui vina lor consulatelor și să prezinți fenomenul ca fiind unul de amploare. În plus spui minciuni despre “șmenul Bucureștiului, acceptat de Bruxelles”. Ca și despre Biden. Jalnic!
Excelent ca prezentare insa nu cred ca orgoliul ranit al culturii mici este cauza votului diasporei cu psihopatii. De ce?
Devierea spre psihopati si extrema dreapta este in tot Occidentul, ca reactie la ruptura dintre politicienii care nu-i mai reprezinta pe votanti, neo-marxism si efectele nefaste ale globalismului si globalizarii in Occident. Cel mai probabil este ca muncitorul sau somerul roman din diaspora voteaza precum muncitorul sau somerul francez, italian, german, englez si american, nefiind capabil sa discearna demagogia sinistra si anti-democratia care sta in spatele „suveranistilor”. Din cauza ca toate partidele „decente”, cu exceptia conservatorilo englezi, sunt globaliste si nu reprezinta pe votantii locali, oameni nu au alternative la vot si in vidul politic a intrat extrema dreapta.
Acesta e un comentariu parca scris de un umorist. Un fel de caricatura politica. Imi aminteste de Ars Amatoria care, pe vremea lui Ceausescu, ridiculiza „munca” de propaganda a activistilor de partid cu sopirle de genul: „somajul si criza fortei de munca din Occidentul in descompunere”.
delia f zice ca:
– politicienii mainstream (care ne-au adus neo-marxismul si efectele nefaste ale globalismului si globalizarii in Occident) nu-i mai reprezinta pe votanti, dar cei care ii reprezinta sint psihopati. De extrema dreapta, desigur, ca pe stinga totul e impecabil.
– Sa-i votezi pe altii decit pe cei dinainte, care nu te mai reprezinta, e dovada de prostie si de comportament anti-democratic.
– oricine apare in vidul politic creat de politicile elitei – care are un drept divin de a se eternizata la guvernare – e, implicit, extremist de dreapta, demagog sinistru si actioneaza anti-democratic.
Concluzie postulat: cine nu voteaza elita politica osificata la putere de zeci de ani si partidele ei „decente”, indiferent care ar fi politicile lor, e prost. Elita e desteapta, decenta, democratica si ne-demagogica.
Ars Amatoria nu mai exista, dar Academia Catavencu inca mai primeste membri. Sint sigur ca umorul deliei f ar fi apreciat de catavenci.
Excelent ca prezentare insa nu cred ca orgoliul ranit al culturii mici este cauza votului diasporei cu psihopatii. De ce?
Devierea spre psihopati si extrema dreapta este in tot Occidentul, ca reactie la ruptura dintre politicienii care nu-i mai reprezinta pe votanti, neo-marxism si efectele nefaste ale globalismului si globalizarii in Occident. Cel mai probabil este ca muncitorul sau somerul roman din diaspora voteaza precum muncitorul sau somerul francez, italian, german, englez si american, nefiind capabil sa discearna demagogia sinistra si anti-democratia care sta in spatele „suveranistilor”. Din cauza ca toate partidele „decente”, cu exceptia conservatorilor englezi, sunt globaliste si nu reprezinta pe votantii locali, oameni nu au alternative la vot si in vidul politic a intrat extrema dreapta.
Dacă doar tories nu sunt globalisti, cum explicați cel mai prost rezultat al lor în 2024?
Conservatorii britanici au realizat o chestiune istorica, Brexit-ul dar nu au reusit sa opreasca emigratia si nici sa imbunatateasca nivelul de trai si nici sa scada criminalitatea. Oamenii au fost dezamagiti. Au votat Labour dar Farage creste puternic.
Atunci de ce scrieți altceva în comentariul inițial? Eu cred că dumneavoastră doar vă închipuiți motive datorită prejudecăților pe care vi le-ați format.
Nicidecum! Extrema dreapta sunt, in general, psihopati si agresivi, manipulati de Putin, ar instala dictatura. Fabulantul si batausul microbist, figurantii scenariului rusesc si extremei drepte americane, au vrut sa fie presedintii Romaniei!
Trump este narcisist malign. MAGA sunt fascisti.
Fascismul nu este solutia impotriva comunismului.
Ce inseamna psihopat? Inseamna o persoana fara scrupule, care calca pe cadavre si rade. Farage nu este psihopat si spune adevarul dar in mod f suspect nu este anti Putin iar partidul lui este un circ fara merite.
nefiind capabil sa discearna demagogia sinistra si anti-democratia care sta in spatele „suveranistilor”.
Din nou, din nou teza cum ca altii sunt timpiti si nu pot sa discearna, dar, ma rog cum poti altfel DEMOCRATIC sa provoci o schimbare daca nu prin vot? Ar fi trebuit sa se voteze in continuare tot aia care ne-au bagat in rahat?
”sa se voteze in continuare tot aia care … ”
Da, în esență asta e ideea: ”stați liniștiți la locurile voastre, că știm noi ce e mai bine pentru voi.”
Pe vremea lui Ceaușescu se ajunsese la aceeași situație: în România nu exista o opoziție cu care comuniștii să negocieze predarea puterii, cum s-a negociat în Polonia sau în Cehoslovacia. În România a fost nevoie de o intervenție străină, așa s-a ajuns la coproducția franco-sovietică pusă în scenă cu Ion Iliescu și Petre Roman.
La fel se întâmplă și acum, în România nu există nicio opoziție reală, pentru că democrația a fost confiscată pe modelul ”marilor coaliții” de la Berlin (aceleași ”mari coaliții” care în anii ’30 au distrus Republica de la Weimar și au adus naziștii la putere). În lipsa unei opoziții reale, Moscova a inventat ea o opoziție, care le este servită românilor drept singura alternativă. Și aici apare problema: chiar este singura alternativă, așa au ajuns peste 5 milioane de oameni să voteze un clovn ca Simion.
O altă latură a problemei: opoziția inventată de Moscova nu este strict externă. Ea are o bază autentică în serviciile secrete românești, acolo sunt două tabere care își dispută controlul asupra economiei și societății românești. Însă niciuna nu vrea revenirea la democrație, ambele vor mai mult control asupra societății. Problema a început în 2012, odată cu a doua suspendare a lui Traian Băsescu, iar ea s-a acutizat pe parcurs, când în 2020 s-a ajuns la ”ordonanțe militare”. Ce țară europeană a mai fost guvernată cu ”ordonanțe militare”? Ce țară europeană a mai propus impozite de 70% pentru banii trimiși din diaspora? Țara lui @Lucifer, cel cu comentariile de mai sus, evident.
Pe asta pedalează Moscova, pe o lipsă autentică de democrație la București, de asta are succes. Atunci când s-a votat nominal, PRM-ul lui Vadim Tudor n-a mai intrat în Parlament. De asta s-a revenit la alegerile pe liste de partid, pentru că tabăra pro-Rusia din serviciile secrete are nevoie de asemenea personaje în Parlament. Egal dacă sunt personaje teleghidate de la Kremlin sau teleghidate de la Berlin, Rusia tot iese în avantaj.
Moscova e mai pragmatică. Când opoziția își poate impune, măcar parțial programul, fiind cooptată la guvernare, susținerea parlamentară este prea puternică. Iar o influență a românilor obișnuiți, făcând ocol prin vestul european (ba Berlin, ba Macron, dar niciodată Le Pen sau Orbán) este prea complicată si nesigură pentru Moscova, dar se poate cristaliza în unele minți înfierbântate. E mult mai simplu să le împuie capul unor șoferi sau zidari că politruci atentează la veniturile lor prin varii tertipuri cum ar fi statisticile măsluite. Cum ei stau singuri în cabină sau pe schele, sunt predispuși să creadă poveștile scornite de acele minți înfierbântate, obișnuite să găsească tot felul de conspirații acolo unde nu sunt și să construiască castele pe vârful unei scobitori. Un exemplu recent: un comentator spune că lucrează “în privat”. Expresia este încetățenită încă de la începutul anilor 90 și este forma prescurtată a expresiei îngrijite “a lucra în sectorul privat”. Dar agentul Rusiei scrie o nuvelă întreagă despre această afirmație, iar bieții oameni care nu vor decât să creadă ca sunt victime ale unor conspirații, cred în astfel de barbologii din tolba limbutului.
Recunoști personajul? Uite ce poate să debiteze:
https://www.contributors.ro/enigma-diasporei-ispita-unei-tari-curate-si-putina-filozofie/#comment-656471
@Hantzy – ”E mult mai simplu să le împuie capul unor șoferi sau zidari că politruci atentează la veniturile lor”
Citește aici: impozitul de 70% există și se aplică în România. În cazurile cele mai ridicole, au fost identificate venituri nejustificate de câteva mii de lei:
”Cea mai mică valoare a fost de 1.220 lei (în cadrul unei VSFP) și de 7.333 lei (în cadrul unei VD).”
https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/exclusiv-anaf-a-taxat-cu-impozit-de-70-romani-cu-venituri-nejustificate-de-41-4-milioane-de-lei-cel-mai-mare-caz-o-persoana-cu-venituri-de-3-4-milioane-lei-21895331
Nu are nevoie Moscova să inventeze nimic, ”pro-europenii” de la București au impus o asemenea legislație și o aplică. În timp ce declarațiile lor de avere nu mai sunt publice.
În Caracal un proxenet a trecut cu bolidul pe roșu. Poliția locală i-a luat permisul. Pietonii care treceau pe verde s-au răsculat și au răsturnat căruța.
Da. Iar la Iași, un olimpic la matematică a fost recrutat de Securitate în clasa a XI-a, din cauza rudelor pe care le avea în RFG, iar după 40 de ani încă mai prestează la comandă. Nu e puțin lucru, oamenii aceia chiar aveau fler 😀
@harald: de ilustrul absolvent de geologie de la UB ce ne poti spune?
@judex – avea dosar de urmărire la Securitate, la fel cum aveam și eu. Nu de colaborator, ca alții. Mulțumit? 😀
Cum spuneam, exact de astfel de haralzi are nevoie Moscova, tocmai pentru a induce suspiciuni in mintea românilor:
1. o lege împotriva evazioniștilor sau interlopilor care se îmbogățesc din venituri ilicite este prezentată ca o lege împotriva tuturor românilor
2. ca să fie sigur ca impactul este maximal, haraldul Moscovei mai adaugă și o minciună: publice nu mai sunt declarațiile de avere ale rudelor, nu și ale politicienilor români. O mică mare diferență!
Da, se poate ca politicienii corupți să treacă averea pe numele soților sau soțiilor, a copiilor sau nepoților, s-ar putea spune. Dar o autoritate publică care găsește evazioniști cu venituri nedeclarate, va găsi încă mai ușor și rude ale politicienilor corupți care spală averi ilicite. Ori asta este cel mai important lucru.
PS. Harald, îl cunoști personal pe olimpicul din Iași care avea rude în RFG? Îmi faci și mie cunoștință? Poate a ciripit ceva și despre mine, deși nu rețin să ne fi întâlnit vreodată. Dar mai știi …
@Hantzy – citește aici:
”CCR: Declarațiile de avere nu trebuie făcute publice
– de ce spune Curtea că nu ar mai trebuie publicate declarațiile de avere și de interese: pentru că încalcă articolul din Constituție privind protecția vieții vieții intime, familiale și private.”
https://romania.europalibera.org/a/ccr-declaratii-de-avere-ale-sotilor-neconstitutionale/33428771.html
P.S. Nicio minciună nu e prea mare pentru tine.
Harald, eu îmi recunosc eroarea, dar pe tine la minciuni nu te întrece nimeni.
bine, bine, ne am despartit de o crincena distopie, dar oare nu traim intr una si mai dura ? ce distopie mai mare va puteti imagina decit sa vedeti un prost banal, intolit si incaltat de firma, ce va decide prezentul si viitorul ? prostul bine intolit si incaltat v a marit lefurile, v a pensionat la frageda pruncie, credeti ca i normal ? pe banii cui v a facut prostul bine intolit si incaltat, „OM” ?! au plecat prostii si au ramas desteptii in Romania !? sau invers : au ramas hotii si neica nimenii ? oare de ce ? de ce au fugit si brincusi, si caragiale, si cioran, si ionesco, si altii si altii unde au vazut cu ochii ? pina cind v a ploua cu bani peste Romania, sa i hraneasca, intoleasca si incalte pe toti prostii cu staif (din ce in ce mai numerosi)
ps: acelsi comentariu l am trimis si d lui Liiceanu (ce v a acompaniat)
ps : incercati sa duplicati o orhidee. va necesita multa migala.
dar un mucegai ? nici un efort. va va ocupa spatiul vital fara sa faceti ceva.
formele primitive de „viata” sint reziliente, nici un mister, nici o filosofie.
Eu cred că ne complicam cu explicații prea complexe. Diaspora românească suferă de sindromul „să moară și capra vecinului”. Acu 20 de ani când un IT-ist cu facultate câștiga 400 de euro/lună în România, iar un zidar din Italia lua 1000 de euro, Diaspora vota „destept” cu PNL si apoi cu USR. Dar acum, când IT-iștii și corporatiștii din țară sar de 2000 de euro/lună, iar zidarul din Italia abia ajunge la 1200, cea mai mare parte din Diaspora a devenit brusc INVIDIOASĂ! Nu le pasă că aruncă țara la gunoi, atâta timp cât „moare capra vecinului”!
Nu vorbim aici de medicii, inginerii, profesorii sau studentii din Diaspora, ci de acea majoritate – să zicem 80% – care trăiește după principiul „dacă n-am eu, să n-aibă nimeni”! Invidia îi împinge să voteze extremiști, doar ca să „se răzbune” pe cei care o duc mai bine în țară. Ironia? Se laudă cu „creștinismul” lor ortodox, dar practică ura, nu iubirea aproapelui. E sindromul românesc al caprei, în toată splendoarea!
Biserica Ortodoxa ar trebui sa-si invete enoriasii si desi e foarte influenta in lumpen-diaspora noastră, INVIDIA e forta motrice a acelor romani.
”un zidar din Italia lua 1000 de euro”
Asta e ca în bancul cu ghicitoarea: așa crezi tu 😀 Un zidar lua măcar 3500 de euro, altfel nu se ducea acolo. Nu cunoști niciun zidar, ai inventat un exemplu la plesneală.
În esență, pe genul ăsta de mistificări se bazează ”oamenii de bine” din România, plătiți din bani publici: ei pretind că au atins nu știu ce procente din media europeană, dar zidarul plecat în Vest câștigă totuși de 4 ori mai mult decât în România, altfel n-ar pleca din România.
”Biserica Ortodoxa ar trebui sa … ”
Right! Biserica Ortodoxă ar trebui să facă un referendum printre atei, să-i întrebe pe ei ce învățături să predice. Am să-ți spun un secret: comentariul tău e mai mai mult despre tine, nu despre oamenii simpli din diaspora. N-au nicio manifestare de invidie, trimit mereu bani în țară, își aduc rudele și prietenii aici în vizită etc. Nemulțumirile lor au legătură cu autoritățile române, nu cu IT-iștii și nici cu ateii.
”INVIDIA e forta motrice a acelor romani. ”
Se pare că s-au scumpit oglinzile în România, ceva de speriat! 😀
pe „vremuri” discutiile lui bula incepeau cu rusul, americanul, chinezul si n final romanul care le tragea clapa la toti ! daca traiesti in interiorul Romaniei, alde bula sint buricul universului, destepti, descurcareti, ei fac si desfac totul. daca i umblat pe afara constati ca bula i total necunoscut. dupa 89 scursurile represive (armata, militie, securitate, justitie) dupa o scurta perioada de deruta, au acaparat totul. mos teaca i maresal, militianul chestor, securistul intelligence, peste toti tronind juzii/ixulescu si asociatii(!), toti speciali si intangibili, plini de onoruri, functii si privilegii. un sistem al castelor corupte (similar indiei nu europei) unde prostu i imparat si paduchele sare n frunte.
Textul e foarte frumos, ´comentez´ in marginea lui, din alt unghi.
Ce este ´diaspora´ romaneasca ? Scorul a fost destul de strans si in diaspora, e adevarat insa ca in ´inima Europei´ a castigat detasat ´suveranismul´ ( cam multe ghilimelele, vad si eu ). A votat, sa zicem, cel mult un sfert din diaspora. Daca ne uitam la ´profilul´ alegatorului suveranist, crescut cu Sergiu Nicolaescu, nu prea ne vine sa credem ca acesta sufera de sindromul livresc al ´culturii mici´. Sa ma scuzati ca nu prea cred in ´psihic romanesc´, ´fiinta romaneasca´, rostire, si alte entitati de-astea inflamate. Revolutia asta suveranista e in toata lumea, la noi a intrat de ´afara´, unde oamenii sunt mai dezghetati, de-acolo s-a transmis pe ulitele tarii, instantaneu, pe undele tiktokului, suntem tara cu cel mai mare consum de tiktok. Ba´ votati cu asta, auzi ce zic, ca daca nu venim acasa si v-a luat mama …
Daca ar putea sa se exprime ar spune, ar racni, in lacrimi, ca scuzati cultura romana e cea mai mare, Eminescu, Hagi, ce actori !, bogatiile partiei furate etc. R. Hofstadter, in niste eseuri celebre din anii 60, pe vremea lui Goldwater, bunicul mai cizelat al lui Trump, – vorbea despre ´votul de prestigiu´. Ca omul nu traieste doar cu paine, are nevoie si de vise, de ´cultura´, cat sa nu-l doara capul, tik-tokul merge cu orice, merge la munca. Scurt si concis. Ce chestie, cateva scheme, vezi din toata lumea, nu e nevoie sa mai citesti, ca la filme. Dar poa´ sa fie si o dialectica intre paine si vise, prestigiu si bere, la Tv, la meci. Generatia de suflet. Pai ce echipa avea Romania, Steaua, toata lumea ne respecta ! Cum zicea sensei ala cu zece dani, Marinescu parca.
Diaspora ´suveranista´ e formata, in mare parte, sa nu generalizam totusi, foarte larga majoritate, din navetistii Europei. Sunt oamenii muncitori de la sate si orase. Adica urmasii navetistilor nationali si urmasii urmasilor migratorilor de pe meleagurile astea. Muncitori mai mult sau mai putin calificati, sezonieri. Daca vorbim de vreun ´complex´, e mai degraba un complex de superioritate fata de cei ramasi acasa. Cine nu a vazut spectacolul ´venirii acasa´, vara, a fiilor ratacitori ai satului, de la munca dupa Spania sau Anglia ? Muzica tare interactiva, spanioleasca pe manele, limba cam la fel, masinile din fata casei cu motoarele turate din cand in cand, sa se oftice dujmanii, strigate, veselie, in tonuri din ce in ce mai amenintatoare, parintii misunand supusi, cu jumatate de zambete. Se mai aud voci rastite intre frati, ratacitorul si cel ramas acasa, doar ca e putin invers decat in povestea evanghelica, ratacitorul mai harnic il cearta pe cel domestic si mai lenes, in primul rand ca e prost. Muncitorul ratacitor iese apoi la terasa, adica la umbrela din colt, la bustul gol, mangaindu-si agale burta bronzata langa Ibiza, ca un paun protector, isi incepe istoriile. Mai ales camionagii, care dovedesc naveta de bere, fac cinste cu un purcel. Cel putin asa era pana acum cativa ani, fiul satului nu si-a terminat vila inceputa acu cinspe ani si prin jur au rasarit altele, din ce in ce mai mari. Ce dreptate mai e si asta! Nimeni nu mai sta sa-l asculte, lumea s-a schimbat, terasele au disparut si au aparut cazinouri intunecate, printre farmacii si banci. Nu generalizez, hermeneutica fenomenologica, factica, la firul ierbii verzi de acasa, din gradina. Am imbatranit, se acumuleaza, munca, lipsurile, bei trei beri te doare capul, ficatul, copiii sunt de capul lor, belelele curg. Cineva trebuie sa fie de vina pt. degradarea asta, nu se mai poate asa … Vrem iar terasele, muzica ce ne place, amintirile, Romania la mondiale, tineretea pierduta. Da´ cel mai rau ne doare cand vedem ca altii, care nu muncesc, au mai mult, sa fie iar egalitate, cine nu munceste sa n-aiba mai mult decat ala care munceste cinstit, ca meseriasu, intelectualii au stricat poporul. Scoala vietii. Ca erau buni si comunistii, sa fie ceva, un Comunism capitalist, sa se dea la toti, ca in Comunism, da sa fie si ca in capitalism. Ca daca Ceausescu era un pic mai smecher si dadea muzica, banane si filme la televizor, cum faceau sarbii, de-alea deocheate, noaptea, nu mai era revolutie, care oricum a fost lovitura de stat, tot de ei, de Sistem. Sa fi fost mai ca Iliescu, asa. Noi suntem ortodoxi, ne facem cruce corect, noi si cu fratii nostri sarbi ! O sa intre Vladimir peste ei la Bruxelles !
Si s-ar putea continua mult si bine, dar ce rost mai are, cati oameni, atatea pareri …
Ca poporul e pur si inocent, are intotdeauna dreptate, adica poporul care munceste, adevarat, se intelege, nu parazitii, nu e niciodata de vina, pt. nimic, e bland si simtitor, cand e scarpinat.
Mi-aduc aminte de un lucru minor, aparent. Toate casieritele de pe autobuzele de oras, cel putin unde am trait eu, nu doar ca aveau fundu’ mare dar erau asa pline de ghiuluri, bratari, cercei si lanturi la gat facute din aur rusesc (din ala cu mult cupru) de cred ca nici nu mai erau flotabile. Puteu fi folosite ca ancora de barca.
Stimate Domn Laurentiu, 50 de ani de societate intoarsa cu fundu-n sus, lasa sechele adanci. Trebuie timp. Moise i-a dus de nas 40 de ani prin Sinai pe fostii sclavi.
>Toate casieritele de pe autobuzele de oras, cel putin unde am trait eu, nu doar ca aveau fundu’ mare dar erau asa pline de ghiuluri
Era un fenomen generalizat, am observat si eu lucrul ăsta. Fiindca stăteau toata ziua pe scaune, dupa ani si ani de stat începeau să sufere de dismorfism corporal. La fel şi casierițele de la supermarket-uri. Sedentarismul le transforma. Iar arsenalul de bijuterii cred ca era afişat dintr-un complex (de inferioritate).
Vroiau să-și dovedească lor însele și celor din jur că sunt realizate material. Am observat că multe din ele afişau telefoane mobile extrem de scumpe. Dar munca nu e ruşinoasă iar ele au dreptul să facă ce vor cu banii lor.
Era pe vremea comunismului, furau pe rupte la bilete, nu aveau ce face cu banii si cumparau „gold” de la rusi. Si sigur ca munca nu e rusinoasa si oricine are voie sa fac ce vrea el cu banii lui.
PS
Apropo de fund mare si de, cum spuneti dvs., dimorfism. Se cheama altfel…In Tara de Foc e o populatie relativ izolata, in care femeile au dezvoltat o mutatie care le face sa aiba oasele bazinului mari. Si asta datorita faptului ca barbatilor de acolo asa le plac lor femeile. Nu-s casierite 😊
@ Robert. Da, aveti dreptate, am apucat si eu, toata functionarimea birocratica, asta e chiar dinainte de comunisti, pe model rusesc, de la ´Regulamente´, adica de cand cu influenta fratilor mai mari in Principate si chiar mai dinainte, cu turcii si fanariotii, sistemul patrimonial oriental. In ultima perioada, sumbrii ani dupa 85 asa, chiar si vanzatoarele de la cofetarii si aprozare, locuri caldute, in spitale, asistente ( in provincie e cam la fel, cu fundurile mari, te trateaza ca pe hoț ), pline de sclipiciuri turcesti, nevestele birocratilor si parvenitilor, cu scuze, dar cam asa e. PSD-ul a fost un partid birocratic si populist, urmasul Partidului, doar ca fara ideologie, a dominat aproape la fel de nestingherit, multa vreme, cu satelitii, nu foarte diferit decat in Rusia. Pai cand cateva milioane bune sunt membrii si retelele Partidului-stat ! Sunt niste placi civilizationale, instincte atavice, ce nu pot fi ignorate, suntem la portile orientului, aici se simt toate frecarile tectonice dintre Orient si Occident si care inseamna, de cele multe ori, dintre barbarie/tiranie, obscurantism si civilizatie.
Uite ca ma apuca si pe mine melancolia. Voiam sa zic, da´ uitai :)
Casieritele de la cinematografe, si-acum le tin minte. Nici nu mai dadeau bilete, din alea taiate deja, bagau banii in buzunarele burdusite si te treceau pe dupa perdea, in intuneric, in lumea viselor. Era singura noastra evadare, ne calcam in picioare la cozi, lunea dimineata, fugeam de la scoala. Pai pe cine sa mai prinda militia, ca toata scoala era la film ! Dup-aia cu video, ehe, ce poveste, incapeam patruzeci intr-o garsoniera, unii peste altii. Mai venea cate o razie de sus de tot, facea poze si le punea la afis, la militie , la intrare. Ce vremuri, ce aventuri …
Dom. Laurentiu, sunteti eu? Un VCR pe vremea aia se vindea cu 70,000 de lei. Intrarea intr-o garsoniera la film 10 lei/persoana. Cine avea un VCR si casete era milionar. Nu mai spun de muzica din vest. Cumparam benzi magnetice (pentru magnetofon Majak) inregistrate cu muzica din vest cu 100 de lei. Mi-e o greata si acum de nu pot sa va spun. Doamne Doamne, duca-se pe pustie vremurile alea.
Si acum, chiar sa va binedispun ca-i ziua sfanta de Duminica:
https://kyivindependent.com/34-of-russian-strategic-missile-carriers-worth-7-billion-damaged-in-ukrainian-drone-operation-sbu-reports/
„Daca ne uitam la ´profilul´ alegatorului suveranist, crescut cu Sergiu Nicolaescu, nu prea ne vine sa credem ca acesta sufera de sindromul livresc al ´culturii mici´.”
Unde v-ati uitat? Vreau sa arunc si eu o privire peste baza aceea de date, sa vad daca-mi iese acelasi profil.
„Diaspora ´suveranista´ e formata, in mare parte, sa nu generalizam totusi, foarte larga majoritate, din navetistii Europei. Sunt oamenii muncitori de la sate si orase. Adica urmasii navetistilor nationali si urmasii urmasilor migratorilor de pe meleagurile astea. Muncitori mai mult sau mai putin calificati, sezonieri. „
Populatia sedentarizata, ramasa in Romania, are o alta structura? Nu e, in mare parte, formata si ea tot din muncitori de la sate si orase crescuti cu Sergiu Nicolaescu? Aveti statistici din care sa rezulte altceva?
Cit reprezinta votul diasporei suveraniste din totalul votului suveranist? AEP zice ca 912.553 din totalul de 5.339.053 de voturi pentru Simion. (Cred ca antidotul Maia Bus i-a neutralizat, in citeva ore, pe toti cei 912.553.) Ramin, totusi, peste 4 milioane de suveranisti intre fruntarii. Ce treaba grozava a facut raposatul Sergiu! N-as fi crezut.
Aceasta diaspora ´suveranista´, formata, in mare parte, sa nu generalizam totusi, foarte larga majoritate, din navetistii Europei i-a donat, totusi, lui Nicusor 720.996 de voturi. Comparind 912.553 (Simion) cu 720.996 (Nicusor) nu s-ar zice ca diaspora e, in exagerat de mare parte, suveranista, mai ales ca cei mai multi diasporeni nici macar nu s-au prezentat la vot. Unde scrie ca diaspora ar trebui sa fie altfel decit asa cum e in mod natural? Pina la urma, lozinca cu poporul care are totdeauna dreptate e buna doar cind ne convin rezultatele?
Statisticile AEP par sa indice ca nu toata diaspora e suferinda de sindromul suveranismului toxic, viitorul președinte al României impunindu-se cu 88% din voturi în Republica Moldova (astia nu sint diasporeni? ce sint?), cu 75,29% în Ucraina, 73,46% în Turcia, 92,08% în Ungaria, 81,59% în Polonia și cu 75,68% în Serbia. Privind procentele, s-ar zice ca in tarile astea diaspora e formata, in mare parte, din intelectuali de elita. Ne-toxici.
Despre partea a doua a compunerii: constat inca o data ca cei care dispretuiesc in gura mare omul simplu sint aceiasi care urca oricind e nevoie pe baricadele democratiei (ca putere a poporului) pentru mentinerea dreptului universal la vot, ba chiar si pentru coborirea virstei de vot la 16 ani. Pare contradictoriu, dar nu e… Vezi citatul din Charles Manson dintr-un comentariu de mai sus.
„Ramin, totusi, peste 4 milioane de suveranisti intre fruntarii.”
Mai vedem noi până la următoarele alegeri câți dintre ei mai rămân 😀
Și Iohannis a obținut în 2014 destule voturi în țară la presiunea diasporei, e foarte probabil că și acum s-a întâmplat același lucru. Diaspora are o anumită credibilitate printre cei rămași în România, simplul fapt că diaspora trimite bani în țară e dovada că îi merge mai bine, iar asta e suficient pentru omul de bună credință. Spre deosebire de ”elite”, omul simplu nu consideră că banii primiți din diaspora i se cuvin de drept, omul simplu e recunoscător pentru că îi primește. Multor bătrâni chiar le e rușine pentru că primesc mereu bani de la copii.
„viitorul președinte al României impunindu-se cu 88% din voturi în Republica Moldova (astia nu sint diasporeni? ce sint?) ”
Nu prea sunt ei diasporeni, că ei nu s-au născut în România și nu au emigrat, ei s-au născut în fosta Uniune Sovietică și au primit o cetățenie română pe care n-o aveau din naștere. În plus, e cam greu de imaginat că trimit ei bani în România.
Unii dintre ei au făcut probabil școala în România și sunt progresiști hardcore, deci elitele auto-proclamate din România n-au de ce să-i critice și nici nu-i critică. În sens mai larg, se poate pretinde că și ei ar fi diaspora, însă nu în sensul disputei actuale. Și nu, ei n-au crescut cu filmele lui Sergiu Nicolaescu 😀 Îmi povestea un medic din Basarabia că el a crescut cu filmele de război ale rușilor, astea erau mereu la televizor la ei pe vremea lui Brejnev, iar bunicul lui comenta cu amărăciune, de câte ori îl vedea: ”ci ti tot uiți, măi? Nu știi cî tăt rușîi câștigă?”
N-am inteles care e chestia cu ´antidotul Maia Bus´, aha, autobuzele lui Maia, cine zice, Sor ? Seamana si cu analizerle brici ale zmardoiului ala, Palada. N-am putut sa-mi iau ochii de la cocinele alea tv dupa exit-polluri.
Nici n-ar trebui sa mai continui, pt. ca e clar.
Comentariul meu e un pamflet, ´compunere´, cum ii ziceti, nu analiza sociologica. Dar daca citeati putin atent vedeati ca de la inceput chiar asta ziceam: ´care diaspora?´, si ca scorul a fost destul de strans. Doar o mica parte din diaspora a votat si din aceasta vreo 56 % cu ´suveranistu´. Dar aprox. 70 % in inima Europei vestice decadente, pesemne, cu mare grija sa nu le-o traga gheii, de-aia stateau de paza la usi si controlau atent pe oricine intra, sa nu fie globalist. Deci asta e ´diaspora suveranista´ la care ma refeream, tocmai ca nu e Diaspora, ci in general niste navetisti incitati si excitati inutil. Am facut si eu un ´profil´ fenomenologic, luand ca model un vecin, de fapt nu unul, nu zece, ci mult mai multi, mii si mii, ii intalnesc peste tot, la magazin, in autobuz, in taxi mi-e frica sa mai urc, la piata. Am vazut-o, diaspora asta care cere ´respect´ fara sa-l ofere in schimb, si la ea, acolo, mi-aduce aminte de anii 90. Normal ca e o mica parte din ´oamenii muncii de la sate si de la orase´. N-am nimic cu clasa muncitoare, e doar o formula comunista, mentalitatea comunista reziduala, cultivata cu sarg la rtv ( ambele ) si la tevereurile nationale, cu reciclarea filmelor patriotice comuniste, ca de !, pe astea nu e nevoie sa le citesti, ti-aduce aminte cand scuipai seminte la cinematograf. Cu mainile curate. Ce treaba are cu omul simplu? Asta e aceeasi placa comunista remixata populist, de-aia si ziceam, de Dzeu-Tatal, Fiul si Sf. Duh poti sa zici, numai de Popor nu, Poporul e sfant – si repet, Poporul adevarat, ala profundu´, de tine traditiile stramosesti, cu jumarile si tuica in traista pe avion, de asta n-ai voie sa zici nimic ca inseamna ca esti, na!, fascist, nu tii cu poporul. Asteptam eliberatorii de la Rasarit, fratii mai mari, ca si-acum 70 de ani s-au gasit multi aplaudaci si oameni cu initiativa, cine avea doua clase ajungea militian sau securist, avea ocazia sa se razbune pe chiaburi, pe paraziti. Nu, vina principala nu e oamenilor muncii de la sate si la orase, ci a tradatorilor infiltrati printre ei, vina lor e doar prostia fudula si agresiva. Ca ei vor fi primii care vor avea de suferit.
Cand votezi pe cineva trebuie sa ai incredere in capacitatea de judecata a lui, sa ai incredere ca ia decizii favorabile majoritatii cetatenilor. Cum poti vota un individ care fabuleaza si nu este legat de realitate sau un huligan bataus? Cat de imbecil poti sa fii sa votezi asa ceva?
Stati asa ca-i Polonia la rand chiar azi. La fel de similar identic si asemenea.
Eu nu am votat niciodata, nici pe vremea comunistilor, nici ulterior, pe cea a neocomunistilor, fiindca stiu din familie ca the game is rigged si ca popoarele nu au avut niciodata, nicaieri in lume, puterea. (Scuzati defetismul, dumneavoastra puteti sa votati in continuare!)
Asa ca mi-a facut placere sa aflu la un moment dat ca nu sint chiar singur pe lume, ca exista un bufon in America, pe nume George Carlin, care spune lucrurilor pe nume, pe intelesul tuturor si intr-un limbaj care doar bufonilor li se permite. Exact asa cum zice el e in America si la fel e peste tot in democratiile votului universal (repet, dumneavoastra puteti sa votati in continuare!):
„E vorba de un mare club, iar tu nu faci parte din el. (…) Toată ziua te bat la cap în mass-media spunându-ți ce să crezi, ce să gândești și ce să cumperi. Masa de joc este înclinată, oameni buni. Jocul este trucat și nimeni nu pare să observe, nimănui nu pare să îi pese.”
It’s a big club, and you ain’t in it. You and I are not in the big club. And by the way, it’s the same big club they use to beat you over the head with all day long when they tell you what to believe. All day long beating you over the head in their media telling you what to believe, what to think and what to buy. The table is tilted folks. The game is rigged, and nobody seems to notice, nobody seems to care. Good honest hard-working people – white collar, blue collar, it doesn’t matter what color shirt you have on – good honest hard-working people continue – these are people of modest means – continue to elect these rich co***uckers who don’t give a f*ck about them. They don’t give a f*ck about you. They don’t give a f*ck about you. They don’t care about you at all – at all – at all. And nobody seems to notice, nobody seems to care.”
― George Carlin
Big up! Cea mai mare dezamagire apare atunci cand observi ca virtutile tale nu se transforma in putere. Valabil pentru toti cei care comenteaza aici. Si nimeni nu are un raspuns ori nu vrea sa se intrebe serios: sunt oare un virtuos?!
TVR a arătat în pandemie că poate transmite excelente emisiuni pentru școala acasă.
Disprețul politic și chiar intelectual față de Diasporă se vede din faptul că încă nu avem, și probabil nu vom avea niciodată, un canal tv online didactic permanent, astfel încât copiii și părinții lor de departe de Țară să nu-și uite măcar istoria și limba.
Excelent comentariul.