marți, septembrie 28, 2021

Era post-Merkel și soarta est-europenilor: continuarea integrării europene și restabilirea integrității teritoriale

Germania pășește inevitabil în direcția unei tranziții politice de importanță majoră, provocată de sfârșitul guvernării cancelarului Angela Merkel, care a durat neîntrerupt începând cu anul 2005. Indiferent de rezultatul alegerilor din 26 septembrie 2021, orice forță politică germană câștigătoare va simți presiunea realității rapid schimbătoare și instabile la nivel local, european și global, dar și presiunea modelului “merkelian” de guvernare sub control.

Tranziția va necesita identificarea unui lider cu profil asemănător cu cel al lui Merkel, care alcătuia un amestec reușit de calmitate, inhibiție și pragmatism. Substituirea celui din urmă cu o variantă opusă – decizii precipitate, extrovertism și impracticabilitate – poate avea sorț de izbândă doar dacă viitorul cancelar va demonstra eficiență, înainte de a etala alte calități. Capacitatea de a găsi soluții eficiente pentru problemele naționale și externe, care se vor multiplica în următorii ani, este unul din criteriile de bază ce contează pentru votanți. De fapt, scrutinul testează dacă publicul vrea alt personaj decât Merkel strict din motive doctrinare sau dacă este în căutarea unui stil distinct de guvernare.

Politica germană și cea europeană depinde de votul a circa 60,4 milioane de votanți (BBC, 2021), cuprinși în vârsta eligibilă de vot (începând cu 18 ani), la alegerile pentru reînnoirea componenței Bundestagului (Parlamentul german). În baza votului mixt, o jumătate din deputați sunt aleși pe circumscripții uninominale (circa 250 mii voturi per reprezentant), iar cealaltă pe listă de partid. Dimensiunea legislativului poate fi de minim 598 de deputați, iar numărul lor poate crește până peste 700 de aleși pentru a compensa dezechilibrele create de votul pentru partid și cel separat pentru candidat. Sondajele pre-electorale denotă incertitudine cu privire la rezultatele finale și respectiv numele cancelarului post-Merkel. Unica estimare corectă este că Creștin-Democrații sau Social-Democrații vor rămâne la guvernare, indiferent de cine obține victoria.

Necunoscutele alegerilor germane

În decursul ultimelor luni înainte de scrutin, popularitatea forței politice majore aflate în competiție a fost nelineară. În luna mai 2021, Verzii au depășit Creștin-Democrații Angelei Merkel în sondaje, dar nu pentru mult timp. Revenirea Creștin-Democraților în fruntea simpatiilor publice s-a menținut intactă în iunie-iulie, exact până în momentul inundațiilor devastatoare din vestul țării. În absența lui Merkel, care se îngrijea de relațiile transatlantice, la Washington, fruntașul creștin-democraților Armin Laschet a gestionat defectuos apariția sa publică pe fundalul tragediei naționale, provocate de intemperiile istorice (Guardian, Iulie 2021). Empatia demonstrată ulterior de Merkel a fost însă insuficientă pentru a restabili terenul preferințelor pentru Laschet, care a fost întrecut de Social-Democratul, actualul Ministru al Finanțelor și vicecancelar, Olaf Scholz. Impunerea celui din urmă în sondaje, la distanță de câteva săptămâni de la alegeri, a fost mai degrabă neașteptată, mai ales având în vedere că Social-Democrații păreau mult timp incapabili să părăsească umbra Creștin-Democraților și Verzilor. Principalele subiecte care mișcă barca electorală este criza pandemică și schimbarea climatică, urmată de migrație. Cea din urmă, poate deveni un stimulent major în influențarea votului german, dacă criza umanitară din Afganistan și valurile de refugiați nu sunt absorbite de țările învecinate.

În legislativul ales în 2017, formațiunea Angelei Merkel (Creștin-Democrații) și partidul-soră din Bavaria (Uniunea Creștin-Socială) dețineau 245 de mandate. Împreună cu aliații de guvernare, Social-Democrații, Merkel a contat pe 397 voturi. În conformitate cu proiecțiile din august 2021, Creștin-Democrații pot obține sub 180 de mandate (27% mai puțin decât în 2017), rezultat care poate fi egalat sau chiar depășit de către Social-Democrați. Cel mai realist scenariu pentru Verzi este dublarea rezultatelor din 2017 (de la 67 până la peste 130 de mandate), care îi va plasa pe locul trei și îi va converti într-o forță atractivă pentru constituirea unei coaliții durabile.

Potrivit prognozelor electorale, dacă poziția Social-Democrațiilor rămâne neschimbată, atunci viitoarea coaliție de guvernare va fi determinată de aceștia. Două din trei cele mai probabile scenarii post-electorale cuprind Creștin-Democrații și Social-Democrații (Euroactiv, 2021). Același lucru este corect despre Verzi și Liberal-Democrați (FDP). Coalizarea curentă dintre Creștin-Democrați și Social-Democrați are puține șanse să se repete, dar nu este exclusă. Cea mai improbabilă combinație este cea formată din Creștin-Democrați și Verzi. Totodată, sondajele elucidează că majoritatea populației îl preferă pe Olaf Scholz în calitate de cancelar. În cazul victoriei Social-Democraților, coaliția de guvernare s-ar putea mișca spre stângă (roșu-verde-roșu), cuprinzând Verzii și extrema stângă (Die Linke). Diferența dintre Olaf și candidatul Verzilor Annalena Baerbock este de aproape 15%, iar Armin Laschet este al treilea candidat potrivit preferințelor (Euroactiv, 2021). Indiferent de rezultatele alegerilor, extrema dreaptă (Alternativa pentru Germania) nu va face parte din coaliția de guvernare.

Contrastele guvernării lui Merkel

Având în vedere greutatea factorului german în procesele decizionale intra-europene, votanții germani vor alege un cancelar atât pentru Germania, cât și pentru UE. Astfel, următorul conducător german trebuie să îmbine câteva calități esențiale: 1) puterea de a seta, aplica și exporta standarde în sectoare critice (mediul ambient, digitalizare, gestionarea crizelor); 2) altruism la împărtășirea unei viziuni europene comune cu statele UE; și 3) capacitate de negociere pragmatică și pan-occidentală cu regimuri autoritare (Rusia, China, Iran etc.). Anume în limitele acestor parametri, Merkel și-a călit statutul de lider global, punând accent pe soluțiile cu grad redus de risc, în pofida criticii formulate de adepții diplomației dure. Debranșarea de la energia atomică (2011), menținerea Greciei în Zona Euro, deși cu prețul austerității (2015), adăpostirea refugiaților sirieni (2015) sau deschiderea (franco-germană) față de înzestrarea UE cu dreptul de a împrumuta circa 750 miliarde EUR de pe piețele financiare internaționale pentru relansarea post-pandemică (2020) constituie câteva din situațiile critice în care Merkel a manifestat gândire și inițiativă strategică.

Cealaltă fațetă a monedei expune reticența și inflexibilitatea merkeliană, soldate cu decizii care au subminat pozițiile Occidentului în favoarea actorilor internaționali autoritari. Astfel, Germaniei îi este atribuită responsabilitatea pentru blocarea dialogului de extindere a NATO prin pregătirea Ucrainei și Georgiei pentru o eventuală aderare (2008). De asemenea, încorsetată de coaliția cu Social-Democrații și moliciunea din politica externă germană față de Rusia („Ostpolitik”), Merkel a desconsiderat amenințările ce pot decurge din operaționalizarea eventuală a gazoductului Nord-Stream 2 (2021) pentru autonomia energetică a UE, dar și pentru securitatea regională, conectată la intervenția rusă în teritoriul ucrainean. Necondiționarea acordului de liber schimb UE-China cu progrese în domeniul drepturilor omului reprezintă o altă circumstanță problematică, care a ridicat întrebări cu privire la devotamentul lui Merkel pentru valorile europene. Parțial, dar nu integral, imaginea sa liberală a fost reabilitată în 2021, când ea s-a poziționat deschis în favoarea asigurării drepturilor muncitorilor chinezi de etnie uigură, implicați în muncă forțată în industria bumbacului (Politico, Iunie 2021). Toate aceste momente exemplifică că deși Merkel a demonstrat inițiativă strategică în interiorul și din numele UE, cancelarul german a pledat, dintr-un reflex conservator, pentru păstrarea echilibrelor de puteri pe arena internațională. Germania din perioada lui Merkel nu a convertit potențialul său economic în aspirații geopolitice naționale și nici nu l-a canalizat spre materializarea ambițiilor geopolitice mult râvnite de UE.

Parteneriatul Estic: accentul pe integrare europeană și integritate teritorială

Cu excepția situației din Ucraina, Parteneriatul Estic pare să nu constituie cea mai mare preocupare a Germaniei în materie de politică externă. Acest lucru s-a văzut în timpul președinției rotative germane în Consiliului Uniunii Europene în 2020. Atunci subiectele care dominau agenda de lucru erau recuperarea post-pandemică, bugetul multianual al UE, etapa post-Brexit în relația cu Marea Britanie și subiectele sectoriale de anvergură, precum mediul înconjurător sau digitalizarea. În raport cu vecinătatea estică, președinția germană sub guvernarea lui Merkel prevedea acțiuni în domeniul gestionării conflictelor, cu menționarea estului Ucrainei, dar fără a specifica conflictul transnistrean, conflictele separatist-teritoriale din Georgia și respectiv cel dintre Armenia și Azerbaidjan. În mod indirect, programul președinției germane făcea referință la consolidarea relațiilor cu țările Parteneriatului Estic ca unul din cele “5 principii” de relaționare cu Rusia.

În timpul campaniei electorale pentru alegerile legislative, atunci când candidații la funcția de cancelar au prezentat propunerile cu privire la dialogul cu Rusia, aceștia au atins situația statelor est-europene. Totodată, din toată regiunea, atenția politicienilor germani s-a concentrat pe Ucraina. Cea din urmă este ținta vie a politicii revizioniste a Moscovei, manifestată printr-un război convențional. Mai mult ca atât, Germania are un angajament politic față de Ucraina datorită participării nemijlocite la eforturile diplomatice de restabilire a controlului Kievului asupra teritoriilor separatiste din Luhansk și Donbas, care deja de 7 ani se află sub protecție militară rusească.

Semnalele transmise de către partidele politice germane principale nu oferă garanții est-europenilor. Creștin-Democratul Armin Laschet nu sprijină înăsprirea poziției față de Rusia, ci din contra vrea mai multă comunicare pentru a preveni noi confruntări și a îmbunătăți relațiile acolo unde acest lucru este posibil. Candidata Verzilor Annalena Baerbock este unica care a condamnat acțiunile Rusiei în Ucraina, dar și gazoductul Nord Stream 2. Ea a optat pentru sporirea presiunii asupra Rusiei și pentru stabilizarea relațiilor ruso-ucrainene, ceea ce ar fi mai urgent decât aderarea la NATO și UE (DW, Aprilie 2021). În opinia Social-Democratului Olaf Scholz, politica externă dedicată Rusiei, așa-numitul „Ostpolitik”, trebuie revitalizată, urmărind încorporarea principiilor OSCE, legate de integritatea teritorială, în lista principiilor UE. Deși Scholz a insistat pe faptul că Moscova trebuie să se concilieze cu ideea că integrarea europeană va continua (Politico, August 2021), el nu a vociferat susținere pentru lărgirea UE în favoarea celor cu aspirații europene din Parteneriatul Estic. Liderul Social-Democraților propune revenirea la respectarea dreptului internațional în Europa în locul aplicării forței militare. Unul din elementele relației cu Rusia, pe care l-a menționat Scholz, este asigurarea comună a securității în Europa de către UE și Rusia (DW, August 2021).

Ideea lui Scholz despre întărirea principiilor OSCE la nivel bilateral între UE și Rusia reamintește componenta securității externe din „cele 4 spații comune UE-Rusia”. Lansate în 2003, acestea au fost abandonate în 2014, din cauza agresiunii rusești împotriva Ucrainei. În aceeași măsură, viziunea lui Scholz are multe lucruri în comun cu Memorandumul Merkel-Medvedev din 2010, care prevedea constituirea unui Comitet UE-Rusia pentru politica externă și securitate. Pe lângă consultarea în domeniul securității internaționale, operațiunilor civil-militare comune UE-Rusia și identificării unor soluțiilor pentru conflicte concrete, Memorandumul se axa pe contribuția comună în rezolvarea definitivă a conflictului transnistrean.

Dacă Social-Democrații câștigă alegerile, iar reanimarea Memorandumului Merkel-Medvedev devine realitate, atunci sugestia lui Scholz căpătă și mai mult sens, cel puțin în cazul conflictului transnistrean. Administrația lui Vladimir Putin deja a manifestat interes pentru ameliorarea dialogului cu guvernarea pro-UE de la Chișinău (IPN, August 2021), după alegerile anticipate moldovenești din iulie 2021. Avansarea soluției pentru retragerea armamentului rusesc din regiunea transnistreană se numără printre subiectele principale.

În orice caz, dezvoltarea unei abordări personalizate a UE pentru soluționarea conflictelor separatiste și teritoriale din bazinul Mării Negre trebuie să fie prioritatea centrală a noului cancelar german (IPN, August 2021). Aceasta poate fi integrată într-o versiune modernizată a inițiativei UE dedicată regiunii, Sinergia Mării Negre, concepută în 2007 , la care poate fi adăugat scopul de promovare a securității prin gestionarea conflictelor. Reintegrarea teritorială a țărilor din Parteneriatul Estic este benefică nu doar pentru securitate, dar și pentru procesul de reformă și convergență democratică pe termen lung. De aceea, eforturile guvernării germane post-Merkel urmează să integreze acest obiectiv în “Ostpolitik-ul” modernizat.

În loc de concluzii…

Viitorul cancelar german va avea un rol semnificativ pentru propria țară, dar și pentru UE și vecinătatea sa estică. Este indubitabil faptul că politica externă a Berlinului față de Europa de Est este influențată puternic de factorul rusesc. De aceea, gestionarea corectă a celui din urmă va da roade de asemenea în relația cu statele Parteneriatului Estic. Acestea mizează pe o Germanie condusă de un cancelar decisiv și implicat în regiune, care nu cedează în fața Moscovei în domeniul integrității teritoriale și a suveranității, ci o angajează în mecanisme de concesionare.

Pe lângă normalizarea procesului de integrare europeană a regiunii, care va nivela animozitățile cu partea rusă, viitorul cancelar german urmează să se concentreze pe soluții europene pentru conflictele separatist-teritoriale est-europene. Condiția primordială pentru acest lucru este coordonarea și cooperarea UE-Parteneriatul Estic pe baza unei platforme de securitate inter-instituțională, secționată în patru, în vederea asigurării unei abordări diferențiate și eficiente a conflictelor din regiune.    

Articol aparut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. 1 Mutti a facut atitea prostii ca vor fi neceaari jde ani ptca Ge sa-si revina.
    2 Scholz nu e SPD, seamana cumva cu Schröder care a fost mai mult conservator.
    3 puterea economica si politica a Germaniei va scadea considerabil. Banii aruncati pe aiureli verzi se vor razbuna. In viitorul apropiat Ge va depinde de energia de import.
    4 Ge va deveni remorca Chinei. Antiamericanismul nemtilor, in parte indus de invidie, va pune capac.
    5 Ge in frunte cu Ursula poate duce la desfintarea EU.

    Tarile estice ar face bine sa se desolidarizeze de Ge. Sa-si urmeze drumul lor.

      • Evident, mai exista si prin Germania zevzeci-nostalgici (unii fascistoizi, altii comunistoizi) marea majoritate a germanilor de astazi insa (circa 75%-80%) se bucura de valorile democratiei moderne si isi vad frumos de treaba lor. Nu au ei treaba cu istoria, revansismul, sovinismul, sau cu politica iexterna si impartasesc valori comune cu majoritatea americanilor, francezilor, canadienilor, englezilor, australienilor, spaniolilor, olandezilor, norvegienilor, belgienilor, etc.

        P.S. Pe cand cu desfintarea sectiilor de santajare a justitiei prin Estul-UE, pe cand cu legea exploatarii zacamintelor si a resurselor offshore din Marea Neagra, pe cand cu reformele structurale si cu aderarea Romaniei la Spatiul Schengen? Haideti domnilor, ca se poate!

    • 3 puterea economica si politica a Germaniei va scadea considerabil. Banii aruncati pe aiureli verzi se vor razbuna. In viitorul apropiat Ge va depinde de energia de import. … Aici v-ati insiprat de la Beatrice von Storch, o „Tufa de Venetia” in general (in materie de economie si de energie in mod special), dar o mare sclipitoare in materie de manipulari emotionale prin exploatarea temerilor.

      4 Ge va deveni remorca Chinei. Antiamericanismul nemtilor, in parte indus de invidie, va pune capac. … Aici v-ati inspirat din manipularile euroscepticilor-invidiosi de peste balta („americanisti firsti”). Antiamericanismul german a fost si ramane redus la la doua formatiuni populiste si minoritare: Linke si AfD. Deci, hotii striga hotii ;)

      P.S. se vede din avion ca ati absolvit la Stefan Gherghiu

      • Te cam bilbii, le-ai ametecat pe toate, vezi ca l-ai uitat pe Stalin, lenin, hitler, ar fi fost mult mai convingator.
        Antiamericanismul german e generalizat in politica germana si chiar o parte din popor. Eu am fost, si sunt filoamerican si trumpist.

        • Ca fapt divers, majoritatea americanilor sunt adeptii democratiei moderne, bazate pe valori descrise si in Carta Drepturilor Fundamentale ale UE. Trumpistii, la randul lor impartasesc valori comune cu putinistii, filoamericani sunt cei care impartasesc valori comune cu majoritatea americanilor.

        • E greu să nu fie cineva filo-american. America e un model de libertate, nicăieri nu am văzut oameni atât de extrovertiti și prietenoși precum acolo. Aproape săptămânal mergeam împreună cu colegii la concerte, la restaurant, la tir sau la parties.
          Dar au existat în istoria recentă câteva momente care au subrezit încrederea europenilor în politicile americane. Războiul din Irak, început pe baza unor minciuni, a fost primul dintre ele. Au urmat valurile de refugiați, pe care nemții le-au acceptat din omenie, dar de care nimeni nu se poate bucura. Mulți le consideră rezultatul politicii americane. Fără Irak 2 probabil nu ar fi existat, cum nu ar fi apărut IS, nu am fi avut atâtea crime și atentate. Totuși, în majoritate europenii rămân pro-Americani.
          Și asta deși se pare că Trump afirma în 2017 „Germans are bad, very bad”. După ce tot el cu câțiva ani înainte chiar o aprecia pe Merkel. L-am preferat pe Trump lui Hilary, intre Biden și Trump nu prea era de ales, dar cum s-a comportat după ce a pierdut și după cum a instrumentalizat 9/11 împotriva lui Biden, eu zic că e bine așa cum este. Nu merita să mai fie. Nu știu prin ce se manifestă antiamericanismul politicii germane, că eu nu îl sesizez.
          https://www.dw.com/en/what-us-president-donald-trump-thinks-about-germany/a-38999694

    • Aveti perfecta dreptate ! Pe toata linia. Se vede ca traiti in Germania.
      Autorul articolului s-a caznit sa faca apologie merkelista, trecand sub tacere incalcarea legilor federale, in primul rand promovarea invaziei ilegale din 2015 (asimilata cu eufemismul „adapostire”) si in al doilea rand anularea cu de la sine putere, prin presiuni si santaj a alegerilor din landul Thüringen, musamalizata de presa (autonumita) „de calitate” dar remarcata si comentata in presa straina. O palma pe obrazul democratiei si al „valorilor europene” de care leader-ii de la Berlin (si Bruxelles) fac atata parada.
      Madam Merkel, este o persoana perfect mediocra, total lipsita de viziune politica spre deosebire de antemergatorii ei. E o politiciana „de coridor”, a micilor compromisuri, a intrigilor si sforariilor, mostenire din DDR-ul natal si din FDJ-ul care a educat-o. A lasat lucrurile sa se intample pentru ca apoi sa se aseze oportun fata de evenimente. Ghidata de ideologia verde-rosie, in bazinul careia a pescuit (nu pe gratis), a reusit sa bulverseze industria automobilistica, sa aserveasca Germania Rusiei prin pierderea (planificata) a autonomiei energetice, sa impinga in fata nulitati dovedite ca von der Leyen sau, si mai rau, Maas (o aratare care ocupa fotoliul deunazi al unor oameni politici de formatul lui Walther Scheel sau Hans-Dietrich Genscher).
      Din pacate istoria demonstreaza ca ori de cate ori Germania a incercat sa-si impuna suprematia in Europa, demersul s-a terminat in catastrofa.

      PS observ si eu deja de mult timp, prezenta troll-ului de serviciu. Mereu egal cu sine insusi in infatuare si, bineinteles, atoatestiutor. Plictisitor…

  2. Si totusi Angela Merkel a vizitat Armenia, dupa instalarea la putere a lui Nikol Pashinyan, singurul leader mondial care a facut acest gest ,daca nu gresesc .

  3. modelul merkelian este ca o moneda cu doua fete – pe o parte pragmatismul si modul de leadership excelent in care impingea deciziile printr-un soi de conducere participativa/colectiva care a facut din merkel un lider respectat si un model de guvernare solida. pe cealalta fatza a modelului merkelian sunt cateva greseli strategice cu impact asupra viitorului germaniei si ue.
    de exemplu, distantarea de us si uk, apropierea de rusia si incurajarea tacita a practicilor dubioase ale chinezilor in numele pragmatismului a facut din germania un stat contributor alaturi de franta la fracturarea occidentului. candva germania era un aliat natural al us, acum se vede un concurent strategic ceea ce nu va mari sansele germaniei chiar daca scade puterea americii. deja modelul asta a atomizat chiar influenta germaniei pt ca a creat adversari pe flancul us-uk si in est in grupul visegrad.
    apoi importarea a milioane de imigranti musulmani pt a-si acoperi deficitul de forta de munca face din germania un jucator din ce in ce mai imprevizibil al occidentului, care in numele pragmatismului a pus semnul egal intre us, uk si rusia si china si probabil va incepe sa fie din ce in ce mai apropiata si de alte regimuri din asia totalitara.
    distantarea de nato si propaganda goala pt o armata europeana este si asta o miscare periculoasa care arata ca ruptura de us-uk e cu mult mai profunda, iar dorinta germaniei de a co-guverna cu franta in europa va atinge noi culmi in politica anti americana si pro-rusa si pro-chineza.
    pragmatismul asta german din ultima suta de ani care face pe rand us, franta si rusia cand prieten cand dusman cam baga in sperieti viitorul europei.

      • Despre Macron n-aș fi așa de sigur. Cine să-l înlocuiască? M. Le Pen nu va reuși, au arătat-o alegerile regionale din iunie cînd RN (ex-FN) a avut niște rezultate mult sub așteptările lor. Barnier? Zemmour? Hidalgo? Șeful republicanilor al cărui nume îmi scapă, Bertrand/Bernard quelque-chose, parcă Xavier Bernard? Wauquiez? (candidează?)

        • Melenchon (sper ca nu) sau Dominic Strauss Kahn (cel putin el stie ce este aia economie).
          Sau Barnier de pe o platforma faragist-suveranista light asa cum de altfel s-a pozitionat,
          Si nu trebuie uitat ca si brambureala post-coloniala franceza (dupa modelul consacrat stampilat-dublu stampilat („dosar cu sina”), din Mali si pana in Tunisia si Liban) trebuie continuata.

          • Simpatică exprimare „brambureala post-colonială franceză”. Aşa e, Franţa nu poate uita ce-a fost odată şi bântuie plângând prin fostele ei colonii din Sahara, Sahel….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.