„Ivan Nikolaevici știe totul și înțelege totul. Știe că în tinerețe a fost victima unor hipnotizatori criminali, că s-a tratat și s-a vindecat. Dar mai știe că există ceva mai tare decât el. Mai tare decât el e această lună plină, de primăvară.”
Mihail Bulgakov – „Maestrul și Margareta”
Specialiștii în economie ai Universității Harvard au următoarea imagine sintetică despre România: ocupăm locul 20 din 145 de state în clasamentul celor mai complexe economii, conform „indicelui de complexitate economică” (ECI), în scădere cu un loc față de anul 2023 și ne situăm pe locul 46 în topul celor mai bogate economii din cele 146 studiate, cu un venit pe cap de locuitor de 15.821 de dolari (sau 38.563 de dolari PPP[1]).[2]
Conform ING, economia României a traversat o perioadă de transformări profunde în ultimii 30 de ani, iar PIB-ul a crescut de la aproximativ 26,6 miliarde de euro în 1994 până la aproape 357 de miliarde de euro în 2024. Schimbările structurale ale economiei, investițiile străine și aderarea la Uniunea Europeană au adus o creștere economică accelerată în ultimele trei decenii. În ritmul unei creșteri reale a PIB de 3,0 – 3,5% în următorii zece ani, PIB-ul României s-ar putea dubla și ar putea ajunge la 700 de miliarde de euro, ceea ce ar însemna ca România să intre în topul celor mai puternice zece economii din Uniunea Europeană.[3]
Membră a Uniunii Europene din anul 2007, aflată în plin proces de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD[4]), care ar urma să se finalizeze în anul 2026, țara noastră a evoluat spectaculos după Revoluția din 1989, chiar dacă mai sunt încă atât de multe de făcut, după cum bine știm.
Dar nu aceasta este imaginea pe care o avem despre propria noastră țară, fie că citești ziarele, privești emisiunile TV sau parcurgi postările din social media. Ne definim viața ca fiind grea, orașele ca fiind neprimitoare, infrastructura ca deficitară și trăim în general cu un imens complex de inferioritate și bântuiți de demoni vechi și neîmpăcați. Cum am ajuns astfel? Unde este optimismul din primele zile după Revoluție? Ori cel din ianuarie 2007?
Eros și magie
În cartea sa „Eros și magie în Renaștere, 1484”[5], Ioan Petru Culianu dezvoltă la un moment dat subiectul manipulării individului și al maselor, trecând prin teoriile despre magie ale lui Marsilio Ficino și Giordano Bruno. Referința esențială este lucrarea „De vinculis”[6] a lui Girodano Bruno, care a precedat cu secole lucrările de referință moderne despre psihologia individului sau a maselor.
Tratatul lui Giordano Bruno atacă chestiunea manipulării din perspectiva „manipulatorului”, care este considerat un „magician” datorită capacității sale de a manipula rațiunea individului, de a fermeca. Magicianul lui Giordano Bruno este, în opinia lui I.P. Culianu, „prototipul sistemelor impersonale de mass-media, al cenzurii indirecte, al manipulărilor globale și al brain-trusturilor ce-și exercită controlul ocult asupra maselor”.
Magicianul lui Bruno este cu totul conștient de faptul că spre a-și atașa masele, ca și spre a-și atașa un individ, trebuie să țină seama de complexitatea așteptărilor subiecților, trebuie să creeze iluzia totală de a da «unicuique suum». De aceea manipularea bruniană necesită o cunoaștere perfectă a subiectului și a dorințelor sale, fără de care nu poate exista „legătură„, «vinculum». (…) Cu cât manipulatorul are mai multe cunoștințe despre cei pe care trebuie să-i „lege„, cu atât șansa lui de a reuși crește, pentru că va ști să aleagă mijlocul just ca să creeze un «vinculum».
Se vede că magia erotică bruniană își propune ca scop să-i permită unui manipulator să controleze indivizi izolați și mase. Supoziția ei fundamentală este că există un mare instrument de manipulare și acesta este Erosul în sensul cel mai general: «ceea ce iubim», de la plăcere fizică până la lucruri nebănuite, trecând, desigur, prin bogăție, putere etc. Totul se definește în raport cu erosul, fiindcă repulsia și ura nu reprezintă decât partea negativă a aceleași atracții universale…
Acțiunea magică are loc printr-un «contact» indirect («virtualem seu potentialem»), prin «sunete» și «figuri» care-și exercită puterea asupra simțurilor văzului și auzului («Theses de Magia», XV, vol.III, p.446). Trecând prin deschizăturile simțurilor, ele imprimă imaginației anumite efecte de atracție sau de repulsie, de plăcere sau de dezgust. (…) Dintre sunete, manipulatorul trebuie să știe că armoniile tragice provoacă mai multe pasiuni decât cele comice, fiind capabile de a acționa asupra sufletelor bântuite de îndoială. (…) La rândul lor, «figurile» sunt capabile să provoace prietenia sau ura, pierzania («pernices») ori disoluția.
Văzul și auzul nu sunt decât porțile secundare prin care „vânătorul de suflete” («animarum venator»), magicianul, își poate introduce „legăturile” („înlănțuirile”) și momelile («De vinculis in genere», III, p.669). Intrarea principală («porta et praecipuus aditus») a tuturor operațiunilor magice este «fantezia» («De magia», III, p.452), singura poartă («sola porta») a tuturor efectelor interne și „legătură a legăturilor” («vinculum vinculorum»). Puterea imaginarului este dublată de intervenția facultății cogitative: ea este capabilă să subjuge sufletul. Rămâne totuși absolut obligatoriu ca „legătura” să treacă prin fantezie, căci „nu există nimic în rațiune care să nu fi fost în prealabil perceput prin simțuri [«quod prius non fuerit in sensu»] și nu există nimic care, plecând de la simțuri, să poată ajunge la rațiune fără mijlocirea fanteziei” («Theses de Magia», XLIII, vol.III, p.48).[7]
Înainte de a mă lovi de o respingere a teoriei magice a manipulării dezvoltată pe filiera Ficino – Bruno – pe care I.P. Culianu a luat-o suficient de în serios pentru a-i dedica ani lungi de studiu și pentru a dezvolta la rândul său alte teorii despre care se spune că l-ar fi condus către finalul său tragic, violent – ca fiind desuetă, adaug alte două argumente slabe, după principiul cantității: fiind mai multe poate vor convinge. Rămâne de văzut.
„Magul de la Kremlin”, cartea scriitorului italo-elvețian Giuliano da Empoli (publicată și la noi[8]), este o ficțiune cu un oarecare succes la public, care a trezit imediat reacții dintre cele mai diverse, animând teorii ale conspirației (vezi avertismentul lui Sorin Ioniță[9]). Vorbind despre miza care l-a determinat să scrie un roman privind mecanismul puterii exercitat din spatele zidurilor de la Kremlin, da Empoli a explicat: „Oamenii de pretutindeni cred că puterea este un spațiu al raționalului, când de fapt centrul puterii este centrul iraționalului, al nebuniei.”
Cine este „magul”? Personajul lui da Empoli se numește Vadim Baranov și este absolut inventat; totuși, după cum ne încredințează autorul[10], a fost construit plecând de la un personaj real, și anume Vladislav Iurievici Surkov, fost prim-vicepreședinte al Administrației Prezidențiale. I se spunea ideologul lui Putin, omul care a lansat conceptul de „democrație suverană”, adică autoritarismul putinist deghizat, la care în final s-a și renunțat.
De ce „mag”? Chiar dacă Giuliano da Empoli nu îl are printre referințele bibliografice pe I.P. Culianu, realitatea este aceea că sursa de inspirație vine tot din secolul XV. În ce constă „magia” în romanul lui da Empoli? În a conferi credibilitate – a se traduce o ideologie capabilă să farmece poporul – deciziilor și acțiunilor celor de la Kremlin, cu Vladimir Putin în frunte. Aici personajul Vadim Baranov nu se îndepărtează prea mult de istoria politicianului aflat astăzi în dizgrație, Vladislav I. Surkov.
Găsim aici o bază de reflecție. Constatăm că lumea de astăzi și-a pierdut – ca prin magie – centrul politic echilibrat, sub presiunea dezintegratoare a extremismului super-ideologizat; în cuvintele profesorului Valentin Naumescu: „Democrațiile din spațiul euro-atlantic, fără excepție, dar în grade diferite, din Statele Unite până în Franța sau România, sunt cuprinse de un complex de proces de transformare internă, bazate pe următoarele trei componente – «reideologizare, radicalizare și polarizare». Vorbim de un «sindrom inflamator al democrației». Reideologizarea este intensă și dramatică, radicalizarea este explicită și accelerată (uneori se vede chiar în decursul vieții unui individ, de la un an la altul, nu mai vorbim de la o generație la alta), iar polarizarea societății devine adâncă și ireconciliabilă.”[11]
Mai departe, ca să scandalizez conformiștii, îmi continui analiza aducând în discuție filmul „Iluzionistul”, scris și regizat de Neil Burger, cu premiera în anul 2006. Este, ca fir narativ, povestea de dragoste dintre magicianul Eisenheim, născut Eduard Abramovich, de felul său un om foarte dotat și inteligent, dar din popor (în plus și evreu) și ducesa Sophia von Teschen, soția prințului moștenitor Leopold.
Ceea ce interesează aici, este elaborata punere în scenă a magicianul Eisenheim, cu sprijinul unor colaboratorii foarte apropiați, care i-a permis în final să convingă opinia publică, dar și pe polițistul Uhl, că Sophia von Teschen a fost o victimă a violenței conjugale, pierzându-și viața. Urmarea este că Leopold se va sinucide pentru a nu răspunde în fața legii pentru omor, mai precis a împăratului (tatăl său) Franz Iosef I, acuzație care s-a adăugat bănuielilor că prințul moștenitor conspira să-și răstoarne părintele de al putere.
Ce a folosit magicianul pentru a-și atinge scopul? Fantezia. Și a pus la bătaie excelenta cunoaștere a personajelor țintă: Leopold, Uhl, chiar și a împăratului și curții imperiale. Un rol determinant l-au jucat imaginile cu care Eisenheim a populat scena: imagini oferite polițiștilor care-l filau sau o supravegheau pe Sophia, spectacolele de magie cu public, care au culminat cu mărturia adusă de spectrul victimei privind uciderea sa de către Leopold, ce a provocat mulțimea din Viena la proteste de stradă.
Dacă nu am fi fost spectatorii privilegiați, din fotolii, ai filmului ci, să spunem, unul dintre locuitorii acelei Viene ficționale, prinși în tabloul narativ, citind în ziare relatările evenimentelor (pe cât le-ar fi permis cenzura șefului poliției) și fiind alimentați cu zvonurile legate de moartea Sophiei von Teschen ori auzind mărturiile oculare legate de spectacolele magicianului Eisenheim, am fi putut oare înțelege că suntem actori ai unei elaborate puneri în scenă? Am fi dibuit făcătura și mobilul lui Eisenheim? Sau am fi trăit până la sfârșitul zilelor cu convingerea că Leopold și-a ucis soția?
Încălecai pe-o căpșună dar nu vă spusei o minciună
Invocarea teoriilor magice din tratatul „De vinculis” al lui Giordano Bruno, pigmentate de enigma morții lui Ioan Petru Culianu, pare să ne arunce direct în brațele iraționalului, al teoriilor conspirației. Un „manipulator” are un scop, iar dacă acest scop se cheamă că este nelegitim, menit să fie ținut departe de ochii opiniei publice, în spatele său trebuie că se găsește și o conspirație. Dar cum putem ști, punând eventual cap la cap datele despre efectele „magiei” pusă la cale de niște presupuși conspiraționiști, că suntem în posesia unei teorii corecte asupra scopului real, că devoalăm cu adevărat „manipulatorul” și interese sale oculte?
Să trecem la treburi serioase. De ce teorii ale conspirației și cum se face că atâta lume se lasă fermecată de ele, însoțite sau nu de sunete și imagini? Cum punem punctul pe „i”? Cu sau fără voia domniei sale, iată că a pus punctul pe „i” vicepreședintele american J.D. Vance[12] la Conferința de Securitate de la München:
„De ani de zile, ni se spune că tot ceea ce finanțăm și sprijinim este în numele valorilor noastre democratice comune, totul, de la politica noastră față de Ucraina la cenzura digitală, este prezentat ca o apărare a democrației. Dar când vedem instanțe europene care anulează alegeri și înalți funcționari care amenință să anuleze altele, ar trebui să ne întrebăm dacă ne menținem la un standard suficient de ridicat. Situația a ajuns atât de rău încât, în decembrie, România a anulat direct rezultatele alegerilor prezidențiale pe baza suspiciunilor slabe ale unei agenții de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor continentali.”
„Din ce înțeleg, argumentul a fost că dezinformarea rusească a infectat alegerile românești. Dar le cer prietenilor mei europeni să analizeze întreaga perspectivă. Puteți crede că este greșit ca Rusia să cumpere reclamă pe social media ca să vă influențele alegerile – noi cu siguranță asta credem – și puteți condamna acest lucru pe scena mondială. Dar dacă democrația poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari plătite pe reclame digitale de o țară străină, atunci este clar din start că nu a fost foarte puternică.”
Dur și adevărat. Democrația românească, la rădăcina căreia sapă zi de zi corupția moștenită odată cu marile rețele de corupție create de deceniile de național-comunism ceaușist, care ne împuia capetele cu sloganuri și ținea populația în frig și foame, în timp ce elitele sale prosperau, împreună cu slugile lor (milițieni, securiști, șefi de restaurante și cantine, șefi de alimentări, aprozare și gostat, directori de fabrici și uzine, șefi sindicali și așa mai departe, fără număr) nu s-a născut bazată pe valori și se clatină ca bătută de vânt.
O bună parte a poporului a fost iremediabil „fermecată” în național-comunism, iar răul inoculat atunci, acea cantitate nesfârșită de irațional care curgea în valuri, a otrăvit individ cu individ, pe unii fără speranță. S-a creat atunci „omul nou comunist”, un golem fără leac și fără speranță.
Acest golem are mii de chipuri. Este irațional și mistic precum Călin Georgescu, desigur. Revanșard, vehement și sigur pe sine așa cum s-au arătat Nicole Breban și Valeriu Matei care au ținut să-i dea o lecție patriotardă de patriotism scriitorului Mircea Cărtărescu, care n-o fi domnia sa perfect și pe gustul dumnealor, dar este decent, un om liber, tot ce un golem detestă profund.
Este asemeni acelor generali care nu știu ce este măsura: Nicolae Ciucă, care a acceptat să i se editeze o carte care a fost promovată deșănțat pe toate drumurile și gardurile sau lacomul general Cătălin Ștefăniță Zisu care a ajuns în sfârșit în atenția procurorilor DNA[14], după decenii în care s-a comportat ca pe propria moșie în gestionarea activelor armatei, deși avem războiul la fruntarii.
Golemi fermecați sunt și cei care găsesc potrivit, ba chiar amuzant să amenințe Teatrul Evreiesc și pe actorii săi.[15] Pentru că a venit din nou vremea ca cei care vorbesc în dodii despre „ființa subtilă a românului” reideologizat cu imaginea cămășilor verzi în fața ochilor ca să se creadă un brav credincios mistic, care nu poate suferi picior de evreu, rom, LGBTQ-etc. ori feministă în frumoasa țară din visurile domniei sale.
Spledizi golemi, fermecați dar care se cred manipulatori cu puteri magice sunt și politicienii care au anulat alegerile prezidențiale doar pentru a reveni punct cu punct la starea dinaintea zilei de 24 noiembrie 2024: același premier, aceeași miniștri, aceeași coaliție de guvernare (UDMR-ul nu a fost cu adevărat în opoziție în mandatul Ciolacu I). Dacă rămânea și K.W. Iohannis la Cotroceni până în mai, cu adevărat nimeni n-ar fi făcut diferența, eram ca într-o buclă temporală.
Tom Gallagher a afirmat același lucru cu J.D. Vance, atunci când, în reacția sa la cald după debarcarea lui K.W. Iohannis, ne-a adus aminte că în mandatele sale de președinte a permis re-încălecarea justiției de către factorul politic.[16] Așa a fost posibil să apară scandalurile Nordis, cartea lui Ciucă, contractele din care s-a îmbogățit generalul Zisu, așa au apărut ca ciupercile partide ca POT, SOS ori indivizi care fac paradă patriotardă de antiromânism cum bine îi vedem pe Diana Șoșoacă sau Călin Georgescu (nu că V.V. Ponta ar fi mai răsărit).
Și ne întoarcem la spusele lipsite de menajament ale lui J.D. Vance: De ce v-ar salva America, cât timp voi vă tăiați singuri creanga de sub picioare?
Mi-ar place să cred că până în mai cât mai mulți români vor dori să se dezvrăjească, să scape de blestemul „omului nou comunist” și de avatarurile acestor golemi: neolegionari, adepți ai „apă, hrană, energie”, retrograzi și corupți, woke-iști stupizi și alte soiuri de militanți cu orice preț în căutarea unei cauze. Dar înțeleg și că nu este posibil. „Starea de spirit” este iremediabil afectată, din câte înțeleg[17], pe bază de date științifice.
Așadar, ce vom face? Anulăm din nou alegerile? Sau lăsăm iraționalul să se manifeste, să-și consume energia (de parcă nu ar face-o deja!)? Nu știu. Cu adevărat nu știu. Așadar, cum am mai scris și altădată, aștept o minune.
Doar că minunile nu sunt pe toate drumurile și pentru toată lumea. S-au făcut minuni: 1859, 1881, 1918, 1922, 1989, 2004, 2007… Ne vom arăta demni de acestea? Vom ști cum să ne mai salvăm încă o dată în istorie țara, ființa, națiunea? Un lucru este sigur: nu are rost să continuăm să sperăm că americanii există pe lume ca să păzească oricând și oriunde – chiar și la noi acasă – de propriile noastre slăbiciuni. Va trebui să credem și să ne bazăm pe forțele noastre și pe solidaritatea europeană. Dacă este prea puțin, atunci Dumnezeu să ne ajute!
[1] Paritatea puterii de cumpărare – Purchasing power parity, PPP
[2] https://economedia.ro/clasament-harvard-romania-are-a-20-a-cea-mai-complexa-economie-din-lume-dar-a-scazut-in-clasament-fata-de-editia-precedenta-tara-noastra-a-urcat-semnificativ-in-acest-top-in-ultimii-10-ani-insa-sp.html
[3] https://ing.ro/informatii-utile/Romania-ar-putea-intra-in-top-10-economii-
[4] https://www.oecd.org/
[5] I.P. Culianu, „Eros și magie în Renaștere, 1484”, Editura Polirom, 2015
[6] Despre legare / înlănțuire
[7] Am folosit în text două tipuri de ghilimele, unele folosite în textul de origine și al doilea tip pentru a marca cuvintele, sintagmele scrise cursiv în textul de origine. Am păstrat și trimiterile bibliografice ale autorului conform cu textul de origine, pentru cei interesați să dezvolte subiectul cu lecturi din Giordano Bruno.
[8] Giuliano da Empoli – „Magul de la Kremlin”, Editura Humanitas, 2023
[9] https://www.contributors.ro/o-carte-periculoasa-rusia-imaginara/
[10] https://www.youtube.com/watch?v=vADpHdygLCs
[11] https://romanialiterara.com/2025/02/valentin-naumescu-cum-am-ajuns-aici-sfarsitul-sfarsitului-istoriei/
[12] https://hotnews.ro/vicepresedintele-american-spune-ca-alegerile-din-romania-au-fost-anulate-pe-baza-suspiciunilor-slabe-ale-unei-agentii-de-informatii-si-la-presiunea-enorma-din-partea-vecinilor-sai-continental-1902124
[13] https://www.cleveland.com/news/2025/02/vp-jd-vance-criticizes-europe-for-retreat-from-values-shared-with-america-in-munich-speech.html
[14] https://hotnews.ro/perchezitii-dna-la-comandamentul-logistic-intrunit-al-armatei-este-vizat-generalul-catalin-zisu-prejudiciu-de-peste-24-milioane-intr-un-dosar-de-frauda-1901679
[15] https://romania.europalibera.org/a/teatrul-evreiesc-de-stat-pazit-de-jandarmi/33313846.html
[16] https://www.contributors.ro/klaus-iohannis-a-dangerous-nonentity-departs/
[17] https://www.g4media.ro/care-este-starea-de-spirit-a-populatiei-din-romania-dupa-anularea-alegerilor-ingrijorare-depresie-si-disperare-cercetare-calitativa-realizata-de-sociologul-barbu-mateescu-pentru-fundatia-konrad-ad.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Trebuie sa recunosc ca de data asta domnu Felea m-a impresionat. Nu-mi puteam imagina ca cineva ar putea sa rastalmaceasca in asa hal spusele lui Vance incit sa incerce sa ne faca sa intelegem contrariul.
Just as you can’t force people what to think, what to feel, or what to believe.
Intelectuali si analisti romani ´filo-americani´ , care ´adora America´ – dupa exclamatia patetica a dnului S. Voinescu, a propos de irationalul eros, sunt perplecsi si cauta sa dezlege enigmele zicerilor lui JD Vance. Vorbesc despre administratia americana oarecum din reflex, cautand strategii incurcate.
Politica externa americana a fost pana acum una consecventa si previzibila. Vance e vocea schimbarii. Regimul Trump 2. e unul revolutionar, diferenta dintre acesta si administratia Biden, mai bine zis, si establishmentul american de la Wilson incoace, e cam ca aceea dintre regimul rusesc anterior Revolutiei si acela bolsevic revolutionar. Tabula rasa, trumpistii, MAGA, nu se simt datori cu nimic fata de angajamentele Statelor Unite, se pregatesc de-acum sa aterizeze pe Marte.
Unde s-a mai vazut asa ceva pana acum? , JD Vance si Hegseth au inceput sa urle efectiv la elita europeana inmarmurita, sa imprastie cu saliva de las tribuna, uitati-va la fetele lor, nici nu vreau sa spun de cine imi amintesc. Se numeste diktat ! E un comportament ce reflecta mentalitatea ´americanului de rand´ sovin, caruia i se si adreseaza, exceptionalismul si suprematismul american cel mai arogant si mai gretos, politica externa fiind instrumentalizata pt. cea interna, populism megaloman. Apoi Vance se intalneste cu sefa AFD, implicare pe fata in problemele interne si in alegerile altui stat, adica tocmai ceea ce se reproseaza ca ar fi facut Rusia pe la spate ! Sfidare suprema ! Si, ca sa nu se creada ca Vance a fost luat de val, Trump exulta ! Ordine, sa lase politica ´alternativa´, cum ar veni, trebuie sa fiti slugile noastre, money, cascaval, daca vreti protectie, a venit un serif nou, seriful cel rau ! Le-au dat cu mesele in cap. Trumpismul e oglinda Putinismului, ce-i asa greu de inteles ? Trumpistii au facut deja ravagii in Statele Unite, un taifun ce rade totul cu o viteza inspaimantatoare, de acolo ar trebui sa inceapa rezistenta. Ceea ce e insa terfiant e ca aceasta cleptocratie tech- dupa avertismentul testament si avizat al lui J. Biden – reuseste sa cucereasca masele, sa le vrajeasca, sa le fascineze, da, exact. E cu poporul, cum spune asta nou, al nostru. Romania a fost victima unui experiment fara precedent, un Blitzkrieg psihologic sau parapsihologic prin care un candidat iesit din neant a devenit un mesia iar un popor posomorat a fost cuprins de delir. Implicare care, avand in cedere firele care duc la MAGA, nu mai e deloc atat de sigur ca provine doar din Rusia, marii specialisti in holograme IA sunt in alta parte. Ceea ce ar putea explica si reticenta autoritatilor. Unpopor oarecare, de la marginea Europei, a carui capitala o incurcam mereu.
Acest JD Vance e un apropiat al gurului ´contrarian´ Peter Thiel si un admirator al lui Curtis Yarvin aka Mencius Molburg, omologul chiar mai lunatic al lui Dughin pt. care inamicul declarat e democratia liberala, aia care nu-i place lui Vance – si care afirma explicit ca Europa trebuie facuta cadou, pana la canal, lui Putin, ceea ce invata si ´neorealistii´ lui Mersheimer.
Deci nu e nimic de descifrat, printre randuri, in racnetele arogante ale lui JD Vance, e MAGA si QANON la lucru, e politica haosului. Dar romanii se sperie si se uita infricosati in jur, nu stiu cum sa se orienteze, unde e noul stapan, ce doreste el ? Sa-i ghiceasca gandurile, sa-i faca pe plac, dupa care va primi fix o mare flegma in fata, inca una. Noi trebuie sa ne punem bine acum cu Europa, nu sa ne guduram pe langa un stapan de la care nu vom primi decat suturi, noi si toti ceilalti. Nu mai e America aia pe care o stiam noi, diferenta e aceea dintre yankei si sudisti, dintre albii si rosii din Razboiul civil rusesc, pt. ca e vorba tot de un razboi civil, stapanii sunt altii si nu ne vor.
JD Vance ´dialogheaza´ peste capetele descumpanite ale europenilor cu Medvedev si Lavrov, cu exact aceleasi obiective, dezintegrarea Uniunii Europene. MEGA inseamna Europa ´suveranistilor´ si extremistilor, a neofascistilor si neonazistilor, pe care ii sprijina pe toate canalele si prin toate mijloacele. Dar cred ca deja a devenit periculos sa se spuna aceste lucruri, inseamna ca esti pe mana cu Usaidul , cu ´globalistii´. E Revolutie, nu e destul de clar ? Va dati seama cand si-or lua americanii ultimele elicoptere si or navali talibanii de la noi, aia cu macetele ajunsi la Militia poporului, nici nu vreau sa-mi imaginez, revansa legionarilor si a securistilor. E timpul pt. curaj si lupta, nu pt. vaicareli.
Sa vezi acum suceala la strategii si geopoliticienii natiei.
@L.A….cred ca JDV ne-a furat coifu, pen,ca am anulat alegerile, dar a omis sa ne explice cum fu cu chestia aia de la Capitoliu niscai timp in urma… ca sa stim ce furam si noi
JDV n-are cum sa inteleaga ca românii sunt per total pro-europeni (n-am spus pro-occidentali caci azi nu mai stiu ce inseamna asta…ca ”valori”…) si mai ales , per total rusofobi, mai ales ăi mai ”purii”, care au trait, inteleg si-i stiu pe rusi…incepind cu bunicii și strabunicii ce ne-au transmis ”din gura-n gura” diverse lectii (azi, parca istoria ar trebui sa se ocupe de asta, dar, avem și noi un Trump al educatiei pe la noi).
JDV ar trebui ”scolarizat” cu eseul lui Pamfil Seicaru – ”Rusia-Dusmanul natural al României” – document care ar trebui sa fie de referința in MAE și care, pare-se, intra pe linia logicii stravechi : PRIETENUL DUSMANULUI MEU ESTE…???…ce-o fi oare așa cum arată lucrurile azi ??? cind e pe cale sa distruga ”comunitatea in care trăiesc” (de bine de rau-UE) si mai ales vecinul meu care ne apără (UKR)…de ceilalti vecini, nu sunt sigur…
Deci, simplist, pentru logica (sau lipsa ei) a lui JDV:
intre 2 optiuni – sa alegi intre (chiar si un foarte vag banuit) rusofil si o democratie ”schioapă”, …ce ar alege dl. JDV ?
…așa ca, mai bine ”mai tragem odata” si vedem ce iese…daca iese, asta e…trecem Rubiconul
Am insa o mare ușurare, minoră si meschină, dar pragmatica: am scăpat de U-3-4 si SMR-uri, contra carora, recunosc, am fost mereu impotrivă și culmea, contra formației profesionale proprii…HOPEFULLY THESE ARE DEAD !..să raminem cu U-1-2 cu Canada (care sper sa mai ramina Canada)
Mencius Moldbug. O introducere :
He’s anti-democracy and pro-Trump: the obscure ‘dark enlightenment’ blogger influencing the next US administration
Jason Wilson Sat 21 Dec 2024
https://www.theguardian.com/us-news/2024/dec/21/curtis-yarvin-trump
As adauga cateva detalii mai curioase.
Revolutie sau evolutie ?
Exista o continuitate, cel putin in cultura conservatoare. Influentele asupra ´Dark enlightenment´ sunt multiple, dar vana principala e aceea ´libertariana´, accelerationismul fiind un alt nume pt. anarho-capitalism. A. Rand, von Mises, Rothbard, dar si L. Strauss, de la care e luata ideea despre un ´Iluminism´ medieval, ´intunecat´, adica´gotic´, adica punk. Dar si paleoconservatorii, Gottfried, J. Burnham cu teoria elitelor si machiavelienii, etc. Mai presus de toate insa, Nietzsche, care, cum se stie, a avut o perioada ´de mijloc´ asa-zis ´iluminista´ ( ´Omenesc, preaomenesc´), cand a avut lamentabila aventura cu frumoasa Lou. Accelerationismul e ´nihilismul activ´ sau ´revolutionar´, teoretizat si de neo-reactionarii de la Weimar. Acesta presupune ca civilizatia tehnologica, ´nihilismul pasiv´ sau inconstient, va fi epuizata prin ea insasi, prin propriile-i contradictii, cum spuneau marxistii. O influenta imp. e si ´Baronul negru´ , J. Evola, care a exprimat idei asemanatoare in ´manualul´ existentialist ´Calarind tigrul´, la randu-i inspirandu-se masiv si nu intotdeauna marturisit din E. Junger, cu teoria ´anarchului´, un fel de supraom-cyborg. Accelerarea capitalismului va duce astfel la un ´nou Ev mediu´ postmodern, de unde si numele de ´technofeudalism´ , utopii sau distopii absolut deviante. ´Iluminismul intunecat´ are si alte rezonante, explicit ´luciferiene´, in proprii termeni ai inventatorului sau, filozoful britanic N. Land, actualmente nebun cu acte. A stat o vreme in China, cred ca si acum tot acolo e, admira, ca si colaboratorul sau Y. Curtis, autocratia neoliberala chinezeasca – de unde numele Moncius, de la Mencius- aleasa ca model pt. un nou tip de ´monarhie´ : stat minimal autocratic, dupa modelul corporatiilor, condus cibernetic si prin I.A. . Land, un fel de nou Deleuze, provine din Stanga marxista, nu e singurul care a convertit sau distilat extrema stanga in extrema dreapta, oricum, e un ´haos´ postmodernist, miezul acestor idei fiind ceea ce s-ar putea numi un nihilism pur, in cuvintele lui Land, o ´sete de anihilare´ ( titlul principalei sale lucrari academice, dedicate predecesorului sau la fel de dark, Bataille ). Cam acesta e mediul technolibertarianismului, cu excentricul ( ´ghey´) P. Thiel ca patron din umbra. Viseaza la o nemurire cibernetica, cine stie, acesti noi alchimisti or fi promis nu doar al treilea mandat, ci si ´piatra filozofala´. Miliardarii sunt, se stie, putin spus excentrici, daca te prinde la volan cum a aparut Musk pe scena cu salutul ala cica roman te baga direct la racoare, dar la racheta asa se conduce. Yeah ! Aceasta e gustul puterii ! Putere, mai multa putere!, cum zicea Imparatul galactic, Lordul Sith, Darth Sidious.
Interesante vremuri, Culianu era preocupat de ideea ´statului magician´si de modelele cibernetice, tot experimenta si cam ii placeau si lui ierburile tari, cu de-astea merge futurologia de la Sillicon Valey. Am citit pe undeva si ciudatenia ca prin I.A. s-ar putea ´contacta´ alte forma de inteligenta, non-umane, nu stiu, ceva in genul ´egregorilor´ care ar fi dirijat evolutia, prostii de-astea,´Overlorzii´ lui Arthur Clarke, ati citit ´Sfarsitul copilariei´ ? Sa nu subestimam contra-cultura californiana, prin anii 60 vorbeau cu caracatitele.
Etc.
Mda, Puterea este irațională deși oamenii, manipulați aprioric prin educație, cultură, religie, etc cred că Puterea este rațională. Nu este. Și o spune și Gustave Le Bon în a sa ” Psihologia mulțimilor”. Dar nu vreau să intru în analiza neurologic-psihiatrica a fenomenului funcționării creierului în care, vai, simțurile, percepțiile, hormonii și diversele secreții cerebrale duc la afectarea Rațiunii. Fiindcă, vai, Rațiunea noastră de care suntem așa de mândri este teribil de maculată de lumea înconjurătoare dar și, mai ales, de starea fiziologică a sărmanului corp uman…
J.D. Vance ne muștruluiește în mod cinic, nu numai pe noi românii, dar și pe toți europenii. Ceva de felul: bă, ați amorțit încât v-a pierit instinctul de conservare. Și implicit, dacă nu va treziți, veți muri. În halul ăsta v-a adus progresismul, socialismul, ecologismul și somnul cel de moarte. Și noi americanii am pățit asta și de-abia am ieșit din această schemă sinucigașă.
Bă, urlă americanii la noi, TREZIȚI-VĂ cât nu este prea târziu!
Soluția? Soluția nu este decât LUPTA. Care, bineînțeles, este irațională. Fiindcă, vai, am uitat că fără Luptă nu există Libertate.
Politica Trump si declaratiile JD Vance nu ridiculizeaza SUA. Doar pe cei care fac o astfel de politica.
Republicanii (multi dintre ei au votat ajutoarele pentru U) trebuie sa fie foarte atenti, caci astfel de pozitii decredibilizeaza ideologia lor si programele lor.
SUA nu sunt un monolit politic. Exista doua forte in opozitie. Daca republicanii nu vor cenzura pozitia presedintelui si a echipei, democratii vor casatiga. Lumea -mai ales in estul Europei- va uita de corectitudinea politica (cu excesele ei) si va intoarce spatele republicanilor.
Asta este democratie.
In plus, sa nu uitam ca Romania este in UE si NATO de ceva timp. Toti liderii politici, ba si formatorii de opinie, generalii, sefii serviciilor sunt oameni acceptati de UE si NATO. Toti cei care nu au fost total subordonati (cel putin in declaratii) si creau probleme, au fost boicotati. Nu a fost pastrat nici unul din cei care ziceau ca se greseste. Asta e Romania creata de ei! De ce o acuza? Ca nu au facut -ei- treba buna?
In plus, nu trebuie uitat ca PIB-ul este un instrument mai delicat. Nu inregistreaza activitatea productiva, ci platile. Iar aici avem doua probleme: 1. platile sunt pentru marfuri importate, in general, nu pentru productia interna(mult diminuata) si 2. platile sunt facute de cei care au bani; 70.000/80.000 de pensionari speciali, fac plati la fel ca 4,5 milioane pensionari obisnuiti. Bine, mai sunt probleme: distrugerea (fizica) a industriei si lipsa locurilor de munca in tara pentru specialisti, salarii prea mici aici, distrugerea agriculturii si a infrastructurii care preia/prelucreaza productia agricola etc.
Discursul lui Vance este demagogic, caci -stim cu totii- CCR a validat turul I, dupa renumarare. Abia dupa ce Blinken a acuzat Rusia, CCR a anulat alegerile. Este si o rafuiala interna.
Nu stiu de ce cheama la ordine politicienii, cand vinovati sunt sefii serviciilor secrete. Confirmati in functii de NATO/UE.
TBH, PIBul nu e foarte relevant. Tot ce e bun public in jurul nostru se construieste si se repara cu bani de la buget, nu din PIB. Conteaza cit stringi la buget din PIB – iar procentul ala mic care se stringe la noi are o componenta de evaziune, dar teama imi e ca si PIBul e exagerat. Daca faci 3 rulmenti azi si miine tot 3, dar mai scumpi, nu ai un PIB mai mare, iti furi singur caciula.
Omul de pe strada aude ca tot creste PIBul, dar vede mizerie. Ce face cu disonanta asta? Simplificind mult, o explica prin coruptie, si atunci voteaza USR. Prin faptul ca strainii sint rai, si atunci da fuga la Georgescu, Simion & co. Prin faptul ca aia de la putere nu sint lasati sa faca treaba, si atunci stampileaza PNL&PSD. Prin faptul ca romanii-s lenesi, si atunci urmeaza chemarea singelui si merg pe mina UDMR. Ah, si sa nu uitam ca majoritatea cred ca merge prost la noi pentru ca LGBT.
Un material foarte bine structurat bun.
L-am citit cu mare atenție și am regăsit idei și direcții la care achesez. Toate cele bune și viitorul ne va spune cu exactitate unde se regăsesc aceste exprimări.
„Dumnezeu să ne ajute!”
„Amicus Plato…”. Nu am avut onoarea să-l cunosc pe domnul Cristian Felea altfel decât prin textele pe care le-a publicat în cadrul acestei platforme. Așadar, nici pe aceea de a-i deveni prieten. Dar mărturisesc că m-am împrietenit cu textele domniei-sale pe măsură ce am constatat că majoritatea opiniilor exprimate de domnia-sa sunt foarte apropiate de ale mele. Folosesc, deci, prilejul pentru a-l felicita și a-i transmite aprecierea și admirația pentru efortul de a le redacta și publica.
„…sed magis amica veritas”. Profesorii, colegii și numeroasele alte persoane din mediul universitar cu care am avut ocazia fericită să interacționez nu m-ar ierta dacă ar afla că am citit textul acesta și nu am prezentat câteva mici completări. Prin urmare…
ECI este un indice compozit care se referă la structura unei economii (alcătuire pe sectoare, sub-sectoare, ramuri, respectiv, know-how, resurse materiale, naturale etc.). Mai exact, la resursele structurale care pot genera dezvoltare. În cazul României vorbim despre „Resurse” și nu despre „potențial”, pentru că prin potențial de dezvoltare se înțelege că există și capacitatea de fructificare a resurselor, care în cazul României este foarte limitată. Limitările sunt date de faptul că România este o cleptocrație, un stat parțial eșuat. Studiul Harvard indicat nici nu face, de altfel, referire la dezvoltare și numește aceste resurse de creștere „oportunități”. Mai precis, „Oportunități Potențiale de Creștere”.
Prin urmare, Indicele de Complexitate Economică este în realitate puțin relevant, deși oferă informații importante pentru alcătuirea prognozelor (care, în Științele Economice propun cel puțin trei scenarii „BAS”, „Cel rău” și „Cel bun”, în funcție de evoluția mai multor factori, cu menționarea probabilității estimate de înfăptuire pentru fiecare dintre scenarii). Acestea sunt relativ utile investitorilor.
Altfel [corect] spus, „având în vedere structurile economiilor comparate, resursele naturale, resursele umane, poziția geografică, nivelul de educație și cunoștințe ale populației, contextul socio-economic intern și internațional șamd., în cazul în care factorii interni vor fi favorabili, dacă decidenții politici vor acționa în mod optim, iar factorii externi nu vor fi defavorabili, România are la un moment dat (2022) o probabilitate de a se dezvolta mai mare decât Mexic și mai mică decât Finlanda”. (Apropo, în acest clasament Franța se află cu două poziții sub România.) https://atlas.hks.harvard.edu/rankings
Apoi, trebuie să pun pe seama redactorului PRO TVAdrian Popovici, cel care a redactat știrea, eroarea de a confunda indicatorii „venit pe cap de locuitor” și „PIB per capita”… Dar și neștiința faptului că acestea nu pot fi identificate cu „bogăția unui stat/ a unei economii”, întrucât acestea din urmă sunt relative la mărimea populației. Mult mai potrivit pentru a indica mărimea unei economii (cu toate neajunsurile) este „GDP Nominal by Country”, unde România ocupă locul 46, cu $301,262,000,000 în 2022, după Columbia. https://www.worldometers.info/gdp/gdp-by-country/
Dacă vorbim despre PIB per capita nominal, România este statul UE cu una dintre cele mai mici reflectări a creșterii PIB în veniturile populației, prin urmare, este lipsit de relevanță pentru țara noastră. Iar valoarea indicatorului poziționează România ($15,718) pe penultimul loc în UE, înaintea Bulgariei. Iar în lume este urmată de statul Chile. https://www.worldometers.info/gdp/gdp-per-capita/ România este statul UE cu cei mai săraci cetățeni.
Lipsa spațiului mă împiedică să detaliez aici argumentele cu privire la lipsa de relevanță a Parității Puterii de Cumpărare, despre care am comentat pe scurt aici https://www.contributors.ro/occidentul-la-rascruce-si-rolul-romaniei/
…Dar, recomandarea mea modestă este recursul la manualul de Economie pentru explicații și argumentare exhaustive.
În ceea ce privește OECD, România nu poate fi acceptată niciodată (never, jamais, nunca, nikagda…sau, mai pe românește, în vecii vecilor) cu deficitul bugetar pe care îl are acum. Așadar, cel puțin în următorul deceniu, cât este cel mai scurt termen rezonabil pentru a-l aduce la valori acceptabile. Guveranrea actuală ne-a adus, însă, prin politici economice deosebit de ineficiente (eufemistic vorbind), în vecinătatea categoriei „junk” în clasificările agențiilor de rating.
Și da, România parcurge actualmente una dintre cele mai bune perioade din istoria sa din punct de vedere economic.
Da, pentru a estima bunăstarea trebuie un ansamblu de indicatori. PIB nominal/loc este și el relativ, depinzând mult de exportul net, de cursul de schimb al monedei de comparație, de inflație, etc. Pentru mine, pib-ul nominal este o măsură indirectă a productivității muncii și a nivelului salariilor.
Vă mulțumesc pentru intervenție! Ați adus completări utile, chiar dacă pasajul meu introductiv a fost doar un pretext în economia articolului.
Să auzim numai de bine!
Sa nu uitam ca pina si Vance a recunoscut ca Rusia a cheltuit cateva sute de mii de euro pentru a influenta campania electorala; de unde stie? De ce doar cateva sute de mii?
Deci, se recuoaste implicarea altora in politica noastra interna.
Si atunci? Ce acuza?
Bun si complex comentariu si analiza.
Poate un pic ,cam prea lung….
De fapt referirea lui JDV la România poate fi rezumată la vorbele lui Țuțea:,,Dacă cineva iți spune că ești prost ,nu e o jignire ,ci o informație”
Dar informația pe care ar trebui să o procesăm si să aplicăm degrabă bucla feedback presupune inteligență și rațiune politică ,ori cu un singur posesor de asemenea calități dintre politicienii decidenti ,Bolojan ,care este și interimar la cârma statului,nu putem face mare lucru ,decât să așteptăm reactiile internaționale ale celorlalți și să valorificăm oprtunismul nostru istoric ,slinos dar salvator aproape intotdeauna.
De fapt suntem aproape cea mai nouă țară europeană cusută din peticele a trei imperii din care doar unul avea cultura europei ,cel Habsburgic,resul fiind tare care ne trag in jos ca pietrele de moară.Deci probabil suntem cam irealiști in așteptări când vrem să stăm la masa civilizației occidentale de la egal la egal și să fim si respectați și admirați.Trebuie să demonstrăm mai intâi că mentalul colectiv este pe măsuri europene sau măcar apropiate ,că avem un comportament intern apropiat de valorile UE ,și atunci totul va curge mai lin și vom beneficia de aprecierile la care tânjim acum și suntem frustați că nu vin deloc….