Libertatea academică se poate defini ca fiind dreptul profesorilor și cercetătorilor de a preda, exprima, discuta, explora idei și concepte fără riscul unor repercusiuni profesionale. De asemenea, conceptul de libertate academică include oportunitatea pentru toți profesorii/cercetătorii de a-și urmări liber ideile cu metodologia pe care o aleg și de a publica acolo unde doresc.
Libertatea academică se află în centrul universităților de succes din lume, fiind o condiție necesară și prealabilă pentru dezvoltarea societății. Istoria ne arată că noile cunoștințe și noile descoperiri apar atunci când universitarii își pot urma nestingheriți propriile idei, gânduri și obiective. Libertatea academică înseamnă, de asemenea, că cercetătorii ar trebui să fie liberi să spună adevărul în fața puterii politice sau bisericești în cadrul domeniilor lor de expertiză (cazul profesorului de matematică și astronomie Galileo Galilei, de la universitățile din Pisa și Padua, este unul din exemplele clasice de îngrădire a libertății academice).
Multă vreme considerată esențială pentru calitatea învățământului superior, pentru căutarea adevărului și răspândirea prosperității produse de noi descoperiri (d. ex., cele produse de Revoluția Industrială), libertatea academică a fost un element central al stabilirii și dezvoltării democrației, prin exercitarea libertății de gândire (un drept uman fundamental), gândirii critice și explorării/investigației intelectuale.
„Declarația de principii din 1940 privind libertatea academică și titularizarea”, elaborată de Asociația Americană a Profesorilor Universitari (AAUP), identifică principiile fundamentale ale libertății academice:
- Instituțiile de învățământ superior sunt conduse pentru binele comun și nu pentru a promova interesele unui profesor individual sau ale instituției în ansamblu.
- Libertatea academică în aspectul său didactic este fundamentală pentru protecția drepturilor profesorului și ale studentului la libertatea de învățare.
- Cadrele didactice au dreptul la libertate în sala de curs în ceea ce privește discutarea subiectelor lor, dar ar trebui să fie atente să nu introducă în predarea lor subiecte controversate care nu au nicio legătură cu subiectele lor.
Acum, mai mult ca oricând, când ne confruntăm cu niveluri tot mai ridicate de polarizare societală, libertatea de a explora o gamă largă de idei fără teama de consecințe negative este esențială pentru evoluția societăților dinamice și pentru diversitatea punctelor de vedere.
În ciuda sprijinului semnificativ pentru principiul libertății academice și al libertății de exprimare în mediul universitar, există numeroase opinii din întregul spectru politic care susțin că libertatea academică și libertatea de exprimare în general sunt amenințate de o serie de factori. O simplă căutare pe internet – academic freedom under threat și academic freedom in danger – produce circa 100 milioane titluri, o multitudine complexă de poziții ideologice și atitudini politizate.
Proiectul de monitorizare a libertății academice al SAR (Scholars At Risk) identifică, pentru perioada 5 mai 2021 – 5 mai 2022, 224 incidente care au limitat libertatea academică în mai multe țări. Cauzele atașate acestor incidente includ:
Ucideri, violență, dispariții: 84
Închisoare: 56
Urmărire penală: 21
Pierderea poziției academice: 30
Restricții de călătorie: 6
Altele: 27 (d. ex., trei atacuri rusești asupra unor universități din Ucraina)
TOTAL: 224 cazuri
Dintre cele peste 40 țări menționate în raportul de mai sus sunt, se remarcă, prin numărul relativ crescut de agresiuni contra libertății academice: China, India, Turcia, Pakistan, Bangladesh ș.a.
Factorii de limitare a libertății academice, menționați mai sus, sunt legați în marea lor majoritate de imixtiunile politice ale guvernelor țărilor respective în activitățile universitare.
Dar alți factori nu au fost evaluați cantitativ până de curând: existența unor dezechilibre ideologice crescute în complexele universitare, ale căror consecințe malefice se manifestă prin deriva către o „monocultură” politică de stânga, autocenzura practicată atât de cadre universitare, cât și de studenții cu perspective nonconformiste și supunerea, mai mult sau mai puțin benevolă, restricțiilor draconice impuse de corectitudinea politică, cancel culture și woke-ism.
Pentru a explora în detaliu acești factori și pentru a obține informații despre pozițiile și experiențele cadrelor universitare din patru democrații (SUA, Marea Britanie, Canada și Australia), profesorul Matthew J. Goodwin, University of Kent, a efectuat un sondaj nou și unic în rândul profesorilor care activează în prezent în 48 dintre cele mai importante universități din lume (Harvard, Stanford, MIT, Princeton, Columbia, Yale, Cornell, Oxford, Cambridge, University College London, Toronto, McGill, Australian National University ș.a). Concluziile cercetării sale au fost prezentate în raportul Is Academic Freedom Under Threat?, publicat la începutul acestui an.
Sondajul efectuat explorează orientarea politică a 650 cadre universitare în funcție de disciplină, opiniile lor față de o serie de probleme sociale și culturale, precum și opiniile lor față de diferite grupuri din societate. De asemenea, participanții au fost întrebați despre libertatea de exprimare, libertatea academică și măsura în care, dacă este cazul, studenții ar trebui să fie expuși la idei incomode sau ofensatoare și la influența revendicărilor ideologice în campus.
Rezultatele sondajului se constituie într-o perspectivă singulară prin care pot fi explorate opiniile și valorile intelectuale ale profesorilor din universitățile de top ale lumii. Putem examina și analiza credințele lor ideologice, pozițiile lor cu privire la libertatea academică și libertatea de exprimare din campusuri, tolerarea nonconformiștilor sau politizarea învățământului superior.
Principalele concluziile ale raportului Goodwin sunt următoarele:
– Există dovezi clare ale existenței unui puternic dezechilibru ideologic în campusurile de elită (Fig. 1). În toate cele patru democrații, marea majoritate a cadrelor universitare, 76%, s-au identificat ca fiind de stânga, iar în cadrul acestui grup, 21% s-au identificat ca fiind de extremă stânga. Într-un contrast clar, doar 11% se autoidentifică a fi de dreapta și doar 1% se consideră că aparțin extremei-drepte. Aceste rezultate ridică semne de întrebare firești cu privire la amploarea diversității punctelor de vedere ideologice din universități.
Fig. 1. Distribuția puternic asimetrică a orientărilor ideologice în 48 campusuri de elită din SUA, Marea Britanie, Canada și Australia (din Goodwin, 2022)
În timp ce comparațiile între țări ar trebui să fie tratate cu prudență, scara din Fig. 1, de la 0 (cel mai la stânga) la 10 (cel mai de dreapta), ar putea fi folosită pentru a clasifica universitarii din cele patru democrații. Cei mai de stânga (scor 2,89) sunt probabil profesorii din SUA. Urmează, tot la stânga, profesorii din Australia (3,06), Canada (3,34) și Marea Britanie (3,47).
Rezultate similare au fost publicate de Eric Kaufmann, 2021, Academic Freedom in Crisis: Punishment, Political Discrimination, and Self-Censorship.
- Un număr mare de cadre didactice, 41%, indiferent de orientare ideologică, simt nevoia să-și ascundă sau să-și autocenzureze convingerile lor politice în timp ce se află în campus.
Pe țări, nivelurile de autocenzurare sunt următoarele:
SUA – 50%; Canada – 44%; Marea Britanie – 35%, Australia – 29%
Această statistică este îngrijorătoare din două motive:
1) În SUA, țara care adăpostește 8 din primele 10 universități ale lumii, jumătate din profesori își „țin gura închisă” din diverse motive: să nu devină ținta atacurilor mediatice ale studenților, să nu fie forțați să demisioneze pentru declarații „incorecte politic”, să nu fie forțați să-și pună cenușă-n cap și să-și ceară scuze în public etc.
2) Profesorii care se identifică a fi de dreapta, chiar dacă sunt o minoritate nesemnificativă în campusurile de elită, au declarat că 75% dintre ei se autocenzurează. În contrast, numai 35% din profesorii de stânga au susținut că practică autocenzurarea. De ce? Pentru că majoritatea profesorilor de dreapta din universitățile de elită nu se simt liberi să-și exprime convingerile lor politice.
- Îngrijorătoare este, de asemenea, constatarea că o minoritate considerabilă de „universitari activiști” acordă prioritate obiectivelor ideologice în detrimentul libertății academice. 25% dintre cadrele universitare participante la sondaj nu cred că limitările privind libertatea de exprimare subminează principiile pe care au fost fondate universitățile. Alți 25% consideră că obiectivul ideologic al justiției sociale ar trebui să fie întotdeauna prioritar, chiar dacă încalcă libertatea academică. În fine, aproape un sfert dintre respondenți nu sunt de acord cu expunerea studenților la vorbitori care i-ar putea ofensa ideologic și aproape 20% consideră că persoanele care au opinii extreme nu ar trebui să aibă libertatea de a le exprima în mod deschis într-o democrație.
- De asemenea, datele din raport evidențiază un sprijin considerabil pentru politizarea continuă a învățământului superior, inclusiv utilizarea „declarațiilor de diversitate”, prin care cadrele universitare care solicită un post sunt obligate să își exprime angajamentul față de echitate și diversitate. De asemenea, este subliniat suportul pentru administratorii universităților (rectori, prorectori, decani etc.) care fac declarații politice în campus.
- Universitarii de stânga sunt semnificativ mai predispuși să-și exprime opiniile politice decât cei de dreapta. În timp ce 91% dintre universitarii de dreapta consideră că libertatea academică ar trebui să fie întotdeauna prioritară, chiar dacă aceasta încalcă ideologia justiției sociale, doar 45 % dintre universitarii de stânga sunt de aceeași părere, ceea ce sugerează că un număr mare de profesori universitari care înclină spre stânga sunt dispuși să facă compromisuri în ceea ce privește principiul libertății academice.
Raportul Goodwin cuprinde numai universitari din facultățile de sociologie, psihologie, discipline politice, drept și economie. Despre facultățile de știință nu am găsit încă un raport asemănător, cu toate că, în ultimul deceniu, departamentele și organizațiile profesionale științifice au devenit din ce în ce mai politizate, ajungându-se până în punctul în care predarea și dezvoltarea unor științe (matematică, geofizică, geografie, geologia petrolului, climatologie etc.) devine o problemă nemaiîntâlnită anterior.
Deși societatea umană a beneficiat enorm de pe urma progresului științific, actualul asalt ideologic efectuat de stânga radicală împiedică o viață academică normală, liberă de imixtiuni politice. De exemplu, când angajarea unui nou membru al departamentului științific X din Universitatea Y este condiționată de criterii non-științifice (rasă, gen, orientare sexuală, etc.) în detrimentul meritocrației profesionale, se produce o semnificativă distorsionare a libertății academice și a progresului științific. Dacă unui profesor de geofizică, care predă un curs despre schimbarea climei și încălzirea globală, i se recomandă – pe linie administrativă – să nu mai folosească termenul „radiația corpului negru”, pentru că „corpul negru” este acum exclusiv un termen al justiției sociale, înseamnă că suntem deja într-o Brave New World în căutarea unui nou Huxley ori Orwell.
Menținerea politicii în afara științei este un lucru pe care orice om de bună credință ar trebui să-l suporte.
(Libertatea academică și provocările pe care aceasta le suferă în facultățile cu profil științific vor fi subiectul unui viitor articol)
De ce majoritatea universitarilor tind să fie orientați spre stânga din punct de vedere politic?
Unul din răspunsurile posibile a luat în considerație corelația dintre nivelul de educație și liberalismul politic. Un recent articol pe această temă, publicat în ianuarie 2022, oferă date concrete care argumentează legătura dintre educație, venituri și orientare politică a alegătorilor din 21 democrații occidentale (Fig. 2)[1].
Folosind o nouă bază de date privind factorii determinanți socio-economici ai votului, care acoperă mai mult de 300 de alegeri desfășurate între 1948 și 2020, autorii oferă o nouă perspectivă asupra evoluției pe termen lung a derivelor politice occidentale.
Fig. 2. În 1970, partidele de stânga erau sprijinite de un electorat mai sărac și mai puțin educat. După 40 ani, votanții de stânga erau tot mai săraci, dar mai educați. (Sursa)
Conform studiului menționat,
…în anii ’50 și ’60, votul pentru social-democrați, socialiști și partide afiliate a fost asociat cu alegătorii cu un nivel de educație mai scăzut și cu venituri mici. Treptat însă situația s-a schimbat și înclinația spre stânga s-a asociat cu alegătorii având un nivel de educație mai ridicat, dând naștere în anii 2010 la o deconectare între efectele venitului și ale educației asupra votului: alegătorii cu un nivel de educație ridicat votează acum pentru „stânga”, în timp ce alegătorii cu venituri ridicate continuă să voteze pentru „dreapta”. Această tranziție a fost accelerată de ascensiunea mișcărilor ecologiste și anti-imigrație, mișcări a căror trăsătură distinctivă este de a concentra voturile electoratului cu nivel de educație ridicat și ale celui cu nivel de educație scăzut.
Nu mi se pare nimic surprinzător în această schimbare de paradigmă educațională: un dezechilibru ideologic, generând o majoritate academică de orientare social-democrată și socialistă, produce în majoritate absolvenți de facultate educați după chipul și asemănarea mentorilor lor. O bună parte din acești absolvenți sunt apoi angajați pentru a înlocui cadrele didactice ieșite la pensie. Cum? Comitetul de angajare (appointments committee) a candidaților (5-7 persoane care acceptă dosarele de înscriere la concurs) este format din profesori aleși de o majoritate liberală; aceleași comitet decide în final care candidat trebuie ales să reprezintă schimbul de mâine al corpului profesoral. Astfel un cerc (vicios?) se închide perfect.
Concluzii
În 1819, Thomas Jefferson a fondat Universitatea din Virginia, inaugurând un experiment îndrăzneț – o universitate publică concepută pentru a avansa cunoașterea umană, educarea liderilor și formarea unor cetățeni informați:
Această instituție se va baza pe libertatea nelimitată a minții umane. Pentru că aici nu ne este teamă să urmăm adevărul oriunde ne-ar putea conduce și nici să tolerăm vreo eroare atâta timp cât rațiunea este lăsată liberă să o combată.
Frumoase cuvinte, frumoase timpuri… Astăzi, nu se poate contesta faptul că majoritatea covârșitoare a profesorilor universitari din America și alte democrații se află la stânga sau extrema stângă a eșichierului politic. Și această situație conduce la existența unui clivaj ideologic flagrant între profesorii universităților de elită, constituind o continuă și reală provocare la adresa libertății academice.
Libertatea de exprimare – parte esențială a libertății academice – este amenințată în prezent în colegii și universități, criticii din campusuri și din afara acestora contestând valoarea cercetării deschise și a dezbaterii intelectuale libere. Prea des, vorbitorii sunt huiduiți, profesorii sunt amenințați și cursurile le sunt perturbate. În Speak Freely (2018), profesorul Keith Whittington (Princeton University) susține că universitățile trebuie să protejeze și să încurajeze libertatea de exprimare, deoarece libertatea de exprimare viguroasă este sufletul unei universității. Fără libertatea de exprimare, o universitate nu-și poate îndeplini scopurile sale fundamentale și esențiale, inclusiv promovarea libertății de gândire, a diversității ideologice și a toleranței.
Într-o carte de mare răsunet publicată în 2018 (The Coddling of the American Mind: How Good Intentions and Bad Ideas Are Setting Up a Generation for Failure), Greg Lukianoff și Jonathan Haidt (New York University) analizează deriva ideologică spre o „monocultură” de stânga în campusuri și atrag atenția asupra unor consecințe pe care le pot genera atacurile asupra libertății academice și sugerează modalități de remediere. De exemplu:
…universitățile însele ar trebui să încerce să conștientizeze necesitatea de a echilibra libertatea de exprimare cu nevoia de a-i face pe toți studenții să se simtă bineveniți. A vorbi deschis despre aceste valori conflictuale, dar importante, este exact genul de exercițiu provocator pe care orice comunitate diversă, dar tolerantă, trebuie să învețe să îl facă. Codurile de exprimare restrictive ar trebui abandonate.
Desigur, trebuie găsite soluții și pentru alte „maladii” pe care deplasarea politică spre stânga le cauzează echilibrului și libertății academice (Goodwin, 2022): predominanța crescută a unor perspective ideologice particulare în campusuri, care conduc la o atmosferă ostilă față de opiniile, vocile și părerile alternative; situația inconfortabilă, uneori periculoasă, a profesorilor și studenților care, neîmpărtășind aceste perspective, se confruntă cu un mediu ostil în campus și, ca urmare, își autocenzurează opiniile; o tendință accelerată de a prioritiza satisfacția studenților în detrimentul libertății academice; și, în strânsă legătură cu aceasta, prioritizarea siguranței emoționale sau psihologice a studenților în detrimentul căutării adevărului, rațiunii și cercetării obiective, care necesită expunerea la idei incomode, provocatoare și/sau controversate.
Înseamnă asta că libertatea academică este apreciată doar atunci când este pierdută, că lumea universitară trebuie să treacă peste tot printr-o fază întunecată de totalitarism socialist înainte ca forțele libertății să prindă din nou putere? S-ar putea să fie așa, dar sper că nu va fi nevoie să fie așa.
====================================================
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ
Reichman, H., 2019, The Future of Academic Freedom, Johns Hopkins University Press, 2019.
Scott, J. W., 2019, Knowledge, Power, and Academic Freedom, Columbia University Press, 2019.
Lukianoff, G., and Haidt, J., 2018, The Coddling of the American Mind: How Good Intentions and Bad Ideas Are Setting Up a Generation for Failure, Penguin Press.
Whittington, K. E., 2018, Speak Freely: Why Universities Must Defend Free Speech, Princeton University Press.
[1] Gethin, A., et al., 2022, Brahmin left versus merchant right: changing political cleavages in 21 western democracies, 1948–2020, The Quarterly Journal of Economics, pp. 1–48.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Libertatea academica este in pericol si pentru ca universitarii accepta restrângerea ei. Un exemplu simplu este declarația de diversitate pe care unii o fac sau o accepta tacit. Cunosc direct câțiva profesori universitari de valoare care semnează in e-mail cu numele urmat de he/him (asta si pe LinkedIn). Acești oameni nu sunt specialiști in filozofie, istorie, litere, psihologie sau alte științe mai expuse polarizării ideologice.
Contrar unei axiome din lumea psihologiei, in societate orice exercițiu de restrângere a liberații se întinde mai tare cu cat nu i se opune rezistenta. Daca soțul trage plapuma prea mult, soluția nu este sa te muti pe sofa, trebuie sa tragi un pic înapoi. Daca asta nu rezolva problema te muti in alta camera (daca o ai) sau pleci cu totul din casa.
Un bun exemplu este Jordan Peterson, omul este de admirat, fiind principial, a demisionat de la universitate, respingând compromisul semnării declarației de diversitate ca sa poată obține niște fonduri de cercetare.
Într-un interview de excepție la Hoover Institution (din sutele pe care Jordan Peterson le da) el explica sursa fenomenului prin dorința de a obține puterea. După mine ea începe de la nivel de individ si ajunge la cel de grup, si nu numai in universități. In ultimii 10 ani minoritățile (sexuale, religioase, etnice, etc) au folosit promovarea diversității ca mecanism de a obține avantaje pentru grupul respectiv sau, mai ales, pentru un individ din grup. Șmecheria asta era deja prezenta in afara universităților, o femeie frumoasa, cu înălțimea de 1.75-1.78 m, aparținând unei minorități era promovata mai repede decât un coleg fără aceste calități.
Interviul lui Jordan Peterson aici:
https://www.youtube.com/watch?v=DcA5TotAkhs&t=1294s
Jordan Peterson este doar unul dintre cele mai proeminente exemple: i s-a anulat o ofertă de Visiting Professor at University of Cambridge după ce unii studenți au protestat.
Lista este mult mai lungă și ieri am postat deja câteva extrase din articolul profesorului Bo Winegard (Marietta College, Ohio), care a fost cancelled (dat afară) pentru niște postări pe Twitter.
Kathleen Stock, University of Sussex, și-a dat demisia după ce a fost hărțuită și intimidată de activiști trans.
Peter Bogasian, Portland State University, și-a dat demisia pentru că instituția sa este intolerantă cu credințele divergente.
Dorian Abbot, geofizician la University of Chicago, a fost invitat în 2021 să prezinte o conferință la MIT, dar apoi i s-a anulat invitația pentru că avea unele păreri diferite despre politica numită affirmative action.
O situație excepțională a apărut în Texas, unde în 2021 s-a fondat o întreagă instituție academică – University of Austin – dedicată „căutării neînfricate a adevărului” și libertății de exprimare. Fondatorii au fost alarmați de iliberalismul și cenzura care predomină în cele mai prestigioase universități americane.
Am inteles. „Jordan Peterson -> i s-a anulat o ofertă de Visiting Professor at University of Cambridge după ce unii studenți au protestat….”
Problema nu este la profesori și afinitățile lor. Singura problema este la decidentul administrativ. Care nu înțelege rolul Universității, ca formator de oameni:
forțarea ieșirii din zona de confort, teme incomode, pareri diferite, păstrarea „cuiului” facultății, exersarea adaptabilității și a toleranței, forțarea limitelor studenților.
Nu înțeleg de unde „moftul” că studenților trebuie sa le fie „călduț și bine” Dpdv ideologic. Ei sunt acolo tocmai sa se expună, să învețe lucruri diferite și să ‘deal with’ pareri încomode.
Administrația nu își înțelege menirea. De fapt, cel mai probabil Administrația face politică, nu profesorii. Administrația este o „mâzgă” anonima, nimeni nu o arata cu degetul. Profesorii în schimb au vizibilitate și este mult mai ușor să „pointing the finger” către ei.
Da, cred că dincolo de multe cuvinte, problema este alta. Nu profesorii sunt incomozi sau cu ideologii diverse. Administrațiile – mâzgă, fac politica în Universități și intervin impardonabil in menirea științifică a Universității. La ele este problema.
Ar fi discuția despre Administrație ca reprezentanta a Statului în Universitate. Și cine da banii, face politica … Dar asta ar fi o cu totul altă discuție, despre shiftarea spre stânga a Administrațiilor.
Mulțumesc domnule Cranganu, întotdeauna aveți teme care „sâcâie”.
Nu înțeleg de unde „moftul” că studenților trebuie sa le fie „călduț și bine” Dpdv ideologic.
Am explicat în text și v-a surprins, se pare, afirmația mea conform căreia există o tendință accelerată de a prioritiza satisfacția studenților în detrimentul libertății academice.
Administratorii, de la orice nivel, se tem tare de manifestații studențești în campus. Pentru că există numeroase publicații tabloide care imediat preiau evenimentul și îl escaladează emoțional. După care, rating-ul universității în diverse clasamente este afectat, iar părinții și viitorii studenți se feresc să mai devină membrii unei comunități academice a cărei reputație este mânjită de o presă proastă.
Din nefericire, am fost martor direct în anul 2000 la tribulațiile și scandalurile care l-au copleșit pe mentorul meu doctoral, profesorul David Deming, University of Oklahoma, după ce a publicat o mică notă critică în ziarul studențesc din campus. Linșajul mediatic care a urmat drept consecință a protestelor studentelor l-a făcut pe președintele Universității să-l mute pe profesorul Deming din School of Geology and Geophysics într-o altă facultate, ne-științifică, să închidă laboratorul de geotermie unde mi-am desfășurat cercetările doctorale vreme de trei ani și să-l forțeze pe profesor să semneze declarații de confidențialite care îi interzic să mai discute cazul lui în mass media.
Găsiți detalii, de exemplu, aici: OU professor cleared of sexual harassment
@Stefan – cred că în Statele Unite problema reală pornește de la bani, de la împrumuturile pentru studenți. Am înțeles că există vreo 20 de milioane de studenți, din care vreo 12 milioane fac facultatea pe baza acestor împrumuturi pentru studenți. Acordarea lor este extrem de relaxată, practic sunt accesibile oricui.
În consecință, administrațiile unora dintre universități încearcă să atragă toți degenerații dispuși să facă o facultate, fiindcă și banii lor merg. ”Menirea administrației” este să facă bani pentru universitate, mie asta mi se pare esența spiritului american contemporan :)
Cu consecințele care se văd.
Am înțeles că există vreo 20 de milioane de studenți, din care vreo 12 milioane fac facultatea pe baza acestor împrumuturi pentru studenți.
Pe lângă milioanele care se împrumută de la stat (pe termen lung și cu dobândă mică), mai sunt multe (zeci de) mii de studenți primesc burse gratuite, acordate de diferite fundații și organizații politice, religioase, economice etc. În acest ultim caz, donatorii pun două condiții: studentul să nu chiulească de la ore și să promoveze cursurile în care sunt înscriși. Din cauza primei condiții am avut permanent „frecușuri” cu conducerilor universităților din Oklahoma și New York în care am predat/predau.
Consecvent principiului „În universitate intră cine poate și termină cine poate”, nu am făcut niciodată prezența în sala de curs sau laborator. Principiul non-prezenței l-am introdus la Universitatea din Iași, cu mustrări cvasi-permanente din partea decanatului și chiar o organizaței de bază a PCS (dar la Iași erau responsabilii de grupă care puneau absențele într-un mic catalog pe care îl predau zilnic la secretariatul facultății); în SUA, am spus din prima zi studenților (și am raportat mai departe conducerii universității) că prezența studenților la cursuri este o prerogativă a lor pentru că ei sau sponsorii lor au plătit pentru această prezență. Studenții care chiulesc risipesc de fapt o bună oportunitate de a se instrui și deveni experți geologi și/sau geofizicieni.
Domnule profesor, sint de acord cu opinia dumneavoastra in legatura cu neobligativitatea prezentei la curs insa din experienta mea, a studentului din prima banca: daca s-a intimplat sa lipsesc de la curs, rarissim dar s-a intimplat, mi-a luat mult mai mult timp sa iau cursul de la altcineva, sa mi-l trec in caiet si/sau sa-l inteleg din lucrarea profesorului sau din bibliografie. Iar la cursurile la care profu’ „iti rupe mina”, adica ai de scris enorm de multe pagini, ia cu mult mai mult timp sa copiezi cursul in liniste in camera fata de a-l lua direct in clasa sub presiunea timpului. Asadar pentru mine cel putin a absenta de la curs a reprezentat o pierdere de vreme. Ca trebuia sa-mi ramina timp de mers pe munte, de discoteci, concerte, bridge, curtat codane si inca altele pe care un student trebuie sa le faca :)
Lucrurile s-au mai schimbat între timp: prezentările PowerPoint trebuie postate pe net înainte de debutul cursurilor.
Dacă este vorba de un seminar de geostastică, de exemplu, în care prezint și rezolv practic diverse probleme, studentul care absentează motivat (pe bază de documente) poate să-mi ceară înregistrarea ZOOM a seminarului respectiv. Chiar dacă studentul a plătit pentru seminarul respectiv, obligația mea este să predau în laborator. Trimiterea înregistrării celor care au lipsit este prerogativa mea, clar explicată de la început pentru a nu avea discuții mai târziu.
Am urmat acum 15 ani timp de 2 ani niste cursuri la distanta (dar cu evaluari semestriale si examenele de diploma cu prezenta fizica, adica urcat in avion) asa cum spuneti, cu cursuri livrate pe CD-uri, prelegeri si seminarii online. Totul foarte, dar foarte scump, norocul meu ca am prins o bursa. Toshiba. A fost nevoie de un soi de schimbare de paradigma in mintea mea pentru doua motive:
1 – invatare la distanta. Sigur aveam bibliografie de curs pe CD-uri si acces la Biblioteca electronica a Universitatii, aveam „sala” de seminar si tutoriat on line (unde studenti dar si absolventi se ofera sa ajute si sa indrume studenti mai tineri, am fost si eu multi ani dupa absolvire tutore on line. (Unul dintre tutorii cei mai vechi era un foarte simpatic personaj in virsta, retras, fost trader de cereale la Chicago Mercantile Exchange) – insa era altceva fata de a sta in banca. Nu mai rau, nu mai bine, altfel.
2 – invatamint de tip britanic: daca in Romania sistemul priveste uneori studentul ca pe un hard disk care daca functioneaza in examen e ok, acolo a fost altfel. Pe profesori (3 dintre ei sint in who’s who si au si azi roluri determinante in reglementarile si in platile comertului international facute de catre Camera de Comert si Industrie din Paris) nu ii interesa absolut deloc daca tu ai invatat 100 de ore sau te-ai dus pe Twickenham, era complet irelevant daca stii sau nu, ce ii interesa e sa intelegi si sa fii capabil sa rezolvi problema data, daca se poate in mod original. Mult mai parsiv sistem :))).
Initial am, fost uimit sa vad ca la seminarii trageai cu toate tunurile in profesori si ca ei se asteptau sa o faci. Ba chiar o parte dintre calificative privea chiar asta, activitatea ta de student la seminarii, contributia ta individuala.
Cum ziceam, altfel. Chiar a fost o experienta formatoare.
E adevarat ca sint 20 de milioane de studenti in USA,dar 15 milioane sint in domeniul public,care are costuri mult mai mici decit cel privat,undeva in jur de 5000 usd per an.
Ma bucur ca exista si alti universitari care s-au opus nu restrângerii libertății lor.
Ceea ce mă surprinde este ca sunt universitari care semnează cu he/him sau she/her și în același timp nu toti din aceiasi facultate o fac, ceea ce arată că nu există un mecanism efectiv de impunere a acestei „mode”.
Inițial am crezut ca sunt cazuri izolate, am găsit apoi si eu un incident care m-a surprins prin violența lui si reacția pasiva a universității: Bret Weinstein de la Evergreen State College.
Carevasăzică, educaţia dăunează grav capitalismului, adică liberalismului burghez, adică democraţiei şi libertăţii instituită de acesta. Unii s-au săturat de atâta bine şi vor altceva. Puţin comunism pur şi dur nu le-ar strica….poate se lecuiesc….
nu cred ca se mai pune problema, ndeja nu mai exista libertate academica in universitaqtile din SUA si mare parte din Europa (cu cat de duci mai la vest, cu atat e mai mica sau deloc),acestea au devenit din spatii academice doar niste fabrici de activisti, un Stefan Gheorghiu clonat la scara mare….daca incerci doar sa pui in discutie axiomele ideologice neoimarxiste in universitati ai toate sansele sa fii dat afara atat ca student cat si ca profesor, nu mai zic de ce poti pati daca cotrazici dogmele neomarxiste, risti sa te alegi incusliv cu acuzatii penale….deci, articolul e cam depasit, poate era valabil acum vreo 10-15 ani
Dupa anul 1990 s-au putut intrevedea aceste tendinte. Cu fiecare deceniu s-au accentuat. Capitalismul adevarat si democratia vor deveni tot mai palide. Aceasta pentru ca marii decidenti politici numai exista ci cei economici care vor mai multa putere si mai multi bani. In lupta pentru resurse, piete comerciale, forta de munca ieftina democratia nu isi mai gaseste locul.
Pandemia a aratat clar acest lucru iar conflictul regional Ucr. Rusia a extins acest fenomen. Industria big farma si de armament s-au impus ca actiuni tarilor si nu invers. In Ro ce cauta ca premier un fost militar de cariera?!!! Nu existau destui civili!
M-am intilnit pentru prima oara cu setul asta de idei cind am citit, imediat dupa aparitie, Omul Recent. Am inteles ce propune Corectitudinea politica si am avut imediat impresia de repulsie in fata unei facaturi. Cind am realizat ca miscarea vine din campusurile universitare am realizat ca asta e un pericol si absolut tot ce s-a intimplat ulterior mi-a confirmat impresia asta. Faptul ca exista urmari de genul celor descrise de domnul profesor arata deja metastaze.
Daca astfel de lucruri ar fi cumva de acceptat la filozofie, economie, socio si psihokestii, poate si la drept (…), unde lucrurile sint prin natura lor „fluide”, la stiintele stiinte, numite de unii exacte (cocos, nu sint exacte decit in mintea unora ca tine, de foarte multe ori si matematicienii, si astrofizicienii, si nuclearistii, trebuie sa fie cit se poate de creativi, de „out of the box” pentru a reusi in profesiile lor, mult mai creativi decit majoritatea celor care va laudati oricind si oricui puteti cu creatiile voastre) setul asta de idei mi se pare in cel mai bun caz nelalocul lui de nu de-a dreptul pernicios.
Daca o sa-l pui pe unul/una sa-ti proiecteze o aripa de avion doar pentru ca e alb (aaa, brunet sau roscovan?) sau negru (aaa, nilot sau bantu?) sau e hetero/homosexual, deci daca astea sint criteriile, TU te vei urca in avionul ala? Nu? De ce nu? Iti spun eu de ce nu: de frica. Pentru ca ai fost corect politic cind trebuia sa fii corect si atit!
corectie: in a doua fraza rog a se citi „senzatia” in loc de „impresia”. Mea culpa.
E de notat că aceste lucruri se întâmplă în Occident în timp ce în mare parte din Asia la facultățile de științe se face știință și chiar performanță.
În timp ce Occidentul își consumă energiile în impunerea unor dictaturi ideologice perverse, restul lumii progresează.
Spre deosebire de nomenclaturile asiatice (dar nu numai), in Occident, printre altele, domneste si meritocratia. Asa cum se stie, companiile cu capital privat nu fac angajari pe pile, cumetrie, sau in functie de origine, si nici pe linie de partid, etc. De asemenea, in companiile private nu este tolerat nici furtul. Referitor la progres, mediul concurential intalnit in economiile libere de piata, reprezinta chiar motorul inovarii si al cresterii competitivitatii.
Nu știți cum merg lucrurile în România :)
Chiar și la companiile occidentale cu capital privat, în filialele din România orice șef sau șefuleț își aduce pilele și rubedeniile în companie. Iar de furat, fură împreună, că doar de asta le aduce :)
Soră-mea stă de vreo 30 de ani la Paris și se exprimă cu un accent pronunțat în limba română, chiar și atunci când vorbește cu mine. Așa că firma-mamă o trimite în delegație la filiala din București, fiindcă cei de-acolo au impresia că nu știe românește și nu se feresc de ea când pun la cale diverse :)
@Vlad, corect! Și apoi ne tânguim, eventual spunem că asiaticii au furat de la occidentali, bla, bla.
Povestea cu avionul s-a întâmplat deja: corporația Boeing era campioana diversității la apariția lui 737 MAX. Însă acolo nu proiectarea propriu-zisă a fost problema, minciuna a fost problema: pretenția că 737 MAX era același avion ca 737 NG și că piloții nu au nevoie de ore speciale de instruire pentru el.
Piloții bătrâni, care prinseseră și modelele cele mai vechi de 737 și 707, știau să redreseze avionul în situația respectivă, chiar dacă nu sistemul MCAS o genera. Dar campionii diversității au convins FAA să aprobe eliminarea din manualul de la 737 MAX a mențiunilor referitoare la MCAS. Pentru că minciunile trebuiau acoperite.
Corectitudinea politică e acceptabilă, în sensul ei original. Nu e corect politic să spunem ”românii sunt hoți”, chiar dacă 75% dintre ei fură (ca estimare personală). Însă corectitudinea politică a ajuns aplicată și la alt nivel, la care diversitatea a devenit mai importantă decât competența. Asta fiind în mod evident o minciună, a trebuit și ea acoperită de altele. Prin urmare, în mediul academic (dar și în mediul corporatist) există de vreo 20 de ani o contraselecție: sunt acceptați preponderent cei care participă la minciună.
Daca pina la FAA s-a ajuns atunci asta e cancer generalizat! Cum spune un pilot de 737 NG: fiecare rind din manualul de utilizare al avionului a fost scris cu singe de om.
Cine stie, azi miine vom avea Laboratorul de Mineralogie Simone de Beauvoir. Eu la laboratorul de Petrologie Freudiana as propune ca proba de examen aruncarea de esantioane spre catedra :)))
Dar nu-i nimic, saptamina trecuta am aflat ca la ASE exista „Stiintele consumatorului”.
Poate părea paradoxal dar în România exista mai multă libertate în 1990 decât în 2022.
Subscriu.
România menționată în raportul Free to Think, Scholars at Risk, 2020
În capitolul Amenințări legislative și administrative la adresa autonomiei instituționale și a libertății academice se găsesc mai multe paragrafe despre România:
Chestia asta cu stânga și dreapta e relativă. „Stânga” în SUA ar putea ușor trece drept „centru” sau chiar „centru-dreapta” în Europa continentală. /…/
Păcat că studiul dvoastră, altfel bine documentat în privința situației din SUA, provoacă impresia, falsă, că România nu este decât un alt stat din federația americană. Statele din federația americană se bucură de o autonomie deosebită și guvernatorii dictează nu odată legislația locală. Astfel, Alabama republicană a introdus o lege care încurajează delațiunea în cazul femeilor care fac avort, fie și într-un stat unde avortul este permis. În Texas, alt stat republican, conducerile unor școli au scos din programele școlare lucrări destinate copiilor pe motiv că ar fi ”pornografice”. Așa că, lucrurile sunt mai complicate decât le prezentați dvoastră. Multe dintre studii nu sunt inocente, iar pertidul Republican duce o luptă înverșunată să revină la putere la alegerile viitoare. ”Dominația ideologiei de stânga în universitățile românești”? O glumă, cel mult. ”Me Too”? Recunoașterea crimelor antisemite și asumarea deportărilor din Transnistria? Când președintelui Emil Constantinescu i s-a cerut să-l primească pe ultimul/singurul supraviețuitor al masacrului de la Odesa, a refuzat spunând că ”și-a cerut deja scuze statului Israel”.
@bbckoo – înainte de povestea cu ”plandemia”, era plin aici de articole scrise de profesori de la Universitățile din București și Cluj, exact pe temele favorite ale ideologiei de stânga.
Despre ”Me Too” o să auziți peste vreo 10-15 ani, când personaje ca Elena Udrea or să se victimizeze pentru abuzurile suferite în timpul regimului băsist :). Cum vă explicați ponderea semnificativă a femeilor trecute de 40 de ani care descoperă abia acum că ele au fost violate în urmă cu 15-20 de ani, deși la vremea aceea nu au avut rețineri în a-și folosi farmecele personale pentru a promova în carieră?
Doar povestea cu crimele antisemite e mai complicată: ele sunt reale, au fost comise, însă au fost comise după zeci de ani de fricțiuni între români și evrei. Antonescu rămâne un criminal de război, nu-i scuză nimeni faptele, însă iritarea românilor la adresa evreilor era reală în Iașul interbelic.
Statul Israel nici nu exista pe vremea aceea, așa se vede cel mai bine ipocrizia și victimizarea gratuită. Nu cred că statul Israel de azi are vreo justificare credibilă pentru a pretinde că-i reprezintă pe evreii născuți și crescuți în România dinainte de 1945. Faptele sunt una, scuzele sunt alta.
Statul Israel a fost reinffintat ca solutie de avarie care nu era disponibila in WWII.
Razboiul din Ucraina este inca o dovada de ce Europa iterativ-genocidara constituie un pericol cvasi-permanent pentru proprii cetateni.
Exemple in doar ultimii 30 de ani: razboaiele din fosta Iugoslavie, Georgia, Armenia-Azerbaidjan plus proximitatea Europei: Siria, Liban, Libia etc.
Si Holocaustul a inceput sub conducerea lui Antonescu.
Mai tarziu nazistii au „industrializat” procesul de ucidere sistematica.
Evreii cumpărau teren în Palestina otomană încă de pe la 1870. Statul Israel nu a fost înființat în 1948 ”la plesneală”, înființarea lui era pregătită de generații.
Am mai povestit despre acea soră a bunicii care a trăit toată viața ei în Iași. În perioada interbelică, formula ”plec în Palestina” era folosită frecvent de evrei, în diverse momente de exasperare. Dar erau și tachinați de cunoștințe, cu formule gen ”când pleci în Palestina?” pentru că amenințarea se demonetizase, devenise clișeu și nu mai avea credibilitate.
Problema e alta: masacrele care au implicat România au fost comise împotriva propriilor cetățeni. Statul Israel de astăzi nu are nici cea mai mică justificare să ”tragă de urechi” România, pur și simplu nu e treaba lui ce s-a întâmplat în România sau în Transnistria în perioada aceea. Aceia erau într-adevăr evrei, dar erau evrei români, nu erau în niciun caz cetățeni israelieni.
Gasesc ilar ca achizitia de terenuri despre care vorbiti, cit se poate de reala si care continua si azi, il/ii prezinta pe respectivul/respectivii zeu/zei (Elohimi) ca agent/i imobiliar/i. Pentru singurul loc din Orientul Mijlociu care n-are titei. Misto. E/sint bizar/i zeu/zeii astia. N-am nici o indoiala ca exista o interpretare rabinica (si) pentru asta, eventual cu umorul caracteristic. :)
@:) – no offence, impresia mea e că vă obțineți informațiile despre diverse religii doar din propaganda anti-religioasă.
O mare parte din textele biblice se referă la evenimente istorice reale, petrecute în zona aceea. A amesteca țițeiul în discuția asta e oarecum deplasat. Strămoșii evreilor au trăit și au murit acolo timp de generații.
Pentru români situația a fost oarecum similară în perioada în care Bucovina fusese anexată de Imperiul Habsburgic (ulterior Austro-Ungar). Mormintele primilor domnitori ai Moldovei, începând de la Bogdan I, se află la Rădăuți, la mănăstirea Bogdana.
@ Harald: point taken. Aveti partea dumneavoastra de dreptate.
PS – nu gasesc neam cum il cheama de doctorul ala in Paleontologie.
@:) – foarte probabil, nici Richard Dawkins nu știe cum îl cheamă pe acel doctor în Paleontologie :)
Mi se pare foarte greu de crezut ca o astfel de persoană să existe în realitate.
@ Harald: n-as lua atit de usor un astfel de lucru. Oricum, respectivul se numeste Paleontologist Dr. Kurt Wise.
Există în justiția românească obiceiul de a adăuga la lege. Apare din când în când câte un judecător entuziast, care își bazează hotărârile pe ce crede el că ar mai trebui să conțină legea, nu doar pe textul propriu-zis al legii existente.
Ceva de genul ăsta pare să se fi întâmplat în cazul lui Kurt Wise: multe exemplare din Biblia regelui James aveau atașate cronologia lui Ussher, fiind investită astfel cu atribute divine pe care nu le are. Oamenii mai ”neajutorați” au luat de bună cronologia aceea, exact pentru faptul că era atașată la Biblie.
În esență, cronologia lui Ussher ”adaugă la Biblie” și trebuie respinsă exact din motivul ăsta. Biblia nu include toate textele antice, doar pe cele considerate canonice. Însă orice text biblic trebuie să fi existat măcar pe vremea lui Constantin cel Mare, pentru a fi luat în serios. Cronologia lui Ussher nu se încadrează aici, iar cei care cred în ea nu înțeleg în ce cred.
Cred că este un bun exemplu privind consecințele ideilor greșite la care sunt expuși copiii, înainte de a avea discernământul necesar. Textul lui Ussher nu face parte din Biblie, dar ei îl primesc atașat, ca și cum ar face. Cu consecințele care se văd.
„Razboiul din Ucraina este inca o dovada de ce Europa iterativ-genocidara constituie un pericol cvasi-permanent pentru proprii cetateni.” etc. etc.
Nea Durak, ma tem ca ai gresit blogul.
In Romania s-a dat o lege care, practic, interzice orice discutie despre Holocaust altfel decit in termenii stabiliti prin lege. Prin urmare, administratorii si autorii Contributors ar face bine sa interzica orice aluzie la subiectul asta, iar cuvintul Holocaust sa fie pus pe lista cuvintelor care trimit comentariile direct in spam. Fiindca, conform legii, in Romania acesta e un caz inchis si nu mai este absolut nimic de dezbatut aici.
Holocaustul s-a petrecut înainte de înființarea statului Israel, obiecțiile mele continuă să rămână valabile :)
„Este libertatea academică în pericol? ”
„Astfel, Alabama republicană a introdus o lege care încurajează delațiunea în cazul femeilor care fac avort,”
Curat academic, @ bbckoo.
Dar chiar si asa, ca nuca in perete, nu ati gasit si exemple democrate? peste poate :D
/…/
Lucrez in universitati din SUA din 1980 si am asistat la deplasarea ideologica spre stanga. So what? Ceea ce conteaza e performanta si e clar, in orice sistem de masura, ca univerisitatile nord-americane au contribuit imens la progresul stiintei in toti acesti ani. Mai mult, as spune ca exista o corelatie pozitiva intre performanta si liberalism in toate institutiile academice din aceasta tara.
De ce majoritatea universitarilor au o orientare politică de stânga?
Am dat în textul articolului un posibil răspuns la această întrebare, folosind un raport publicat la începutul acestui an. Dar cred că merită menționat, chiar dacă e un comentariu succint, un alt răspuns, propus cu peste 70 ani în urmă.
Celebrul economist și filosof Friedrich Hayek (Premiul Nobel în economie, 1974) a publicat în 1949, când „cortina de fier” începuse a se lăsa peste Europa, eseul „Intelectualii și socialismul”, care poate fi studiat și astăzi pentru observațiile sale încă valide.
Printre altele, Hayek susține că intelectualii, pe care îi numește ironic niște traficanți de idei second-hand, sunt atrași de viziunile utopice socialiste. Prima și cea mai importantă dintre aceste viziuni este crearea unei noi ordini sociale, mai exact una concepută de „experți”, deși ei nu sunt nici gânditori originali, nici profesioniști într-un domeniu al gândirii. Dar intelectualii au orgoliul de a se desemna pe ei înșiși drept experți care să proiecteze această nouă ordine:
Intelectualii progresiști (socialiști) aplică adesea greșit observațiile din științele exacte ca sursă de inspirație pentru proiectarea unei noi societăți. Hayek notează că astfel de intelectuali au observat tehnicile inginerești care permit omului să organizeze forțele naturii (resursele naturale) și să le transforme în tehnologie utilă. Aceste observații au contribuit în mare măsură la crearea convingerii că un control similar al forțelor societății ar aduce îmbunătățiri comparabile în condițiile umane.
Pe scurt, intelectualii progresiști se închipuie radicali, dorind să răstoarne/modifice capitalismul și cultura occidentală tradițională, cu ei înșiși la cârmă. Și care sunt cele mai bune mijloace pentru a-și atinge obiectivele? Cei mai ambițioși dintre ei consideră cariera academică drept o oportunitate deosebită. În cazul acestor radicali, explică Hayek, o carieră intelectuală este calea cea mai promițătoare atât pentru a obține influență, cât și pentru a avea puterea de a contribui la realizarea idealurilor lor.
Hayek a subliniat, de asemenea, că tinerii sunt deosebit de receptivi la teoriile idealiste care vizează transformarea lumii:
Atracția promovării unei viziuni utopice, combinată cu sălile de clasă pline de studenți ușor de influențat, se dovedește a fi un magnet puternic care atrage intelectualii de stânga spre poziții academice. Și odată ce majoritatea universitarilor sunt progresiști, atunci un confirmation bias îi va face pe unii să concluzioneze că lucrurile stau așa pentru că „așa gândesc oamenii inteligenți”.
Sau, după cum prevedea însuși Hayek:
(adaptare și completare după Why Most Academics Tilt Left)
„Intelectualii progresiști (socialiști) aplică adesea greșit observațiile din științele exacte ca sursă de inspirație pentru proiectarea unei noi societăți.” Ar putea fi definiția din DEX a progresistilor sau a unui astfel de individ (progresist) limitat intelectual.
Mulțumim pentru aceste idei și pentru articol!
A echivala promovarea progresului cu limitarea intelectuală denotă limitare intelectuală.
Da. Problema ar fi că ești același personaj care i-a vânat zile întregi pe @neamtu tiganu și pe @Victor L, deși respectivii sunt printre cei mai decenți comentatori de pe-aici.
Chiar crezi că a urla toată ziua ”putinist!” și ”vândut Rusiei!” denotă capacitate intelectuală? În urmă cu doar câteva zile m-ai acuzat de homofobie fiindcă te-a deranjat conținutul comentariilor mele. Ce zici, asta denotă capacitate intelectuală?
După ce ai să-ți ceri scuze pentru mizeriile pe care le-ai scris la adresa lui @neamtu tiganu și @Victor L, putem discuta și despre promovarea progresului ca scop în sine.
În „România educată” probabil se urmărește „soluția finală”: nu se va mai finanța învățământul, deci nu vom avea această problemă! Case closed…
„Guvernul României „pune cruce” finanțării Educației – va fi în jurul a 2,4% din PIB până în 2070, potrivit Programului de convergenţă aprobat pentru a fi trimis la Comisia Europeană”
https://www.edupedu.ro/guvernul-romaniei-pune-cruce-finantarii-educatiei-va-fi-in-jurul-a-24-din-pib-pana-in-2070-potrivit-programului-de-convergenta-aprobat-pentru-a-fi-trimis-la-comisia-europeana-i/
Invitație la lectură
Mediul academic a devenit o închisoare intelectuală, iar mulți profesori încarcerați sunt nevoiți să ducă o existență dublă.
În urmă cu doi ani, am fost concediat din postul de profesor la un mic colegiu din Midwes. Nu am fost concediat din cauza evaluărilor slabe ca profesor, a plângerilor studenților, a fraudei de date sau a altor neajunsuri legate de post. Am fost concediat pentru că am vorbit și am scris deschis despre variația psihologică umană și pentru că am susținut că voi continua să vorbesc și să scriu cu sinceritate despre acest subiect și despre alte subiecte potențial controversate.
…
La fel cum un om poate să nu recunoască faptul că se află într-o închisoare până când nu încearcă să se elibereze, un profesor universitar poate să nu înțeleagă tabuurile care îl limitează până când nu le încalcă. Am văzut închisoarea, dar nu am simțit-o cu adevărat decât atunci când am încercat să evadez. Mediul academic este mult mai plăcut decât o închisoare, la propriu, desigur, și oricine este în măsură să se plângă de invadarea prejudecăților politice în domeniul academic a trăit o viață fermecată.
Cu toate acestea, mediul academic a devenit o închisoare intelectuală și, prin urmare, mulți dintre profesorii încarcerați au fost nevoiți să ducă o existență dublă. În public, ei fie au aprobat dogmele predominante despre rasă și sex, fie și-au ținut gândurile ascunse pentru ei înșiși. În privat, puteau fi mai sinceri și uneori chiar se plângeau de convingerile mai extremiste ale colegilor lor și ale experților care scriau despre știință în reviste prestigioase.
…
De când am fost concediat în 2020, problema în mediul academic a devenit și mai gravă. Tendințele care au început în anii 1960 și care îmi erau deja evidente la sfârșitul anilor 1990 s-au accelerat după protestele BLM post-Floyd din vara anului 2020. Reviste de prestigiu s-au grăbit să își declare loialitatea față de agendele politice progresiste radicale, oricât de quijotice, iar multe universități s-au flagelat public pentru complicitatea lor într-un sistem presupus a fi suprematist alb.
Studenții absolvenți cu care am vorbit sunt îngroziți să vorbească sau să scrie deschis despre opiniile lor sau să contrazică învățătura primită despre presupusele cauze ale disparităților rasiale sau sexuale. Mulți profesori mai în vârstă par să se fi resemnat cu realitatea dură că universitățile nu mai sunt ospitaliere pentru libera cercetare.
Detalii,
Academic Exile, Two Years On, 4 mai 2022
De acord.
Initial am sperat și eu că va putea trece neobservată orientarea mea conservatoare dacă îmi voi face treaba cu profesionalism și voi evita în mediul academic subiectele „fierbinți”. După câțiva ani, mi-am dat seama că „m-au mirosit” tocmai pentru că nu mă maninfestam activ ideologic (în direcția lor), apoi am realizat că majoritatea colegilor mei au obținut tenure track scriind cel puțin un articol cu tentă politică. Iar eu, cu publicații strict științifice și amfiteatre pline de studenți, evaluări excelente, urma să am soarta unui adjunct permanent… atunci am spus la revedere la academia. Nu regret, după aproape 8 ani, deși iubesc în continuare domeniul în care am obținut doctoratul. Generația veche mi s-a părut mai ok, mai echilibrată ideologic, mai atentă la profesionalism, în timp ce cei mai tineri par extrem de ideologizați, fie din convingere, fie că s-au prins că așa se iau joburile, granturile, promovările.
Domnule Cranganu, dati-mi voie sa comentez odată cu textul.
1. „Libertatea academică … dreptul profesorilor și cercetătorilor … fără riscul unor repercusiuni profesionale”.
Da, dar fara propaganda in actul de predare. Plus obligația de a prezenta in actul predarii idei și concepte din toata aria științifică, INDIFERENT dacă profesorul/ cercetătorul este de acord cu acele idei și concepte, sau nu.
Un profesor care este, sa zicem, adeptul teoriei creaționiste, ar trebui sa fie obligat să predea și teoria evoluționistă. Cu fix același număr de ore și fara propaganda într-un sens sau altul. Ideile personale le poate publica oriunde, le poate susține în afara orelor de predare, le poate conferenția platit sau liber, dar NU in actul de predare.
Cred că degradarea actuala și bias-urile foarte mari din învățământul superior (care s-au transmis și societății) au apărut tocmai din această permisivitate a ‘libertatii’ de a preda doar ceea ce dorește profesorul. … Propria idee, fără ‘viermele’ îndoielii. ‘Și dacă totuși, se poate altfel!?’
Absolut, libertate în idei și în publicare, fără probleme. Dar în actul predarii, imparțialitate. Fara dogme și propagande, fără preconcepții. Predarea trebuie sa fie „curata”.
O precizare: creationismul, „equal time” si alte asemenea nu au ce cauta la clasele de stiinte! Daca vrea cineva sa predea asa ceva la religie si scoala permite asa ceva n-are decit. Insa strict acolo, nu facem shaorma cu Evolutionismul, nici stoechiometrie manelista si nu permitem cursul „ecuatii diferentiale in Cartea lui Iov”.
Cine doreste altceva n-are decit sa faca scoli religioase: un coleg de liceu a facut inginerie si multi ani dupa am aflat ca a facut Teologie la Sibiu. L-am intrebat de ce si mi-a spus asa: „stii ca acolo e singurul loc unde am putut sa invat greaca veche si” (parca) „latina, iar eu doream inca din liceu sa invat astea?” Daca bine-mi aduc aminte acum 15 ani au fost exprimate in spatiul public, pe buna dreptate, cred, regrete ca limbile astea nu se mai predau la Litere …
Nu există un conflict real între creștinism și evoluție, există doar o înțelegere deficitară a fenomenelor, de ambele părți.
În principiu, e treaba creștinismului să integreze teoria evoluției (nu ”evoluționismul”, deși pentru unii e într-adevăr credință și ideologie, de asta se justifică ”-ismul”).
La modul simplificat, evoluția ar trebui prezentată ca o unealtă sau o metodă folosită de Dumnezeu. Lucrurile astea s-au mai întâmplat o dată, pe vremea când Newton a descoperit gravitația și a făcut o echilibristică ridicolă, în încercarea de a evita niște conflicte care nu existau decât în mintea lui.
În zilele noastre, gravitația a fost integrată cu succes, creștinii de azi nu au nimic împotriva gravitației. Exact în același mod, evoluția trebuie integrată, astfel încât creștinii de mâine să nu aibă nimic împotriva evoluției.
Problema e că ateii se folosesc de disputa privind acceptarea evoluției pentru a ridiculiza creștinismul în ansamblu. Și dacă tot ridiculizează creștinismul în ansamblu, nu ratează ocazia să aducă în peisaj gender studies și alte asemenea aberații, că doar nu ridiculizează creștinismul doar de amorul artei.
Cât privește soluția ”creationismul, „equal time” si alte asemenea nu au ce cauta la clasele de stiinte! în urmă cu vreo 10-15 ani, încă mai credeam și eu în idei de genul ăsta. În realitate, chiar dacă în școală obiectele se predau separat, elevul oricum le integrează după mintea lui. Așa că pentru sănătatea mintală a societății de mâine, e mai bine că se predă religia în școli, urmând ca elevii capabili de o gândire independentă să-și aleagă mai târziu carierele dorite, în care biserica nu va interfera cu nimic.
Ne despartim amicalmente: nu cred ca religia, oricare religie, are ce cauta la clasa de fizica. Si da, ce face mai apoi mintea elevului cu cele doua domenii il priveste. Personal as prefera sa se predea la nivel de liceu un curs de Religiile Omenirii. Ma indoiesc foarte ca exista personal calificat!
Nu vom intra intr-o disputa jalnica in ateism vs religie aici, astea nu duc nicaieri. Mi-ar face insa mare placere sa purtam o discutie fata in fata in privinta asta, cred ca ar fi foarte folositoare si „spumoasa”. :)
Înainte de a ajunge să gândească singur, elevul (omul, la modul general) preia fără discernământ ideile altora. Pentru că nu și-a format discernământul intelectual, nu de altceva. În faza asta de dezvoltare, e foarte important la ce idei este expusă mintea elevului, iar ideile creștine nu sunt dintre cele toxice. Cele toxice sunt altele.
Un ipotetic exemplu care implică religia: să presupunem că ne aflăm în 1925 în Spania, iar eu susțin că ”echidistanța” dvs va duce la război civil. În vara anului 1936, după ce comuniștii spanioli au omorât aproape 7.000 de preoți catolici, e cam târziu să vă regretați ”echidistanța” din 1925.
La acel moment, singura soluție devine un lider ca Franco și exact asta s-a întâmplat în practică. Pentru că alternativa era un lider ca Stalin, Mao sau Pol Pot, dar Spania nu era atât de degenerată încât să accepte să ajungă acolo.
Nu pot sa comentez, nu am vreo competenta in materie.
In privinta a ce informatii ajung la copil/adolescent cit inca mintea i se dezvolta (asta daca i se dezvolta) pot veni cu un contraexemplu: un tip cu doctorat cu Steven Jay Gould (nici mai mult nici mai putin) a sustinut toata viata ca planeta noastra are 6000 de ani pentru ca asa a fost el educat. Mi-e greu sa-mi inchipui ce soi de fractura o fi fost in mintea lui insa daca asa i-a fost „formatata” mintea din familie atunci asta e.
@:) – există cel puțin două probleme cu aserțiunea dvs, așa că eu aș încadra-o la fake news.
primo: în Biblie nu scrie nicăieri că Pământul ar avea 6000 de ani. Oricine l-ar fi educat în sensul ăsta, garantat nu a luat cifra respectivă din Biblie. Exact cum nici despre ”măr” nu scrie nimic în Biblie, fructele din pomul cunoașterii sunt descrise ca niște struguri și exact în maniera asta apar reprezentate în diverse opere de artă.
secundo: Stephen Jay Gould e paleontolog și biolog evoluționist, are o mulțime de cărți scrise pe tema asta. E exclus să fi susținut așa ceva ”toată viața”.
În concluzie, poate revedeți sursa :)
Am fost neclar in exprimare, nu SJ Gould a sustinut asa ceva (Young Earth Creationism), ci unul dintre cei care si-au dat doctoratul cu el. Sursa e o conferinta mai veche a lui Richard Dawkins. Promit s-o caut in zilele astea si sa vad despre cine exact vorbea.
acum oarece timp am citit ca s a solutionat in USA(curtea suprema) un proces lung care a decis incadrarea creationismului ca tip de materie ;
a fost decis ca NU este stiinta si poate fi predat ca alta categorie
Arkansas si California cred ca au fost primele state .
Au urmat si alte procese …nu am mai urmarit pentru ca e complet lipsit de interes pentru mine
@:) – n-o să-mi dau cu părerea despre Richard Dawkins, poate are el o Biblie specială pe care n-o mai are nimeni, dar vă pot confirma că în Evul Mediu se folosea un calendar care avea pretenția că pornește ”de la facerea lumii”, menționat și în cronicile moldovenești. După calendarul ăsta, Ștefan cel Mare ar fi murit în anul 7012, echivalent cu anul 1504 după calendarul creștin.
Oricum, nici așa nu ies 6000 de ani.
Conform lui James Ussher, Arhiepiscop de Armagh și Primat al întregii Irlande, Pământul a fost creat pe 23 octombrie 4004. Detalii în cartea publicată de Ussher în 1650 Annales Veteris Testamenti, a prima mundi origine deducti, una cum rerum Asiaticarum et Aegyptiacarum chronico, a temporis historici principio usque ad Maccabaicorum initia producto.
Stephen Jay Gould, care, deși este în total dezacord cu cronologia lui Ussher, a scris totuși:
Vă mulțumesc pentru detalii, e prima dată când citesc despre cronologia lui James Ussher. În epoca aceea pare să fi fost un sport generalizat, inclusiv Newton, Kepler și Luther se pare că aveau cronologiile lor.
Oricum, asta nu înseamnă că apare în textele biblice așa ceva și nici că Vaticanul și-ar fi însușit asemenea cronologii. Bisericile răsăritene cu-atât mai puțin, iar faptul că fiecare ajungea la alt rezultat demonstrează că interpretările personale aveau un rol determinant.
@ Harald: gasesc ca e firesc sa fi fost asa cu Newton, Kepler, Luther si probabil si altii cita vreme observatia arata neindoielnic miscarea Soarelui in jurul Terrei. Pina de curind nu a existat vreun motiv serios de a contrazice modelul heliocentric ajuns la noi indirect prin Almagest desi propuneri geocentrice existasera inca inainte de el. Cine, cum si de ce l-a mentinut 1500 de ani e un subiect in sine si foarte vast. Stiti prea bine ca aceste sisteme au implicatii directe asupra calendarelor si a vietilor noastre. Pina si in civilizatia iudeo-crestina – sper ca sinteti de acord cu termenul – tehnicizata actuala avem azi 3 calendare, la rindul lor mobile si deloc unice in civilizatia umana, si chinezii, si indienii (or fi si altii) socotesc timpul diferit de noi.
Sint aproape sigur ca raminind strict in paradigma „noi, oamenii sintem buricul pamintului, floarea creatiei si asa” teza ptolemeica ar fi perfect valabila si azi. Daca insa „ne uitam in sus” vedem ca interpretarile personale oricit de frumoase estetic si altminteri plauzibile, pina si venind de la minti precum cea a lui Newton pot fi eronate sau macar corecte intr-un interval de variatie nesatisfacator de mic. Iar daca ne uitam si in jos si eventual tragem spuza pe o turta paleontologica atunci vechile interpretari ale timpului isi pierd complet relevanta.
Sa adaug doar o idee care daca este corecta are darul de a schimba din temelii ce se credea pina mai acum 20 de ani: pentru fizica contemporana pina si timpul pare ca nu e ceva fundamental ci ceva emergent. Timpul nu apare nici in ecuatiile Relativitatii Generale si nici in Mecanica Cuantica ci ceva mai tirziu dupa Big Bang (Miliardimi de secunda? Mai mult?), atunci cind se pune problema de caldura/entropie, notiuni care nu au sens fara notiunea de timp. Daca ideea e corecta vom asista la o schimbare de paradigma in fizica dar care foarte probabil nu va influenta vietile celor care sintem in viata azi.
Erata: modelul geocentric in fraza a doua. Mea culpa.
În 2016, am formulat câteva întrebări și posibile răspunsuri despre timp și fizica contemporană. Cu toată modestia, consider că eseul este informativ și astăzi:
Ce era pe când timpul nu era? Câteva reflecții despre Dumnezeu, timp și multivers
@ dl Cranganu: tocmai am citit articolul. Il gasesc a fi echilibrat si erudit. Respectul si admiratia mea, nu stiam ca ati trecut si pe-acolo :).
Doamna Hossenfelder scrie in cartea „Lost in Math” ca actuala generatie de fizicieni teoreticieni e o generatie ratata pentru ca nu ar fi produs nimic fundamental, toate descoperirile fiind confirmari ale unor idei de pina prin 1970-1975. (Sigur, doamnei ii place sa fluiere in biserica insa mie imi place asta, un soi de nonconformism sanatos sustinut de argumente solide chiar daca inconfortabile. Imi place asta, stiinta trebuie sa aiba deschiderea de a le raspunde, poate nu azi, poate nu complet si poate nu definitiv).
Comentariile la articol? Unele foarte bune. Altele mistice expunind doar aiureli camuflate in variatiuni lingvistice. Filozofenii oarecare. Trec peste tifna vindicativa a nu stiu carui teolog pleznind de superioritate, sa fie el sanatos. Lumea fabrica foarte multi de-astia si nu ramine nimic din mania grandorii lor.
Cunosc personal un astfel de „fizician cosmic” care tocmai si-a terminat doctoratul la Oslo. A incercat sa studieze originea Universului pornind de la anumite experimente la acceleratorul din Geneva si identificand particule subatomice prin bombardarea atomului de plumb cu densitate mare. Din pacate, n-a ajuns la o concluzie, dar o sa-i trimit articolul despre timp pe care l-ati scris in 2016, pentru ca deocamdata cred ca este peste puterile noastre sa studiem si sa reproducem intr-un laborator originea Universului sau Big Bang.
@Stefan – între 1988 și 2003, în Anglia s-a aplicat așa-numita Section 28, care interzicea propaganda în favoarea homosexualității în școlile publice. Faptul că legislația respectivă a fost abrogată în vremea lui Tony Blair demonstrează destul de clar agenda politică a stângii britanice. Iar faptul că David Cameron a ajuns să-și ceară public scuze, după 11 ani, pentru faptul că în 2003 ar fi votat împotriva abrogării, demonstrează controlul pe care îl exercită asupra societății și politicii un sistem subteran (deep-state) care nu răspunde în fața nimănui.
Lozinca ”fără propagandă în școli” înseamnă în realitate fără propagandă de dreapta. Propaganda de stânga se urcă imediat pe casă și neagă cu înverșunare că aceea ar fi propagandă. Peste 10 ani o să-i faceți galerie lui Nick Matte, cu aceeași pretenție de echidistanță pe care o afișați și acum:
“Basically, it’s not correct that there is such a thing as biological sex,” Mr. Matte said last month on “The Agenda,” a Canadian talk show, adding that “for over 50 years scientists have shown that that’s not true.”
https://www.washingtontimes.com/news/2016/dec/2/university-historian-biological-sex-misconception/
Asta li se predă studenților în realitate.
Simt că am exagerat cu răspunsurile acest weekend, o viroza de primăvară mă ține în casa, îmi cer scuze domnule Cranganu!
@Harald, consider că problema homosexualității este mult exagerată. 99.99% sunt bla-bla-uri și 0.01% sunt cei care chiar trăiesc relații homosexuale. Fericirea umana, siguranța, relaxarea, încrederea, extazul sunt nevoi de baza. Cine sunt eu sa judec alegerile intime ale celorlalți? Repet, lucrurile care mă deranjează sunt: propaganda, ideologiile, dogmele.
Săptămâna ușoară!
Multa sanatate, Stefan!
@Stefan – alegerile intime ale celorlați sunt problema lor, nu despre comportamentul homosexual discutăm.
Despre propaganda în școli discutăm. În școlile din UK sunt peste 50,000 de cadre didactice aparținând comunității LGBT, cel puțin așa susține comunitatea. Care acum își promovează oficial cauza:
”From September 2020, schools in England will be required to teach relationships, sex and health education (RSHE) that includes LGBT relationships”.
https://theconversation.com/schools-dont-feel-like-safe-spaces-for-lgbt-teachers-130714
Așa arată în practică soluția dvs ”fara propaganda in actul de predare”
2. „Un număr mare de cadre didactice, 41%, indiferent de orientare ideologică, simt nevoia să-și ascundă sau să-și autocenzureze convingerile lor politice în timp ce se află în campus.”.
Accentuez și eu IN TIMP CE SE AFLA IN CAMPUS!!!
Foarte bine! Personal consider că un profesor are toată libertatea de a își exprimă opiniile personale in afara spațiului Universității, poate fi activ media, poate fi activ prin conferințe, poate fi activ că și pastor, poate fi activ că și propovăduitor, poate fi activ că și influencer. Orice. Dar IN AFARA SPATIULUI UNIVERSITATII! Orientarea lui rămâne la usa atunci când începe actul predarii.
Ce treabă au convingerile politice ale profesorilor cu viața universitară? Chiar nu îmi trimit copiii la Universitate că nu știu ce profesor sa le povestească de părerile lui politice! Daca se vor întâlni la terasa din centru sa împarta manifeste de stânga, este treabă lor. Dar spațiul universitar trebuie să rămână fara propaganda.
3. „un sfert dintre respondenți nu sunt de acord cu expunerea studenților la vorbitori care i-ar putea ofensa ideologic”. Chiar nu înțeleg ce caută ideologia în viața universitară.
Bun, accept că formația mea este una reală, cu 1+1=2, fără loc de ideologii. Dar trebuie sa înțeleg de aici sa facultățile socio-umane asta predau? Ideologii? Nu mai exista in ele știinta pura și ‘freaca menta ideologic’?
Na, până la urmă, din banii contribuabililor, se poate și asta! Nu mai zic nimic.
Am citit mai departe, chiar este vorba de facultățile socio-umane.
4. Dar le amestecați in frază:
„Deși societatea umană a beneficiat enorm de pe urma progresului științific, actualul asalt ideologic efectuat de stânga radicală împiedică o viață academică normală, liberă de imixtiuni politice.”
Progresul științific este o consecință a cercetării și dezvoltării domeniilor tehnice. Pe când „saltul ideologic” este o problema a „umanioarelor”.
Știință ‘tare’ și-a făcut și își face in continuare treabă. Pe când ‘ne-stiintele’ sunt cele care o lălăie cu pretenții de impunere.
5. „când angajarea unui nou membru al departamentului științific X din Universitatea Y este condiționată de criterii non-științifice”, atunci Universitatea in sine are o problema! S-a dat putere mai mare Administrației de at Științei. Birocraților, nu cercetătorilor. Când Profesorul / Cercetătorul se apleacă in fata Birocratului Administrator, Universitatea își pierde puterea științifică. Devine o extensie a birocrației.
Cum ar fi daca toată partea de Administrație ar fi angajată de către profesori, de către cercetători? Daca Birocratul s-ar aplecă până la pământ în fața Profesorului, așa cum a fost firesc sute de ani in marile Universități?
Da, am citit și punctul dumneavoastră de vedere, ați dreptate, că de obicei :)
6. „nevoia de a-i face pe toți studenții să se simtă bineveniți. ” Ce legătură are știință predată la cursuri cu a-și face pe studenți să se simtă bineveniți? Una este materia predată, altul este modul cum este predată și altceva este interacțiunea profesorului cu studenții. Felii diferite. Materia predată tine de știință, hard-skills, modul de prezentare și interacțiunea tine de soft-skills.
Dpmdv, predarea trebuie sa fie curata, fără ideologii și părtiniri. Garanția de libertate a ideologiei profesorului /cercetătorului trebuie sa fie in afara actului predării la cursuri. Conferințe, publicații, apariții media, orice. Dar cursul trebuie sa fie impecabil, fără biasuri.
Stefan, o sa va contrazic:
– am avut profesori pe care i-am antipatizat. Cu unul din liceu, de fizica, antipatia era reciproca si uneori manifesta. (Nu zic nimic despre biata profesoara de chimie din liceu despre care am vorbit mai sus, am injurat-o destul in liceu! Si, zau, n-am stea in frunte, imi placea chimia, doream sa invat si n-aveam de la cine, am facut-o mai degraba impotriva ei! Poate si pentru asta prefer Chimia anorganica?). Nu-mi placeau orele lui. Nu era rau, departe de mine gindul asta insa il preferam pe profesorul de fizica din treapta intii. Nici nu pot spune ca a fost nedrept cu mine, hai, poate o data de doua ori insa as exagera. Ba colegi din clasele paralele (de acelasi nivel) regretau ca-l nu-l mai aveau plingindu-se de cel care-mi placuse mie. N-am facut si nu fac din asta un caz, fabrica de studenti a functionat si la clasa mea si la celelalte, am intrat toti. E la fel de adevarat ca niciodata nu s-a pus problema sa fac Facultatea de Fizica sau cea de Chimie si nu cred ca respectivele stiinte au pierdut ceva :)))
– l-am intrebat pe tata cum a fost profesorul al carui student favorit a fost si care chiar i-a oferit un post de asistent pe care tata l-a refuzat. Cu el si-a dat si doctoratul, de data asta „din productie”, la 11 ani dupa terminarea facultatii si dupa citeva lucrari stiintifice publicate impreuna – de l-am vazut rar pe tata vreo 3 ani in perioada elaborarii tezei desi locuiam in acelasi apartament(!) – si-a zis asa: ca specialist era foarte bun insa ca profesor in ce ma priveste metoda lui lasa de dorit. O opinie similara a avut si colegul si principalul „rival” stiintific al tatalui meu si care si-a dat doctoratul cu un an dupa tata, am mai scris aici ca acum 2 saptamini i-am citit foarte interesanta si foarte valoroasa teza de doctorat. (Alo, SNSPA si altii ca voi, teza de 280 de pagini extrem, dar extrem de dense si se vede multa sudoare a fruntii lui si munca multor alti specialisti – mineralogi, cristalografi, petrologi, geochimisti, spectral, docimazie, foraj, hidrologi, mineri scl si multa minte intru sustinerea ideii forta a tezei).
@:), chiar și ieșirea din zona de confort, prin profesorii incomozi, v-a ajutat și m-a ajutat. Rolul școlii nu este sa mângâie pe cap elevii / studenții. Ci din contra, sa ii expună – ponderat desigur, și la modele diferite de personalități. Și la idei controversate. Fara astfel de expuneri nu exista evoluție – personala sau științifică /ideologică.
(Nota 1. Înțeleg că este cazul sa fac o distincție clară între știință – predată la facultățile reale și ideologii diverse – predare la ‘umanioare’.
Nota 2. Nu îmi amintesc sa fi fost predată religia sau istoria religiilor sau orice altceva ‘creationism related’ la facultățile tehnice sau cu profile reale. Poate in ultimii ani, asta nu știu).
Nu, nu :)
La nota 1: cred ca e mai degraba vorba despre roluri diferite. Departe de mine gindul de a detesta umanioarele – daca a transparut asa ceva din comentariile mele imi cer iertare. Cred ca problemele societatii, morala, legea, economia scl sint de tratat cu preponderenta de catre stiintele umaniste si de catre arte. Daca poate si matematica spune ceva, macar la economie, cu atit mai bine. Daca exista o ierarhizare intre stiintele „tari” si umanioare atunci cred ca ea s-ar manifesta atunci cind vorbim despre legile naturii, cele obiective si imuabile.
La nota 2: intr-adevar, nu s-a predat religie sau istoria religiilor nici la liceu si nici la facultati (cred ca la Teologie invata asta, istoria religiilor nu a religiei/confesiunii care-o fi ea. Sper). Era insa bataie pe cartea lui Mircea Eliade iar cine o detinea o imprumuta foarte greu.
Pe mine m-ar fi interesat in cel mai inalt grad un asemenea curs: religia e un fenomen al Omenirii, nu exista civilizatie pe planeta asta sa nu fi dezvoltat vreo religie, mai importanta sau mai putin. Asta inseamna ca ea a raspuns si raspunde unei nevoi. In definitiv religiile sint printre primele noastre (ale speciei) incercari de filozofie, de morala, de organizare a societatii. (Aproape sigur cele 4 civilizatii mari „stabile” de acum 6000 de ani au avut la baza cel putin cite-o religie in forma organizata. Exista dovezi foarte bune ca forme de religie au existat acum 35 000 de ani.
Pentru astfel de motive religiile trebuie cunoscute si intelese. In opinia mea nu e nevoie de credinta, fie ea deista sau teista, pentru ca religiile sa fie studiate si cunoscute ci doar de organizare a unor cursuri. Fac pariu pe orice ca ar fi plin de ingineri la ele. Faptul ca asa ceva nu exista (poate doar la nivel de insule/exceptii post universitare) atesta ca subiectul este foarte complex dar si ca religia organizata (indiferent de confesiune) tinde sa fie autoreferentiala si ca-i displace concurenta (altfel spus ecumenismul, daca exista altfel decit in vorbe, nu functioneaza).
Un articol bun. Despre acest subiect există o serie de cărți relevante, precum cartea lui Bloom, Criza spiritului american sau Tenured Radicals a lui Kimball. Au mai scris si conservatori din noua generație despre îngradirea libertății academice, Ben Shapiro sau Michael Knowles. Cert este că universitățile din Occident au devenit centre de activism ideologic si nu de formare a spiritului uman. Se spune mereu ca astfel de universități figurează in topuri si fac performanta. Depinde de criterii, iar acestea sunt raportate tot la ideologia oficial acceptată în acele țări. Performanta tehnica sau științifică este sterilă daca nu este compensată de discernământ , luciditate si spirit critic. Asta se intampla in societatile vestice, unde stiintificitatea (si nu stiinta) a devenit o nouă religie dat fiind faptul că este inofensivă si nu constituie un pericol la adresa ideologiei, mai mult, e folosita pentru a legitima ideile stangii radicale. Pericol îl reprezinta științele umane si de aceea acestea au fost lovite cel mai rau. Cine vrea să citească marea literatura sau filozofie si sa inteleaga ceva de acolo trebuie să se țină cat mai departe de acele universități prestigioase deoarece tot ce invata de acolo e propaganda si nimic altceva. Expertii de astăzi sunt extrem de limitați, am vorbit personal cu oameni care lucrează la Google sau Facebook si care nu inteleg absolut nimic din ceea ce se intampla in jurul lor. Nicio urmă de inteligenta sau spirit critic nu am vazut in urma discutiilor cu ei. Evident, sunt oameni buni pe domeniul lor dar din pacate, cam atat, nu sunt completi, nu au o înțelegere de ansamblu a societății și a lucrurilor. De asta sunt si cei mai predispuși să susțină și să legitimeze ideologia. Universitatea occidentală formeaza doar specialisti mărunți, nu formează oameni cu vizoune capabili să înțeleagă ceva din lumea in care trăim iar rezultatul se vede peste tot, inclusiv in revistele științifice, cărți, etc. Ar fi multe de discutat pe acest subiect, dar ma voi opri aici. Cat despre universitățile românești, se încearcă acelasi trend numai ca tot ceea ce se vede e o maimutareala.
In occident universitatile aus fost din totdeauna sub influenta ideilor de de stanga, acum ele devin pe zi ce trece institutii care propaga idei care devin periculoase pt coeziunea societatilor occidentale, a valorilor acestora. Distrugerea vine de interior, influentele si actiunile de exterior nu fac altceva decat sa accentueze descompunerea iar technologiile moderene de comunicatie sunt catalizatorul.
Se doreste schimbarea sistemului capitalist, democratic cu altceva iar unversitatile sunt varful de lancie, metodele folosite sunt insa similare cu cele ale dictaturii comuniste, ingradirea drepturilor si reducerea la tacere a celor care se opun.
,,Libertatea academică înseamnă, de asemenea, că cercetătorii ar trebui să fie liberi să spună adevărul în fața puterii politice sau bisericești în cadrul domeniilor lor de expertiză ”
Adevarul este unul singur – Iisus Hristos . Izvorul Adevarului este Sfinta Scriptura .
Cu ,,adevarurile academice ” fac ceva ce nu doresc sa descriu aici .
,,Adevarul academic ” este in fapt interesul corpului academic .
De ce trebuie sa primeze ,, adevarul academic ” in fata adevarului cetateanului de rind ?!
M-am saturat sa fiu tratat ca ,, fomistul ” de serviciu ( vezi declaratia ministrului apararii legata de noul val de forta de munca generat de nazismul unor imbecili ) ca sa trudesc pentru a hrani o armata de demnitari si functionari bugetari inutili , extrem de numerosi si de scumpi .
spune cineva mai sus: „Chestia asta cu stânga și dreapta e relativă”
ba chiar tinde sa devina irelevanta, in contextul in care atat statul cat si organizatiile suprastatale confisca atat puterea mediatica, cat si independenta si libertatea de exprimare academica, cel putin in doua domenii cu acoperire globala:
– clima (nimic de comentat in plus)
– pandemia covid;
cum nu am destula expertiza, in privinta covidului m-am rezumat doar sa fiu rezervat, sceptic si totusi optimist; daca ar fi sa analizez din nou riscul vaccinarii, l-as accepta din nou, pe principiul raului cel mai mic;
in Ro monstruozitatea pandemiei s-a fasait brusc, subit, spontan, instantaneu si deodata, cam de cand a inceput razboiul in UA; imi ramane insa in familie un caz medical cu urmatoarele atribute: vaccin ARNm – doua doze, nici o confirmare sau simptome de covid – doar expunere la cazuri din afara familiei, infarct subit la circa 6luni de la vaccinare – implantare de stenturi in regim de urgenta, tratament cu anticoagulante (producator: ASTRA ZENECA, dar cu licenta mai veche decat momentul implementarii vaccinurilor si detectarii cazurilor mediatizate), tratamentul releva existenta cheagurilor de sange: medicamentul curata depunerile si le exteriorizeaza la nivelul pielii sub forma unor vanatai (de culoarea sangelui inchegat, vinetiu spre negru) in zone aleatorii, cu dimensiuni de pana la 8-10m, care apar spontan (in cateva ore), aproape nedetectabil (doar prin inspectie vizuala, fara manifestari senzoriale) si dispar in cateva zile, fara urme cvasipermanente; prospectul medicamentului confirma o statistica de circa 10% persoane ce dezvolta astfel de vanatai; tratamentul dureaza un an, cu atentionarea expresa de a nu se intrerupe in nici un caz;
ce spune „literatura” online ? (recunosc, m-am marginit la materiale disponibile in limba romana) pe de o parte cateva bloguri antivax ridicole, de necitit; apoi am gasit doar o singura opinie a unui medic canadian care acuza proteina spike ca poate ramane sau poate fi produsa in continuare de organism, cu consecinte directe in producerea hematoamelor; se prezinta si consecintele administrative pentru opinia iesita din frontul oficial; in rest, materiale de promovare carora nu le-as reprosa aproape nimic, mai ales ca pomenesc in treacat de riscul hemofiliei, doar ca, la unison, prezinta o rata de risc de 2/milion care reiese de nustiuunde; ce ma deranjeaza este ca materialele astea dateaza toate cam din perioada initierii vaccinarii in masa; care vaccinare a fost aprobata pe baza caror monitorizari si statistici ? de atunci incoace, zero monitorizare la ARNm si zero opinii transparente din mediul academic (nici pro nici contra), in conditiile in care pacientul nu are cum sa constate ca sufera de hemofilie decat in momentul in care face infarct, dupa care eventual vede si hematoamele daca apuca sa initieze tratamentul: pana atunci (si in lipsa tratamentului) nu apare absolut nici un simptom, sau cel mult simptome asimilabile oboselii;
ce spun medicii (profesionisti incontestabili) direct implicati: reparatie cu succes, analizele si monitorizarile pacientului (in 2-3zile te fac mai nou decat erai inainte) sunt in parametrii, jurisdictia se cam opreste aici; vaccinul ar putea fi una dintre nenumarate cauze potentiale, dar tocmai din acest motiv analiza depaseste cadrul relatiei directe medic-pacient si nu poate intra in discutie; medicul nu poate face nici macar statistici proprii, ca la el e mereu 100% incarcare;
sper totusi ca mortalitatea nu va creste subit la, sau pana la sectiile cardio, cat sa actualizeze din oficiu statisticile publice si sa dezlege limbile celor care se mai si pricep la asa ceva;
Prototipescu zice: „atat statul cat si organizatiile suprastatale confisca atat puterea mediatica, cat si independenta si libertatea de exprimare academica”.
Da, dar avem democratie! Puterea poporului!! Care voteaza si rupe totu’!!! Ca doar stie el de la televizor cine sint cei buni si cei rai. Si daca data trecuta nu a iesit asa cum trebuia, data aviatoare va vota mai apasat („vote harder!” – cum ii indeamna unii anti-democrati bascaliosi) si sigur se rezolva. Bine ca nu l-a citit populimea pe un alt bascalios, Zarifopol, ca s-ar instala o disonanta cognitiva planetara printre enoriasii democratiei vecina cu un PTSD de sfirsit de lume. Citez:
„Intelectualii au fabricat oricând religia și politica. Ei au făcut budismul, creștinismul, socialismul – ei și numai ei. Cine dracul avea să le facă dacă nu ei? Nimic nu poate fi fapt istoric, dacă nu trecea prin capul intelectualului, și fără această lămurire intelectuală, viața societății n-ar avea alt nivel și altă semnificație decât o bătaie între doi țărani de la o piatră de hotar.
Toată lumea are aerul să știe acestea. Oricare prostănac zâmbește de asemenea lucruri – de la sine înțelese, fiindcă dobitocul nu-i în stare să-și clarifice că nimic din ce crede el că știe nu i-ar fi dat în gând lui singur, nici milioanelor de semeni stereotipi ai săi.”
Prototipescu zice: „– clima (nimic de comentat in plus)”
Asa credeam si eu pina am citit zilele trecute stirea ca:
„World’s Largest Carbon Removal Facility Designed to Fight Global Warming Suffers Major Setback After Arctic Blast Freezes Machinery”
Prima oara cind am auzit de „carbon removal plants” gindul m-a dus la Petre Ispirescu si la o printesa dintr-una din povestile lui, care a fost condamnata de o zgriptzuroaica sa goleasca un lac cu furculita (sau cu o sita?). Nu credeam ca oameni in toata firea chiar isi inchipuie ca pot sa suga cu niste ventilatoare carbon din atmosfera mai cu spor decit fatuca aia cu furculita.
Prototipescu: „daca ar fi sa analizez din nou riscul vaccinarii, l-as accepta din nou, pe principiul raului cel mai mic;”
Faceti cum va dicteaza constiinta! Dar meditati o secunda si asupra proverbului “fool me once, shame on you, fool me twice, shame on me”.
Prototipescu zice: „ce spune „literatura” online ? (recunosc, m-am marginit la materiale disponibile in limba romana) pe de o parte cateva bloguri antivax ridicole, de necitit; apoi am gasit doar o singura opinie a unui medic canadian care (…) de atunci incoace, zero monitorizare la ARNm si zero opinii transparente din mediul academic (nici pro nici contra), in conditiile in care pacientul nu are cum sa constate ca sufera de… ”
„doar o singura opinie a unui medic canadian care…”??? Sint cu miile, dar nu in romana, nu la televizor si nici in NYT, WaPo etc.
Folositi motorul de cautare BRAVE! E complet independent de Google, Bing, DDG etc., care, deja total ideologizate, iti scot pe prima pagina doar ceea ce e corect politic din miile de link-uri gasite la orice cautare. Se duce cineva si pe pagina 2, 3,… 9,… 15,… sa vada ce mai e si pe-acolo prin subsoluri? Cei mai multi se multumesc, fara prea mult discernamint, cu primele link-uri afisate.
La super-cenzuratul Youtube exista deja citeva alternative excelente, fara pic de cenzura. Informatie de calitate din abundenta.
Folositi https://www.deepl.com/translator, cel mai bun translator engleza-romana daca e nevoie.
Un studiu publicat recent în Nature Journal Scientific Reports, realizat de oameni de știință de la Massachusetts Institute of Technology și de la Universitatea Ben Gurion din Israel, suscită îngrijorări serioase cu privire la vaccinarea obligatorie împotriva COVID-19 la nivel mondial. Cercetătorii au descoperit că vaccinarea împotriva COVID-19 a crescut semnificativ numărul complicațiilor cardiace în cazul adulților tineri cu vârste cuprinse între 16 și 39 de ani.
https://www.nature.com/articles/s41598-022-10928-z
Published: 28 April 2022
Increased emergency cardiovascular events among under-40 population in Israel during vaccine rollout and third COVID-19 wave
(O creștere a numărului de urgențe cardiovasculare în rândul populației sub 40 de ani din Israel în timpul campaniei de vaccinare și al celui de-al treilea val COVID-19)
Cercetătorii de la MIT ‘au descoperit’ după mai bine de un an ceea ce multi cercetători mai responsabili si seriosi, dar care nu erau de la MIT, au spus de la bun început: vaccinul afectează inima pe termen lung. Dar cei care avertizau asupra acestui pericol erau cenzurati si blocați peste tot si acuzati de conspirationism. Cu extrema strângă nu se poate discuta pentru ca nu ai cum, ei inteleg doar in termeni de putere si de dominare, doar asa se poate face ceva cu ei.
observatie:
cautarile mele s-au focusat strict pe problema hematoamelor, nu pe orice alte controverse legate de vaccinuri, masti, etc;
rezultatele imi sunt viciate de situatiile, scandalul si masurile din cazul vaccinului ASTRA ZENECA, care predomina si nu ma descurc sa le filtrez decat reducand aria de cautare; ideea e ca in cazul ASTRA ZENECA realitatea a actualizat rapid riscurile, pentru ca efectele apareau imediat; cum riscurile reale au depasit riscurile estimate, ar trebui prezumat ca nici riscul ala de 2/milion nu are fundament real in cazul ARNm, la care efectele pot apare mai tarziu;
1. Folositi https://search.brave.com/
2. Puneti in lista de cautare atitea cuvinte cite vreti. De exemplu:
mRNA „Messenger RNA” vaccine hematoma „heart attack” stent anticlotting anti-clotting anticoagulant anti-coagulant „blood clots” „spike protein”
3. Avind in vedere ca majoritatea cercetatorilor isi publica rezultatele pe internet in format PDF, puteti limita rezultatele cautarii la astfel de documente folosind parametrul „filetype:pdf”. De exemplu:
mRNA „Messenger RNA” vaccine hematoma „heart attack” stent anticlotting anti-clotting anticoagulant anti-coagulant „blood clots” „spike protein” filetype:pdf
4. Daca doriti afisarea tuturor paginilor gasite, fara nici o cenzura, adaugati parametrul „!safeoff”. Daca vreti eliminarea paginilor considerate (de proprietarii motorului de cautare) discutabile, puneti parametrul „!safeon”. De exemplu:
mRNA „Messenger RNA” vaccine hematoma „heart attack” stent anticlotting anti-clotting anticoagulant anti-coagulant „blood clots” „spike protein” filetype:pdf !safeoff
5. Daca vreti sa cautati pe un singur site, folositi parametrul „site:adresa_site”. De exemplu:
mRNA „Messenger RNA” vaccine hematoma „heart attack” stent anticlotting anti-clotting anticoagulant anti-coagulant „blood clots” „spike protein” filetype:pdf site:nature.com
sau
mRNA „Messenger RNA” vaccine hematoma „heart attack” stent anticlotting anti-clotting anticoagulant anti-coagulant „blood clots” „spike protein” site:youtube.com
6. Puteti incerca si pe duckduckgo.com. Inainte, aruncati-va o privire peste „DuckDuckGo Search Syntax” si „Search Operators”:
https://help.duckduckgo.com/duckduckgo-help-pages/results/syntax/
7. Google are o alta sintaxa si alti operatori.
P.S.
1. Motorul de cautare BRAVE e inca in BETA.
2. Am verificat fiecare din sugestiile de mai sus inainte de a vi le propune si rezultatele au fost conform asteptarilor si numeroase.
Prototipescu zice: „sper totusi ca mortalitatea nu va creste subit la, sau pana la sectiile cardio, cat sa actualizeze din oficiu statisticile publice si sa dezlege limbile celor care se mai si pricep la asa ceva;”
Se pare ca a crescut considerabil. Ce zic medicii, pompele funebre si companiile de asigurare:
https://twitter.com/DowdEdward/status/1522982772314304512
https://twitter.com/DowdEdward/status/1522976802196492288
https://twitter.com/akheriaty/status/1522828312774545408
https://twitter.com/DrJamesOlsson/status/1522831606972624898
Dr. Anastasia Maria Loupis
@DrLoupis
1/2 Viking🇩🇰 1/2 Philosopher🇬🇷Doctor of Medicine (MD). Opinions are my own.
Medical & Health København, Danmark
{I’ve been taken through 2 Medical Boards; The Medical Board for Patient Safety and the Medical Board for Medical Ethics. For speaking the truth in my personal life! Living up to my Hippocratic Oath, giving people the Informed Consent they are missing. What has the world come to?}
https://twitter.com/DrLoupis
The triple vaxxed are the most likely to die from covid-19.
https://twitter.com/DrLoupis/status/1500447953328435202
{Out of 27 women that were accidentally pregnant during the vacc program. Outcome: 23 spontaneous abortions. 2 premature with neonatal death. 1 spontaneous abortion with neonatal death. 1 living baby
Pfizer doc 5.3.6 page 12
“Safe and effective”}
https://twitter.com/DrLoupis/status/1522692206225543170?cxt=HHwWhMCi5c6f2KEqAAAA
inainte sa caut corelatii cu pandemia, m-am documentat in primul rand din literatura de specialitate pre-pandemie;
exista numeroase cauze potentiale, inclusiv cauze in legatura directa cu sistemul imunitar, mostenire genetica, ginecologie, etc;
nu ma pot multumi doar cu coincidente sau suspiciuni: medicina e suficient de avansata cat sa determine cu precizie mecanismele care intervin;
si pe la noi isi dadea cu parerea pe la TV o madam dr.de specialitate oftalmolog; dar asta n-are nici o legatura cu dezbaterea academica si cu constrangerile din sistem; orice liber profesionist e liber sa-si dea cu parerea;
@cranganu
Domnule profesor, va multumesc pentru acest articol, foarte bine scris si solid documentat.
Nu-mi este foarte clar de ce ati ales titul pe care l-ati ales … De ce semnul de intrebare („Este libertatea academică în pericol?”) ? Sarcasm? Stiti si dv ca si mine cat de grava este situatia, in mod special in America. Mediul acela trece printr-o epurare ideologica, de zeci de ani de zile, si care s-a accelerat in ultimii citiva ani.
Dupa cum stiti, nu este vorba doar de „stanga”, in sensul clasic, politic. Ci de toate, absolut toate ideile adoptate de gashca dominanta, pe toate planurile: politic, filozofic, cultural, in legatura cu rasa, cu sexul, cu religia, cu clima, cu Pfizer samd samd samd. Oricine indrazneste sa spuna o parere care nu-i conforma cu dogma momentului este excomunicat („cancelat”, ca sa folosesc un barbarism la moda), pe loc si fara drept de apel.
Cand in articol se vorbeste despre orientari politice deja nu mai putem vorbi despre libertate academica ci de libertate de exprimare.
Tot gandindu-ma la libertatea de exprimare si la corectitudinea politica, tind sa cred ca ambele sunt direct proportionale, desi in aparenta ar fi opuse. Adica sunt opuse daca e vorba despre un monolog, dar cand vine vorba de dialog, cu cat cel care asculta este mai corect politic, cu atat cel care vorbeste are sansa de-a-si exprima opiniile, mai ales cand cel care asculta nu e de acord cu ele. Ca sa-l parafrazez pe Peterson (ca tot l-a pomenit cineva pe-aici si suna cool unele treburi pe care le zice), ambele sunt equally annoying cand se abuzeaza de ele si cred ca asta-i de fapt problema, ca nu stii cand abuzezi de ceva din moment ce limita o stie doar celalalt (sau mai rau, o inventeaza).
Foarte interesant graficul cu votantii de dreapta si de stanga la distanta de 40 de ani. Si mai interesant e ca din 2010 treaba s-a accentuat si mai tare, se vede mai ales prin parlamentele de prin Europa.
Nimic nou, se știau toate acestea de 50 de ani. Le-a luat 80 de ani sa reușească, au reușit. Vom plăti cu toții, democrația se vede din avion ca este o păcăleală astăzi. Pana si războiul din Ucraina este o parte datorat decăderii învățământului in statele teoretic democrate. Teoretic pentru ca atât timp cat nu contezi poți spune ce vrei. Daca ești ascultat, începe circul…Pe mine povestea „Trump” m-a lămurit.
In principal problema este ca de fapt aia care spun ca sunt de stânga, sunt doar profitorii de stânga. Si nu sunt in stare sa ducă lumea spre mai bine. Așa ca vin vremuri grele…Socialismul vestic e la fel de corupt si incapabil ca si cel estic, diferența este ca vestul o ia mai de sus ca nivel de trai…dar va ajunge in aceeași groapa. Numai ca nu mai exista Vest care sa ii ridice. Dar exista China, care sa-i „ajute”… Așa ca nu numai Rusia devine vasalul Chinei, ci si Occidentul, oricât ar afișa opoziția fata de ea… Ia spuneți, in cate articole științifice de pe internet NU sunt autorii chinezi? Pana la urma sunt 1 din 7 oameni pe planeta, nu?
Si discuția asta cu „stânga”…e alta păcăleală. Sunt aceștia de se declara de stânga cum sunt eu prim ministru… Așa cum in URSS comunismul a existat in… cărți? Exercițiu pentru toți cei care se cred de stânga: va rog sa argumentați cum China este un stat comunist, sau măcar socialist…
Politicul s-a intins peste tot , este ca o buriana care nu poate fi eradicata.
Am ceva „obiectii” la titlul articolului.
1. In loc de „Este libertatea academică în pericol?” cred ca ar trebui „Mai poate fi salvat ceva din libertatea academica?”
2. „deriva către „monocultura” de stânga în universități””. Cred ca ar trebui inlocuita cu „parloaga mentala academica de stanga”.
who knows? poate deriva a aparut in corporatiile fara substanta, no name urile ridicate la bursa de speculanti (ca n real estate), de facebucii si retelele de socializare ce n au nimic de a face cu tehnologia creativa si progresul (doar jumulitori de prostovani analfabeti). feisbucistii, googlistii si microsofstii isi pot permite acum sa sponsorizeze universitari si universitati dupa chipul si asemanarea lor. life means money dupa cum zic inteleptii cu lingouri de aur atirnate de git.
AFA Calls for An End to Required Diversity Statements
Pe 22 august 2022, Academic Freedom Alliance (AFA) a publicat o declarație cae condamnă deraierile ideologice din universitățile americane.
Sub titlul AFA Calls for An End to Required Diversity Statements, semnatarii cer ca Universitățile să nu mai pretindă declarații de diversitate ca o condiție sine qua non pentru angajare sau promovare.
Declarația AFA răspunde tendinței din ce în ce mai accentuate a instituțiilor academice de a cere membrilor sau viitorilor membri ai facultăților să semneze promisiuni sau să facă declarații prin care se angajează să promoveze „diversitatea, echitatea și incluziunea” (DEI) sau să detalieze modul în care au făcut sau vor face acest lucru.
Declarațiile DEI distrag comisiile de cercetare de la evaluarea corectă și imparțială a meritelor candidaților ca educatori și cercetători. În același timp, declarațiile DEI trimit un mesaj dăunător și intimidant candidaților: respectarea dogmelor politice și activismul care promovează aceste dogme sunt mai importante decât excelența lor profesională.
Declarațiile DEI (pe propria răspundere, cum se spunea pe timpuri :-)) înrolează cadrele universitare într-o mișcare politică, șterg distincția dintre expertiză și conformitate ideologică și încurajează cinismul și lipsa de onestitate.
Detalii,
https://academicfreedom.org/afa-calls-for-an-end-to-required-diversity-statements/