marți, octombrie 3, 2023

Este posibil un parteneriat strategic româno-ucrainean?

Ucraina ar putea găsi în România un partener pentru cooperare în domeniul securității la Marea Neagră, în promovarea unor programe economice, de creștere a investițiilor, programe de mediu, care să ducă în cele din urmă la sporirea stabilității regionale, a predictibilității.

Două importante think-tank-uri de la Kiev au publicat recent un studiu în săptămânalul Zer­kalo nedeli, postat în traducere și pe site-ul revistei 22, studiu intitulat Ucraina, România și Marea Neagră: oportunități în contextul războiului ruso-ucrainean.

Studiul este realizat de Serhiy Gerasymchuk, Ruslan Gidora, Mykhaylo Honchar, Yaroslav Matiychyk, analiști la Grupul de studii strategice și de se­curitate și la Centrul de Studii Globale „Strategia XXI“, am­bele din Kiev. Autorii sunt membri ai grupului de ex­perți România-Ucraina, a cărui înființare a fost încurajată de miniștrii de Externe Ba­conschi și Grîșcenko, în toamna 2011. Prima ședință a grupului a avut loc câteva luni mai târziu, la București, la începutul anului 2012, iar ultima la Kiev, în ianuarie 2014, în timpul Euro Maidanului.

Studiul experților ucraineni conține o pro­pu­nere pe cât de interesantă, pe atât de neaș­tep­tată: fondarea unui parteneriat stategic în­tre București și Kiev. Ideea este, pe de o par­te, stranie, iar pe de alta, previzibilă. Stranie pentru că relațiile româno-ucrainene n-au fost niciodată bune, mai de­grabă pot fi caracterizate ca un lung blocaj, spart de câ­te­va ferestre de dezgheț. Pre­vizibilă, pentru că, în con­tex­tul generat de politica Rusiei de destabilizare a Ucrainei, Kie­vul trebuie să-și strângă aproape toți vecinii, indiferent de litigiile trecute sau pre­zente din relațiile bilaterale. Ezitările Budapestei și Bra­tis­la­vei, atente la tonul Moscovei și interesate de continuarea proiectelor economice cu Rusia, reduc opțiunile Kievului la promovarea re­la­țiilor cu Varșovia, Bucureștiul și capitalele sta­telor baltice. România este statul membru UE și NATO cu care Ucraina are cea mai lungă fron­tieră comună. Spre deosebire de Polonia și Țările Baltice, România este așezată geo­gra­fic în zona Mării Negre, în apropierea pe­nin­su­lei Crimeea, anexată de către Rusia, în martie, și în proximitatea a ceea este denumit cu ter­menul de Novorossia, teritoriu care leagă zo­na Donbassului de nordul gurilor Dunării, în ca­re sunt concentrate minoritățile rusofone și unde tradițional se votează cu partidele ori­en­tate spre Moscova. Sunt argumente puternice care fac Kievul să fie interesat de un par­te­neriat strategic cu România.

Autorii studiului valorifică și argumentul că Ro­mânia, fiind preocupată de soarta Re­pu­blicii Moldova, situată geografic între România și Ucraina, cooperarea între București și Kiev poate influența semnificativ evoluțiile din re­giune, de la soluționarea conflictului tran­snis­trean la o dinamică pozitivă a colaborării eco­no­mice. Argumentul este valabil, multe ini­ția­tive ale Bucureștiului din ultimele decenii eșu­ând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.

În ciuda faptului că unii experți din cele două țări vorbeau de o competiție pentru profilarea ca lider regional între Ucraina și România, un parteneriat strategic între cele două țări ar putea aduce beneficii mai consistente Bu­cu­reștiului, consolidându-i influența la Bruxelles în creionarea agendei regionale la Marea Nea­gră în cadrul NATO și UE. Ucraina ar putea gă­si în România nu doar un avocat, în fond Kie­vul poate să-și pledeze și singur cauza la Bru­xelles, cât un partener pentru cooperare în do­meniul securității la Marea Neagră, în pro­mo­varea unor programe economice, de creș­tere a investițiilor, programe de mediu, mai ales în Delta Dunării, care să ducă în cele din ur­mă la sporirea stabilității regionale, a pre­dic­tibilității, la ridicarea nivelului de trai, la trans­ferarea de valori și bune practici dinspre UE că­tre Ucraina, țară care și-a formulat obi­ec­tivul strategic de aderare la clubul de­mo­cra­țiilor occidentale.

Condiția pentru un parteneriat strategic este ca cele două țări să identifice nișele în care pot construi împreună cu fața spre viitor, de a depăși vechile litigii (drepturile comunităților istorice românești din Ucraina), prin ne­go­cie­rea unor soluții cu bună-credință, și nu de a piti sub covor dosare care zac de câteva de­cenii pe agenda bilaterală și care sunt sursă de tensiuni între București și Kiev.

Dar cel mai important aspect asupra căruia ex­perții ucraineni atrag atenția este con­so­li­darea încrederii, care nu se poate realiza de­cât prin contacte directe, de la cele politice, la nivel înalt, până la dialogul între universitari și membri ai comunității experților în politică regională.

Acest context oferă o oportunitate de schim­ba­re a paradigmei în relațiile româno-ucrai­ne­ne cum n-a mai existat în ultimii 23 de ani. Depinde de viitorul locatar de la Cotroceni și de noul guvern ca această oportunitate să nu fie ratată. Kievul pare pregătit pentru a scrie o nouă pagină în agenda bilaterală.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. la cum arata tarile din jurul nostru o sa facem iar o „Mica Intelegere” si anume axa Varsovia-Kiev-Bucuresti. Adica un fel de alianta regionala a tarilore nu sunt revizioniste si care sunt multumite in granitele proprii.

    • Vezi sa NU, ca imediat apar SABOTORII platiti de MOSCOVA, via Moscopole&Kisselev, si incep sa URLE:
      BU-co vi-NA!
      Insula Serpilor, Basarabia, Tinutul Herta!
      … ba chia si TRANSCAPATIA.
      Important e sa nu se gaseasca nicio solutie constructiva de Mileniul 3, ci sa inghetzam cu totii asteptand sa ne rezolve cineva aliniati frumos cum si pana acum din 1944 incoace.

      • Daca ar exista vointa la varf, s-ar putea face. Cel mai bun exemplu e Polonia care a recunoscut granitele Ucrainei, Belarusului si Lituaniei inca inainte sa se destrame URSS. Si asta desi toate tarile astea au teritorii care au fost in Polonia interbelica (Polonia a fost shiftata la vest dupa razboi).
        Si scrintiti exista si la polonezi duium – nationalisti de doi lei, ultrasi, prostovani care latra aiurea samd.

        In plus au tot facut grupuri comune de studiu, istorici, reviste etc.
        E drept ca au avut si cu ce. Parca sunt condusi de altfel de oameni decat pe la noi.

        La noi cu Ucraina pana la nenorocirea asta a fost o liniste de mormant, de parca ar fi Burkina Faso si nu cel mai mare vecin al Romaniei. Nu stie nimeni nimic ce se intampla pe-acolo. Ce-ar fi mare lucru sa se organizeze de doua ori pe an niste conferinte, dezbateri etc la nivel de istorici, intelectuali, sa se publice niste studii, niste carti. Sa trimitem niste tineri la Kiev la Lviv, sa primim niste tineri la Bucuresti sau Cluj – si nu zic de etnici romani ci pur si simplu de ucrainieni.

        Asta-i conditia noastra de provinciali fuduli, ne-am ajuns acum, suntem in ue, ne vrem lideri regionali. Atat doar ca daca treci din Romania in Ucraina constati ca in multe privinte ai intrat intr-o tara mai civilizata. Macar nu scuipa toata lumea seminte pe jos si nici nu-ti cere careva bani ca sa parchezi masina pe marginea drumului.

        • Cred că exagerați când spuneți că despre Ucraina nu s-a scris vorbit „la noi”, în România. Numai eu în revista 22, în ultimii 10 ani, am scris zeci de articole despre Ucraina, iar înainte de asta am transmis pentru secția în limba română a radio BBC, de la Moscova, Chișinău, București, și chiar de la Kiev, sute de relatări despre viața politică, economică, politica externă, viața cultură din Ucraina. Exagerați când comparați cunoștințele despre Ucraina din spațiul public cu cele despre nu știu ce stat din Africa.
          Nu e mai puțin adevărat că publicul din ROmânia este mult mai interesat de ce se întâmplă în Franța, SUA, Germania, China decât de evoluțiile din Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina sau Republica Moldova. Însă, pentru consolare, nici în aceste țări, informațiile despre România nu sunt mai multe sau mai exacte.

        • Cred c-ar trebui intensificate urgent legaturile economice pe Euroregiunile convenite – mai ales a cele de NE si punctual cu Maramuresul care sa joace roluri cultural istorice – cu statul ucrainean, in primul rand.
          (Euroregiunea Prutului Superior, Euroregiunea Dunarii de Jos)
          Moldovenii au nazuit intotdeauna la Halici dupa ca au cazut sub turci, austriecii au luat Halici-Volinia, impreuna cu Pocutia=Bucovina si au inventat GALITIA exact pe cularul dintre mari (MNegresa&Baltica) in care au bagat un teritoriu smuls Moldovei (din cauza raialei de la Hotin ) zicand ca-i parte a Pocutiei/=, falsificand harti si docu istorice, pe care mai apoi au separat-o de Galitia si i-au dat un nume slav. Moldovenii din acel teritoriu au fost prigoniti de la inceput si alungati de foame si din alte motive, in locul lor mutandu-se slavi iar mai apoi evrei (foame, ca la munte nu se face mamaliga), astfel ca judetele Botosani, Neamt, Baia sunt pline de refugiati din acele zone, iar cei ramasi pe teren au fost cu timpul ASIMILATI in mod firesc.
          Pe sudisti nu-i intereseaza absolut deloc relatia cu Ucraina, dupa cum nici pe cei din asa-zisul Vest, cu exceptia Maramures, iar interesele a peste 20% din cetateni nu sunt reprezentate – inertia e infinita in statul succesor al celor facute cu rusii&sovieticii… Solutia ar fi doar descentralizarea pe relatia cu Ucraina si folosirea STATULUI Rep.Moldova pentru celelalte.
          O uniune statala moldo-ucraineanopolona ar fi chiar de dorit, alaturi si cea a balticilor, intr-o structura confederativa pana la noi perspective.

    • Ce sa facem mai freestyle cu Bucovina ? In primul rand e vorba de Bucovina de Nord, ca restul de deja la noi. In al doilea rand demografic erau mai multi ucrainieni acolo cand a luat-o Stalin. Erau de fapt mai multi de pe la mijlocul secolului 19, austriecii au favorizat migratia ucrainienilor – or fi fost mai harnici, habar n-am.

      Ce sa facem cu Bucovina de Nord ? Sa-l trimitem pe alde Dragnea sa o administreze ? Sa ne apucam sa daramam cladirile istorice din Cernauti ca pe cele din Bucuresti ? Iti zic eu, Bucovina de Nord sta bine acolo unde e, fa o vizita la Cernauti (e foarte simplu, tren, pasaport) si ai sa intelegi de ce.

      Asa ca sa lasam dracului aiurelile astea ca nu mai traim in secolul 19. Asta-i si logica revizionistilor unguri, sa luam Transilvania inapoi etc – astea nu se mai termina niciodata.

  2. „Argumentul este valabil, multe ini­ția­tive ale Bucureștiului din ultimele decenii eșu­ând din cauza lipsei de colaborare a Kievului.”
    Si acum ucrainenii, deveniti peste noapte baieti buni si caindu-se pentru 23 ani de politica in slujba Moskovei (inclusiv in timpul perioadei portocalii), vor sa ajute Moldova sa-si recupereze Transnistria! Asta dupa ca s-au comportat precum batausul din cartier (bully) in relatia cu Romania. Bian ca au ajuns in sfarsit la Canossa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro