Conflictul diplomatic recent izbucnit între Germania și SUA a ridicat multe semne de întrebare, a stârnit controverse și îngrijorări.
Cea mai simplistă relatare a poveștii de spionaj ar suna așa: SUA racolează doi ofițeri germani care au predat spionajului american unele documente secrete. Afacerea este descoperită, Guvernul german solicită explicații de la Guvernul american care întârzie să vină, și, drept consecință, șeful spionajului american în Germania este expulzat.
Intrarea în detaliile acestei afaceri relevă unele aspecte interesante:
Contextul
În primul rând, este necesar să observăm faptul că incidentul survine într-un context diplomatic deja tensionat de dezvăluirile lui Snowden cu privire la activitățile de spionaj ale Agenției Naționale de Securitate a SUA (NSA) în Germania, inclusiv prin ascultarea telefonului mobil personal al cancelarului german, Angela Merkel. Deși Germania a solicitat SUA schimbarea abordării față de aliați, răspunsul primit a fost evaziv și inconsistent. De asemenea, solicitarea părții germane de semnare a unei convenții cu efect juridic de interzicere expresă a spionajului reciproc s-a izbit de un refuz categoric și chiar nepoliticos al administrației americane, care a ținut să precizeze faptul că nici țări precum Marea Britanie sau Canada nu beneficiază de acest tratament. Evident, mesajul transmis a fost acela că Germania nu se califică pentru o astfel de solicitareîintrucat nu are statutul corespunzator. Tot la fel de evident este că acest răspuns nu a putut să provoace decât iritare la Berlin.
Cine sunt actorii implicaț în acest scandal
Sunt acuzați de spionaj șeful spionajului american la Berlin, expulzat de pe teritoriul german, și doi ofițeri germani. Primul este un angajat al Serviciului German de Spionaj (BND) în varsta de 31 de ani. Interesant este faptul că descoperirea s-a făcut doar pentru că agentul a luat legătura cu Consulatul rus la Munchen pentru a-și oferi serviciile și acestora. De aici, se poate lesne deduce faptul că serviciile germane supraveghează mai strict reprezentanțele diplomatice ale Rusiei decât ale SUA și se poate specula asupra faptului că, cel mai probabil, agentul german s-a oferit pe tavă și Americii, astfel cum a făcut și cu Rusia. Dacă este adevărat, culpa SUA este ceva mai redusă, însă Germania oricum poate reproșa faptul că SUA nu au respins oferta și că nu au informat despre această situație pe canale diplomatice, astfel cum ar fi impus o relație de prietenie. În lumea reală, însă, o astfel de ofertă este greu de refuzat și Germania știe acest lucru.
Al doilea “împricinat” este un ofițer angajat al Ministerului Apărării de la Berlin. Biroul și domicilul acestuia au fost percheziționate. Ambii au fost reținuți.
În ce a constat tranzacția
Deocamdată, au ieșit la iveală detalii doar cu privire la angajatul BND. CIA se pare că a plătit suma “astronomică” de 25.000 USD și a primit în schimb 218 de documente referitoare la protocoale de discuții, corespondența dintre BND și cancelaria federală, raportul anual al serviciului de spionaj german și harta de amplasare a sediilor BND peste hotare. De asemenea, germanul ar fi primit însărcinarea de a oferi americanilor informații despre activitatea comisiei înființată de Bundestag pentru investigarea operațiunilor de culegere de informații desfășurate în Germania de catre NSA.
Informațiile conținute în documente sunt confidențiale, dar este puțin probabil ca ele să fi reprezentat surprize importante pentru spionajul american. Cât despre activitatea comisiei parlamentare de anchetă, este mai deranjantă preocuparea americanilor decât potențialul informațiilor vizate.
De ce a luat Germania aceste măsuri…
Germania, deși avea opțiunea de a cere, pe canale diplomatice, Guvernului SUA retragerea diplomatului, a preferat să recurgă rapid la expulzare și nu oricum, ci făcând din acest caz un subiect de presă, adică în termeni inamicali.
Toate vocile germane, de la inalți demnitari la cunoscuți jurnaliști acuză la unison aroganța americană. După al doilea razboi mondial, Germania se simte ostracizată. Își dorește să rupă lanțuri invizibile, vrea să își descătușeze energiile. Germania vrea independență.
Cancelarul Merkel, un fin ascultător al opțiunilor populare, nu a ezitat și, asemeni lui Gavroche, a luat steagul în mână și a pornit la revoluție.
Expulzarea mediatizată a șefului CIA din Germania a adus puncte electorale cancelarului și a fost de natura să mai aline din frustrările acumulate în timp în societatea germană față de politica americană.
Pe de altă parte, este de bănuit că, dacă dna Merkel nu lua o măsura vizibilă, opoziția nu ar fi ratat prilejul de a puncta în fața opiniei publice revoltate.
Măsura este luată cu dublă “bătaie”: în plan intern se transmite mesajul că Germania are un cancelar puternic care, la nevoie, ia măsuri ferme chiar ți față de SUA, iar în plan extern, Germania a transmis, mai clar ca niciodată, că își dorește o reașezare a relațiilor cu SUA, pe baze noi.
Ce urmează
Cel mai probabil, revoluția germană este de catifea pentru că nu are potențialul de a schimba ceva fundamental.
În pofida prieteniei reciproc anvatajoase dintre Germania și Rusia, interesul fundamendal al Germaniei este pacea în Europa și, secundar, menținerea rolului său de lider european. Pe fundalul zgomotos și îngrijorător al frontului ruso-ucrainean, Germania este pe deplin conștientă că, fără implicarea SUA, rolul său în Europa ar putea scădea vertiginos în favoarea Rusiei, iar pacea ar putea fi oricând amenințată.
De aceea, colaborarea dintre SUA și Germania în problema conflictului ruso-ucrainean, precum și în alte dosare sensibile (Orientul Mijlociu, Iran) va continua în pofida diferendului diplomatic din prezent.
În ceea ce privește SUA, acestea au prilejul de a-și reevalua acțiunile externe și a de înțelege mai bine ce sentimente stârnesc acestea. SUA sunt conștiente că au nevoie de sprijinul Europei pentru asigurarea supremației principiilor occidentale, însă nu este clar dacă înțeleg și cum să și-l securizeze.
Adevărul e că Germania n-a excelat niciodată pe tărâmul spionajului, unde a fost mai tot timpul umilită de englezi, americani şi ruşi. Pe de altă parte, nemţii sunt şi mai prost plătiţi, de unde şi disponibilitatea de colaborare pe sume modice. Altfel, eu îi înţeleg. Deceniul de naţional-socialism dar mai ales cel de al doilea război mondial le-au creat nemţilor sensibilităţi vizibile: nicăieri ca în Germania n-am văzut atâta grijă pentru persoanele cu handicap, dar tot nicăieri n-am întâlnit restricţia de a nu face fotografii „de sus”, neautorizate, infrastructurii în general şi mai ales gărilor.
Orice om cu un dram de memorie nu uită de STASI și (cel puțin) de cazul Willy Brandt. Cum acea tumoare malignă este imposibil să nu fi generat metastaze…
oare era nevoie de :´´Cancelarul Merkel, un fin ascultător al opțiunilor populare, nu a ezitat și, asemeni lui Gavroche,´´totushi nu e vorba de politica de romanica
nici de „În pofida prieteniei reciproc anvatajoase dintre Germania și Rusia” nu cred ca era nevoie.
e Germania tara NATO sau bananiera? daca SUA o considera bananiera, sau mai grav, in rand cu Iran si Coreea deNord, e normal sa te intrebi care e definitia parteneriatului „strategic” cu americanii.
Citez:
„Pe de altă parte, este de bănuit că, dacă dna Merkel nu lua o măsura vizibilă, opoziția nu ar fi ratat prilejul de a puncta în fața opiniei publice revoltate.”
Dacă autorul se referă cumva la opoziţia din cadrul actualei coaliţii de guvernare (adică la SPD), îi dau perfectă dreptate. Restul partidelor din adevărata opoziţie nu prea contează la ora actuală.
Un lucru este însă sigur: cancelara de teflon (numită aşa, pe bună dreptate, de către cercurile politice din Germania, deoarece iese basma curată din orice scandal politic) se angajează întotdeauna doar atât cât este oportun… de revoluţie nici nu poate fi vorba. Comparaţia cu Gavroche mi se pare cu totul neavenită. Avem de-a face cu o furtună într-un pahar cu apă, bine înscenată. Mă surprinde de fiecare dată cât de stranii pot fi părerile analiştilor politici din afara Germaniei despre Germania şi aşa zisa Cancelară de Fier.