sâmbătă, mai 23, 2026

Eu cred că se poate!

Fie-mi îngăduit să încep aceste rânduri cu o amintire din urmă cu mulți ani. În februarie 1996, Parlamentul României, în înțelepciunea lui, a realizat că datorită unor condiții meteorologice adverse (fuseseră într-adevăr câteva zile cu ceață!), este imperios necesară o lege care să faciliteze creditarea în condiții de favoare a agriculturii. Inițiativa parlamentară a trecut ca o rachetă prin ambele camere ale parlamentului și a fost promulgată de președintele României în decurs de o zi.

Doar că drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Legea în cauză prevedea expres condiții atât de laxe de ordin prudențial, că oricine era îndreptățit la un credit, inclusiv cei care aveau pierderi și credite nerambursate ani de zile. Banca Agricolă a căzut în plasa îndeplinirii prevederilor acestei legi, cu un rezultat dezastruos pentru bancă; trei ani mai târziu, banca acumulase pierderi totale de peste 200 de milioane de euro și era în pragul falimentului.

Am primit atunci misiunea de a încerca restructurarea băncii și privatizarea ei. Părea o misiune imposibilă, mai cu seamă că exista în orice secundă riscul de a pierde clienții și a rămâne şi fără depozite, nu doar cu credite neperformante. Nu s-a întâmplat acest lucru, iar noi am pornit o cursă contra cronometru pentru a repune banca pe picioare și a găsi un cumpărător al afacerii. Nu vreau să intru aici în detalii privind cum anume am făcut pentru a reuși în acest demers ce părea imposibil. Ceea ce vreau să spun este că am înțeles din primul moment că cel mai important lucru este să adun o forță umană suficient de amplă și de bine pregătită profesional pentru a reuși. Eram convins de la început, și nu am greșit, că între cei peste 9 mii de salariați îi voi putea identifica pe cei bine pregătiți profesional, curajoși și onești pentru a repune banca pe șine. Echipa pe care am format-o era în majoritate covârșitoare dintre vechii salariați ai băncii; am mai adus câteva zeci de persoane cheie din afara băncii și cu toții am pornit la o activitate laborioasă, plină de neprevăzut. Rezultatul se cunoaște: astăzi, Raiffeisen este o bancă-fanion, vechea Bancă Agricolă fiind transformată din temelii.

Nu am avut foarte multe resurse la momentul respectiv. Nici vechii salariați ai băncii, nici noii veniți, nu au avut salarii prea mari. Aș zice chiar că eram departe de ceea ce se întâmpla în restul sistemului bancar în materie de remunerare a muncii. Doar că am reușit mobilizarea unor forțe puternice pentru că le-am oferit un proiect foarte tentant și șansa de a face ceva cu adevărat semnificativ.

Mi-am amintit această istorie, veche de un sfert de secol, pentru că în momentul de față România trece printr-o situație curios de asemănătoare cu cea a Băncii Agricole din 1999. La nivel de țară nu avem pierderi, ci un deficit bugetar colosal; nu suntem în pragul falimentului, ci al intrării în grupa nerecomandabilă investițiilor; nu avem restricții în acordarea de noi credite, precum am avut la Banca Agricolă, ci avem riscul ca politica țării să fie dictată de creditori, care au un singur obiectiv: să-și recupereze banii.

Ca și în cazul Băncii Agricole, există o soluție, de asemenea radicală, care însă poate pune în termen relativ scurt țara pe picioare. Din fericire, alegerile prezidențiale s-au încheiat în cel mai bun mod posibil, cu victoria unui independent politic, care se bucură de încrederea cetățenilor și care are acele trăsături care să-i permită să pornească pe o cale a progresului: inteligent, onest, capabil să coaguleze numeroase resurse umane de cea mai bună calitate. Iar mesajul electoratului a fost limpede: oameni noi la conducerea treburilor publice!

Sunt foarte mulți ani de când calitatea clasei politice s-a deteriorat și, o dată cu ea, administrarea treburilor publice a devenit tot mai ineficientă. Sunt convins însă că în fiecare partid pot fi identificați aceia care ar putea face diferența: inteligenți, onești, bine pregătiți profesional, dornici să pună umărul la un viitor mai bun pentru România. Va fi în continuare rolul primului ministru și al conducerilor partidelor pro europene să facă un salt colosal, de la protejarea unor interese private, la o autentică selecție a valorilor din interiorul fiecărui partid. Trebuie doar bună credință și înțelegerea faptului că alternativa ar fi mulți ani de suferință pentru marea majoritate a românilor.

Știu că la nivel național lucrurile sunt mult mai complicate decât într-o bancă. Legislația muncii a fost astfel croită încât funcționarii publici sunt legați cu odgoane de scaunele pe care le ocupă, iar schimbarea acestei stări de fapt nu se poate realiza bătând din palme. Cam în același mod se pun problemele în pletora de întreprinderi ale statului sau de instituții publice a căror existență este greu de justificat altfel decât prin nevoia de a da un os de ros apropiaților puternicilor zilei.

Nu va fi deloc uşor. Nici la Banca Agricolă nu a fost; am redus personalul băncii cu o treime, am luat multe alte măsuri complicate. Şi pentru România vor urma măsuri dificile, nu vom mai putea trăi peste mijloacele pe care le avem. Dacă însă sacrificiile vor fi împărţite judicios, dacă privilegiile absurde ale unora vor fi reduse semnificativ, dacă întregul proces va fi transparent şi bine explicat, o vom scoate la capăt.

Eu sunt încrezător în succesul acestui demers. Motivul principal este că, până în prezent, au fost încercate cam toate căile pentru a face praf resursele statului. Nu mai ne rămâne de făcut altceva decât să reconstruim societatea așa cum trebuie. Pur și simplu nu cred că vreunul din partidele declarat pro europene va merge în altă direcție. Nu cred.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Și eu sunt optimist dar mai…moderat…
    Nu, forțele pro-occidentale au devenit minoritare(PSD NU este în fibra lui pro-occidental). Forțele politice anti-sistem(?) sunt majoritare. Ca părere, va urma o lungă perioadă de instabilitate guvernamentală. Șansa ar fi capitaliștii și antreprenorii români plus o serie de instituții solide ca BNR, restul de bănci și poate CE.

  2. De putut se poate. Întotdeauna.
    Problema e cine va plăti costul.
    Sunt sigur că nu speciali sau lideri politici
    Nu are rost să vedem istoricul problemei, deși ar fi instructiv.
    Ideea este că dacă nu revenim la datorii scăzute (nu sărim în tabăra lui Ceaușescu , sa lichidam toate datoriile) sau facem asta dar arunca d greutățile doar pe umerii populimii, la alegerile următoare să nu se mai plina nimeni de ce va fi.
    Oricum, pina acum vad ca s au făcut economii doar cu pensionarii (nu s au indexat pensiile cum zice Legea; nici măcar cele mici) , in special cei cu venituri foarte mici. Care au pierdut banii pe card social etc.
    Ideile mele merg spre ajutorarea celor cu 3000 lei/ lunar și presiuni pe ceilalți pensionari.
    Salariații trebuie sa fie ajutați. Impozitele pe salarii micșorate, căci au copii, rate.
    In general, problema se va rezolva prin noi surse de impozit și mărirea celor vechi, fără să jenam oamenii și afacerile.
    Cea mai bună soluție, rămîne mărirea taxelor, redevențelor și impozitelor pentru exploatarea resurselor naturale. Și aduse la nivel european. Vorbesc de lemn, sare, nisip, gaze, petrol etc. Vedeți cât avem acum taxele astea cat sunt în Franța, Germania!
    O alta sursă de venit importanta este impozitul pe lux și moșteniri. Vedeți cât e în aceleași tari și cât e la noi.
    In fine, o ultimă soluție e Legea prostituției. Cu impozitarea. Forfetară pentru practicante.
    Coraborind aceste măsuri cu desființarea pensiilor speciale și alte economii, vom reduce datoriile, vom avea bani de înarmare și vom putea face protecție socială.
    Daca se vrea!

    • asta cu pensionarii, ma scuzati, dar ce vina are un pensionar contributiv cu pensie „mare” (sa zicem 10000 lei), ca el a muncit 35-40 ani, cu cap, sau a avut 2,3, job-uri si a platit o multime de contributii, comparativ cu o casnica care nu a lucrat decat 2 ani si are pensia minima de 1500 lei? si sunt asa aprox 1 mil de „pensionari”, care fie au lucrat f f putin (a fost la un moment dat o lege care le-a permis, acum ctv ani si doar sa aiba ctv luni de munca si sa ontina pensia minima si multi chiar au profitat de aceasta facilitate), sau sunt persoane care au lucrat „la negru”, ca deh, sa fie altii solidari, nu noi, si tot asa, tot felul de categorii fix din zona care nu ar trebui stimulata. Si asa evident ca aia nu e „pensie” e de fapt ajutor social mascat si oricum diferenta intre pensia contributiva reala (uneori de doar 80 lei) si minimul de 1500 lei e dat de la bugetul de stat.
      De plans dupa mine sunt pensionarii care CHIAR au muncit 30-40 ani si au pensiile de 2-3000 lei doar, culmea e ca la ajutoare, cand se dau, tot aia cu cele „minime” le primesc, ei nu iau ca „depasesc plafonul” si cand trag linie, constata ca unul cu 3000 lei de fapt ia real mai putin decat unul ce 1500- ca idee, compensarea la medicamente, uneori cea mai consistenta cheltuiala pt pensionari, e 90 % la aia cu 1500 si 50 % sau 0 la aia cu 3000 si lunar diferenta ajunge sa fie in favoarea celor cu 1500.
      Deci, nu, nu e deloc etic si moral sa fie facute discriminari intre pensionarii contributivi, indiferent de marimea pensiei. Aceasta este corelata cu cat a contribuit fiecare si cum am aratat, sunt mult prea multi care NU au contribuit si nu ar trebui deloc incurajata aceasta tendinta.

      • Mai vezi povestea cu speciali.
        In ce privește susținerea celor cu pensii mici, e o problema general umană. Nu i lași să moară de foame că sa dai bani aiurea.
        In plus, tot mai mulți pensionari nu pot dovedi cu acte unde și cât au muncit. Deci, vor ajunge muritori de foame pentru că nu pot sa se incadreze in grilele birocratice?
        Nu uităm că bugetarii noștri vor nivel de viață cel puțin egal cu cei Europa, dar pun bete n roate privătilor. Nu putem construi o dictatura neumanista a bugetarilor. Aia care iau și transmit mită. Împotriva oamenilor cinstiți.
        Povestea cu contribuția este o minciună gogonată, in cazul Ro. Oricum, multe pensii nu sunt la nivelul 80% din salarii, ci mult peste. Ce contribuții au avut ăștia?

        • Gresit, oamenii simpli, bugetari ori privati nu au pensii de 80% din ultimele salarii. Dar exista categorii profesionale din sistemul bugetar care au pensii care nu au nicio treaba cu salariul avut sau cat au cotizat am sau vechimea in munca.. Adica avem raporturi mult prea mari intre salariul minim pe economie si cel mai mare, la fel si la pensii.

      • Și nu uita că ăștia care nu și pot dovedi vechimea, vin la vot!
        In plus, eu nu militez pentru egalizarea pensiilor, ci doar pentru susținerea pensionarilor ce nu pot sa și dovedească vechimea în munca.
        Nu ai auzit de patronii care nu fac acte de angajare? De oameni care muncesc la negru etc?
        Nu fii meschin! In tara asta nu trăiesc doar bugetari venali!
        Nu mai vorbim că Secu și urmașii ei, au blocat pe toți oponenții. Oameni care nu s au mai putut angaja în țară, cu acte.
        Ești urmaș Secu?

  3. Ehei, ce amintiri de junete. Revenit in tara dupa noua scoala mi-am deschis primul meu cont bancar romanesc. La Raiffeisen. Am venit cu un contract la o companie daneza si cind am mers cu directorul lor la Raiffeisen Romania a fost foarte mirat. El stia ca in Austria acea banca nu era o banca generalista ci era mai degraba specializata pe agricultura sau asa. Asta daca bine-mi aduc aminte. Si-am lucrat foarte bine cu ei acreditive cam o data pe luna vreo 15 ani, luasera la comert international la sucursala mea – basca cei din centrala – o doamna foarte bine pregatita, simpatica si pragmatica adusa, ca atitia alti specialisti buni (si BCR si Banca Tiriac – am uitat cum se numea atunci – si BRD facusera la fel, stiti mai bine decit mine) de la Bancorex. Stiu pentru ca am vorbit cu toti astia fata in fata inainte sa aleg o banca.
    Pina m-am certat cu Raiffeisen. Da’ rau de tot! Nu cu cei de la etaj(e) – cu aia n-aveam de ce, totul a mers snur, n-am avut nici macar un acreditiv cu avizari suplimentare, „cu rezerve” sau asa -, cu ceva fatuca front office :))))

    Aveti dreptate, oameni buni sint in Romania si mai in virsta dar si tineri si unii sint dispusi sa lucreze „la stat”. Cum pot ajunge astia in pozitii cheie? Pai sa faca bine sa se lupte! Sa intre in groapa cu, pardon, ca nu sint lei acolo, e un mucilagiu.

  4. Dorinta este una si vointa alta. Daca se vrea se poate, dar in 35 de ani nu s – au vrut multe in politica economica din Ro. Daca ascultam acum declaratiile iresponsabile ale unor sefi de partide se vede ca nu isi vad acum decat de interesele si orgolile lor, desi au contribuit din plin la acest dezastru. Se vede lipsa interesului national, cinismul si lipsa de maturitate in gandire si actiune solidara.

  5. Soluții pentru eficientizarea guvernului.

    A.Plata bugetarilor să fie legată de indicatori numerici de performanță prin formule aritmetice publicate pe internet. Bineînțeles, indicatorii și formulele sunt specifici rolurilor și ne trebuie o listă cu rolurile din administrație.

    B.Reducerea numărului de ministere ca mai jos. Cu reduceri de personal și cheltuieli.
    Din 7+4+5=16 ministere rămân 7 (9 ministere mai puțin)

    Ministerul infrastructurii înlocuiește:
    1.Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
    2.Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului
    3.Ministerul Energiei
    4..Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
    5.Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
    6.Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației
    7.Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene

    Ministerul Resurselor Umane înlocuiește:
    1.Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale
    2.Ministerul Sănătății
    3.Ministerul Educației și Cercetării
    4.Ministerul Culturii
    Cele de mai jos rămân:
    1.Ministerul Finanțelor
    2.Ministerul Afacerilor Interne
    3.Ministerul Afacerilor Externe
    4.Ministerul Apărării Naționale
    5.Ministerul Justiției

  6. Cred ca aspectul mai putin placut este legat de structura parlamentului.

    Dar cu putin curaj s ar putea aplica lectia predata recent de Franta, descrisa de Macron, o persoana curajoasa, din multe puncte de vedere.

    Pe plan international sunt oameni extrem de curajosi si onesti – sigur se va gasi sprijin international.

    Singurul obstacol este legat de structura parlamentului si maine vom vedea primele reactii de acolo in direct.

    O sa fie la fel cu momentul condamnarii comunismului – vezi discursul lui Basescu din parlament – sau putin diferit? Aceasta este intrebarea mea imediata

  7. Ptr lucifer
    Cred ca aspectul mai putin placut este legat de structura parlamentului.

    Dar cu putin curaj s ar putea aplica lectia predata recent de Franta, descrisa de Macron, o persoana curajoasa, din multe puncte de vedere.

    Pe plan international sunt oameni extrem de curajosi si onesti – sigur se va gasi sprijin international.

    Singurul obstacol este legat de structura parlamentului si maine vom vedea primele reactii de acolo in direct.

    O sa fie la fel cu momentul condamnarii comunismului – vezi discursul lui Basescu din parlament – sau putin diferit? Aceasta este intrebarea mea imediata

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugen Radulescu
Eugen Radulescu
Născut în 1958 în București. Absolvent al ASE, Facultatea de Finanțe-Contabilitate, 1982. Doctorat în economie, ASE, 1998. Director și consilier al guvernatorului BNR din 1990 până în prezent, cu excepția perioadelor in care a activat ca : președinte Banca Agricolă/Raiffeisen (1999-2002) și CEC (2005-2007) ; și Consilier al Directorului executiv FMI (1996-1998). Consultant FMI – misiuni în Afganistan, Maldive, Tunisia, Mauritania, Gabon s.a.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

Într-o eră a hiperconectivității și a inteligenței artificiale, temerea că noile tehnologii vor submina democrația nu mai este o ipoteză, ci o realitate concretă. Profesorul Radu Carp explorează modul în care populismul, odinioară un fenomen politic, a evoluat într-o formă mai sofisticată, mai invizibilă și mai insidioasă: Tehno-populismul.

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro