duminică, aprilie 18, 2021

„Eugenia” sau evocarea antisemitismului românesc

Mărturisesc că fiind un mare admirator și degustător al fermecătoarele pagini purtând semnătura lui Mihail Sebastian, indiferent că este vorba despre scrieri în proză, fie ele nuvele sau romane, ori literatură dramatică am așteptat cu mare nerăbdare apariția traducerii în limba română a romanului Eugenia, scris de Lionel Duroy, apărut cu doar un an în urmă în limba franceză la prestigioasa editură Robert Laffont.
Apariția și difuzarea în librării fiind anunțate de editor (Humanitas Fiction) la o dată precisă ( 3 septembrie), am profitat de ocazia unui popas de doar câteva ore prin București și mi-am procurat cartea la numai câteva zile după punerea ei la dispoziţia marelui public. Am citit-o apreciind remarcabila traducere a Simonei Modreanu în orele libere de dinaintea spectacolelor din oferta Festivalului Zile și nopți de teatru la Brăila, oraș de baștină a lui Iosif Hechter, alias Mihail Sebastian. Brăila la care am găsit în roman câteva referiri răzlețe. Ea însemnând pentru Sebastian orașul ideal pentru refugiu. Singurul care i-ar putea oferi sufletului chinuit de numeroasele dezamăgiri și neîmpliniri în viață, dragoste și carieră, măcar un dram de liniște.
Am zărit în cursul unei plimbări în odinioară marele, bogatul Porto franco, astăzi departe de strălucirea demult apusă, o străduță care poartă numele autorul Stelei fără nume, însă am aflat cu aceeași neplăcere, de la amabilele mele gazde brăilene, că nici astăzi nu există un muzeu , o casă memorială. Păcat.
Romanul Eugenia i-a fost inspirat lui Lionel Duroy la modul declarat de celebrul Jurnal, socotit de critici „ o capodoperă a literaturii experienței”. Reamintesc că Jurnalul a fost adus în țară în 1995 și oferit spre publicare editurii Humanitas. A apărut grație minunatelor strădanii ale Gabrielei Omăt.
Cartea se prezintă sub forma unei confesiuni cu caracter auto-biografic a tinerei Eugenia Rădulescu, iubită ficțională a lui Sebastian. Confesiune amestecată cu fragmente din Jurnal, dar și cu alte scrieri semnate de Emil Cioran (Schimbarea la față a României), Curzio Malaparte (Kaputt), mare, celebru ziarist italian devenit el însuși personaj de roman, evocat de Eugenia Rădulescu în ipostaze și într-o perspectivă nu tocmai măgulitoare, dar și de Corneliu Zelea Codreanu (Pentru legionari).
Nu întâmplător Eugenia are un dublu incipit. Primul devoalează faptul că Eugenia Rădulescu, repet,iubită inventată de imaginația creatoare a lui Lionel Duroy, a aflat despre moartea enigmatică a idolului său a doua zi după, din gura fratelui ei mai mic, Andrei, cel care fusese rănit pe frontul anti-sovietic. Lionel Duroy nu insistă asupra speculațiilor prilejuite de faptul că Sebastian a fost strivit de un camion. Care se zice că ar fi acționat în mod criminal din ordinul comuniștilor ori al ocupantului sovietic. Vestea morții lui Mihail o determină pe Eugenia să aștearnă pe hârtie ceea ce numai aparent și într-o primă instanță ar fi povestea iubirii agitate dintre ea și Sebastian. Iubire care, indiscutabil, a fost de natură să o facă mai atentă, mai sensibilă la ceea ce va deveni adevărata substanță a romanului. Și anume descrierea amănunțită, nemiloasă, adesea greu de suportat a condamnabilului și necesarului de asumat antisemitism care s-a manifestat în spațiul românesc în perioada interbelică.
De aici, cred, și cel de-al doilea incipit. Eugenia este ieșeancă, studentă la Litere, fiica unei familii obișnuite din marea urbe moldavă care nutrește o oarecare ostilitate față de evrei. Și față de tot ceea ce consideră omniprezența acestora. Fratele mai mare al Eugeniei, Ștefan, care la un moment dat se va număra printre căpeteniile legionare, a dus la extrem respectiva ostilitate. Manifestată ca atare în momentul în care observă că în posesia Eugeniei se află un exemplar din recent apăruta carte De două mii de ani. D-na Costinaș, profesoară la Literele ieșene, mare admiratoare a cărții și -vom afla mai apoi- membră a ilegalului Partid Comunist din România, l-a invitat pe Sebastian să vină la Iași în calitate de participant de onoare la unul dintre cursurile sale. De aici ciocnirea dintre Eugenia și Ștefan, de aici momentul începutului pasiunii tinerei studente pentru romancierul deja celebru, de aici agresiunea cu caracter antisemit de care acesta a avut parte. Agresiune plănuită și organizată de însușii Ștefan.
De fapt, nu pasiunea Eugeniei pentru Sebastian, nu evocarea operei lui Sebastian primează ori contează. Deși se fac adesea referiri și la Accidentul, și la Steaua fără nume, și la Ultima oră, și la neterminata Insulă nu ele dețin marea pondere în roman. Ci antisemitismul, pogromul de la Iași (descris cu minuție), tentativele de falsificare a acestuia (de aici nefavorabilul portret de care are parte Curzio Malaparte), înțelese ca parte negativă, rușinoasă a istoriei noastre. Parte absolut dezagreabilă, rușinoasă, condamnabilă, dar care, în numele adevărului, se impune recunoscută, asumată.
Iar dacă unii cititori ai Eugeniei, în loc să facă asta vor invoca paginile nu tocmai inspirate în care Lionel Duroy evocă flagrant schematic și prea în stilul filmelor cu ilegaliști din Epoca de Aur implicarea Eugeniei în lupta antifascistă și mișcarea comunistă va fi, indubital, eroarea lor. Dovadă de ceea ce francezii numesc mauvaise conscience.

Lionel Duroy – EUGENIA; Traducerea din limba franceză: Simona Modreanu; Editura Humanitas Fiction; București, 2019

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. La un moment dat un politician roman a initiat – ca masura reparatorie romanesca fata de crimele anti evreesti din anii 40 – ca Roamania sa fie printre primele state care isi stabilesc ambasada la Jerusalim. Dupa vreo 6 luni omul era deja la inchisoare.
    Este totusi un progres. Pe vremea Capitanului – cel cu Legiunea – sau pe vrenea Maresalului – cel cu Prutul – respectivul fan al Poporului Ales ar fi fost probabil executat.
    In vremea noastra – a Generalului – faptul ca a negociat ”cu niste evrei” s-a soldat doar cu trimiterea la Rahova .
    PS Ciiiine eeeeeste Ge-ne-raaa-lul ? Ei , unul care vorbeste perfect limba Holocaustului.

  2. ??!!! ” frontul anti-sovietic” ???!!!?

    Am cunoscut combatanti carea ajuns pana spre Caucaz si apoi au vizitat Tatra . Ei ziceau „campania din Est” si9 „campania din Vest”
    „Frontul anti-sovietic” este o expresie politica de factura comunista!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro