Tot mai multe argumente sunt introduse, fie congruent, fie interșanjabil, în balanța criterială a adoptării monedei comune. Uneori, pozițiile preconcepute răzbat din multitudinea și circumferința contra-argumentelor invocate. Criteriile de convergență nominală au fost suplimentate continuu, uneori tocmai în vâltoarea dezbaterii științifice, deși proiectul euro transcede cadrul (calculat) științific, indiferent de gradul de sofisticare cantitativistă.
Așadar, dincolo de criteriile de convergență nominală (criteriile de la Maastricht), matricea criterială este și poate fi diversificată ad infinitum: convergență reală inter-țări și convergență internă (regională), convergență structurală – cu propriile ei derivate sectoriale, sincronizarea ciclurilor economice, competitivitate, cultură și instituții, iar geografia începe și ea să își facă loc, pe cât de insistent, pe atât de anacronic.
Nu mi-am propus să dezvolt, aici și acum, vreo analiză cuprinzătoare. Unele dintre argumentele invocate beneficiază deja de atenția necesară, în ciuda anumitor inadecvări în raport cu criteriile științifice. Altele ar merita, cu adevărat, să stârnească preocuparea onestă a cercetătorului, însă fără ca prizonieratul cifrelor să altereze miza construcției vizionare.
Textul de față este dedicat decalajelor de dezvoltare inter-regionale, prezentate adesea drept veritabile obstacole în calea extinderii zonei euro către sud-estul UE. În acest sens, am considerat că este importantă imaginea în dinamică a decalajelor dintre regiunile țărilor UE, chiar dacă rezultatul, oricare ar fi fost el, nu poate fi unul decisiv sau edificator pentru parcursul instituțional raportat la zona euro.
În acest sens, am evidențiat decalajele interne de dezvoltare, cele inter-regionale, și am ilustrat dinamica acestor decalaje în ultimul deceniu și jumătate, ceea ce încorporează, de fapt, și întreaga istorie a monedei comune.
Abordarea empirică a fost axată pe două evaluări, cu caracter de indicator:
În primul rând, este vorba de “situația la zi” în privința decalajelor economice dintre regiunile statelor membre. Decalajele inter-regionale au fost evidențiate prin intermediul PIB real/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPC), prin raportul dintre regiunea cea mai puțin dezvoltată și regiunea cea mai dezvoltată. Cu cât acest coeficient este mai redus, cu atât este mai mare decalajul de dezvoltare între regiunile naționale, și invers.
În al doilea rând, este important modul în care aceste decalaje inter-regionale au evoluat în timp. Privite în dinamică de-a lungul intervalului de analiză, decalajele inter-regionale evidențiază fie convergență internă (reducerea decalajelor dintre regiuni), fie divergență internă (accentuarea acestor decalaje).
Din dorința de ilustrare grafică, cele două evaluări au fost combinate în cadrul aceleiași diagrame. Pe orizontală este evidențiată situația convergenței interne la sfârșitul intervalului de analiză, în timp ce pe verticală am reprezentat dinamica acestei convergențe inter-regionale de-a lungul intervalului de analiză. Din punct de vedere metodologic, 6 state membre ale UE nu au fost analizate în absența datelor conforme clasificării NUTS2, anume Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Luxemburg și Malta; totodată, în cazul Croației, decalajele regionale sunt practic inexixtente.
Am reprezentat convergența inter-regională separat pentru zona euro, respectiv pentru țările non-euro, ceea ce poate fi sugestiv pentru tiparul dezvoltării regionale.
După cum se poate observa, în cazul țărilor aflate în zona euro, decalajele dintre regiuni sunt în general reduse, majoritatea țărilor având, la sfârșitul intervalului, un coeficient de inegalitate de peste 50%. În ceea ce privește dinamica, aceasta reflectă atât convergență, cât și divergență în planul decalajelor inter-regionale.
În ceea ce privește situația țărilor non-euro, aceasta reflectă, în general, decalaje consistente în planul dezvoltării inter-regionale. Toate cele 7 țări din afara zonei euro se caracterizează prin divergență inter-regională, ceea ce contrastează destul de mult cu situația specifică zonei euro.
Cele mai interesante observații ar fi următoarele:
– dintre statele membre aflate în zona euro, doar Germania, Spania, Austria, Portugalia și Finlanda au înregistrat, în perioada 2000-2015, convergență economică între regiuni;
– cea mai mare convergenţă internă aparține Austriei, acolo unde indicatorul privind decalajul inter-regional s-a îmbunătăţit cu 11 puncte procentuale, de la 47% în anul 2000, la 58% în anul 2015;
– cea mai mare divergenţă economică inter-regională s-a înregistrat în Irlanda și în Grecia, acolo unde, de-a lungul intervalului de analiză, decalajele regionale au regresat cu 9, respectiv 7 puncte procentuale, adică de la 60% la 51% în Irlanda, respectiv de la 58% la 51% în Grecia;
– în România, regiunea cea mai dezvoltată (București-Ilfov) a crescut de circa 2,5 ori, acesta fiind cel mai mare ritm de creștere dintre toate cele 249 regiuni ale UE. În schimb, regiunea cea mai slab dezvoltată (Nord-Est) a crescut de doar 1,7 ori, ceea ce explică divergența internă la nivelul României;
– între cele 249 de regiuni analizate, Regiunea București-Ilfov ocupă locul 26, PIB-ul regional fiind în 2015 de 39.400 euro/locuitor, în timp ce Regiunea Nord-Est ocupă locul 245, PIB regional fiind de doar 9.900 euro/cap locuitor;
– privind însă în dinamică, în ciuda divergenței interne, toate cele 8 regiuni ale României se plasează în top 10 al celor mai puternice creșteri regionale de-a lungul perioadei de analiză, alături de Slovacia (1) și Bulgaria (1), iar cele mai lente 10 creșteri regionale aparțin Italiei (3) și Greciei (7).
În esență, divergența regională internă este specifică tuturor țărilor din afara zonei euro. Însă aceasta nu pare a fi un obstacol structural pentru adoptarea euro, ci poate fi mai degrabă reflectarea unei convergențe mai accelerate cu zona euro, care din diverse rațiuni se produce inegal, dar care s-ar putea consolida mai echilibrat tocmai prin apropierea (mai fermă) de eurozonă.
Pentru România ar fi mult mai sănătoasă o convergență economică realizată în interiorul zonei euro, în raport cu o creștere economică prociclică, bazată pe aportul efemer al consumului.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
se apropie romania de euro ? cind un boeing de mic calibru luat in leasing este escortat de f16 second hands si intimpinat de floarea politrucimii ce rost isi mai are intrebarea ? domnule, intrebati l be gurul oltean sef de un sfert de veac peste bnr. doar el, in marea i intelepciune de intelectual (ba ce zic, omu i academician), care zici ca se screme cind glasuieste (sa para ca plezneste de intelepciune). asadar, vedeti si dvs ce mai produce romania si apoi veniti cu grafice si powerpointuri
Da, intr-adevar, penibile fazele cu avioanele inchiriate si intampinate cu mare alai, parca am fi o tara de salbatici de aia, cu pene in fund, care nu au mai vazut avioane; asemanator si cu faza de deschidere a pasarelei peste calea ferata, (pasajul Basarab). Altii fac intr-un timp extrem de scurt tuneluri prin muntti sau pe sub mare si nu stiu ce poduri foarte lungi, pe care merg trenuri cu viteze inimaginabile pentru noi. Toate astea la un pret echivalent cu pretul unui studiu de fezabilitate de la noi sau cu pretul unei asfaltari care se cojeste la prima roua. Asa ca aveti dreptate, despre ce vorbim????
Este doar un aspect al problemei.Totuşi(probabil că autorul a fost eliptic sau eu nu am înţeles raţionamentul) nu ştiu cum s-a ajuns la concluzia:”Pentru România ar fi mult mai sănătoasă o convergență economică realizată în interiorul zonei euro, în raport cu o creștere economică prociclică, bazată pe aportul efemer al consumului.”
Consider însă că o analiză mai adecvată situaţiei din România a fost făcută de BNR(Daniel Dăianu) care,din considerente de productivitate a muncii a arătat că România mai are nevoie de aprox.10 ani de dezvoltare cu creştere economică de 4%/an pentru a atinge nivelul pib/loc(PPC) de 75% din media UE(în 2016 această medie a fost de 59%…).Altfel,ecartul de productivitate ar bloca creşterea economică,ar deteriora bugetul şi ar scădea în timp nivelul de viaţă.Exemplele sunt cu nemiluita,respectiv cer au păţit ţările care au intrat în zona € nepregătite(Grecia,Portugalia,chiar Italia) şi mai aproape Ţările Baltice(după intrarea în zona € li s-a diminuat creşterea economică şi au dificultăţi bugetare majore).
Pot să suspectez că BNR este interesată de a nu se intra în zona € fiindcă şi-ar pierde obiectul muncii,dar asta nu înseamnă că trebuie să forţăm nota din considerente politice(de felul:să intrăm în zona € ca să avem un atu,altfel nu ne mai acceptă „ăia” în noua (lor) UE…)
Nu poti beneficia de europa fara circulatie libera si euro. Vrem sa-i ajungem pe acei din vest trebuie sa ne miscam si sa muncim cu cap. Noi cam stam pe loc si ne tinem de trecut, incercam sa smecherim, dar ne pacalim pe noi insusi. Moneda euro si circulatia libera trebuie sa fie prioritatea nr.1
„- între cele 249 de regiuni analizate, Regiunea București-Ilfov ocupă locul 26, PIB-ul regional fiind în 2015 de 39.400 euro/locuitor, în timp ce Regiunea Nord-Est ocupă locul 245, PIB regional fiind de doar 9.900 euro/cap locuitor;”
*****************
Desigur e imbucurator pt. Bucuresti dar.. Intr-adevar o diferenta extrem de mare, asta va atrage in viitor tot mai multi provinciali, exista pericolul iminent ca Bucurestiul, in loc sa exporte bunastarea in toata tara, sa se sufoce, pur si simplu sa nu mai poata functiona. O situatie asemanatoare Frantei cu Parisul si provincia.
Cauzele sunt clare, lipsa infrastructurii, a cailor de transport din capitala catre restul tarii.
Ce masuri ar fi necesare:
1. incercarea de a destinde Bucurestiul prin „exportarea” anumitor sectoare in alte parti. Am mai propus pe aici, chiar daca nu am fost inteles, ca o parte din facultati, universitati sa fie relocate, undeva in campusuri speciale, de ex. Tirgoviste, Tichindeal, etc. Ma intreb ce cauta Facultatea de agronomie in Bucuresti? De asemenea o parte din pensionari ar putea petrece amurgul vietii in localitati cu verdeata, decit sa se chinuie in mizeria Bucurestiului. Citiva stimuli poate i-ar ajuta.
2. Evident constructia autostrazilor dar si a transportului pe cale ferata.
3. Dezvoltarea prioritara a provinciei prin planuri de investitii.
Ca si in alte tari bunastarea celor din capitala este cladita pe drenarea de resurse din alte regiuni, in special prin folosirea preferentiala a taxelor si a ceea ce in noua limba de tinichea se cheama economic rent. Politica comunista de repartizare rationala a industriei in teritoriu a produs anomalii si greseli grave, cea de acum este de-a dreptul criminala. Administratia centrala din Buc sa instituit un nou sistem parazit din care s-ar putea iesi prin descentralizare masiva sau prin mutarea capitalei la Brasov sau Sibiu. Nu e absout necesar sa avem capitala intr-un oras balcanic, urat, prafos si de parte de restul tarii.
Intrebarea fundamentala este daca adoptarea Euro ar ajuta economia Romaniei. Indiferent de decalajele regionale. In fond, in cazul Romaniei, regiunile sunt lipsite de semnificatie economica, deoarece nu exista (si nu pot exista) politici de dezvoltare specifice fiecarei regiuni.
===
De altfel, declararea drept „regiune” in sens administrativ nu inseamna nimic. Important este daca putem identifica intr-o anumita zona geografica o politica specifica. De regula – infrastructura de transport. Altceva e si cam greu de imaginat.
In cazul Braziliei Plano Real (o politica monetarista) a dus la rezultate excelente. Bine, pana a venit Da Silva…
In cazul Chile, Pinochet a dezvoltat o regiune prin constructia unei autostrazi de legatura.
Dincolo de multimea de documente, politici si corealtii, in UE dezvoltarea regionala tot la lucruri de acest gen ajunge.
Este foarte dificil de spus ce anume a condus la coeziune (sau la scaderea ei, in fine). Vrem noi sa legam dezvoltrarea regionala de politica regionala, asta e altceva. Dar ca e chgiar asa, nu stiu daca poate cineva chiar demonstra.
====
In cazul Romaniei, am ajuns sa inlocuim politicul cu birocratia exacerbata. Care birocratie va ramane la fel de confuza si ineficienta si in zona euro si in afara ei.
Nu vom gasi nici un Deus ex machina in afara tarii, in ce priveste dezvoltarea, nici macar Zeul Euro. Nu am auzit de vreun stat in care socialismul sa fi fost de succes.
Mie imi spusese cineva care a lucrat la Statistica acum vreo 10 ani ca acele cadrane regionale au fost trasate de asa maniera incat sa scoata regiunea Bucurestiului pe primul loc si sa mai micsoreze din decalajele zdrobitoare din celelalte zone ascunzand de fapt adevarata stare de fapt si anume ca regiunea Transilvaniei e cel mai bine clasata.
Mie mi-a cineva de la Statistica care luceaza de vreo 15 ani acola, ca-i invers cum v-a spus dvs. acea persoana care a lucrat acum vreo 10 ani tot acolo.
Care o fi spus adevarul ?
Regiunile nu au nicio treaba cu axele. Avem niste provincii istorice care sunt impartite in judete daca vrei sa faci o impartire o faci pe judete, provincii … Sigur asta e valabil pentru perioada la care am facut referinta 10-15 ani … intre timp e posibil sa fi aparut multe alte impartiri dar desigur cea cu axele geografice sau daca vreti cu coordonate GPS e relevanta probabil doar la aspecte cu caracter zonal si care sunt influentate geografic, mie imi vin in minte, poate si din cauza oii mentionate de Ministrul Turismului si a frunzei auxiliare, care nu cred sa fi fost canepa, pasunile alpine …
Nici unul.
Sa cauti logica intr-o treaba fara logica e ca si cum ai cauta o pisica neagra noaptea intr-o camera unde nu exista nici o pisica.
Cum trasa Stalin granite… Sau cum stabilea obiectivele Comitetul de Stat al Planificarii :-)).
Doar ca in cazul „regiunilor de dezvoltare” am ajuns sa credem propriile minciuni,
Nu, nu le-a impus UE. Noi le-am vrut. De ce? Cand te inveti sa fii mincinos si sa „aranjezi” realitatea, ajungi sa o faci si cand nu e nevoie. Ca hotul ala care isi fura singur portofelul, ca sa nu-si „piarda mana” in puscarie.
Exact :)