Europa creativă se digitalizează

Când s-a semnat în 2005 Convenția asupra protecției și promovării diversității culturale la Conferința ONU de la Paris, organizația avea în vedere nu doar importanța diversității culturale ca patrimoniu al umanității, ca o condiție a democrației, a liberei exprimări, a multilingvismului, a creației, dar și un context global schimbat în care noile tehnologii facilitează comunicarea și circulația liberă a ideilor și operelor, cu efectele secundare și riscuri incluse. În formularea documentului, procesele de globalizare reprezintă”o provocare pentru diversitatea culturală, în special din punctul de vedere al riscurilor de apariţie a dezechilibrelor dintre ţările bogate şi cele sărace”.Tot în fundamentare este recunoscut rolul mass-media digitale cu argumentul că”libertatea de gândire, exprimare şi informare, precum şi diversitatea media permit expresiilor culturale să înflorească în interiorul societăţilor”. Dialogul internațional între culturi nu mai poate fi imaginat în afara schimbului rapid de informații, de unde și recomandarea art.12 din Convenție pentru ”a promova folosirea noilor tehnologii, a încuraja parteneriatele în vederea intensificării înţelegerii culturale şi comunicării informaţiilor, precum şi a dezvoltării diversităţii expresiilor culturale”.

Elaborarea documentelor programatice este necesară pentru stabilirea principiilor comune și trasarea strategiilor regionale sau globale. Aplicarea lor este un demers de durată, cu negocieri și sincope, cu bugete limitate și, mai ales, cu posibile răsturnări produse de contextul geo-politic atât de imprevizibil în prezent. Interculturalismul, plurilingvismul sau protecția minorităților etnice și religioase sunt susținute în conferințe elevate, dar simpla apariție a unui val de migranți musulmani la granițele țărilor europene dă peste cap toate înțelegerile internaționale sau legislația europeană, iar decidenții la nivel înalt dau în bâlbâială. Articolul 14 al Convenției asupra protecției și promovării diversității culturale prevede, de exemplu, introducerea de măsuri stimulative adecvate pentru transferul de tehnologie şi know-how, în special în domeniile întreprinderilor şi industriilor culturale, asistență tehnică, dar și sprijin financiar prin înființatea unui fond internațional de subvenții și împrumuturi, stabilite în art.18. Ce influență au în realitate aceste declarații cu valoare principială, e greu de cuantificat. Există linii dechise pentru proiecte, există rapoarte, dar efectul pe termen lung rămâne o ipoteză.

Unul dintre riscurile accesului pe Internet este vulnerabilizarea dreptului de autor. Creatorii europeni își bat capul pentru a găsi soluții de protecție, fiindcă legislația copy-right-ului din țările lor nu le mai poate oferi siguranță în fața numeroaselor softuri capabile să capteze filme înainte de a fi difuzate, soluții digitale care descarcă literatură cu nemiluita, deși costul cărților electronice e relativ scăzut, sau care dau iama în muzica de ultimă oră. Parlamentului European i s-a cerut recent să limiteze accesul la anumite conținuturi creative pe Internet, solicitare respinsă fiindcă încalcă libertatea de exprimare și circulația ideilor. Parlamentarii europeni recunosc că o reformă a legislației copy-right-ului rămâne necesară, fiindcă trebuie compatibilizate legile cu mediul digital. Comisiei Europene i s-a recomandat să  revizuiască excepțiile existente la legile drepturilor de autor, să examineze aplicarea unor standarde minime și ia măsuri pentru o remunerare corectă dacă operele artistice sunt distribuite digital. Deocamdată se așteaptă rezultatele unui studiu de impact în țările UE și un proiect legislativ până la finele acestui an. Un pas înainte s-a făcut în domeniul cinematografiei prin strategia”Filmul european în era digitală” lansată anul trecut după Festivalul de la Cannes, pornind de la constatarea că numai 8% din filmele europene au fost distrbuite în 2012 în afara UE, iar televiziunile au difuzat nu mai mult de 35% filme produse în Europa, preferându-le pe cele americane. De aceea, cei implicați în industria cinematografică au cerut să se pună accent pe distribuție, folosindu-se tocmai facilitățile digitale care permit acces simplu pe orice platformă, dar și experimente tehnice în avantajul filmului. Un sondaj din februarie 2014 arată că 70% dintre europeni descarcă gratuit filmele, legal sau ilegal, de pe Internet și preferă să le vadă pe smartphone sau pe tabletă. Studiul fost efectuat pe un eșantion de 5000 de persoane între 4 și 50 de ani în zece țări: Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Germania, Polonia, România, Croația, Lituania și Danemarca. Dacă producătorii de film nu mai pot atrage beneficii din audiență, atunci creatorii trebuie sprijiniți altfel, a fost concluzia comisarului pentru educație, cultură, tineret și multilingvism, cipriota Androulla Vassiliou, la lansarea programului Creative Europe/Media care va sprijini dotarea a 2000 cinematografe digitale și 800 de filme europene în următorii șapte ani.

Articol apărut în revista ”22”