Începând [1]cu epoca modernă, axa alterității și-a modificat traseul obișnuit: de la sud – nord la vest – est. „Barbarii” nu au mai fost regăsiți în nordul continentului european, ci în estul acestuia.
În aceste condiții, estul Europei a devenit spațiul alterității prin excelență, locul în care orice era posibil. Despre „experiențele” trăite în această zonă au scris și cei care au vizitat regiunea, dar mai ales aceia care nu au călcat niciodată pe acest tărâm. Astfel, granița dintre real și imaginar a fost permeabilă atunci când s-a discutat despre Europa de Est.
Această stare a creat și situații paradoxale: indivizi care, în locurile natale, erau cunoscuți pentru viziuni „progresiste”, care militau pentru egalitatea oamenilor în fața legii, pentru libertatea perpetuă, nu au ezitat să pună între paranteze entuziasmul iluminist atunci când au scris despre această zonă tarată.
Alt orizont geografic, alți oameni, alte reguli. De fapt, în acest tărâm al inceritudinii se putea discuta despre „umanitate”, în adevăratul sens al cuvântului?
Cert este faptul că și unii dintre „luminații” epocii moderne au putut fi de acord cu existența cnutului și a sclaviei în această zonă aflată la periferia Europei. Geografia imaginară a fost întotdeauna mai puternică decât cea reală.
Tot începând cu epoca modernă, cei din acest spațiu geografic și-au integrat în orizontul așteptării dezideratul apartenenței la Europa și echivalarea geografiei fizice cu aceea imaginară. Doar că nu au reușit nici până în prezent. Europa de Est încă este un spațiu al alterității, unul spre care Occidentul privește cu condescendență.
Un spațiu al tuturor posibilităților, locul în care încă se târguiesc destinele a zeci de milioane de oameni pentru că regula jocului este alta, iar imposibilul de acasă (încă) poate deveni fezabil în context est european.
În cazul în care uitasem, România a făcut și face parte din Europa de Est.
[1] Lucrarea clasică care discută despre „inventarea Europei de Est” îi aparține lui Larry Wolff, Inventing Eastern Europe. The Map of Civilization on the Mind of the Elightenment, Stanford University Press, 1994.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte frumos punctat.
Instinctiv, cautam un capat de fir sa-mi desfasor tot ghemul acesta incalcit care ne-a cazut in cap. Am sentimentul ca l-am gasit in acest material.
Se potriveste bine cu Ian Morris – Geography is destiny.
”În cazul în care uitasem, România a făcut și face parte din Europa de Est.”
Tot în cazul în care uitasem: Germania cea civilizată a pornit două războaie mondiale și a comis masacre organizate la scară industrială. Metodic și tehnic, așa cum le stă bine unor germanici civilizați. Iar lagărele fuseseră inventate de Franz Josef, celălalt împărat civilizat al lumii germane. Aeroportul din Graz se află pe locul unui fost lagăr de ruteni ortodocși, dar despre asta nu se învață la istorie. La fel cum nu se învață nici despre miile de români spânzurați fiindcă refuzau să lupte în armata austro-ungară împotriva românilor din Vechiul Regat.
Așa arată corectitudinea politică în zilele noastre: României i se amintește mereu cât de necivilizată este, pentru că istoria e scrisă de ”civilizații” care au construit lagăre și au avut nevoie de ocupație militară americană pentru a se civiliza.
Un punct de vedere dureros de adevărat. Îi dau multă dreptate autorului și îi susțin teza prin:
1. Mult timp Europa de Vest a practicat, în scopul susținerii Imperialismelor, a așa zisei politici a superiorității rasiale, atât prin Africa, America, Asia, etc dar și în interiorul Europei. Teoria superiorității rasiale care generează o cultură și civilizație care trebuie IMPUSĂ barbarilor a fost politică de stat chiar pentru „democrațiile” numite Franța, UK, Spania, etc.
2. În Europa, politica superiorității rasiale este veche, s-au făcut ierarhii rasiale între „nordici/germani”, „sudici/latini”, „estici/slavoni” și „alogeni”( evrei/romi) în care esticii erau în grupa a treia(…). Vă mai amintiți ce scria pe diplomele emise de universitățile franceze pentru studenții din Est? Scria „Bon pour Orient”, adică nu erau valabile în Occidentul superior…
3. Această viziune rasistă a degenerat în exterminarea unor rase inferioare ca, cică, evreii și romii, prin pogromuri, ghetouri, lipsa drepturilor civile și îngrozitoarea exterminare rasială contra evreilor, romilor și slavilor din timpul Holocaustului. Unde s-au întâmplat toate astea? Cine le-au aplicat? Păi rasele superioare europene, nu-i așa?
4. Azi, ne place sau nu, esticii sunt considerați de vestici nu inferiori rasiali dar retardați în sens european. Acceptarea esticilor în spațiul LOR a fost făcută nu prin acceptarea egalității ci doar din necesități economice de tip imperialist. De aici un lung șir de suferințe și umilințe aplicate cu cinism amărâților din Estul sălbatic.
Și ca să închei: noi, esticii, putem avea încredere în „frații” noștri europeni? Eu unul n-am.
Ah, am uitat „marea democrație” americană! Care nu a desființat sclavia negrilor decât prin război civil ! Și care a practicat discriminarea rasială până prin anii 1980. Acum dau lecții la alții….
>Și ca să închei: noi, esticii, putem avea încredere în „frații” noștri europeni? Eu unul n-am.
Arunci cădeți în capcana Kremlinului. Ăsta e genul lor de reproş adresat Vestului, antidotul căruia ar fi (zic ei) Uniunea Eurasiatică a lui Dughin. Multumesc dar nu consum asa ceva.
Ca cetateni europeni, purtători de pasaport european, trebuie să avem încredere unii în alții, bineînțeles o încredere prudentă, nu un cec în alb. Ei se pare că în final au avut încredere în noi, acceptându-ne in Uniunea Europeana, Schengen si (pe unii din noi in zona Euro).
We now share the same space, same money, same governance. Ar ține de domeniul patologicului să ne cramponăm de acest complex (de inferioritate) al persecuției când evidența arată că persecuția (dacă mai există) e de pe-acum nesemnificativă. I know it sounds silly but let me end by saying „Make Europe Great Again” !! Viitorul Europei e o identitate europeană comună.
NU există o „identitate europeană comună”. Și nici nu va fi.
De ce ai fi atât de sigur?
Abia după ce Uniunea Europeană a început să-şi ia identitatea in serios, conceptul de Europa de est (relicvă în ultimă instanță a razboiului rece), a început să se diminueze (deşi nu să dispară întrutotul).
Au apărut concepte noi cum ar fi cel de „EU national” respectiv „EU passport” respectiv care îi include și pe aşa zişii est europeni fără a-i menționa ca atare, şi nediferențiat. Geografia şi punctele cardinale încep să piardă din greutate în dauna termenilor administrativ-politici. Un European din estul Europei începe tot mai des să fie descris ca „EU national” şi nu „Eastern European”.
Cei din Europa de est nu mai sunt neapărat ” Ceilalți” (The Other) ci cumva de-ai noştri. Sigur, mai timid şi mai ezitant, dar procesul de acceptare şi convergență al identitățiilor e evident şi se accelerează de la un an la altul. Uniunea Europeană e una, nu există Uniunea Est Europeană sau Uniunea Vest Europeană. Estul si Vestul țin mai mult de geografie și nu de politică.
De exemplu Praga e cu mult mai la vest decat Viena, iar Budapesta e cam pe acelaşi meridian cu Stockholm-ul iar Helsinki cu Bucureştiul. Deci termenii de vest și est devin strict geografic. Budapesta nu e mai estică decât Stockholm-ul.
In Austria anilor 1990, o excursie la Praga (ieftină si exotică) era descrisă ca „Wir fahren nach Ost Europa”, deşi se călătorea de la est la vest. (Mind boggling!!)
Cum puteai sa descri o calatorie inspre Vest ca fiind o calatorie inspre Est?
Sigur, in germană exista si termenul de Ostblock care are clare aluzii politice. Deci politica „face” geografia (sau „bate” geografia) dacă vreți.
Cât despre „barbari” cam intotdeauna au venit din estul.geografic, sau nord-estul geografic, ca să nu ne referim decat la marea invazie mongolă din anii 1200.
Chestiunea alterității, excelent evidențiată, între altele, în faimosul eseu Eu și tu, al lui Martin Buber este o bună ilustrare a misterului uman. Identitatea și alteritatea, cu tot ceea ce presupun probează faptul că omul nu este exclusiv animal, că mai rămâne întotdeauna un rest, care nu poate fi epuizat, numit convențional conștiință, de către cei mai mulți, chiar dacă discursul neuroștiințelor îl relativizează. Dincolo de artă, știință, filosofie sau religie, alteritatea e semnul că lumea nu începe și nu se termină cu noi, indiferent de ceea ce credem.
Inca de la preaderare, toti presedintii UE si comisarii europeni pe diferite domenii au tratat fostele tari socialiste la gramada. Nici unul cu inalte functii nu a facut o vizita de 7- 10 zile pe un an, in o tara fosta sociakista, in orase si sate, in spitale si scoli, in ferme si fabrici, puscarii, sa vada pe viu toate realitatile, dar necosmetizate. Au acceptat din ce au povestit altii si cum au interpretat altii. Dar au aplicat aceleasi cerinte de parca toti eram la acelasi nivel. Dupa aderare, nu au vrut sa sanctioneze dur, toate minciunile, coruptia, toate amanarile. Asa au inchis ochii la sute de proiecte europene, facute aiurea care au folosit banii in bataie de joc si au ajuns in buzunarele unor afaceristi de carton. Au vrut doar niste ok- uri pe legile si reglementarile UE dar fara a se intreba daca sunt si benefice toate si pentru toate tarile membre. Acum se mira de ce multe tari le intorc spatele si a urcat suveranismul si in tarile din linia intai din UE. Se uita tare speriati la Germania, Franta. Si inca fenomenul nu se va potoli prea curand….
Cred ca exagerati.
Europa de Est a devenit o problema dupa ce a aparut comunismul. Lumea capitalista privea spre URSS ca spre o tara de animale.
Fenomenul s-a amplificat dupa ww2, cand Rusia a impus comunismul fortat. Si in urma intelegerilor cu UK si SUA.
Din anii ’90 se depun eforturi sustinute ca noua generatie occidentala, ce se adapa la ideile progresiste (neocomunisti), sa inteleaga faptul ca in est sunt oameni civilizati, care detesta comunismul. Pentru ca l-au trait.
Este o noua separatie intre cele doua emisfere, dar prin inversarea rolurilor.
Acum Estul este receptat doar ca Rusia. Neoimperialismul rus este perceput de toti ca barbarie si imbecilitate.
Dar exista si aculturati care nu stiu ce tari sunt in Est si ce probleme au. In general si cu Rusia in special.
Oare cine o fi barbar?
O lucrare, cred importanta pentru intelegerea noastra, a celor din Est; in primul rand chiar de catre noi, cei ce-o locuim. Dupa aceea, am putea pretinde si altora s-o faca: „Europa de Est”- Tomek Jankovski.
Mersi prntru titlul acestei cărți de care auzisem.
Din punct de vedere geografic, Romania se afla chiar in Europa Centrala. Din punct de vedere politic si social se afla inca in Europa de Est. Degeaba incercam sa suprapunem spatiul nostru geografic cu ceea ce am sperat ca vom fi, adica niste europeni din est care se confunda cu cei din vest. Nu vom reusi vreodata.