marți, iunie 25, 2024

Evangheliarul din Lorsch (Codex Aureus), primul manuscris al României în UNESCO

„Creștinismul este religia revelației scrise”. Acestea sunt cuvintele lui Christopher de Hamel în clasicul său opus, A History of illuminated manuscripts (1994)[1]. Și se potrivesc de minune cu domnia lui Carol cel Mare (748-814), inițiatorul primei renașteri culturale de anvergură a Europei, înainte de Renașterea italiană, în plin iconoclasm bizantin. Carol cel Mare duce mai departe iconomahia, de partea luminoasă a civilizației europene.

Legenda spune că împăratul Otto al III-lea (980-1003) a deschis mormântul lui Carol cel Mare în anul 1000. După aproape 200 de ani, un tânăr împărat de 20 de ani deschidea nu numai un mormânt, ci descifra un mare secret lăsat umanității de Carol cel Mare. Se spune că în mormântul imperial, alături de trupul intact al împăratului, purpura care-l învăluia și magnificul său sceptru, se afla și un manuscris[2]. Așadar, manuscrisul însuși reprezenta un simbol al puterii imperiale. Mai mult, dintre toate obiectele lăsate în urmă de Carol cel Mare, manuscrisul rămânea singura certitudine a eternității promise.

Ne este aproape imposibil astăzi să realizăm importanța unui asemenea manuscris. În era virtualului și a digitalului, trecutul fondator al tuturor device-urilor a căzut în uitare, iar pericolul acestei uitări rămâne la rândul său obnubilat. Iar urmele ignorate ale acestui pericol ajung până la noi în momentul în care în cultura unei țări europene, latina, de pildă, dispare de pe agenda educației. Vorbim de limbi moarte nu pentru că limbile ar fi murit cândva, ci pentru că oamenii au uitat să le vorbească. Moartea oricărei limbi este precedată de o moarte spirituală a omului. Uitarea este stigmatul morții spiritului. În zilele noastre, suntem chiar martorii unei reduplicări, uităm că am uitat. Memoria lumii este un organism viu și este constituită de rețeaua tuturor sensurilor încorporate de lucrurile neuitate. Faptul că am păstrat bricheta de argint, frumos ornamentată, a stră-stră-bunicului meu este un mod real de a participa la memoria lumii. Memoria lumii nu este o abstracție, ci ceva concret, ceva care ne afectează chiar și atunci când uităm, sau poate atunci în cea mai mare măsură. Mai mult, faptul că uităm lucruri importante nu înseamnă că acele lucuri își pierd din importanță, ci doar că povara noastră spirituală crește, iar noi devenim tot mai mici pentru a o purta.

Întâmplător sau nu, programul UNESCO în care sunt păstrate toate minunățiile spirituale ale lumii se numește „Memoria lumii”. De curând, cel mai vechi manuscris de pe teritoriul României, un manuscris carolingian, a intrat în circuitul lumii prin acest program. Data de 18 mai 2023 este una istorică. Este primul element documentar al României care intră în patrimoniul UNESCO. Este oare acest eveniment un lucru mare pentru noi? Depinde foarte mult de modul în care ne raportăm la uitare. Dacă reușim să ieșim din redundanta uitare care uită, acest moment ar trebui să fie unul esențial pentru România, iar efectele pozitive și mobilizarea pentru cultura clasică înaltă ar trebui să urmeze imediat!

În Biblioteca Batthyaneum[3], filială a Bibliotecii Naționale a României, se află o jumătate din Evangheliarul din Lorsch (cota sub care poate fi identificat este MS II 1), după numele mănăstirii din Germania în care se păstra inițial. Cataloagele pomenesc de existența acestui manuscris încă din anul 850-860[4]. În Biblioteca Batthyaneum se află evangheliile lui Marcu și Matei (Evangelium Secundum S. Mattheum et S. Marcum), Biblioteca Vaticanului deține evangheliile lui Ioan și Luca, Muzeul sacru al Vaticanului deține coperta din spate, sublim sculptată în fildeș, iar Victoria and Albert’s Museum coperta din față. Jumătatea aflată la Alba Iulia are 111 file, este complet decorată cu alese motive florale și geometrice și conține trei portrete spectaculoase. Dintre acestea, două îi reprezintă pe cei doi apostoli evangheliști, iar al treilea pe Mântuitorul în slavă (Maiestas Domini). Manuscrisul poate fi datat cu aproximație în anul 810. În România, codicele este cunoscut mai ales sub denumirea de Codex Aureus. Denumirea aceasta vine de la cerneala de aur pe care scribii au folosit-o cu atâta talent, deși codicele este pictat și cu cerneală de argint.

În 1782, după un an de la preluarea scaunului episcopal al Transilvaniei, fondatorul Bibliotecii Batthyaneum, Ignatius de Batthyán (1741-1798), are o ocazie istorică, de care profită din plin. Acesta cumpără colecția de aproximativ 8000 de piese de la arhiepiscopul imperial al Vienei, Christoph Migazzi (1714-1803). Este un moment unic care nu doar că-l propulsează rapid pe Batthyány în rândul unora dintre cei mai importanți colecționari, dar îl fixează pentru totdeauna în memoria posterității. În această colecție, în care se aflau cărți vechi, ediții rare, incunabule (prima ediție publicată în Europa, în 1488, realizată de umanistul Demetrius Chalcondyles, a operei lui Homer, de pildă; Fratele acestuia, Laonicus, fiind cronicarul căderii Constantinopolului) și manuscrise, la loc de cinste și în cap de listă se afla codicele carolingian. E de-a dreptul uimitor și savuros pentru cineva să urmărească interesul și preocuparea disperate ale Episcopului din scrisorile pe care i le trimite bibliotecarului său aflat la Viena, Emericus Dániel (1754-1804). Acestuia îi cere să urmărească cu maximă atenție orice informație referitoare la colecție, intențiile lui Migazzi, să țină tot demersul în discreție absolută, ba totul să rămână mai bine în secret, să-i trimită cu maximă prioritate cataloagele colecției, să meargă personal să vadă cărțile, în plus, chiar să sugereze starea proastă a unora dintre ele pentru a putea negocia prețul. Episcopul Batthyány concepe chiar și contractul de vânzare-cumpărare pe care i-l trimite prin Dániel lui Migazzi. La 17 iulie 1782, îi transmite bibliotecarului său că volumele erau deja prezente în Transilvania. Costul colecției se ridica la 12 000 de florini renani, o sumă remarcabilă. Suma trebuia plătită în rate, de aceea, unii cercetători au considerat, dintr-o confuzie, că tranzacția ar fi avut loc abia în anul 1786.

Episcopul Batthyány, dincolo de toate calitățile sale, avea două în care excela în mod deplin: tact și diplomație. Însoțite de un fler genial, acestea i-au făcut pe contemporani să-l considere pe Batthyány drept un mare mecena al artelor și al științelor. Sub atenta lui implicare, la Alba Iulia, pe locul actual al Bibliotecii Batthyaneum, trebuia să funcționeze un Observator astronomic de renume european, o bibliotecă pusă în slujba cercetării și o tipografie prin care să fie publicate rezultatele. În mare parte, toate acestea s-au și realizat.

Michael Embach, fostul director al Bibliotecii Municipale din Trier (Germania), este inițiatorul proiectului de înscriere a celor 11 manuscrise carolingiene (inclusiv coperțile din fildeș) în anul 2021, în cadrul programului UNESCO, Memory of the World. Numele proiectului este: „Manuscrise anluminate realizate în scriptoriul şcolii de curte a lui Carol cel Mare”. Fiind un proiect multi-național, celelalte țări participante au fost: Marea Britanie (Irlanda de Nord), Austria, Franța și, evident, Germania. Au fost 88 de nominalizări, iar la final au fost înscrise 64 de proiecte. România este prezentă prin codicele său într-o companie fabuloasă. Între aceste 64 de proiecte intrate în UNESCO[5], se află arhivele și moștenirea documentară a compozitorului Antonín Dvořák (1841–1904), unul dintre cei mai renumiți compozitori ai lumii (proiect depus de Cehia). Arhiva conține partituri autentificate chiar de Dvořák, o mare parte a documentelor cu autograf și ediții princeps ale operelor sale. Pe această listă apare și colecția de documente din Rotterdam a lui Erasmus. Este considerată, de fapt, cea mai importantă colecție legată de activitatea lui Erasmus din Rotterdam (1466-1536). Mai exact, scrisori și cărți. Colecția s-a constituit încă din anul 1604 și conține aproximativ 3000 de volume editate între secolele XV-XIX, având de-a face direct cu opera lui Erasmus (proiect depus de Olanda). Apoi regăsim colecția de manuscrise și caiete cu note ale lui Fiodor Dostoievski (1821-1881). Aceasta conține planurile și schițele pentru Crimă și pedeapsă (1865-1866), Idiotul (1860-1868), Demonii (1869-1872), Adolescentul (1874-1875) și multe altele (proiect depus de Rusia). În fine, pe listă se mai găsesc Codex Manesse, globul pământesc Behaim și tapiseria Apocalipsei din Angers.

Ceea ce face, în plus, atât de importantă intrarea în patrimoniul UNESCO a codicelui de la Alba Iulia este și faptul că, în acest moment, la nivel mondial, sunt înscrise în registrul „Memoria lumii” doar 494 de elemente de patrimoniu documentar. Între acestea, de acum, fiind și Codex Aureus. Pe data de 24 mai, oficializarea deciziei a avut loc la închiderea sesiunii Consiliului Executiv și adoptarea rapoartelor Comisiilor de lucru ale Consiliului[6].

Copia este expusă în Bibliotecă pentru vizitatori, originalul se află în seif

NOTE

[1] Christopher de Hamel, A History of illuminated manuscripts, ediția a II-a (prima ediție 1986), Phaidon Press Limited, Londra, 1994, p. 11

[2] Se crede că manuscrisul în cauză ar fi Krönungsevangeliar sau Reichsevangeliar, aflat în Camera imperială a tezaurului din Palatul Hofburg din Viena, Inv. XIII 18

[3] Codex Aureus poate fi oricând răsfoit online, pe site-ul Bibliotecii Naționale a României (www.bibnat.ro) sau pe manuscriptorum.com. Tot ce trebuie făcut este introducerea cotei manuscrisului: MS II 1.

[4] „Euangelium pictum cum auro scriptum habens tabulas eburneas.” (Vatican, Pal. Lat. MS 1877)

[5] UNESCO CI/DPT/DHE/2023/02

[6] Comunicatul UNESCO: https://www.unesco.org/en/articles/64-new-inscriptions-unescos-memory-world-register

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Felicitari! Evangheliile lui Marcu si Matei din Bathyaneum stim aproximativ in ce an au fost scrise? Sunt comparabile cu Codex Sinaiticus ca vechime?
    Se poate face datare cu carbon 14 a pergamentelor?

  2. Pot sa va întreb, felicitările pentru cine sunt?
    – pentru autorul articolului, pentru UNESCO sau pentru episcopul Battyany (cel care l-a cumparat)?

  3. Minunat manuscrisul, am citit cu mare plăcere prezentarea dvs. E dureros cât de puțini mai suntem (în România) cei care înțelegem valoarea acestor obiecte.

  4. Nu întâmplător ne situăm, din nou, împotriva curentului civilizației, ca țară europeană ce suntem. Legile învățământului dispun eliminarea limbii latine din planurile-cadru pentru liceu, aproape în tandem cu decizia privind intrarea în Patrimoniul UNESCO a primului element documentar al României.
    Este, cu siguranță, un eveniment esențial pentru România. Efectele pozitive ale unei asemenea decizii ar trebui să atragă atenția decidenților pentru reconsiderarea abordării în materie de planuri-cadru, i.e. de data aceasta în sensul adecvat, către susținerea culturii clasice prin reintroducerea limbii latine pe agenda educației.

    • Și unde crezi tu , că se mai studiază latina în școli prinnEuropa. Asta nu înseamnă, că este bine într-o țară mândră de latinitatea ei, precum România.
      Dar mai ușor cu demonizarea Românie, altceva nu știți decât atât.

      • Dacă v-ați fi documentat înainte, ați fi avut o adevărată „revelație” privind nivelul la care se studiază clasicele în Europa și nu numai.

      • In Germania 4 ore pe saptamana 7 ani, in liceele teoretice (gymnasium), de la 11 la 18 ani. In Italia 4/5 ore pe saptamana de latina si 4/5 ore pe saptamana greaca veche 5 ani (gimnaziu si liceu) – in liceele clasice, unde merg cam o treime din elevii de liceu. Si putem continua cu toate tarile UE, absolut toate au mai multe ore de latina in liceu decat noi, inclusiv Ungaria si Bulgaria. Bulgaria are un liceu clasic la Sofia, de foarte buna reputatie, unde se fac intens latina si greaca veche. Noi nu mai avem asa ceva de multa vreme…

      • dom’le tovaras responsabil cu revelarea, au mai fost si altii ca tanarul Scorillo al nostru, mult mai inainte si mult mai cunoscuti, care cum spui matale „demonizeaza Romania”; nu trebuie decat sa deschizi Scrisoarea IIIa si sa re?citesti cu voce tare:
        „Voi sunteti urmasii Romei?
        Niste rai si niste fameni,
        I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oamenii/
        Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi/
        Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri/
        Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/
        Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!”

  5. Este poate prima renaștere culturală (și așa, prea mult spus) din Europa catolică, de Vest.
    Dincolo de iconoclasm, (care 700-800 de ani mai târziu avea corespondentul său în războaiele religioase din Vest, culminând cu războiul de 30 de ani) Bizanțul avea o Universitate de vreo 250 de ani, spitale publice și începuse învățământul public elementar pt copii, atât băieți și fete.
    Dacă unii erau protocronici, nu e cazul să repetați, în același sens sau cin contră.
    Puțin mai târziu, Mezquita din Cordoba era extinsă de arhitecți bizantini la dimensiunile majore de azi
    La epoca aceea, nu se făcea încă primăvară în Europa carolingiană..

    • Ce înțelegeți prin Universitatea din Bizanț? Primele universități apar în Europa sec. XI-XII – universitatea din Bologna si Universitatea din Paris. Cat despre educația copiilor, ea se facea în peninsula italica și in provincia Hispania din antichitate – scoli publice, pentru baieti, dar fetele erau si ele educate acasa. Prin secolul al VI-lea apar scolile monastice – Vivarium, Monte Casino etc etc

      • @ADA
        01.prima universitate pare a fi fost fondata de o femeie admirabila Fatima (sunt unele controverse ce i drept)
        https://en.wikipedia.org/wiki/Fatima_al-Fihriya

        02.O prelegere a regretatului Razvan Theodorescu explica faptul ca Bologna a devenit un centru de studiu in drept canonic si civil la initiativa lui Henric 4 lea; el a dorit sa afle de la Alexius I Comnen cum poate scapa de interferenta bisericii in administrarea statului , numirea aparatului clerical si ungerea la domnie;
        universitate intr un sens mai aproape de ce trebuie a fi , a devenit abia dupa vre un secol.
        „Authentica habita” (un fel de statut de functionare)a fost emis de Frederick I Barbarossa in 1158.
        Foarte la obiect imparatul german cauta legi care sa l scape de influenta papei Alexandru 2 lea si urmatorul ce a venit , adica Gregoriu al 7 lea.
        03.Universitatea Magnaur Constantinopole
        https://it.frwiki.wiki/wiki/Universit%C3%A9_de_Constantinople , (ce se studia acolo gasiti in link)
        si modul in care imparatii bizantini nu erau dependenti in nici un fel de patriarhi , au fost preocuparile initiale ale Sfantului Imperiu German
        04.Cum bine puncta @REVELARE
        „…..la epoca aceea, nu se făcea încă primăvară în Europa carolingiană….” ,
        mai intai trebuie sa ai o putere bine ancorata si abia apoi incepi sa te preocupi de luminarea elitelor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Mladin
Cristian Mladin
Cristian Mladin este absolvent al Facultății de Filozofie și Limbi clasice, Universitatea din București, cu un doctorat în Fenomenologie. În prezent, conduce Biblioteca Batthyaneum, filială a Bibliotecii Naționale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro