În epoca modernă, banii și sistemele de plăți s-au caracterizat prin folosirea monedei oficiale (bancnote și monezi metalice, numerar), emise de banca centrală, precum și a monedei private (scripturale, de cont), create de băncile comerciale prin constituirea de depozite la vedere și emiterea de carduri de credit și alte instrumente financiare (aici). Sistemele de plăți apărute în ultimul timp, cum ar fi, de exemplu, Alipay, WeChat, Venmo sau PayPal, se bazează pe o nouă tehnologie financiară (fintech), dar sunt legate încă de depozitele bancare și de cardurile de credit. Ca urmare, aceste noi sisteme constituie o evoluție, nu o revoluție, cum susțin adepții bitcoin.
În ceea ce privește bitcoin și alte active electronice asemănătoare, acestea nu sunt monedă, deoarece nu îndeplinesc funcțiile definitorii ale acesteia (mijloc de schimb, mijloc de măsură a valorii și mijloc de rezervă). Este adevărat că Republica El Salvador a mers atât de departe încât a declarat bitcoin mijloc legal de plată, însă doar o mică parte din tranzacțiile cu bunuri și servicii din această țară sunt efectuate cu ajutorul acestui instrument. De asemenea, administrația Trump a creat o rezervă strategică în bitcoin, iar mai mulți investitori instituționali au inclus acest activ electronic în portofoliile lor. Ca urmare, unii comentatori consideră că bitcoin va deveni cu timpul inclusiv un mijloc de rezervă, însă acest lucru rămâne de văzut.
Una din transformările majore prin care trece în prezent sectorul financiar este dezvoltarea și răspândirea rapidă a unor noi tehnologii. Confluența dintre „finanțe” și „tehnologie” este numită adesea fintech, termen care desemnează companii sau inovații care utilizează noile tehnologii informatice pentru a îmbunătăți sau inova în materie de servicii financiare. Evoluțiile fintech au loc în toate componentele sectorului financiar, inclusiv în domeniul plăților și al infrastructurii financiare, în sectorul consumului și al IMM-uri, creditării, asigurării bunurilor și persoanelor, managementului investițiilor, finanțarea companiilor cu risc ridicat etc.
Una din tehnologiile fintech este cea a „registrului distribuit” (distributed ledger technology, DLT), care constituie o abordare nouă și în evoluție rapidă a modului de înregistrare și partajare a informațiilor între mai multe baze de date („registre”). Această tehnologie permite înregistrarea tranzacțiilor și a datelor, partajate și sincronizate într-o rețea care conectează diferiți participanți. DLT creează, pe lângă diverse active electronice, care sunt toate active volatile, susceptibile a fi utilizate pentru activități speculative, alte trei posibilități: monede digitale ale băncilor centrale (CBDC), monede stabile (stablecoins) și depozite tokenizate (tokenized deposits).
În ceea ce privește CBDC, au existat temeri că acestea vor reduce rolul băncilor comerciale și al celorlalte instituții de credit în procesul de intermediere financiară și că vor facilita retragerea depozitelor bancare în perioadele de panică financiară. Aceste temeri s-au atenuat în ultimul timp, deoarece s-a înțeles că deținerile de asemenea monede pot fi limitate. În majoritatea cazurilor, băncile centrale vor urmări doar să ofere un activ public sigur pentru portofelele digitale ale oamenilor, mai degrabă decât să creeze o alternativă la sistemele de plăți create de sectorul privat; iar în majoritatea cazurilor, CBDC nu vor fi „programabile” (adică instruite să îndeplinească diverse sarcini prin scrierea și executarea codului, permițând personalizarea, flexibilitatea și automatizarea) și nu vor fi aducătoare de dobândă.
Înseamnă că soluțiile găsite de sectorul privat vor continua să domine sistemele de plăți. Fintech pot oferi și alte tehnici ieftine, sigure și eficiente și care nu se bazează neapărat pe DLT; iar unele state oferă deja sisteme de plăți moderne (payment rail) pentru bănci și corporații, care facilitează decontarea ieftină și imediată a tranzacțiilor cu bunuri și servicii. Și chiar și în domeniul DLT, criptomponedele a căror valoare este legată strict de o anumită clasă de active (stablecoins) și care aduc venit (flatcoins), pot duce la crearea de noi forme de monedă sau cvasi monedă, ușor convertibile într-un tip de monedă electronică susceptibilă să îndeplinească funcția de mijloc de plată.
Poziția statului față de CBDC diferă de la o țară la alta. În SUA, opoziția ideologică a administrației Trump față de CBDC a dat naștere unei preferințe pentru stablecoins, ceea ce a dus însă imediat la un avertisment din partea Băncii Reglementelor Internaționale, și anume că sistemul monetar american riscă să revină la haosul caracteristic sistemului free banking din secolul al XIX-lea, însă în formă electronică. În Europa, îngrijorările cu privire la riscurile aferente stablecoins – cum ar fi, de exemplu, apariția unei legături pernicioase între trezoreria statului și emitenții de stablecoins, ori practicile necorepunzătoare de combatere a spălării banilor și de cunoaștere a clientului – fac să fie preferate CBDC și depozitele tokenizate (tokenized deposits), care sunt reprezentări digitale ale depozitelor bancare tradiționale. Iar în China, aversiunea față de stablecoins potențial necontrolabile a determinat guvernul să favorizeze CBDC și diverse modalități de plată fintech.
În mod ideal, toate aceste soluții pot coexista și juca un anumit rol într-un sistem bine organizat de monede electronice. Astfel, CBDC ar fi activul public sigur din portofelele electronice ale oamenilor, care ar crea încredere în întregul sistem. Stablecoins ar fi folosite pentru plățile comerciale, interne sau internaționale, iar depozitele tokenizate ar fi utilizate în plățile interbancare.
Până în prezent, singura țară care pare să fi recunoscut importanța implementării acestei „piramide” a monedelor electronice este Emiratele Arabe Unite, care a creat un mediu legislativ foarte primitor pentru activele digitale existente la nivel global.
În acest context, trebuie menționat că, deși noile forme de monedă electronică se bazează pe o variantă a DLT, majoritatea acestora funcționează prin registre centralizate și necesită autorizare prealabilă de către auditori abilitați și de încredere, mai degrabă decât să constea în operațiuni de transfer neomologate și negarantate. Altfel spus, aceste forme sunt mai aproape de registrele centralizate tradiționale decât de o tehnologie de tip DLT.
Cu toate acestea, mulți operatori, care creează reprezentări electronice ale activelor din lumea reală (tokenizing real-world assets, RWA), par să opteze pentru DLT ca „platformă unificatoare”, denominând activele digitale respective în diverse monede electronice. Astfel, pe lângă competiția pentru dominarea sistemelor de plăți interne sau transfrontaliere, a apărut o geopolitică a monedelor electronice, dată fiind capacitatea potențială a acestora de a servi drept active de rezervă globale.
Astfel, este evident că statul chinez urmărește să confere un rol global mai mare monedei sale (yuanul, renminbi), printre altele, pentru a reduce riscul suportării unor sancțiuni financiare din partea SUA. Ca urmare, China face presiuni pentru ca CBDC creată de ea (e-CNY) să fie utilizată în tranzacțiile transfrontaliere între țările implicate în Belt and Road Initiative (BRI), precum și în proiectul complementar de construire a unei infrastructuri digitale globale: Digital Silk Road (DSR). Prin tehnologia Multiple CBDC Bridge (mBridge), concepută inițial împreună cu Banca Reglementelor Internaționale, e-CNY ar putea fi folosită pentru a evita plățile în dolari și a ocoli actualul sistem de plăți internaționale scripturale SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunications); de fapt, China are deja propria sa alternativă la SWIFT: Cross-border Interbank Payment System (CIPS).
Aceste evoluții sugerează că zona euro ar putea fi prinsă între dolarul american încă dominant (al cărui rol internațional ar putea fi chiar întărit de adoptarea pe scară largă a stablecoins legate de dolar) și e-CNY cu rol global tot mai mare. Ca urmare, Uniunea Economică și Monetară face pași repezi în direcția introducerii euro electronic, care ar putea contribui la menținerea rolului de mijloc de rezervă global al monedei unice și ar putea asigura o anumită „autonomie strategică” Uniunii Europene.
În ceea ce privește România, această țară nu va putea beneficia de această perspectivă, deoarece a amânat în repetate rânduri adoptarea euro, iar în ultimul timp s-a îndepărtat chiar de îndeplinirea criteriilor necesare în acest scop. Cu toate acestea, după cum se arată în discursul de deschidere a forumului anual de plăți din Europa Centrală și de Est, ediția 2025, rostit de viceguvernatorul BNR, Cosmin Marinescu: „România a înregistrat progrese semnificative în îmbunătățirea infrastructurii sale de plăți. Plățile instantanee fac parte din ce în ce mai mult din viața de zi cu zi. Mai mult, cooperarea public-privată, cum ar fi proiectul RoPay, a demonstrat că putem oferi inovații practice care să aducă beneficii utilizatorilor. Dar ne confruntăm și cu provocări persistente: asigurarea incluziunii digitale pentru toți cetățenii, consolidarea securității cibernetice și a rezilienței și menținerea încrederii într-o eră a schimbărilor rapide.” (aici).
După cum am menționat, administrația Trump promovează stablecoins (prin recenta lege Genius Act) pentru a menține rolul dominant al dolarului în plățile internaționale și ca monedă de rezervă la nivel global. Având în vedere că stablecoins indexate în funcție de dolarul american redolarizează, de fapt, economia mondială, China și zona euro își reconsideră poziția sceptică anterioară și se pregătesc să emită propriile stablecoins.
În concluzie, viitorul banilor și al sistemelor de plăți se naște din evoluție, nu dintr-o revoluție electronică radicală. Efectele de rețea oferă sistemelor actuale numeroase avantaje. După mai bine de un deceniu și jumătate de la lansarea bitcoin, principalul progres în materie de monede electronice este reprezentat de apariția stablecoins, care sunt simple versiuni digitale ale monedei fiduciare; și chiar adoptarea stablecoins va fi treptată.
Banul este un bun public și are o mare importanță pentru securitatea națională. Ca urmare, acesta nu poate fi lăsat exclusiv în seama unor actori privați, anonimi și necontrolați. Într-un mod sau altul, banul va rămâne în sfera de acțiune a statului, așa cum a fost de la apariția primelor monezi în sec. VIII-VII î.e.n.
Articol preluat cu acordul conducerii saptamânalului timisorean TIM 7
Emitentul banilor este o structura independenta, care raspunde de calitatile monedei aruncate pe piata.
(Cand banii erau metalici, raspundea de greutatea si titlul metalului; cand s-a trecut la moneda hartie, raspundea de puterea de cumparare; nu putea emite valuri de hartie colorata, fara acoperire.
Asta odata, Azi……)
A se vedea lupta dintre monarhie(stat centralizat) si baronii care voiau sa emita -si ei- bani. Se stie cine a castigat.
Primii bani da hirtie au aparut in China medievala.
La finele sec, XVII, un guvernator al unei colonii engleze din America de Nord, a ramas fara lichidatit in cassa. A emis bonuri de valoare, pentru a acoperi lipsa de moment. Sistemul a prins si moneda de hirtie s-a raspindit.
(Si datorita inflatiei de dupa decoperirile geografice. Monedele de argint medievale de 1,2 g -aprozimativ- au fost inlocuite cu monede de 5-27 g. Argint. Cum valoarea tranzactilor incepea sa fie mare, cantitatea de metal in circulatie era din ce in ce mai mare. Aurul a ajutat -raport 1/16-, dar nu a putut face fata.)
Primul razboi si criza din ’29-’33 au distrus sistemul metalic in favoarea banilor hartie. Comunismul si neoliberalismul au desprins total banii hartie de metalele pretioase. Normal, apar si multe abuzuri, in timp. Poate ca e bine sa se revina.
In ce priveste Bitcoin si celelalte, e bine de stiut ca emitentul este cel favorizat. (Plus lipsa garantiilor.) Deci……
In ultimii 100 de ani, Romania a avut experiente neplacute cu marcile obligatorii in schimburie comerciale (ww2), rublele „convertibile”(CAER). Stim ce bucurii ne aduc. Nu cred ca yuanul este mult diferit de ele.
Un sistem global nu se poate baza pe o moneda hartie emisa de un singur stat. Sau un grup de state.
In opinia mea, un sistem global trebuie sa revina la un mijloc de plata recunoscut si acceptat de toti: aur/argint/platina. Un sistem independent. Nu vreau multipolaritate, dar mijlocul de plata trebuie sa fie independent de cancelarii. Se pare ca politrucii -de peste tot- au mania de a exploata moneda hirtie emisa de ei. Iar bancile si/sau anumite grupuri financiare si mai si.
De altfel, multumiri pentru informatiile depsre mijloacele de plata conmtemporane. De unde s-a plecat si unde s-a ajuns……
aur pot produce unele state, apare o contradictie in constructia ta. Statele producatoare de aur o sa si controleze moneda
aparent; nu uitati exemplul Spaniei dupa descoperirile geografice; a fost inundata de aur… dar l-a directionat spre Europa; era doar un „acoperis” de pe care se scurgea ploaia de aur in buzunarele alltora; ea a ramas saraca;
ca sa ai aur/argint, trebuie ceva mai mult decat mine de aur; asa cum tarile ce stau pe zacamite petrolifere sau alte bogatii (cupru, nichel etc,) nu sunt cele mai bogate; etc
Și articolul și comentariul – interesante și necesare! Rog să fiți de acord cu o variantă de prezentare utilă unui public mai numeros. Cantitatea de bani dintr-o țară „egală cu prețul bunurilor și serviciilor(?!) disponibile” la un moment dat, pusă într-o relație de similitudine cu sângele dintr-un organism. Acel „sânge” (banul) trebuie să fie suficient pentru a ajunge în toate organele corpului. O „ștrangulare” cu „garou” (bani la saltea) ar însemna ca o parte din „sânge” să nu fie folosit. O „instilare, injectare etc.” de bani ar însemna a da „organismului” mai mult decât poate duce (cu rezultate financiare&economice nedorite). Se înțelege de aici tendința oricărei guvernări și dezvoltări economice de a mări prețurile pentru a pune în mișcare „sângele menținut sub garou”(banii la saltea), dar și căutarea compensărilor și echilibrelor necesare dezvoltării (vezi împrumuturile cetățeanului la CAR, Bancă etc.). Cât despre criptomonedă & auxiliare – putem să le asemuim unor „excrescențe”. Particulare! Dincolo de definiții, de conturi, de utilizări, de facilități, dar și de riscuri, acestea pot să fie prezentate ca „bani despre bani”, „realizați” prin consum real de resurse (energie, persoane, materiale, informații etc.), dar fără garanții „complete”(statale). Acestea însemnă în fapt un atac la adresa statalității (dreptul de a face justiție, a bate monedă, a purta război, a încheia pace etc.)
mda, asta-i povestea cu banii; ii pastrezi, nu ai placeri, facilitati sau mijloace de productie performante; ii cheltuiesti…. ai nevoie de lichiditati;
in fond, concernul Krupp a disparut (ca proprietate a unui singur patron) pentru ca si-a distrus lichiditatile, in favoarea investitiei in mine de fier si carbune;
fiecare are propria viziune asupra economiilor lui; grav este sa vina cineva care sa-ti ordone ce sa faci cu banii tai!
Bună ziua domnule profesor,
Găsesc articolul dumneavoastră minunat. Permiteți-mi câteva întrebări:
1.dacă piramida electronică (CBDC + depozite tokenizate + stablecoins) devine noul dolar (după înțelegerea mea) oare Canton Network nu este, de fapt, noul SWIFT — dar cu decontare atomică și confidențialitate? Putem avea piramida fără o astfel de infrastructură “DLT permissioned”?
2. O structură “DLT permissioned” nu are un impact geopolitic substanțial contracarând puternic motivația de a utiliza CIPS și mBRIDGE?
3. Ce optiune are România fără euro pt a nu rămâne în afara noului sistem monetar? RoPay se poate integra într-un astfel de DLT dar nu fără euro . Deci vedeți soluția sub forma de : Tokenizarea leului în EUR ca Elveția? CBDC leu minimal garantat cu depozite usd/euro tokenizate? Adoptarea unor stablecoins și admiterea lor la plăți în România? Altceva? Vă mulțumesc
Pentru unele răspunsuri la întrebările dvs., vă invit să citiți lucrările de la adresele:
researchgate.net/publication/377326465_ASPECTE_CONCEPTUALE_PRIVIND_ETAPA_ACTUALA_A_DIGITALIZARII_BANILOR_SI_CONCURENTA_DINTRE_MONEDE_CONCEPTUAL_ASPECTS_OF_THE_CURRENT_STAGE_OF_MONEY_DIGITALIZATION_AND_COMPETITION_BETWEEN_CURRENCIES
https://www.researchgate.net/publication/321946064_ADOPTAREA_EURO_SANSA_SI_PROVOCARE_PENTRU_ROMANIA
Multumesc pt materialul oferit ca răspuns! Voi citi cu interes
Se pare că adresa din mesajul anterior nu funcționează. Încercați aceasta:
https://www.researchgate.net/publication/377326465_ASPECTE_CONCEPTUALE_PRIVIND_ETAPA_ACTUALA_A_DIGITALIZARII_BANILOR_SI_CONCURENTA_DINTRE_MONEDE_CONCEPTUAL_ASPECTS_OF_THE_CURRENT_STAGE_OF_MONEY_DIGITALIZATION_AND_COMPETITION_BETWEEN_CURRENCIES
Poate sa pice curentul, sau sa fie vreun razboi mondial, tehnologia aceasta presupune ca fiecare om sa aiba un device din acesta, care se schimba odata la 3-5 ani cel putin. Device-uri sa produca stiu foarte putini. Asta inseamna ca trebuie gandita si infrastructura, tehnologia sa fie mult mai fiabila. Noi suntem abia la inceputul electronicii.
Pe de alta parte ati enumerat functiile monedelor, care nu prea functioneaza cum ar trebui.
Stimate domnule Silviu Cerna, am citit cu interes articolul dumneavoastră «Evoluția banilor și sistemelor de plăți» — o analiză foarte bine structurată, care pune în cadru ideea de evoluție, nu revoluție. „Noul” blockchain nu e o „tabula rasa”, ci un hibrid — tehnologie distribuită, dar guvernanță pe vechile axe: stat, bănci, piață. Cine semnează stratul de încredere? Statul, prin CBDC ca activ public sigur? Piața, prin stablecoins cu efectul de rețea al dolarului? Sau băncile, prin depozite tokenizate ca infrastructură a decontării?
Se cuvine o completare, deoarece afirmația din articol, potrivit căreia «CBDC nu vor fi „programabile”» nu este pe deplin corectă: proiectele pilot din China (e-CNY) și Europa (Digital Euro) includ deja scenarii de programabilitate — de la plăți condiționate până la integrarea „smart contracts”. Programabilitatea nu este un detaliu tehnic, ci cheia pentru automatizarea politicii monetare și a fluxurilor economice.
Am semnat chiar acum câteva zile un editorial despre acest paradox, dintr-un registru mai puțin explorat: altcoins și guvernanța prin semnătură. Acolo unde puterea nu se sapă, ci se scrie. Uneori chiar… de un câine! Dacă sună provocator, tocmai asta e frumusețea noii economii simbolice
👉🏻 https://romanialibera.ro/op-ed/opinii/puterea-nu-se-mai-sapa-se-semneaza-uneori-o-semneaza-un-caine/
⚛ A.L.M.
Nu înțeleg fenomenul. Autorul și alții spun că apariția monedelor virtuale este din cauza tehnologiei. Politic, ar însemna că multinaționalele devenite foarte puternice economic încearcă să scape de controlul guvernamental( cam cum se întâmplă cu „paradisurile fiscale off-shore”). Statele, neputându-se opune, își creează și ele propriile instrumente virtuale pentru a fi „în piață” și a controla fenomenul. Efectul este o luptă neoficială foarte dură pentru controlul piețelor financiare. Paradoxal, valoarea activelor financiare „virtuale” nici nu prea contează, ele apar ca valori financiare virtuale, aproape fictive. Totuși, din când în când se convertesc activele virtuale în valori bancare oficiale. Este o nebunie. Mie mi se pare chiar o hoție. Din nenorocire nu ne apără nimeni, statele sunt amestecate și ele în aceste afaceri periculoase. Este un război fără reguli, mai periculos ca războaiele clasice.
Blockchain-ul, stablecoin-urile și monedele programabile nu sunt doar un „pas înainte” în digitalizare — sunt începutul unei noi ere în care încrederea se mută din instituții în algoritmi, iar controlul se distribuie global.
Este un articol bine structurat, cu autoritate academică (autorul este profesor emerit în „Economie monetară”), şi oferă o privire coerentă asupra istoriei monedelor şi plăţilor. Totuşi, din perspectiva unui expert în criptomonede, i-aş reproşa o reticenţă în a explora pe deplin potenţialul disruptiv al tehnologiilor descentralizate şi o înclinaţie spre păstrarea statu‐quo‐ului instituţional. Pentru cititori interesaţi de viitorul digital al banilor, ar fi utilă o analiză mai profundă a modului în care blockchain, tokenizarea, guvernanţa descentralizată şi libertatea financiară se interconectează — şi ce înseamnă toate acestea pentru băncile centrale, pentru stat şi pentru utilizatorii obişnuiţi.
Articolul are dreptate în analiza prezentului, dar ratează direcția viitorului.
Foarte interesantă observația dumneavoastră, doamnă, despre mutarea încrederii din instituții în algoritmi. Dincolo de dimensiunea economică, cred că blockchain-ul nu este doar un instrument tehnologic, ci o infrastructură culturală care schimbă paradigma autorității: din verticală în rețea.
Această transformare nu apare în vid: de la Bretton Woods la Nixon Shock, de la apariția banilor virtuali pe cardurile de credit până la primul bloc din lanțul lui Satoshi Nakamoto, fiecare etapă a reconfigurat raportul dintre putere și încredere. Tokenizarea și guvernanța descentralizată nu sunt simple detalii tehnice, ci mecanisme care pot rescrie relația dintre individ și stat.
În articolele mele am explorat tocmai această zonă: ce înseamnă libertatea financiară într-o lume în care «autoritatea» devine un „smart contract” – o funcționalitate imposibilă pe blockchain-ul inițial, care nu era Turing-complete și permitea doar scripturi simple pentru tranzacții. Revoluția a venit odată cu Ethereum și limbajul Solidity, care a deschis calea pentru contracte inteligente complexe, capabile să ruleze logică autonomă.
De aici derivă întrebarea esențială: dacă algoritmul devine arbitru, unde mai plasăm responsabilitatea?
A.L.M.
«De aici derivă întrebarea esențială: dacă algoritmul devine arbitru, unde mai plasăm responsabilitatea?»
intrebarea este esentiala, dar raspunsul simplu : inteligenta colectiva (nu pe asta se bazeaza algoritmul?) este net superioara (mai obiectiva) decit cea a judelui, banksterului, politrucului sau oricarei alte caste, nu i asa?
Domnule, și algoritmii sunt creați de Om/oameni, deci au un anumit scop. Mai de curând, și IA poate, de capul ei să creeze algoritmi, cu scopuri necunoscute și potențial periculoși social. Eu nu aș aplauda această situație periculoasă. Nu înțeleg această răzvrătire contra ordinii de Stat. Chiar nu se înțelege pericolul situației?
„…libertatea financiară…”
Libertatea, in general vorbind, DOAR INCEPE numai daca intelegi PE DEPLIN ceva/orice – metode, politici, practici, interese, putere si influenta, persoane fizice la butoane de putere/influenta etc. – inclusiv efectele DE SUBSTANTA asupra CALITATII VIETII oricui si in orice orizont de timp :).
In Ro, Valentin Lazea(macroeconomist bnr) a scris ceva articole si o carte in care abordeaza interdependentele dintre morala SI (geo/macro)economie, respectiv fiscal-monetar-economic si politic-ideologic-cultural – apropo calitatea vietii oricui si in orice orizont de timp.
Libertatea financiara(dereglementari servite, cumparate si decerebrate + nediferentierea dintre capital toxic si constructiv), pana acum, a creat doar leviatani financiar-economici(concentrari mari de putere/influenta), opacitate si dezinformare pentru majoritate, mocirla etica si morala.
========
„…dacă algoritmul devine arbitru, unde mai plasăm responsabilitatea?”
La cei/cele care
– au creat,
– au platit pt creatie,
– folosesc creatia,
– modifica/adapteaza oneros creatia,
– dezinformeaza (ne)deliberat asupra implicatiilor si efectelor creatiei, in orice orizont de timp.
Milton Friedman, un mare economist cu care nu sunt întotdeauna de acord, dar care a avut de cele mai multe ori dreptate, spunea ca ar trebui sa ne debarasam de băncile centrale si sa avem un computer care sa emită anual o cantitate fixa de moneda (parca 3%). La acest computer n-ar trebui sa aibă nimeni acces, ar trebui sa fie definitiv separat de orice influenta politică.
Ideea ca băncile centrale sunt independente este de o naivitate vecina cu prostia. Sau ca Isărescu, Jerome Powell (ca sa nu mai vorbesc performanța lui Alan Greenspan), sau Christine Lagarde pot conduce o politică monetara mai buna decât un calculator care sa controleze emiterea iresponsabilă de moneda.