marți, decembrie 1, 2020

Facturile săptămânii ce se încheie

Preț de aproape o săptămână presa scrisă și audiovizuală, opinie publică, alegători, boieri, curteni, oșteni au urmărit cu sufletul la gură regrupările de pe scena politică din România.
Rolul de vedetă i-a revenit partidului PRO ROMÂNIA al d-lor Victor Ponta și Daniel Constantin care vreme de cel mult două zile și-a revendicat și savurat gloria de a fi anulat, prin instrumentul stimulării traseismului politic, supremația coaliției PSD-ALDE din Camera inferioară a Parlamentului România.
În rest nu am reținut nimic notabil din noianul de vorbe, adesea în contradictoriu, rostite la posturile de televiziune luate cu asalt de liderii partidului, lideri cărora li s-a alăturat dl. Sorin Câmpeanu. Probabil și domnia sa tot lider al cărui rost a fost să teoretizeze valoarea modelelor în politic, făcându-se a uita faptul că s-a numărat printre inițiatorii dezgustătorului apel de susținere la șefia Ministerului Educației Naționale a agramatului rector al Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava, dl. Valentin Popa, zis și Pamblică, insul care de pe scaunul unde a stat cândva Spiru Haret urmează exemplul șefei domniei sale, d-na prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă, și siluiește impardonabil limba română. Încă vreo dăuă-trei modele precum domnii Popa și Câmpeanu și devine cum nu se poate mai limpede că, la capitolul, Educație România nu mai are nici o șansă, indiferent dacă la putere rămâne PSD sau vine PNL ori partidul PRO ROMÂNIA.
Domnii Ponta și Constantin, cu toată mașinăria lor de vorbe, nu au reușit să ne lămurească, adică să ne spună nimic concret în privința acțiunilor viitoare, creatoare și de anvergură ale formațiunii politice pe care o conduc. Singurul lucru ce a rezultat limpede din discursurile lor e că doresc să se răzbune pe dl. Dragnea. Adică să îl înlăture de la șefia PSD și să le dea câte o dregătorie cu valoare compensatorie celor care au fost deposedați de funcții la vârful social-democrației românești începând cu vara anului 2015, atunci când, prin sperjur, manipulare și ticăloșie, prin înșelarea bunei credințe a d-lui Ponta, la șefia PSD s-a instalat dl. Liviu Dragnea. Care și-a numit în orice post mai acătării câte un consătean al domniei-sale. În rest, aceeași vorbărie cu care dl. Ponta ne bombardează periodic și fără milă de când a ieșit din silenzio stampa și nimic mai mult.
Partea proastă e că deranjamentul de la nivelul coaliției PSD-ALDE din Camera Deputaților nu a durat decât câteva zile. Fiindcă exact atâția deputați cât trebuie spre a se reface vechea situație au părăsit PMP-ul d-lui Băsescu nu mai departe decât marți dimineața, în prima zi de lucru a Săptâmânii parlamentare. Aceasta poate spre a-i da dreptate liderului partidului care cu nici 12 ore mai devreme, bine-dispus și pus pe șotii, pe debitat vorbe de clacă ba despre justiție, ba despre DNA, ba despre președintele Iohannis, mai ales că se afla luni seara la TVR în selecta, iradiant-inteligenta companie a domnilor Ion Cristoiu și Ionuț Cristache, două personaje abjecte care compromit însăși ideea de televiziune publică în România,însă cine se aseamănă se adună, a meditat filosofic că orice greșeală se plătește și că este o factură pentru toate. Factura așteptată i-a venit domnului Băsescu chiar a doua zi. Este cu o surpriză imensă. PMP a rămas fără grup parlmentar. Nu spunea oare chiar dl. Băsescu, aprobat de cei doi iluminați care jubilau la orice atac al fostului președinte la adresa d-nei Kōvesi, că noilor partide politice le lipsește capacitatea organizatorică? Viața a dovedit încă o dată că dl. Băsescu are dreptate. Chiar dacă PMP nu e chiar nou creat. Dar nici vizibil nu a fost vreodată.Și mai ales, vorba ardeleanului, cam de nici o treabă.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. De cate ori veti vorbi cu placere de necazurile dlyi Basescu care necazuripe mine nu ma impresioneaza voi repeta intrebarea ca unul care am votat cu Basescu in toate imprejurarile politice de pana azi chiar si cand cu intrarea PMP in parlament din cele mai pragmatice motive cum a fost dar gugustiucii politologi de la noi evident ca nu inteleg astfel de sbtilitati electorale respectiv: daca la ultimele alegeri parlamentare cateva sute de voturi nu contau nici pentru PNL si iici pentru USR pentru PMP contau caci puteau sa le asigure %% sau nu caz in care dreapta cat de scartiite era ea pierdea vre-o zece parlamentari oferiti de PMP in caz de realizare a pragului pentruca aceste fotolii parlamentare reveneau in mare masure PSD.

    Asadar sa repet ce v-am scris si ieri pomenindu-l dvs pe Basescu:

    „Mereu si mereu asistand la atacuri nemotivate explicit ci bazate doar pe gura targului la adresa fostului presedinte Basescu pe care incerc sa-l judec cat de obiectiv sunt eu in stare pentru perioada de mandat si atat, trebuie sa ridic o problema pe care eu mi-am pus-o post factum adica dupa plecarea acestuia din functie pentru ca pe atunci nu mi-o pusesem lucrurile fiind clare ca oportunitate politica cel putin pentru mine unul.
    Asadar de data asta intreb pe oricine citeste ce scriu si care atunci a votat Basescu:
    a) Era mai bine daca in 2005 Adrian Nastase ar fi ajuns presedintele Romaniei? Daca nu, atunci inseamna ca a fost mai bine ca cei care am ales Basescu am castigat .Asta a fost speta concreta, resturi sunt onanisme evidente.
    b) Aceiasi intrebare si pentru 2009 referitor la Geoana care era cealalta varianta pentuca despre Crin nu doresc sa vorbesc el fiind unul din creatorii USL si a comis cred ca cu mai multa determinare si incrancenare decat Ponta incercarea de lovitura de stat din 2012 sperand sa ajunga presedinte. Tot speta concreta este si asta caci un raspuns de tipul: Era poate mai bine sa-l avem pe Iohannis(care pe atunci nici nu candida) tine tot de acelasi onanism telectualist.
    Uite o discutie care ar merita facuta cat mai traim si mai putem argumenta pe viu cele despre care am vorbi”

    Si mai scriam pe undeva redand acelea acum usor modificat : Dragi telectuali pricipialosi(adica cu principii ferme de nezdruncinat decat pana cand cand devenim informatori sau altele asemenea) sa nu ajungem sa-l regretam pe Basescu.

    Va multumesc pentru atentie si sper sa apara si acest comentariu vizibil doar pentru cateva ore datorita ritmului de mitraliera in care compuneti texte :)

    PS In rest precizez ca este un articol foarte exact de analiza politica corecta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.