vineri, aprilie 12, 2024

Fără număr…

Se va împlini foarte curând o săptămână de când UNITER a făcut cunoscute premiile Senatului și nominalizările pentru premiile Uniunii aferente anului 2023. Nominalizații s-au bucurat și și-au împărtășit exploziv fericirea pe facebook, s-au bucurat și chiar s-au autofelicitat și instituțiile care, într-un fel sau altul, s-au regăsit în palmares și, cu excepția independenților care nu figurează printre nominalizați, nimeni nu a formulat nemulțumiri majore. Criticii care odinioară întorceau pe toate fețele nominalizările au preferat tăcerea.

Să fie oare acesta semnul că nominalizările au fost perfecte? Că au mulțumit pe toată lumea? Că totul a fost bine și că o să fie și mai bine? Că nu a deranjat pe nimeni misterioasa ignorare a unor spectacole-fanion precum Repetiție pentru o lume mai bună (care nu a făcut parte nici din oferta FNT, ediția 2023) sau Gertrude de la TNB ce au provocat, la vremea premierei, unanimități critice? Și nici absența  unor performanțe actoricești precum aceea a Dorinei Lazăr din Neliniște (Teatrul Odeon), a lui Marius Manole din Repetiție.., a Nataliei Călin din aceeași Repetiție … ca și aceea din La câțiva oameni distanță de tine,  a lui Claudiu Bleonț în travestiul din Gertrude (ambele de la TNB) ca și aceea a lui Paul Chiribuță în același persecutat spectacol? Sau  a excelentei scenografii a performantului Solaris de la Teatrul Excelsior, unde Oana Micu a făcut realmente minuni? De mirare este completa absență a respectivei instituții care, după părerea mea, este Teatrul anului 2023,  Sau, pur și simplu, sus- menționata tăcere reprezintă indiciul unei îngrijorătoare scăderi a interesului pentru respectivele premii nu doar a marelui public, ci chiar a însăși breslei pentru ceea ce se numește îndeobște sărbătoarea teatrului românesc? A momentului în care acesta își recompensează/omagiază excelențele?

Pentru anul 2023 a crescut numărul de premii. Au fost luate în calcul producțiile teatrelor pentru copii și tineret, ceea ce e bine, se vor acorda, în formulă de concurs, premii pentru light design și muzică de scenă. Șochează însă absența nominalizărilor pentru un mai mult decât necesar premiu menit să evidențieze ponderea mișcării scenice sau/și coregrafiei. Să nu fi existat oare nimic valabil în acest domeniu? Nu au făcut oare nimic notabil Răzvan Mazilu, Ștefan Lupu, Florin Fieroiu sau Andrea Gavriliu? Nu prea aș crede.

Iată, de pildă, regia spectacolului Cine l-a ucis pe tata ? de la Metropolis, care i-a adus o binemeritată nominalizare lui Andrei Măjeri, nu ar fi fost împlinită fără contribuția de toată lauda a coregrafiei Andreei Gavriliu. Chiar a putut fi trecută cu vederea mișcarea scenică creată de Sergiu Diță pentru Individual compus, spectacol în regia aceluiași Andrei Măjeri? Nominalizabile ar fi fost și mișcarea scenică semnată de Florin Fieroiu pentru Gertrude, spectacol pesemne pus sub interdicție, dacă nu cumva sub interdicție e însuși TNB, și ceea ce a făcut Răzvan Mazilu în Hedwig and the angry inch (Teatrul Stela Popescu).

La premiul de regie au fost operate 5 nominalizări. Avem ceva de genul Români, maghiari, germani. E drept, lipsesc celelalte naționalități. Numai că nici o producție nominalizată la categoria Cel mai bun spectacol nu apare și la această categorie. Să înțelegem din asta că regia nu a avut nici o contribuție la reușită? Sau că excelența regiei e subînțeleasă? Ori că nominalizatorii s-au gândit că nu e consult să-l pui să concureze pe Andrei Măjeri cu Andrei Șerban sau cu Radu Afrim, pe Botond Nagy cu Bocsárdi Lăszló ori pe Irisz Kovács cu Tomi Janežici?

Mai departe. Vorba lui Mircea Diaconu, mă mir. De ce? Că din Oedip, spectacolul lui  Andrei Șerban de la Bulandra, nu a fost remarcată decât evoluția actriței Cerasela Iosifescu, din 1978, de la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely, numai scenografia lui Branko Hojnik, din Antologia dispariției, spectacolul lui Radu Afrim de la Naționalul ieșean, a atras atenția doar evoluția Mălinei Lazăr. Doar Anomalia de la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova, pe lângă nominalizarea la categoria Cel mai bun spectacol mai deține alte două nominalizări. La categoria Scenografie și Muzică de scenă.

S-a renunțat în mod ciudat la reguli. La care ținea atât de mult regretatul Ion Caramitru. Până acum era cum nu se poate mai clar că pentru fiecare categorie se fac trei nominalizări. Acum, de pildă, la debut sunt 3, tot 3 sunt și la scenografie, 4 actori au fost nominalizați pentru roluri secundare, însă la categoria similară se vor lupta numai 3 actrițe. Unde e vocea tunătoare a lui Carmen Lidia Vidu care să denunțe discriminarea și pentru asta să îi fie acordate toate onorurile la TVR Cultural de atoateștiutoarea Mirela Nagîț? Poate că a fost pusă pe silent de detaliul că la roluri principale feminine sunt nu mai puțin de 5 nominalizări, în vreme ce pentru premiul masculin similar concurează doar patru actori. Totuși, de unde atâta libertate? De unde acest fără număr? E oare ea justificată de realitatea din teren? N-aș crede. Nu cumva la mijloc se ascunde absența sau, mă rog, laxitatea criteriilor, fuga de răspundere, preventiva punere la adăpost de critici ori pernicioasa dorință de a mulțumi cât mai multă lume?

Vorba românului, foarte la modă astăzi. Mie ceva îmi dă cu virgulă în nominalizările de acum. Iar virgula e și mai proeminentă în clipa în care văd cum stau lucrurile la categoria Teatru radiofonic, unde SRR deține un loc minor, fiind devansat în chip cam misterios de Radio Guerilla. Sau când constat absența spectacolelor de teatru pentru televiziune. Și ce temenele i-au mai fost făcute la Gala UNITER de anul trecut președintelui SRTV, dl. Dan Cristian Turturică. Cum i s-a mai mulțumit. Cât de insistent i s-a spus că e bun. Când în istoria teatrului de televiziune sus-numitul nu are nici cel mai mic merit. Dimpotrivă.

Da. Știu. Eu voi rămâne cu mirările mele. Iar dl. Dragoș Buhagiar cu automulțumirea. Că a mai trecut un an. Că va mai trece încă o Gală. Că va mai urma un shaormic FNT. Poate chiar un nou mandat în fruntea UNITER.  

Ce rămâne însă din ele?         

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro