vineri, august 12, 2022

Fertilizarea in vitro și demnitatea umană

Marți (29 Martie) a apărut o ştire ale cărei consecinţe în termeni de reacţii mediatice vor da o măsură a stării morale din spaţiul public românesc. Guvernul a aprobat o măsură prin care sute de cupluri din România vor putea folosi gratuit metoda fertilizării in-vitro. Ştirea a fost anunţată cu un uşor sentiment de bucurie la o televiziune comercială. Relatările din ziare sunt neutre. Unde este, de fapt, problema?

Pe scurt, metoda in vitro presupune fertilizarea, în condiții de laborator, a mai multe ovule (de obicei produse prin suprastimulare hormonală) de către celule reproducătoare masculine. Vor rezulta astfel mai mulţi embrioni din care câțiva, (cei “de calitate”) vor fi introduşi în uter, iar ceilalți vor fi sau congelaţi, sau distruşi. Ca rezultat al introducerii embrionilor în uter, este posibil ca mai multe sarcini să se producă, acest fapt aducând o serie de alte riscuri: avort spontan, naştere prematură, creşterea mortalităţii infantile, probleme de sănătate severe pentru nou-născuţi. Cu alte cuvinte, problema fertilizării in vitro este una morală.

Biserica Catolică interzice fără echivoc această metodă, considerând că aici se întâlnesc mai multe tipuri de încălcări grave ale demnităţii umane: în primul rând, disocierea actului procreativ de cel al uniunii intime conjugale: pe de o parte, destinul naşterii unei fiinţe umane este plasat în stăpânirea unui proces tehnologic; pe de altă parte, actul sexual prin care cei doi parteneri se dăruiesc unul celuilalt într-o comuniune de iubire pierde dimensiunea deschiderii către o nouă viaţă, eliberându-l de responsabilitate şi transformându-l într-un act egoist.

În al doilea rând, ideea că anumiţi embrioni vor fi distruşi, iar alţii vor fi congelaţi pentru diferite scopuri (dacă nu vor fi distruși, aceștia vor fi folosiți pentru experimente sau pentru repetarea procedurii) presupune o crimă şi un abuz. Că un embrion este o fiinţă umană este un lucru care apare de la sine înţeles nu numai pentru o sensibilitate religioasă, ci pentru orice om cu minime cunoştinţe de biologie şi deschis către folosirea liberă a raţiunii. Fie că este compus doar din celula-inițială, fie din 2, 4 sau 8 celule, embrionul are deja întregul cod genetic al viitorului individ matur şi este deja “programat” în mod misterios pentru a se dezvolta neîntrerupt. Simpla presupunere potrivit căreia calitatea de fiinţă umană se dezvoltă gradual, şi nu este prezentă din chiar clipa fertilizării este un ultragiu la adresa bunului-simţ, pentru că nimeni nu ar mai putea în acest caz să decidă unde este graniţa dintre fiinţă şi nefiinţă, dintre cel care merită şi cel care nu merită să moară. Nici definiţia bazată pe prezenţa raţiunii şi a conştiinţei de sine nu se desprinde de un caracter profund inuman: să înţelegem că un nou-născut a cărui raţiune abia se dezvoltă are mai puţină demnitate decât un adult? Dar un om aflat în comă?

Rezultă aşadar că fertilizarea in vitro pleacă de la premisele unei crime, a instrumentalizarii vieţii umane şi a disoluţiei morale a actului conjugal, putând deci să fie calificată ca o încălcare gravă a demnităţii umane. Rămâne doar problema reacţiilor viitoare din spaţiul public românesc. Polonia a fost, acum câteva luni, scena unor dezbateri aprinse în politică, media, mediul academic pe tema legalizării acestei metode. Biserica a ameninţat chiar cu excomunicarea acelor politicieni care vor vota “pentru”. Faptul că la noi iniţiativa a fost promovată atât de uşor de o coaliţie “de dreapta” este curios, cu atât mai mult cu cât această coaliţie are şi o grupare conservatoare sau creştin-democrată. Nu ar fi prima dată: în februarie anul acesta, deputatul PDL Mihaela Șandru a propus un proiect de lege care înlesneşte procedurile pentru apelul, de către cuplurile infertile, la mame-surogat. România ortodoxă s-ar clasa astfel printre cele mai liberale țări din acest punct de vedere. Nici problema legalităţii avorturilor “la cerere” nu pare a se afla pe agenda nimănui.

În acest punct, cred că intervenţia fermă a actorilor din spaţiul public, cu precădere a celor care pretind că apără, de pe poziţii religioase sau nu, demnitatea umană devine imperios necesară. Timpul adevăratelor dezbateri a sosit.



Distribuie acest articol

101 COMENTARII

  1. Am o întrebare: să luăm cazul teoretic al unei tipe absolut hotârătă să aibă un copil. Pe cale naturală. Doctorul îi spune că uterul ei nu se prezintă prea grozav, iar probabilitatea de a păstra o sarcină e redusă. Şi să zicem că pierde trei sarcini, dar a patra e un succes.

    Conform logicii din articol tipa aia e o criminală. Că a ştiut că are probleme, că vor muri nişte embrioni, dar ea a tot insistat.

    Ce facem, ca să evităm să se piardă embrioni, sterilizăm / călugărim toate femeile în afară de alea sută la sută sănătoase ?????

    Au amintit asta mai mulţi comentatori înainte, câte ovule fecundate eşuează „natural” în prima lună după concepţie?

  2. Articolul este pus din perpectiva crestina si de aceea discutia nu este rodnica decat in masura in care luam in considerare acest sistem de referinta.
    Din punct de vedere etic crestin eu am identificat problema reductiei embrionare si problema recoltarii mecanice a spermatoizilor. Mai exista si altele?
    Ma gandesc ca prima problema poate fi eliminata iar a doua inlocuita cu recoltarea in urma unui act firesc, in taina si intimitatea familiei.
    Ma gandesc la o deficienta reala de cuplu, nu la fertilizarea in vitro pentru ca e trendy, pentru eugenie sau pentru ca este mai confortabil.

  3. Vă felicit pentru modul în care prezentaţi subiectul!
    Este de mare importanţă să înţelegem lucrurile clar, să vedem adevăratele implicaţii (de ordin uman, moral, religios, etic), lăsând la o parte clişeele legate de progres, tehnologie şi altele asemenea !

  4. Dragi cititori,

    As dori sa multumesc pentru celor care gasit si cuvinte de lauda. Sunt onorat mai ales de aprecierea asociatiei Pro-Vita, a carei activitate o admir.

    In privinta criticilor, mi-as recunoaste o vina in primul rand in argumentatia destul de schematica, fapt impus oarecum de limita de spatiu pe care, probabil, editorii site-ului o au in vedere. Discutia este, desigur, mult mai complexa, desi ar duce la acelasi verdict. As dori doar sa punctez in legatura cu aparenta lipsa de empatie fata de cuplurile cu probleme de fertilitate: sunt convins ca aceasta este o mare drama pentru o familie, una pe care incerc, pe cat posibil, sa o inteleg. Poate ca unul din rolurile Bisericii este sa fie alaturi de cei aflati in suferinta, sa mearga impreuna cu ei in peregrinarea acestei vieti, sa le dea alinare si, pe cat posibil, speranta.
    Dar eu as propune tuturor sa incerce sa priveasca dincolo de normele morale sau de aparenta strictete etica, asadar dincolo de negativ, catre ceea ce este mai inalt in aceasta viata, intr-un spirit pozitiv. Biserica arata calea catre o fericire mai mare decat tot ceea ce visam. Si, in fond, toti cautam fericirea, nu? Dar omul trebuie sa priveasca adanc in sufletul sau, in scanteia divina ce arata calea dinspre Originea lumii si catre Destinul acesteia. Trebuie ca fiecare sa se intrebe apoi: nu am eu o valoare infinita, la fel ca si cel de langa mine? Si nu este aceasta valoare expresia unei Iubiri infinite ce ne-a adus in lume pentru fericirea eterna?
    In rest, as sugera un pic mai multa atentie fata de argumentatia de tipul: „intentia nobila conteaza si poate scuza un rau colateral”. Acest tip de etica se loveste, in opinia mea, cu o perspectiva ce renunta temporar la subiect, pentru a privi obiectul; un optimism epistemologic care poate recupera metafizica traditionala, pentru a crede, din nou, in adevaruri obiective, imuabile. Unul din aceste tipuri de adevar este legea morala sau legea naturala. Or, orice incalcare voita si libera a acesteia este pur si simplu ilegitim, fara a putea fi calificat sau nuantat de o „intentie nobila”. Iar una din cele mai pretioase legi naturale este cea potrivit careia orice fiinta umana este un scop in sine, nu un mijloc catre un scop. Fiinta umana este incununarea Creatiei, un miracol absolut, care nu poate fi niciodata instrumentalizata si care are o demnitate indiferent de gradul sau de dezvoltare biologica, rationala, morala. Daca putem contempla acest lucru cu mintea si cu inima, vom fi liberi.

    • Multi au estimat bine, supnand ca sunteti cam pe dinafara vietii de familie si a realitatii dure cu care se confrunta cuplurile infertile… Aveti „sansa” de a privi de dinafara toata problematica… Cred ca de aici si comoditatea cu care ajungeti de la intrebari reale la o teoretizare/misitificare inutila pe aceasta tema, folosind termeni pur teoretici, demni mai mult de mediile academice bisericesti decat de o discutie zilnica … Se vede cat de mult s-a distantat biserica traditionala fata de problemele reale ale oamenilor…
      In rest va doresc succes…

    • Iertare, oboseala a „facilitat” niste erori: „sa multumesc celor care au gasit”; „orice incalcare[…] este ilegitima[…]calificata[…] nuantata”.

    • E pacat ca o persoana atat de tanara se poate lansa in discursuri atat de autoritare si in verdicte atat de inflexibile. Provocarea de la sfarsitul articolului, cea cu „timpul adevaratelor dezbateri a sosit”, e superflua, cata vreme autorul a judecat si condamnat subiectul dezbaterii, intr-o maniera ce se vrea fara drept de apel.

      Si as mai sugera sa renunti macar putin la atitudinea condescendent-superioara. CU siguranta nu stii totul, iar Biserica as crede ca promoveaza smerenia, nu aroganta.

      Totusi, sa incercam o demontare macar a unor (pseudo)argumente:
      1. „Biserica Catolica interzice fara echivoc” – apel la autoritate, care nu are ce cauta intr-o dezbatere logica. Cu atat mai mult cu cat BC nu este niciun fel de etalon in materie de logica.
      2. „Biserica a ameninţat chiar cu excomunicarea” – apel la forta. Cand nu mai ai argumente logice, apelezi la cele de tip bata: daca nu faci cum zic eu, te pocnesc.
      3. „Dar eu as propune tuturor sa incerce sa priveasca dincolo de normele morale sau de aparenta strictete etica, asadar dincolo de negativ” – atentie mare la exprimare. Sugerezi destul de transparent ca normele morale sunt negative. Nu te faulta mai mult decat e necesar, lasa si interlocutorului posibilitatea sa iti contrapuna o parere, nu te contrazice singur.
      4. „Unul din aceste tipuri de adevar este legea morala sau legea naturala” – din nou atentie la exprimare. Daca privim legea naturala ca imuabila, renuntam la operatii, renuntam la medicamente, renuntam la orice forma de interventie asupra individului. Pentru ca, nu-i asa, legea naturala e cea a selectiei, a supravietuirii celui mai adaptat unui mediu, asadar pastrarea exemplarelor neadaptate integral e inutila. Sau, altfel spus, am fi ramas la „i-a sunat ceasul” chiar daca individul murea din cauza unei banale infectii la masea.

      Si ca o ultima observatie: multumeste si celor ce isi exprima pareri contrare. Pentru ca ar trebui sa inveti si din acele pareri cate ceva, chiar daca nu iti schimba optica. Ai putea sa inveti sa-ti cizelezi discursul, sa poti sa-i dai o forma mai apropiata de o argumentatie si mai indepartate de o condamnare fara judecata. Gandeste-te si ca, fara argumente contrarii, vei evolua mult mai greu si orizontul nu-ti va fi atat de larg. Asadar, arata respect pentru orice interlocutor, nu doar pentru cel ce iti aduce laude, pentru ca laudele nu sunt decat desertaciune.

    • D-le Vara, am gasit articolul acesta din intamplare , navigand pe net. Am fost uimit de cantitatea, dar si de fervoarea unora dintre comentatori. Sincer, daca scopul dvs a fost sa ridicati o polemica si sa faceti un anume trafic pe contributors.ro , ati reusit si deci va felicit.
      Daca scopul dvs a fost insa sa creati o discutie obeictiva si impartiala, l-ati ratat maiestuos.
      Din lipsa de informatii, si poate din comoditatea de a va documenta inainte de a pune mana pe stilou ( mouse?) ati indus cititorilor o anume stare de spirit. si incercati sa le influentati negativ parerea despre aceasta biotechnologie. Spuneti dvs :
      ”În al doilea rând, ideea că anumiţi embrioni vor fi distruşi, iar alţii vor fi congelaţi pentru diferite scopuri (dacă nu vor fi distruși, aceștia vor fi folosiți pentru experimente sau pentru repetarea procedurii) presupune o crimă şi un abuz.”
      Serios ? Folositi cuvinte mari, domnule : CRIMA si ABUZ… !!!!
      Nici vorba de asa ceva. Este o pura problema technica, de a selectiona niste embrioni viabili, nimic mai mult.
      Poate imi spui si mie ce sa faci cu un embryon neviabil (materie moarta !!!!). Ai auzit vreodata de embryons selections ? Ai auzit de objective assessment of viable embryos based on morphological observation ? Stii cat e rata de succes atunci cand lucrezi cu embryos neselectionati ? Dar cand lucrezi cu cei selectionati? Stii cat costa un primming hormonal ? Da’ stii cat costa in general sa faci un IVF successful ?
      Ei bine, cand vei fi studiat toate raspunsurile la intrebarile de mai sus, incearca sa rescrii articulul de mai sus. Succes :)

  5. Felicitări Alain Vara pentru:

    i. curajul de a propune insomnii radicale, întrebări fundamentale (“Ce este omul, adevărul, fericirea?”, “Există o finalitate eshatologică a lumii?” etc.) într-un ev monopolizat de relativisme persiflante, deconstrucţie puberă, idolatrii seculare şi perversiuni existenţiale.

    ii. maturitatea de a asuma şi propune o salubră antropologie religioasă fără a cădea în didacticism acru, leşinuri tămâioase, agresivitate confesională ori slavă deşartă.

    iii. stilul albastru şi cuminte în care îţi împachetezi poziţia.

    Mi-ar fi plăcut să văd, în tabăra comentatorilor protestatari, aceeaşi decenţă, acelaşi calm şi o “deschidere centrată” (cum ar fi zis André Scrima) în dialogul cu celălalt. Nu ironii bălţate, crispări ostile, interpelări ad hominem şi deşucheate acuze de bigotism.

  6. Felicitari pentru articol. Nu am avut rabdare sa citesc toate comentariile insa am vazut ca majoritatea erau negative. Asta nu trebuie sa te descurajeze. Este momentul sa incepem sa formam constiintele. Chiar daca un sigur cititor si-a schimbat parerea despre fertilizarea in vitro si a inteles ceea ce este de fapt, efortul tau nu a fost in zadar. Succes in continuare!

  7. Sunt pur si simplu ingrozita citind majoritatea comentariilor la articol. Ce fel de oameni isi dau cu parerea despre o problema care are, mai intai de toate, un aspect DUHOVNICESC? Cat de orb si de necunoscator al unui minim catehism crestin-ortodox sa fii – ca sa scrii ineptii agresive, utilitarist-materialiste despre un subiect atat de cutremurator?

    Premiza fundamentala de la care ar trebui sa plece toti acesti ,,comentatori” este existenta sau non-existenta sufletului omenesc. Pentru cineva care nu crede ca fiinta umana are suflet, absolut toate procedurile FIV sunt perfect morale. Sunt justificate etic. Sunt chiar nobile. Pentru ca, nu-i asa, prin ce chinuri fizice, morale si materiale trece un biet cuplu steril pana sa tina in brate copilul/copiii rezultat(i) in urma procedurilor FIV! Asadar, daca am fi numai carne (nu si duh, suflet) – problema morala NU ar exista.

    Insa pentru oamenii care cred in existenta sufletului, impedimentul moral nu are cum sa nu fie mai mult decat evident. El tine de acea dimensiune strict duhovniceasca la care m-am referit mai devreme. Faptul ca multi dintre romanii (macar!) botezati crestin-ortodox nu cunosc un minimum de adevaruri de credinta ii impinge pe multi dintre ei sa aprobe senin proceduri ,,medicale” de tip FIV. Adevarul de credinta fundamental ignorat sau chiar negat este invatatura Bisericii conform careia, inca de la aparitia zigotului, Dumnezeu trimite un suflet care se alipeste (in chip minunat, in cuprinsul unei taine la care stiinta nu poate si nici nu este chemata sa aiba acces) – structurii de carne. Da, aceste biete ,,ovule fecundate” care zac criogenizate prin clinici, care sunt ,,adoptate” de alte cupluri infertile, care sunt implantate in grup cu toate ca se stie ca nu toate vor supravietui – in fiecare dintre ele exista un suflet. Tot Biserica invata ca Hristos a murit pe Cruce ca sa rascumpere tocmai acest suflet omenesc din pacat si moarte. Iata, atat pret are, in ochii lui Dumnezeu, sufletul pe care parintii si medicii il cheama si-l inchid intr-o eprubeta. Care este, atunci, pretul sufletului omenesc in ochii celor care manipuleaza conceperea fiintei umane in afara tiparelor firesti? Dar in ochii celor care aproba vehement astfel de practici ,,medicale”?

    Orbirea duhovniceasca poate sa sa se intinda inca si mai mult. Exista cupluri care au obtinut un copil in urma FIV. Ei bine, fericitul tata si fericita mama isi boteaza, plini de bucurie, copilul in legea crestin-ortodoxa. Acest botez (una dintre cele sapte Taine ale Bisericii, la care participa Sfantul Duh) are loc chiar in Biserica, in Casa Celui pe care ei, parintii, L-au negat atunci cand si-au obtinut copilul pe cai nebinecuvantate. Daca ar putea vedea in lumea de dincolo de materie, cei doi parinti si-ar ,,vizualiza” si ceilalti copii, sufletele inchise temporar in zigotii care n-au supravietuit. Adica: tinem un copil in brate; pe ceilalti i-am lasat sa moara (da’ ce frumos e botezul, il facem MAI ALES ,,ca sa-i mearga bine lu’ asta mic”). Din pacate, nici o binecuvantare de Sus nu e posibila atunci cand cei care au facut un pacat atat de mare nu regreta si nu se indreapta. Toate greutatile, necazurile si chiar tragediile care survin, mai tarziu, in viata unor astfel de familii – isi pot avea izvorul in pacatul initial, care, poate, a fost facut cu atata orbire si nestiinta incat faptuitorii nici nu l-au considerat pacat.

    Neputinta de a avea copii este o cruce mare si grea. Insa acceptarea ei duce la rascumpararea din multe vini si netezeste caile noastre catre Dumnezeire. In plus, Biserica aproba si binecuvanteaza adoptia ca pe un act de mare mila si generozitate crestina. Asadar, eforturile romanilor ar trebui sa se indrepte catre simplificarea si perfectionarea procedurilor de adoptie. Zeci de mii de copii si-ar gasi o casa si o familie, zeci de mii de cupluri si-ar agonisi, astfel, binecuvantare si nu osanda.

    …Celor care, citind ceea ce-am scris, le vor trece prim minte blande calificative :) precum: ,,bigotism”, ,,obscurantism”, ,,fundamentalism religios”, ,,ignoranta” etc. le fac o invitatie: sa-si scruteze constiinta si amintirile si sa-si aduca aminte de cate ori in viata au zis, ,,Doamne-ajuta!” E asa ca, la un bilant sumar, reiese ca a fost mai mult de-o data? La orice necaz, mare sau mic, la orice cumpana, spaima, durere – cerem ajutorul Lui Dumnezeu. Oricand ne e greu, strigam catre El (chiar daca, in orbirea si ignoranta noastra, ne limitam conditia de crestini doar la faptul ca am fost botezati). Strigam catre El si-L rugam sa ne ajute, si facem asta de pe pozitia noastra de CREATURI care cer sprijin CREATORULUI lor. Atunci, daca chiar si cei care nu calca o viata pragul bisericii – tot au constiinta sa zica macar un ,,Doamne-ajuta!” – cum pot ei sa aprobe ceva atat de evident anticrestin, atat de evident dracesc precum aceasta procedura denumita FIV? Ceva care are pretentia luciferica sa-l faca pe om din creatura – Creator? Si cu ce costuri: suflete omenesti chemate de Sus si inchise in biete structuri de carne osandite sa moara, in cele din urma. Nu e nimic bun, nimic omenesc, nimic moral intr-o astfel de practica.

    …Ceea ce nu impiedica ,,societatea civila” (acest varf de lance al secularizarii intregii lumi crestine) sa promoveze zgomotos practici precum FIV. Cercetatorii, medicii si pacientii implicati sunt prezentati ca niste eroi, ca „role models”, iar procedura in sine e preamarita ca o minunata realizare a stiintelor si tehnicilor de top. Da, in cazul asta dracul vine ca inger de lumina: ,,Un copil, o viata! Am creat o minune! Am adus bucurie in familiile care pana nu demult nu mai aveau nicio speranta!” Gresit, domnilor ,,creatori”. Ati manipulat cu de la voi putere structurile materiale care contin sufletul omenesc. Asupra acestuia din urma NU ARE DREPTURI NIMENI DE PE PAMANT. DOAR DUMNEZEU.

    Felicitari, Alin Vara. Ma bucur mult sa vad ca nu toti romanii sunt hipnotizati de societatea post-post-moderna, in care cele mai teribile caderi sunt celebrate ca ,,minuni ale progresului”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alin Vara
Eseist. Studii de istorie și teologie la București, Budapesta, Bonn și Roma. Ultimul volum publicat: Sensul martiriului. Între viața cu Hristos și neantul renunțării, Galaxia Gutenberg, 2017

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro