Încheiam comentariul consacrat ediției de anul trecut a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț cu speranța ca ceea ce se va întâmpla pe mai departe, la următoarele manifestări cu caracter festivalier, va izbuti să se ridice la nivelul a ceea ce s-a petrecut atunci. Reamintesc, a treizecișicincea ediție, cea din 2024, a fost organizată în doar câteva luni, contra cronometru, finanțarea sa fiind asigurată, cum se spune, al ultimo minuto. Așa că selecționera Gențiana Ionescu a trebuit să ia decizii cu maximă rapiditate, putându-se baza doar pe gustul propriu și pe solicitudinea colegilor, îndeosebi pe cea a colegei sale Raluca Naclad. Unde mai pui că Teatrul Tineretului din Piatra Neamț era condus de un interimar. Iar un interimar are poate nu atât atribuții cât puteri limitate.
Teoretic, în 2025, anul acesta, lucrurile urmau și chiar puteau să stea cu totul altfel. Teatrul are un director, pe tânărul actor Andrei Merchea, care a obținut postul ca urmare a unui concurs, directorul e dornic să lucreze, și-a stabilit obiectivele și prioritățile din vreme, s-a gândit la organizarea celei de-a treizecișișasea ediții încă din primele zile ale mandatului. A apelat la sprijinul actorului Paul Chiribuță, astăzi bucureștean, care însă și-a început cariera artistică la Piatra Neamț, pe care l-a invitat să fie și curator, și director artistic al ediției a treizecișișasea a Festivalului. Autoritățile în subordinea cărora se află Teatrul au alocat fără întârziere și fără prea multe rugăminți și staturi în antecameră banii necesari, curatorul a predat și făcut publică selecția în primele luni de vară. Și-a luat și necesarele măsuri de siguranță, știind ce să facă dacă- Doamne ferește! –vreunul dintre Teatrele selecționate își anulează prezența. Și unul- cel din Oradea-condus de un interimar ce tinde să se eternizeze fiindcă așa vor iresponsabil pretinșii factori responsabili- exact asta a făcut. Și-a anulat prezența.
Da, numai că trăim în România. La porțile Orientului, unde vorba lui Poicaré, tout est pris à la légère. Un nou guvern speriat de greaua moștenire lăsată de Executivele anterioare (din care au făcut parte exact aceleași partide politice care-i dau și lui substanță) a luat în mare grabă măsuri catalogate drept salvatoare. Numai că a tăiat înainte să măsoare, emițând o aiuritoare ordonanță de urgență care, între altele, putea bloca și activitatea teatrelor, și manifestările de cultură teatrală. Noroc că la Piatra Neamț lucrurile fiind pregătite din vreme, nu a fost nevoie să se aștepte ca guvernul, respectiv Ministerul Culturii să corecteze, după lungi pertractări și afirmații îndoielnice, după ce ni s-a lăsat impresia că ni se face o favoare, aberațiile și să-și regăsească cel puțin în parte luciditatea. Ediția a XXXVI a Festivalului s-a desfășurat, așadar, în bună regulă. Chiar și fără Teatrul din Oradea. Așa că locuitorii urbei au avut parte de 10 zile de autentică sărbătoare. De spectacole de facturi stilistice diverse, bazate pe piese din diferite zone dramaturgice, cel mai adesea două pe seară, jucate fie în clădirea Teatrului, fie în aceea a Casei de Cultură a Sindicatelor. Instituțiilor profesioniste de spectacole li s-au alăturat și câteva trupe de teatru ale elevilor. S-au efectuat și o seamă de deplasări în zone limitrofe, au avut loc lansări de carte (de care s-a ocupat actrița Tamara Constantinescu), s-au organizat și ateliere, a existat și o Gală a actorilor (prezentată tot de Tamara Constantinescu), Gală onorată de mari nume ale teatrului românesc ale căror începuturi artistice sunt intim legate de Teatrul Tineretului. Așa cum sunt Oana Pellea, Horațiu Mălăele, Mircea Rusu, Virginia Rogin, Ana Ciontea, Simona Măicănescu, Ioana Pavelescu, Paul Chiribuță. A fost și Maia Morgenstern, însă în calitate de deținătoare a rolului principal din spectacolul cu piesa Neguțătorul din Veneția. Maia Morgenstern primind și o stea în fața Teatrului. O inițiativă ce s-a promis că va fi continuată.
Cea de-a treizecișișasea ediție a Festivalului s-a desfășurat sub genericul Actorul sau prezența invizibillului. Convingerea fermă a curatorului fiind că el, actorul ”face vizibil invizibilul gândului, al straturilor profunde ale trăirilor noastre și… are curajul să pună la dispoziția spectatorilor ființa sa prin care putem vedea măreția, dar și abisul conidiției umane”.
Au fost invitați să certifice aserțiunea curatorului Paul Chiribuță actori de la instituția gazdă ce au putut fi urmăriți în trei spectacole reprezentative. Orașul nostru (regia:Teodora Petre), Nunta însângerată (regia: Vlad Trifaș), și Pre Pe Leak. În acesta din urmă (pe primele două le-am comentat în cronici deja apărute) non-verbalul și un verbal fonetic original se combină provocator și vesel, într-o încercare reușită coordonată de Mihai Gruia Sandu de a descoperi noi valențe unor pagini celebre din scrierile lui Ion Creangă. Actorilor pietreni li s-au alăturat colegi de diferite vârste de la câteva Teatre bucureștene (Național, Metropolis, Excelsior, Act, Teatrul Dramaturgilor Români), de la Ploiești, Cluj-Napoca, Iași, Râmnicu Vâlcea, Bacău, Suceava. Unor mari vedete precum Oana Pellea, Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, Marcel Iureș, Emil Coșeru, Pușa Darie, li s-au asociat artiști mai tineri, deja consacrați precum Matei Rotaru, Anca Hanu, Elena Ivanca, Irina Wintze (Cluj), Horia Veriveș (Iași), Dan Rădulescu, Silvana Negruțiu, Oana Predescu, Ruxandra Maniu, Tudor Aaron Istodor și Marius Florea Vizante (București), Eduard Burghelea și Eliza Noemi Judeu (Bacău),Bogdan Farcas și Ioan Coman (Ploiești) și o explozie de tineri extraordinari. Așa cum sunt Teodora Dincă, David Drugaru, Mihai, Ștefan Iancu, Andrei Radu, Iosif Paștina, Filip Popescu, Dana Marineci, Camelia Pintilie, MIrcea Alexandru Băluță. Ei și alții au evoluat în spectacole regizate de regretatul Ion Caramitru, de Tompa Gábor, de Alexandru Dabija, de Radu Afrim ca și de Cristian Ban, Cristi Juncu, Alexandru Mâzgăreanu, Horia Suru, Sânziana Stoican, Vlad Trifaș, Vlad Balan, Eugen Gyemant.
Unor spectacole longevive, cu vechi state de serviciu, așa cum sunt Dineu cu proști sau Frumos e în septembrie la Veneția(TNB), Trei piese triste (Naționalul ieșean), Pietonul aerului(Teatrul Național din Cluj-Napoca), Trilogia minelor (Teatrul Dramaturgilor Români) sau The Night Alive de la Ploiești, li s-au asociat producții relativ recente precum Părinți, Club 27 (Metropolis), Pietre în buzunar (Râmnicu Vâlcea), Leonce și Lena (Bacău), Don Quijote (ACT), Neguțătorul din Veneția (TES); Mândrie și prejudecată (un fel de), Tomcat,(Excelsior), Prilej de bucurie pentru spectatorii nemțeni care au avut ocazia de a-și forma o imagine, chiar dacă fatalmente incompletă, despre cum arată la ora aceasta teatrul românesc, șansă de luare de puls, cum socotea regretatul Valentin Silvestru festivalurile, pentru criticii prezenți. Să nu uităm că Festivalul de la Piatra Neamț, la a cărui înființare marele critic a contribuit, fiind primul.
Spre marele meu regret, constrângeri personale de tot felul au făcut să nu pot sta la Festival decât cinci zile. Despre ce am văzut de-a lungul lor, am început deja să dau seama în cronici dejs publicate. Voi continua în zilele și săptămânile viitoare.
