joi, octombrie 21, 2021

Fierbe Venezuela! Curge sange la Caracas…(Updated)

Proteste si violenta in Venezuela, “socialismul bolivarian” in actiune. Morti la Caracas. Ciocniri dure intre demonstranti si politie, sustinuta de detasamente paramilitare. Regimul Maduro se vede confruntat cu demonstratii masive. De citeva zile sint tulburari intense in San Cristobal (statul Trujillo) si Merida (acelasi stat). Ieri, in Merida, au fost cinci studenti raniti si multi arestati. S-au mobilizat toate marile orase. S-au confirmat trei morti, intre care un student din Caracas (Universitatea Humboldt). Sunt si raniti, datele nu sint clare. “Tabara” chavista a mobilizat asa numitele “colective” pe care le-a inarmat Chavez, cam 11.000 persoane in toata tara. Guvernarea autoritar-populista scartaie din toate incheieturile. Evident, Maduro ii numeste pe protestatari “extremisti” si “fascisti”. Parca am mai auzit acest refren…

Studentii convoaca la reluarea protestelor in zilele urmatoare. Nu e limpede pozitia politicienilor consacrati care au condus manifestatia: Leopoldo Lopez, Maria Corina Machado si Antonio Ledezma. Fostul candidat prezidential, adversarul lui Maduro, Henrique Capriles, a participat in manifestatie; nu a avut initiativa acestei actiuni dar s-a alaturat in ultimul moment. Lipsit de carisma predecesorului sau, impulsiv si virulent, Maduro pare decis sa recurga la orice mijloace pentru a-si pastra puterea. Protestatarii cer respectarea drepturilor omului, incetarea persecutarii celor care critica regimul, libertatea presei, a cuvantului.

Update: Pentru moment, opozitia a decis sa nu escaladeze lupta. Se fac apeluri la calm. Unii din liderii opozitiei sugereaza o pauza de trei zile. Multi protestatari nu inteleg cum se poate face o pauza in plina efervescenta a miscarii. Henrique Capriles a declarat ca opozitia nu doreste o explozie sociala ori o lovitura de stat, dar ca obiectivele miscarii de protest trebuie atinse: „Nosotros no queremos una explosión social, nosotros no queremos golpes de Estado” si, in acelasi timp „La lucha tiene que ir dirigida a alcanzar objetivos y sé que los estudiantes quieren alcanzar objetivos„.

Protesters with their mouths covered with tape protest the detention of four students in Caracas (8 February 2014)

(Reuters) – One person was killed during standoffs at the end of an anti-government rally in Caracas on Wednesday, witnesses said, escalating the worst bout of unrest in Venezuela since protests against President Nicolas Maduro’s April 2013 election.

A Reuters cameraman and a photographer heard shots and saw one protester had fallen to the ground. The man was then carried away dead, the witnesses said, apparently shot in the head.

With both pro- and anti-government demonstrations underway in the city, neither the identity of the man nor the gunman were immediately clear.

But National Assembly head Diosdado Cabello said he was a government supporter. “He’s a comrade assassinated by the right-wing fascist hordes,” he said in a speech.

The fatality came at the end of rival demonstrations to support and denounce Maduro’s government after several weeks of opposition street protests.

The raucous and colorful competing rallies in the Venezuelan capital had passed off largely peacefully, until some 100 young opposition supporters began burning tyres in the streets, witnesses said.

Opposition supporters demonstrate against Venezuela’s President Nicolas Maduro’s government in Caracas February 12, 2014. REUTERS-Jorge Silva

Police responded with teargas and rubber bullets.

Under the banner “The Exit,” meaning Maduro’s departure, hardline opposition groups have been holding mostly small protests around the country for the last two weeks, to complain about rampant crime, corruption, and economic hardships.

Some have degenerated into rock-throwing skirmishes with security forces in the first sustained unrest since last year’s post-election riots that killed half a dozen people.

Maduro, a 51-year-old former bus driver and union activist who has pinned his presidency on maintaining the legacy of late socialist leader Hugo Chavez, says right-wing “fascists” are seeking to destabilize his government and topple him.

“A Nazi-fascist current has emerged again in Venezuela, they want to lead our nation to violence and chaos,” Maduro told pro-government demonstrators clad in the red colors of the ruling Socialist Party at their rally.

“Do not fall for their provocations!” he said in a speech just minutes before the violence.

A few blocks away, thousands of opposition supporters had gathered in a square and marched toward some government buildings, chanting and blowing horns and whistles.

“We don’t want a Cuban dictatorship,” some chanted, in a reference to accusations that Maduro is a stooge of Cuba’s President Raul Castro and his brother Fidel.

“You need therapy to live in Venezuela!” read one banner, held up by members of a university psychology department.

The marches were held as part of Wednesday’s “Youth Day” commemoration that celebrates the participation of students in a 19th century independence battle against colonial authorities.

“We are the young revolutionaries, hand-in-hand with the Venezuelan government,” shouted one Maduro supporter at the pro-government rally in Caracas.

About 20 demonstrators have been arrested since Popular Will and another hardline opposition group began calling for street protests to force Maduro’s exit from power two weeks ago.

Opposition activists said armed pro-government supporters belonging to militant community groups known as “colectivos” attacked and shot at people protesting in the western Andean city of Merida on Tuesday, injuring five.

“They were attacked by the colectivos while exercising their right to peaceful protest,” said Tamara Suju, who is tracking the violence for Popular Will.

Maduro blamed the Merida incident on opposition provocateurs posing as Socialist Party sympathizers.

“They cannot take us back to the scenes of 2002,” Maduro said in a reference to massive street protests that culminated in a brief, military-led coup against Chavez.

Some student protesters in the state of Merida have thrown rocks and blocked roads. Policemen have been injured during student-led protests in another western state, Tachira.

The current protests in Venezuela have been much smaller than the 2002 wave. Many in the opposition favor a more moderate approach.

“While there are plenty of reasons to protest, there does not seem to be an agenda for the current wave. “La Salida (The Exit) is not a strategy, it’s a hashtag!” complained the anti-government blog Caracas Chronicles.

“The street protests, along with the public bickering they are engendering, are creating a false sense that our actions can undo the regime, while at the same time casting doubt on the opposition’s unity.”

Update: Pentru Nicolas Maduro, administratorul auto-desemnat al „fericirii publice” in Venezuela, demonstratiile anti-guvernamentale nu pot fi decat rezultatul unor conspiratii malefice urzite de forte aflate in slujba, evident, „imperialismului american”. „Marele Satan” isi baga coada pretutindeni. Liderul partidului „Vointa Poporului”, Leopoldo Lopez, fost primar al unui district din Caracas, a studiat la Harvard. Ce rezulta de-aici? Nu ca este bine pregatit profesional, cum ar putea gandi un om normal, ci, in virtutea anti-logicii ideologice, ca este o fantosa aservita corporatiilor multinationale (despre companiile din Cuba, conduse de politia secreta a lui Raul Castro, se tace convenabil).

Maduro vrea arestarea lui Lopez, il acuza de incercare de lovitura de stat. Acesta raspunde ca obiectivul partidului sau este „sa creeze o forta populara care sa reprezinte milioanele de cetateni doritori de schimbare”. Pozitia lui Lopez este diferita de aceea a lui Henrique Capriles, mai rezervat in privinta sanselor de coagulare a unei miscari sociale de masa intr-un viitor imediat. Joi, Capriles a declarat ca in Venezuela se poarta o batalie a ideilor si ca strategia sa si a celor care il sustin, evolutionista, este cea care se va dovedi castigatoare. Imi amintesc de dezbaterile din randul opozitiei poloneze in anii 80. Unii credeau ca va urma un „lung mars prin institutii”. Chiar un observator perspicace precum Timothy Garton Ash scria despre scenariul „otomanizarii”. Prabusirea a venit mai repede decat se credea. Meteorologia revolutiilor nu este o stiinta prospectiva…

Zeci de studenti arestati, protestele continua si vineri, 14 februarie: „President Nicolas Maduro’s government kept dozens of student protesters behind bars on Friday as unrest still rumbled across Venezuela following this week’s violence at political rallies that killed three. Student demonstrators began gathering again in various cities after blocking roads and burning tires into the night to denounce repression of protests as well as a litany of complaints against Maduro from crime to shortages. Despite a presidential ban on protests, about 200 people converged on Friday morning in Caracas’ Plaza Altamira, a heartland of opposition protests in the past.”

Distribuie acest articol


  1. Carevasazica Ministerul Fericirii Supreme infiintat de Maduro n-a dat rezultate. Unde duce aberatia socialista impinsa la extrem…

    Imi aduce aminte de” IMGB face ordine” si de mineriade. Desigur, varianta sudamericana, inarmata cu gloante, nu doar cu bate :(

    • in Venezuela, dar si in „zona”, ca intelectual, nu prea poti exprima decit opinii de stinga.
      orice referire la USA nu poate fi decit inamica.
      dra Ioana Hincu, desi am intrat pe site-ul dvs., nu am gasit un cv.
      nu am cont pe facebook

  2. Probabil, un scenariu deja vu, in Orientul Mijlociu, in Europa de Est (Ucraina), cu alegeri si majoritati care nu au convenit in afara, cu maidane si atentate asupra votului si dreptului. Dezirabil ar fi ca reactiile sa impiedice ajungerea la o dezbinarea ca in Siria, Venezuela trebuie sa ramana una singura, a poporului sau. Adevarul este ca acolo sangele economic a curs in valuri, in trecut, iar, acum, cineva nemultumit pare a ameninta: Dati drumul sa curga din nou sangele economic, altfel va curge sange omenesc! Din cate vad din fotografiile postate, s-ar reclama libertatea de expresie. La acest capitol, intamplator am vazut azi o statistica a Reporterilor fara Frontiere din care rezulta ca nici altii, cu pretentii, nu stau deloc bine, SUA ocupand locul 46, din 180 de tari, iar ceea ce afirma reporterul american Jeremy Scahill, „La noi in tara se creeaza in mod intentionat „un climat al fricii”, este mai mult decat jenant. Pe cine si cat de mult sa credem?!

    • Viorel, baiatule, de ce nu te uiti la fotbal, acolo sigur nimeresti mai bine situatia !

      Deci, dupa parerea matale, rusia, poate folosi tot arsenalul pt. a manipula viitorul Ucraienei in paguba cetatenilor ei, dar daca o forta vrea s-o castige de partea binelui trebuie sa astepte 1000 de ani pana ce poporul 100% se dezrobeste singur.

      Deci, daca sa zicem revolutia din ro. deci dorita de catre romani a fost totusi organizata in afara, dupa mintea mata, trebuia sa mai asteptam 20-30 de ani pana ce faceam una 100% autentica.

      Guvernarea socialista din venezuela disparea de mult daca nu avea enorme cantitati de petrol si bani, care sa astupe orice nastrusnicie si aventura politica.

      Venezuela produce 3.5 milioane de barili zilnic, mai mult petrol decat usa (3,milioane zilnic) ,
      Rusia 2,7 milioane , iar romania 117 adica de 30x mai putin, chiar si cu acesti bani si de peste 10 ani in putere, tara se zbate in saracie, chiar daca din potopul asta de bani a mai facut ceva pt. saraci. Guvernul bolivarian merita un premiu pt. proasta administrare.

    • @Viorel,

      Nu exista sistem socialist real!
      In toate cazurile in care acesta a fost implementat s-a inlocuit doar inechitatea bazata pe diferenta de productivitate cu cea bazata pe afiliere politica.
      Iar deosebirea esentiala este aceea ca in capitalism diferentele de venit sunt justificabile (in fine, cel putin in opinia unora) in timp ce in socialism ele sunt arbitrare, si nu se pot conserva decat prin opresiune.
      Dar daca tu esti capabil sa-mi dai un exemplu de stat socialist in care cei aflati la putere nu s-au imbogatit (impreuna cu familiile si apropiatii lor, desigur) promit sa citesc cu maxima atentie…

      • Poate ne dati si dvs. exemple de state ce nu au o multitudine de acte normative cu componenta sociala (vezi SUA du pa 2008, vezi Germania-unde liberalismul este o „limba de cantar”, vezi Franta, Italia).Nu prea poti sa ii exploatezi fara sa ii si mentii in satre de functiune. Cateodata, „nemernicii” aia se incapataneaza si traiesc mult si fac si copii multi. Atunci intervin problemele; cum sa lungesti durata activa si sa le scurtezi durata pasiva?

    • Eu sunt pentru separare fizica. oricat ne-ar fi indoctrinat comunismul ceausist despre unitatea, integritatea si maretia unui popor liber si independent eu cred ca, pentru a reduce astfel de conflicte sociale pe viitor se impune o separare de facto a unor tari care balanseaza la limita intre 2 extreme: 50% pro-rusa, sa zicem si 50% pro europeana. Separam, tragem granita…cine vrea cu Europa sa vina in partea europeana, cine nu, in cea rusa. Si cu asta rezolvam. La fel si cu socialismul si capitalismul. Cine vrea Republica Ponta si Dragnea sa stea la ei, cu ei…for ever. Cine vrea cu Boc sau MRU sa trasam granite.
      Scenariul asta e total neacceptabil pentru nationalistii spalati pe creiere si mai bine sa stam sa ne certam intre noi, eventual sa ne dam in cap in loc sa stabilim fiecare ce vrea si sa facem divort amiabil. Eu asa cred ca trebuie procedat pana la urma.

      • Metoda de divorț amiabil care chiar funcționează e un pic diferită: cine vrea să trăiască în lumea civilizată, apelează la soluția relocării. Oriunde, numai să fie la vest de Viena.

        Pentru dvs.s-ar putea să fie surprinzător, însă lucrurile care chiar merg prost în România nu sunt cele pe care Boc sau MRU le-ar schimba, în timp ce Ponta și Dragnea nu le-ar schimba. Lucrurile cele mai grave sunt tocmai cele care li se par OK tuturor. Tăriceanu a angajat bugetari în neștire, Boc a politizat administrația în neștire. Evident, nu ne putem aștepta ca Ponta să schimbe ceva la capitolul ăsta. Și-atunci, relocarea este singura soluție.

        Cu fiscalitatea la fel, Boc și MRU numai despre combaterea evaziunii știau să vorbească, deși tocmai fiscalitatea excesivă creează evaziunea. Funcționarii corupți au toată legislația necesară la îndemână, pot dicta din propriul birou amenzi pe care în lumea civilizată le stabilește numai judecătorul. Și o plângere penală împotriva unui funcționar public corupt nu duce nicăieri, procurorii dădeau NUP pe bandă rulantă și în vremea lui Boc sau MRU, nu numai în vremea lui Adrian Năstase. Concluzia e simplă: în România merită să revii doar din când în când, așa, ca să nu uiți de ce ai plecat :P

  3. Uita asa se mai pregateste jefuirea unei tari. Cat sa mai reziste si americanii si stapanii lor uitandu-se cu jind la petrolul ala care, ca toate resursele de pe planeta, li se cuvin.,d.bGE

    De data asta cred ca Venezuela nu mai scapa de …democratie. Nu ca la noi ar fi mai bine, cu RMGC, CHevron, STerling si toate hienele care ne tot „ajuta” cu resursele tarii. Ca noi suntem mai prosti si nu am putea sa ne descurcam singuri.

    • Mie nu prea imi este clar ce soi de gandire aveti si unde ati educat-o, de reusiti asemenea performante de siluit realitatile simple si logica elementara; cred ca cei de la A3 ar fi invidiosi.

      Dupa cum vedeti, nu americanii se lupta cu trupele guvernului socialist, iar eventualele „interese” si actiuni antiguvernamentale americane nu ar fi putut avea niciun succes daca, in realitate, nu poporul este cel care a simtit deja pe propria piele binefacerile socialismului si daca nu poporul venezuelean este intr-o autentica revolta.

      Si uite asa cad miturile socialismului, ale binefacerii administrarii de catre stat ale resurselor unei tari (fie ca e petrol, aur sau gaze de sist) samd

      • Pentru a preintampina comentariile manipulatoare (dogmatice), spun de la bun inceput ca eu sunt un sustinator convins al democratiei si statului de drept.

        Protestele din Venezuela nu au la baza motive ideologice, ci saracia. Vezi articolul: „Cum este divizata Venezuela de penuria de alimente” (15 Mai 2013).

        Afirmatii de genul „Si uite asa cad miturile socialismului, ale binefacerii administrarii de catre stat ale resurselor unei tari (fie ca e petrol, aur sau gaze de sist)”, se incadreaza in categoria „manipulare neoliberala”. Conform a cestei viziuni, se pare ca norvegienii sunt o natie de utopici care nu isi dau seama ce prostie fac mentinand in proprietatea statului majoritatea resurselor strategice ale Norvegiei, sunt victima „miturilor socialismului, ale binefacerii administrarii de catre stat ale resurselor”:

        „Statul are in proprietate procente mari din sectoarele strategice, cum ar fi sectorul petrolier (Statoil), productia de energie electrica hidro (Statkraft), productia de alumuniu (Norsk Hydro), cea mai mare banca norvegiana (DNB) si compania de telecomunicatii Telenor”.

        „In 2013, guvernul Norvegiei este cel mai mare actionar la compania Statoil (petrol) cu 67% dintre actiuni” … „Drepturile de proprietate ale companiei sunt gestionate de Ministerul Norvegian al Petrolului si Energiei”.

        In ciuda inconstientei „socialiste” a „administrarii de catre stat ale resurselor”, Norvegia se afla pe locul 11 in lume in privinta competitivitatii economice, conform „Global Competitiveness Index 2013–2014”.

        In ceea ce priveste produsul intern brut pe cap de locuitor (indicator al nivelului de trai), Norvegia se afla pe locul 3 in lume cu 99.462$ (pentru comparatie, SUA au 49.922$).

        (Vezi „Gross domestic product per capita in current US dollars, 2012 – The Global Competitiveness Report 2013–2014)

        Fanaticii neoliberali nu realizeaza faptul ca politicile economice care produc inechitate sociala profunda (printre care si cele neoliberale) sunt niste bombe cu efect intarziat care pregatesc terenul dictaturilor, prin preluarea puterii de catre lideri populisti fara scrupule .

      • Nu sunt o persoana adepta a socialismului insa modul in care se ignora realitatile mi se pare abject. Toti care nu au o parere pro americana sunt de pe alta planeta, in opinia multora care comenteaza pe aici.

        Cum se numeste un stat care si-a omorat 3000 de oameni pt a justifica lupta impotriva „terorismului”? Stiti cate drepturi au pierdut cetatenii americani dupa 11 septembrie?

        Va recomand sa vedeti dovezile inainte de a comenta.

    • Pot să te întreb cum trăiai pe vremea lui Ceaușescu, atunci când toate mijloacele de producție erau proprietatea întregului popor? Îți era bine cu X tone de oțel și Y tone de ciment pe cap de locuitor, plus producția de grâu la hectar raportată cântărind de fiecare dată și combina?

    • De altfel, americanii nu doar ca nu au nevoie de petrolul ala (au si propriile resurse si partenerii din Orientul Mijlociu) dar au suficiente gaze de sist cat sa devina in curand independentii energetic.

    • Mai citeste si cometariile altora de pe-acolo:

      Latin American socialism cannot be judged from outside. Without experiencing latin american socialism, one does not possess any authority to criticize it-positively or negatively. One only appears ignorant to defend such dictators that oppress the population by taking their freedoms away. ”

    • Americanii nu se mai uita deloc cu jind la petrolul din Venezuela. Dimpotriva, nefericitii din guvern privesc cu jale cum clientul cel mai constant si care plateste la timp si cu cu dolari adevarati coboara din ce in ce mai mult cantitatea pe care o cumpara. Reproduc mai jos o descriere a situatiei petrolului in Venezuela, pe care am postat-o acum citeva luni tot in referinta la un articol al lui V. Tismaneanu:
      Petrolul a fost complet nationalizat (productie, rafinare, petrochimie) in 1976 de catre presedintele democratic Carlos Andres Perez, dupa ani lungi pregatire. A fost o reusita, printre altele pentru ca s-a asigurat un transfer progresiv de technogie si s-a mentinut cultura organizativa a celor doua importante transnationale care operau anterior: Exxon si Shell. La scurt timp, companía nationala PDVSA se situa pe locurile 3 sau 4 (depinzind de indicator) intre marile petroliere si era cea mai bine administrata intreprindere petroliera de stat. De fapt, se admnistra ca o companie privata, statul primind cistigul printr-un mecanism de impozit, cred ca de 80 %. In 2000, PDVSA a scos la licitatie: i) 4 blocuri din bazinul Orinoco cu rezerve de titei de foarte mare densitate si un continut inalt de elemente nocive (sulf si vanadiu). Productie si rafinare acestui titei cereau importante inovatii tehnologice (folosite acum pentru nisipurile bituminoase din Canada). Prin licitatie, Exxon-Mobil, Chevron-Texaco, Conoco-Philips si Total au devenit asociati. ii) Operatiile de productie ale zacamintelor aproape epuizate (marginale), considerate nerentabil. Mai multe intreprinedri importante (Shell, BP, Repsol, Petrobras, Eni) au intrat ca sa presteze serviciul de operare (nu erau asociati).
      Oricum grosul afacerii ramasese in mina statului, astfel incit, in 2002, PDVSA avea mai putin de 40.000 de persoane ca personal permanent si producea si vindea 3,3 milioane barrels / zi; iar planul de productie pentru 2005 era de 5 millioane barrels/zi. De asemenea, era propietara retelei de rafinare si distributie de benzina CITGO, din SUA, si a altor rafinarii din Europa (Veba Oil, Nina).
      Dupa asa zisa incercare de “lovitura de stat”, Chavez a dat afara mai bine de 20.000 de angajati, marea majoritate din sectorul tehnic. Ca urmare, o mare parte din puturile foarte productive cu titei de calitate, care cereau oarecare competenta tehnica, s-au inchis. Rafinarea a cazut la un nivel atit de jos, incit acum se importa benzina din…SUA, la pretul zilei, si se vinde la citiva centi pe litru pe piata interna. De asemenea a luat alte masuri nastrusnice cara au dus la pierderi imense:
      • Face cadou Cubei peste 100 mii barrels / zi, din care citeva firimituri ramin cetatenilor cubanezi, iar restul se revinde la pretul zile.
      • Ajuta tarile din Caraibe si din sudul continentului, vinzind petrol la preturi joase si inflexibile, prin conventii comerciale cu incasari pe termen lung,
      • A gonit din bazimul Orinoco intrepriderile cu tecnologie de virf si a adus, in locul lor, chinezi, ecuatorieni, bolivieni..
      • A obligat companiile de serviciu care operau zacamintele marginale sa devina asociati, pierzind 50% din cistig
      • A cedat rusilor rafinariile din Europa, in schimbul unor arme pe care le folosec raufacatorii si guerilla din Colombia, elicoptere din care multe au cazut, etc.
      • A luat imprumuturi exorbitante de la chinezi, care se platesc de acum pentru eternitate cu petrol cotizat la un pret mult inferior pietii
      • A investit in renovarea rafinariei Cienfuegos din Cuba, construita de sovietici inainte de caderea ziduilui din Berlin, cu tehnologie preistorica si care, intre timp, n-a facut decit sa se rugineasca in atmosfera tropicala. Ca sa nu ramina in urma Elenei Ceausescu, tot acolo a pus bani pentru ridicarea unui combinat petrochimic gigant.
      • A investit intr-un proiect pentru o rafinarie in Brazila, pe care nu l-a onorat niciodata; alti bani pierduti.
      • A redus reteaua de distributie CITGO la o dimensiune aproape neglijabila.
      • Un lung etc.
      In momentul acesta nimeni un stie exact cit produce noua PDVSA, care pe de alta parte, si-a triplat personalul (120.000 angajati permanenti). Ca sa machieze cifrele, cumpara petrol la pretul zilei si apoi il revinde; astfel cifra totala de vinzare pe piata mondiala pare mare. In realitea se pare ca se vind numai 0.3 milioane barrels / zi, cea mai mare parte pentru…SUA. Restul merge in plata datoriilor si schimburi (da petrol, si primeste medici, antrenori, si profesori, mai ales cubanezi, mizerabil platiti dar multumiti; inca, e mai bine ca pe insula si apoi, cu orecare grija, se poate fugii).
      Pina la urma, mult laudata nationalizare a petrolului facuta de Chavez pentru imbogatirea saracilor a fost ca in bancul cu radio Erevan: nu era o masina Pobeda ci un ceas Pobeda, si nu i s-a daruit ci i s-a furat.

    • @ Mihnea, esti total paralel cu realitatea. Nu poti intelege ca socialismul esueaza intotdeauna tocmai in astfel de lupte de strada, peste tot. Trebuie neaparat sa inventam o conspiratie americana. Au avut petrol, au primit bani de la chinezi, si tot nu a tinut mai mult de 15 ani paradisul social, pentru ca nu are cum sa functioneze un regim bazat pe furtul de la cei ce produc…

      Desigur – toate corporatiile stau ca vulturii sa rupa ce e de rupt din cadavru, insa motivul pentru care au ce cumpara este ca asa se dizolva socialismul – prin impartirea bogatiilor expropriate intre membrii nomenclaturii. Daca vin corporatiile si fac afaceri cu aceasta oligarhie rezultata din exploatarea proprietarilor privati, nu te mira si nu ii spune democratie sau capitalism. E rezultatul inevitabil al oricarei nationalizari si etatizari, pentru ca numai naivii de socialisti cred ca Partidul va actiona energic in folosul poporului, pentru ca apoi sa se mire ca Victoras pe care l-au votat vinde el licente corporatiilor. Pai evident, ce vroiati? Sa mantuiasca neamul romanesc? Sau ce ati visat cand l-ati votat?

  4. Referitor la „Delirantul socialism al colonelului Chavez”:

    probabil ca fara contributia talentatilor intelectuali sudamericani de stanga, doar pe discursul si „carisma” unor soferi sindicalisti ca Maduro, nu se ajungea aici. In schimb, cu lucrari ca Las veinas abiertas de America Latina (una dintre lucrarile preferate ale lui Hugo, de infierare a capitalismului si a „imperialismului nordamerican”, mult mai directa decat ironizarea si critica Occidentului din Memoria focului), si un condei talentat ca cel al lui Eduardo Galeano, e usor sa zgandaresti emotionalul si sa tulburi mentalul colectiv pana cand ajunge sa raspunda masiv la deliruri sistematizate gen Chavez.

    trebuie sa admit ca daca as fi citit cartea lui Galeano la 18-20 de ani ( slava domnului ca am citit-o abia acum cativa ani), e foarte posibil sa ma fi „furat” si ideea, nu doar scriitura.

    • Un amalgam buimacitor, „ideologia chavista” este, ca sa zic asa, mai pitoreasca decit cea din ex-zona sovietica. Pentru cei mai virstnici, membri sau simpatizanti ai guerillei din ani ’50-70, ea contine un capitol „clasic”ce incepe cu Hegel dar sare peste Marx care s-a exprimat dispretuitor despre eroul national si continental Simon Bolivar, trecind direct la Lenin si Mao. Pentru aceeasi categorie, dar mult mai voluminos tratati: Fidel Castro si Che Guevara; apoi din nou Che si iarasi Che. Tot pentru cei din ’50-70, insa cei dezorientati, cu nostalgia „linistii” din epoca dictaturii amestecata cu aspiratia la egalitarism („da-mi mie ce-ai produs tu”), intervine zabaucul Norberto Ceresole. Si apoi, pentru tot restul, un amalgam de eroi nationali ale caror biografii si idealuri se reinventeaza (Simon Bolivar, Francisco de Miranda), imaginate credinte ale triburilor pre-columbiene (timotocuyos si palenques) si cite alte locuri comune si traznai ii treceau prin cap lui Chavez in timpul lungilor discursuri duminicale.
      Evident, tratamentul ideologic este oarecum „stilizat”, dar tot de stinga ramine si are exact acelasi efect: desteapta si, mai ales, justifica invidia si pornirile violente.

  5. Domnule Profesor Tismaneanu,
    Sper sa fie de bun augur articolul dumneavoastra, si asa cum la 1848 batea vantul libertatii din Brazilia pana in Ungaria,de ce n-ar reincepe adierea din Venezuela pana in Ucraina…

      • Din pacate, dictatorii nu renunta la putere inainte de a provoca bai de sange in care si ei isi gasesc de multe ori sfarsitul. Cu cat se agata mai abitir de putere cu atat mai rau sfarsesc.

        Am cunoscut pe cineva la Miami, Edgar, nascut in Romania, plecat cu familia in Israel si de acolo, ceva ani mai tarziu, la Caracas unde s-a casatorit cu o localnica. Dupa venirea lui Chavez la putere s-au mutat la Miami, undeva in Coconut Grove. El m-a dus in Venezuela – insula Margarita – pentru afaceri si asa am avut ocazia sa cunosc frumusetile acelei tari si poporul sau. Nu vreau sa intru in detalii aici dar pot sa spun ca aceste popoare blande, vesele, daruite de natura cu bogatii de tot felul, au, paradoxal, parte de conducatori croiti exact in sens invers lor…

        Sa speram ca pana la urma binele va triumfa.

  6. Domnule Tismaneanu, fata cu ochelari din foto 2 pare a avea o diagonala portocalie, in timp ce, in mod cert, baiatul central din foto 3 are ceva portocaliu legat in jurul gatului, se vede clar. Sa fie vorba de un cod al culorilor, ca in revolutiile portocalii, sau de o pura intamplare?

    • Da-o in biata ei de lupta militantista ce o duceti stralucirea voastra ! cu „stralucitorul” CTP ? Da ce asemanare total neasemanatoare !

  7. Primavara trece oceanul in America De Sud si poate va aduce clarificari dar traditia locala a confruntarilor sangeroase a luptei de gherila si influienta „progresita” de la Havana poate sa complice situatia in loc sa existe un proces democratic pasnic.
    Din ce in ce mai multe locuri de la Caucaz si trecind prin Orientul Apropiat si prin Africa de nord au parte de confruntare si lupte actue cu victime in populatia civila.
    Sa fie rezultatul unei confruntari influientei in spatiul geo-politic ?
    Sa excludema aceasta posibilitate ?
    Istoria arata cit de usor se poate destabiliza o regiune pronind de la un oras sau o tara.

    • Din pacate primavara araba n-a dat o recolta buna. Nu vad nicaieri un regim care sa corespunda aspiratiilor celor ce au protestat si luptat in strada pentru libertate. In unele locuri e inca haos, in altele parghiile puterii au fost acaparate de oportunisti sau fundamentalisti. Trist.

      • Ba dimpotriva , a dat o recolta foarte buna , o recolta $uper

        Sigur , noile regimuri nu corespund ” aspiratiilor celor ce au protestat si luptat in strada ” , insa important e ca ele corespund aspiratiilor celor ce au organizat si finantat „primaverile” . Doar un exemplu : ieri Libia a fost „admisa” in structurile NATO. Se poate spune deci ca acum e in rind cu tarile civilizate, iubitoare de pace, democrate carevasazica. Deci nu inteleg dezamagirea Dvs.

        • Libia e poate exemplul cel mai „fericit” dar e foarte, foarte departe de a avea un guvern stabil democratic. Diviziunea est-vest perpetueaza practic un razboi civil purtat la foc mic. Tunisia? Egipt? Bahrain? Iordania? Siria nici nu mai trebuie mentionata. Plus recrudescenta violontei in Irak si regruparea in forta a talibanilor. Singura raza de soare, daca putem s-o numim asa, vine din Iran unde un cleric relativ moderat a castigat alegerile din primul tur.

  8. Din articol si comenterii razbate o satisfactie fata de faptul ca regimul socialist de la Caracas se clatina. Dincolo de tragedii si victime nevinovate e imbucurator sa vedem ca un regim ce a promovat masuri populiste dar abuzive (nationalizari, plafonarea preturilor, confiscari, etc) isi dovedeste lipsa de viabilitate. Cred insa ca ar fi bine sa reflectam si la cauzele care au adus si mentinut prin vot popular timp de aproape doua decenii un astfel de sistem. In America Latina decalajele economice sunt imense. Dreapta politica n-a promovat un sistem liber concurential, corect ci corputie generalizata, nepotism, trafic de influenta, etc., adica abuzuri la fel de grave de o alta natura. In asa conditii e greu sa-i convingi pe cei multi si saraci de meritele economiei competitve, ei cred mai mult in redistribuirea dictata decat intr-o iluzorie properitate dobandita prin efort indelungat.

  9. Sigur, nu deplang defel faptul ca regimul Maduro se clatina. Spun doar sa nu ne frecam pe maini ca sistemul Chavez a dat chix, ci sa cugetam un pic de ce a avut atata succes intitial. Sa nu uitam ca in Cuba desi Castro a luat puterea prin forta, regimul lui Batista nu era nici democratic nici popular.

    O paralela imperfecta, as fi printre cei mai bucurosi daca regimul USL din Romania ar capota lamentabil dar, desi personal il respect foarte mult pe Emil Boc, nu uit ca succesul electoral al USL fost facilitat si de coruptia economica tolerata sau promovata de PDL.

  10. Din pacate, va mai curge sange si va mai trece timp pana cand fiecare dintre acesti tineri venezueleni sa aiba posibilitatea sa se uite in urma prin ochii Uraniei Cabral.

  11. Nici cu sistemul Chavez nu este bine dar nici sub influenta americana. Mafia politica este peste tot, ca si in Romania de altfel.
    Comunismul dar si capitalismul salbatic de tip neoliberal duce la piezanie.

    • Stiu ce inseamna comunismul – in fine, ii stiu idealurile dar si modul in care a fost „intruchipat” in tarile care au fost supuse acestui flagel. In schimb, nu-mi este clar ce anume intelegeti prin „capitalism salbatic de tip neoliberal”?
      Poate o lamurire ar fi binevenita?

      • Pesemne se gîndește la o lume – distopică? – în care competitivitatea (integral) amorală e temeiul oricărei antropologii posibile și chipul inconturnabil al oricărei conviețuiri.

        Evident, o formulare nefericită și o bălăceală oarbă în terminologia stîngistă la modă…

      • Dominatia aproape totala a concernelor si a bancilor, asupra politicii unui stat si a economiei. Cu alte cuvinte hotie legala, sau sclavagism modern. Ceva asemanator.
        Voi credeti ca daca Venezuela va fi iar sub influenta americana, venezueleanul de rind o va duce mai bine? Vor scapa de dracu si vor da peste tac-su.

        • Pentru a fi consecvet contextului comntariului dvs. ar trebui sa corectati „… influenta americana…” cu „influenta ruseasca”.

          Stimate domn Vasile, am avut ocazia sa cunosc multi oameni din patura sociala medie si inalta societate din Brazilia, Venezuela, Mexic si alte tari latino americane. Toti, fara exceptie, nutresc sentimente de prietenie si pretuire fata de poporul si societatea americana.

          Singurii care se uita incruntat spre America sunt oamenii sarmani, needucati, fara posibilitate sa-si asigure un trai decent si asta intru-cat politicienii de stanga din tarile respective ii mint, impileaza si manipuleaza spre a-i folosi in beneficiul unor interese oculte, dealtfel asa cum se petrec lucrurile si in Romania.

          La urma urmei, daca urati atat de mult societatea democrata de ce nu va mutati in Rusia, Cuba, Coreea de Nord sau China si scapati si dvs. si noi de sindromul inchipuit care va bantuieste!?

  12. Social-liberalismul (dar nu ala din Romania ca numai social-liberalism nu este) este cel mai bun sistem dupa parerea mea. Am trait in Suedia de 25 de ani si am vazut cum merge. Din pacate in ultimii ani si Suedia s-a americanizat. Ce este de fapt social-liberalismul. Un hibrid intre socialism si capitalism, un fel de capiitalism reglementat. Cind Suedia a inceput sa se americanizeze prin 2006 cind au cistigat alegerile conservatorii, ghiciti ce s-a intimplat? Bogatii au ajuns si mai bogati, saracii si mai saraci. Pot sa spun ca nu exista saracie inainte in Suedia, acum sint cozi la ciorba saracului. Asa ca nu-mi spuneti voi ca sa ma duc in Corea de Nord, ca nu sint comunist dar nici conservator, doar un adevarat social-democrat. (a nu se comfunda cu asa zisul partid PSD romanesc)

  13. Este clar ca orice sistem care minte nu are alta sansa decat sa sfarseasca zdrobit de revolta oamenilor extenuati de nesimtirea celor care ii conduc.

    Miscarile sunt peste tot si sper ca finalul lor sa fie unul de tip Happy End! (evident pentru protestari).

    Prostia conducatorilor oriunde este scump platita de cetatenii si asta mi se pare nedrept!
    De aceea costa mai putin sa veghezi la alegerea conducatorilor si sa intervi atunci cand lucrurile incep, scriu din nou, cand incep sa degenereze, la inceput!

    Libertatea se castiga si se pastreaza renuntand la comoditate si complicitate!
    Libertatea nu se cere!

    Sa ne educam pe noi si pe copiii nostri pentru a ne apara libertatea – we, the people!

  14. Referitor la update. Venezuela nu-i Polonia, nu numai ca timp istoric, dar nici ca sistem politic. Diferenta o face pluralismul politic, opozitia legala si democratica, dar ce nu stie Lopez este ca pentru a ajunge in capul mesei trebuie sa treaca proba alegerilor (sa nu-mi spuneti ca la cursul de democratie ia-ti da mai mult de nota 1, poate cel mult un 2, pentru incurajare!). Categoric, Capriles este altceva, chiar daca a trecut examenul alegerilor cu nota mica, omul este un democrat promitator, este foarte posibil sa obtina un rezultat mai bun la urmatorul scrutin prezidential. In al doilea rand, opinia publica si dreptul international nu vor accepta o lovitura de stat, este un mic-mare amanunt pe care l-ati uitat, in cazul ca nu-l ignorati. Inexplicabila este insa extrema permisivitate pe care o afisati fata de o lovitura de stat prin forta (suna tautologic, dar asata e!), comparativ cu o „lovitura de stat” prin referendum de demitere (suna lipsit de sens, dar… asta e!) ca si cand forta si votul ar fi totuna! Ma intreb daca nu cumva pentru un student in stiinte politice aceasta banalizare a mijloacelor democratice, in favoarea evidenta a celor de forta, nu ar duce la decredibilizarea manualului (cel putin). Daca nu aveti timp, accept si alte comentarii. Cu stima academica, Viorel.

    • N-am spus decat ca imi aminteste de unele dezbateri din Polonia. Dvs nu vi le aminteste, it’s fine. Ati articulat un pdv interesant, va multumesc. Cat priveste democratia socialista a lui Maduro, iata ce spune Michele Bachelet, castgatoarea socialista a alegerilor din Chile, despre care nimeni n-ar putea spune ca nutreste simpatii „conservatoare” :)

      Michelle Bachelet @BACHELET2014_ 8 h
      Repudio la represión en todos sus ordenes. Venezuela debe realizar plebiscito. Mi mayor rechazo a Nicolás Maduro. No se ataca al pueblo.

  15. Despre un topic anterior: astazi am cautat in capitala fara succes cartea lui Mircea Mihaies despre Marlowe: la Eminescu, Carturesti (nu mai este in retea/stoc 0), si o alta librarie pe Academiei. Oare ce inseamna acest lucru?

  16. Elementul comun primaverilor de la Praga, Kiev, Cairo, Taxim-Istambul, Siria, Libia, Tunisia, Caracas, Algeria si urmatoarele este
    -existenta unei mase nemultumite doritoare de schimbare si dispusa sa iasa in strada
    Se poate adaoga un interes geopolitic pentru acea regiune care in masura mai mica sau mai mare poate influienta si orienta o miscare interna sau numai poate incuraja.
    Daca eram chinez as fi simpatizat cu protestantii de la Kiev
    Cred ca politicienii romani nu simpatiseaza cu miscarea de la Kiev intrucit daca aceasta determina o schimbare in Ucraina atunci importanta strategica a politicienilor romani ar scadea si nimeni nu le-ar mai da importanta in raportul de forte regional.


Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului


Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată


Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?



Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…




Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta


Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzice să mai gândească pentru a nu-i ofensa pe...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum... este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.