După părerea mea, doar aparent prea lungă partea de început a filmului Kîzîm, cea mai recentă producție a regizorului Radu Potcoavă. Rostul ei, perfect îndeplinit, e de a ne introduce în intimitatea unei comunități riguros codificată și care ține cu dinții la respectarea unor reguli ce, în opinia ei, i-ar garanta perpetuarea. E vorba despre comunitatea tătară ce ființează pe mai departe la malul mării.
Suntem, așadar, la un botez, la care este obligatoriu să ia parte toată lumea. Adică toți membrii comunității. Botezul e sărbătorirea unei noi vieți ce va duce pe mai departe etnia și regulile de fier al acesteia. După obligatoriul serviciu religios asupra căruia camera lui Liviu Mărghidan are grijă să insiste exact atât cât trebuiie, intervin ceea ce îndeobște numim felicitările, masa și dansul. Conceptul audio datorat lui Alin Zăbrăuțeanu fiind unul cu totul meritoriu. În răstimpul sărbătorii iar trebuie respectate tradiții (filmul insistă asupra lor ca și asupra chipurilor celor ce se vor dovedi a-i fi câțiva dintre protagoniști), dar se și urzesc multe. Ca și o posibilă viitoare căsătorie a Seldei, excelent interpretată de Yelis Mustafa, fiica de abia 16 ani a lui Aynur (Elias Ferchin) cu fiul altui fruntaș al comunității, și el încă aflat la vârsta adolescenței. Iată însă că ceva nu merge, cei doi nu își spun nimic, sunt cum nu se poate mai timizi unul față de celălalt. Selda e pe mai departe preocupată de conversațiile pe Whats App cu prietenii, români neaoși, cu care are planuri mari, între care și o escapadă cu mobil aniversar la Vama Veche, și mai ales cu Tudor (foarte bun în rol tânărul Matei Saizescu), prietenul ei. Aici, în acest detaliu,în miezul acestei prietenii, cred că se concentrează tema principala a filmului. În surprindere fisurii în mentalitatea conservatoare, în faptul că tinerii de azi sunt tot mai puțin tributari unor reguli aflate în vigoare de veacuri.
Sigur, tinerii de film nu sunt chiar niște icoane. Fac și ceea ce nu ar trebui să facă. Și o fac cu asupra de măsură. Consumă, mai curând spre a-și sărbători revolta, din teribilismul specific vârstei, substanțe interzise, fură o mașină crezând că astfel vor ajunge incognito la Vama Veche, comit în cascadă acte antisociale. Părinții Seldei și ai lui Tudor, altminteri clar aflați la antipozi, aparent trec peste tot, peste reguli și protocoale, peste diferențele de toate felurile, înclusiv în privința modurilor de a-și educa progeniturile. Adi și Cristina, părinții lui Tudor, cu necesara dezinvoltură jucați de Judith State și de Tudor Chirilă, sunt evidenț cu totul altfel prin raportare la conservatorismul apăsat al lui Aynur și al soției sale. Iar dacă, la final, în privința lui Tudor lucrurile par a sta cumva ok, familia lui fiind, cum se zice, open mind, lucrurile sunt ceva mai complicate în cazul Seldei. De aici reproșurile acesteia. Care pentru respectivii părinți ar trebui să însemne o lecție. Una pe termen lung. Rămâne de văzut dacă tocmai așa vor sta pe mai departe lucrurile. Dacă pentru Aynur și soția lui, Selda va fi mai mult decât kîzîm. Adică fetița lui tata. Doar o parte de proprietate.
Scharf Film
KÎZÎM
Regia: Radu Potcoavă
Scenariul: Elias Ferkin
Producători: Ruxandra Flonta și Livia Mărghidan
Imaginea: Liviu Mărghidan
Montajul: Tudor Chivulescu
Coloana sonoră: Alin Zăbrăuțeanu
Cu: Tudor Chirilă (Adi), Yeliz Mustafa (Selda), Matei Saizescu (Tudor), Elias Ferchin (Aynur), Judith State (Cristina), Turchian Guzin (Nasurla) și Bogdan Farcaș, Luca Feraru, Anastasia Udrea, ș.a.
