FNT 2017- Critic de teatru sau un nou domn Vucea în fustă?

Nu credeam că voi reveni altfel decât prin cronici la ceea ce s-a întâmplat, și rău, și bun, în decursul celor 11 zile ale celei de-a XXVII a ediții a Festivalului Național de Teatru. Iată că mă îndeamnă să îmi modific planul ceea ce mi-a fost dat să citesc în grupajul dedicat evenimentului de o revistă altminteri serioasă (nr.715/2018) și unde, pe vremuri, în epoca Dilemei vechi dar și în aceea a Dilemei încă și mai vechi, scriau despre teatru critici adevărați. Profesioniști care nu își confundau misiunea cu aceea a unui pedagog ori a unui profesor-diriginte ce îi pune la punct pe indisciplinații din Teatre. Folosind metoda pedepselor și recompenselor despre care au învățat la cursurile de Pedagogie. Adică apreciind că ar fi trebuit să stea acasă, să nu fie aduse la FNT acele spectacole printre ai căror creatori se numără și ființe mai năbădăioase, chiar violente ori provocatoare de nedorite scandaluri. De agresiuni de-a dreptul.
Mai concret. Mai toată lumea teatrală a aflat în cursul primăverii câte ceva despre un incident petrecut în pauza primei reprezentații a spectacolului cu piesa Rosmersholm de Ibsen. Spectacol montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca de rabelaisianul, de nărăvașul (acesta e cuvântul”tandru”) regizor Andryi Zholdak.
Spun bine câte ceva fiindcă profesionalismul trupei Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca a fost în măsură să manegerizeze așa cum se cuvenea și ceea ce s-a întâmplat atunci. Martorii la incident, îndeosebi componenții distribuției, dar și alți reprezentanți ai trupei au dat publicității un protest la adresa violenței, a agresiunilor care se mai insinuează din când în când și în mod cu totul nedorit și în Teatre, în ceea ce se petrece în spatele scenei, iar directorul Tompa Gábor a promis că va lua măsurile administrative de rigoare. Sunt absolut convins că a făcut-o.
S-a întâmplat să văd a doua reprezentație a spectacolului cu piesa Rosmersholm. De fapt, cea de-a doua premieră căci pe unele roluri sunt distribuiți doi actori. Au jucat de-a dreptul impecabil și Imre Éva, și Bodolai Balász, și Viola Gábor. Deși încă prezent în Cluj, regizorul Andryi Zholdak nu a apărut la aplauze, însă cu toate acestea componenții distribuției au făcut un gest prin care îi mulțumeau în lipsă pentru ceea ce a fost bun în colaborarea lor.
Din păcate, din acest extraordinar exemplu de profesionalism (nu îți subminezi propria muncă, eforturile, sacrificiile, indiferent de suferințe și nemeritată umilință), critica românească, și încă aceea cu pretenții, nu a învățat nimic. Mai mult. O doamnă profesor universitar în a cărei sarcină este pregătirea viitorilor teatrologi a interpretat povestea în folosul teoriilor proprii legate de sfârșitul teatrului de artă.
Iată că acum în paginile Dilemei vechi o criticiță complet lipsită de dileme o urechează pe Marina Constantinescu că a dus la București spectacolul cu pricina. Că nu a pedepsit-o și ea pe Imre Éva. Care face un rol absolut senzațional ce ar trebui apreciat cum se cuvine și de criticii care nu au avut ocazia să facă deplasarea la Cluj. Aceasta, în pofida faptului că în articol se vorbește despre FNT-ul care a prezentat în fața breslei o panoramă cvasi-exahaustivă a trecutei stagiuni. Pe logica celei ce scrie astăzi despre teatru la Dilema veche, ar trebui, probabil, ca spectacolul să nu fie văzut nici de cei ce fac sau vor face parte din juriul de nominalizări UNITER. Imre Éva ar trebui pedepsită și astfel, luându-i-se din start șansa la o nominalizare.
Vrând să ne dovedească că este un om umblat prin lume, criticița improvizată, ambuscată și cu ifose cu care s-a pricopsit mult respectata revistă ne spune cum e, cum stă treaba cu astfel de festivaluri pe alte meridiane. Atâta doar că acolo, prin Europa, criticii comentează spectacole. Nu scriu despre cancanuri.Nu se dau drept profesori de morală. Ori inși de pe la Poliția locală.