marți, noiembrie 24, 2020

Cum se împacă fobia de germeni cu urbanismul modern bazat pe densitate şi contact uman?

Criza Covid vine cu o mare provocare pentru arhitecţi şi urbanişti. In ultimele decenii ortodoxia urbanismului a însemnat promovarea densificării, pietonalizării străzilor, lărgirii trotuarelor şi îngustării carosabilului. A însemnat crearea de cât mai multe nişe urbane limitate ca dimensiune în care lumea se strânge, stă pe loc şi interacţionează vesel la toate orele zilei. A însemnat descurajarea fermă a transportului individual şi promovarea celui comun, cu rată de ocupare cât mai mare.

Oraşul viu, la scară umană, populat cu cetăţeni de toate felurile, prezenţi în spaţii comune de dimineaţa până seara a devenit Sf Graal al noilor teorii în arhitectură. Nu mai vrem oribila separare funcţională între cartiere-dormitor şi zone de business care se pustiesc la terminarea orelor de program, ci funcţiuni mixte. Ţesut urban organic, nu maşinării de locuit; Jane Jacobs, nu Le Corbusier.

Centrele cu profil medieval al vechilor oraşe europene au ajuns să geamă de lume, deopotrivă în sezon şi extra-sezon, amestecând turişti şi localnici în cârciumi şi galerii minuscule, aglomerate, “autentice”. Vorba aceea: oamenii nu vor să vadă neapărat ceva anume, ci tind să se adune acolo unde sunt strânşi şi alţii grămadă, ca să se uite în principal unii la alţii. Herd instinct, cum ar veni. Unele metropole, lipsite de asemenea zone cu atmosferă şi caracter, chiar şi-au improvizat centre istorice fake în încercarea de a copia succesul de box office al Italiei.

Şi a venit criza Covid, care a răsturnat toată şandramaua cu fundul în sus. Noile reguli impun să avem distanţare socială şi interacţiune limitată între oameni; herd immunity, nu herd instinct. Să separăm funcţional fluxurile de trafic şi, dacă se poate, grupele de populaţie în funcţie de riscul asociat fiecăreia. Ni se spune că e mai prudent să ai spaţii mari şi pustii în care să stai la 5 metri de celălalt – se aude deja de dincolo de mormânt hohotul sepulcral al corbusieriştilor: we told you so… Ni se spune că e preferabil să porţi mască, ceea ce în sine impune o distanţare psihologică, pentru că se ascund fizionomia şi expresiile, se depersonalizează şi robotizează interacţiunea umană. Cum să socializezi la trattoria cu masca pe figură?

Se constată că în practică e mai uşor dacă ai în oraş câteva hypermarketuri cu resurse suficiente pentru a lua măsuri de precauţie costisitoare, plus stimulentul de reputaţie corporatistă ca s-o facă. E mai greu să reconciliezi comportamentul compulsiv-obsesiv anti-germeni, deunăzi o apucătură cu aspecte clinice a câtorva marginali, dar mai nou generalizat şi devenit de bon ton, cu prăvăliile de cartier necontrolabile. Şi, ruşinea supremă, se pare că e mai prudent să mergi cu maşina personală, nu cu transportul comun.

Cu ocazia asta îşi aminteşte lumea că în Paris sau aiurea, când s-au demolat foarte autenticele centre vechi în sec 19 şi s-au făcut marile bulevarde aerisite, a fost şi ca să se scape de focarele de holeră şi tuberculoză. Parcurile gen Cişmigiu sau Central din New York, obţinute prin asanări de mlaştini, aveau şi acest rol de “a schimba aerul”, pe vremea când se credea încă în teoria miasmelor ca explicaţie pentru bolile infecţioase.

Mai târziu, după ce s-au descoperit mecanismele de transmitere prin germeni, arhitectura modernistă blamată pentru a fi impersonală şi aseptică – era chiar asta: clădirile albe, cu suprafeţe vitrate imense şi încăperi largi, fără cotloane şi decoraţiuni, lăsau să circule aerul şi lumina înăuntru, fiind realmente mai igienice. De aici şi vorba aia din Bucureştiul interbelic, a celor care criticau pe tinerii arhitecţi modernişti şi construcţiile lor cu planuri orizontale şi ferestre mari: a făcut o casă şi arată ca un sanatoriu. Azi sună aproape a reclamă.

Una din etichetele cele mai detestabile în planificarea urbană contemporană e “sprawl”, asociată de regulă cu oraşul american (sintagmă de asemenea derogatorie), adică acea împrăştiere necontrolată a construcţiilor pe spaţii mari, invadând extravilanul, făcând infrastructura şi transportul mai scumpe şi problematice, generând ambuteiaje la orele de vârf etc. Pe scurt, suburbanizare şi gentrificare – aşa nu; oraşul clasic european, strâns, haotic şi vibrant – aşa da. Numai că această suburbanizare atât de hulită azi, pusă de regulă pe seama apariţiei automobilului, avea la origine viziunea “oraşului grădină”, adică împrăştierea cetăţenilor din imobilele insalubre supraetajate din centru către locuinţe familiale intercalate cu spaţii verzi. Sau cum s-ar zice, avea şi o raţiune de sănătate publică la bază.

Vă daţi seama câtă lume e acum în plină disonanţă cognitivă? Oare cum e să fii hipster crescut de mic în ortodoxia noului urbanism cool, care a cicălit lumea cu beneficiile gregarităţii sociale şi economia de tip “sharing” – iar acum să te regăseşti, în plină criză Covid, nevrotic prin temperament, posedat de instinctul de distanţare socială, muncit de fobia mulţimilor şi spaima ca nu cumva să-ţi atingă cineva lucrurile personale? Nasol moment.

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Dincolo de simpatica Schadenfreude antihipsterime stau si ma intreb ce sa facem acum. Sa iesim toti cu masina si ne asumam 73794 de ore de stat in trafic doar ca sa fim in siguranta? Chestia cu transportul in comun nu tine doar de mediu (unde beneficiile sint vag definite anyway) ci de logistica. Si da, m-as muta si eu (nu doar de la covid incoace) in vilele alea cu geamuri mari de pe Kiseleff, dar nu am milionul de euro in cont.

    • Depinde. Daca ma gnadesc la rece cat am lucrat in Romania locuiam intr-un apartament amarat inchiriat la etajul t-spe si mergeam priun praf si mizerie pe jos sau/si cu autobuzul cam 30-40 de minute pana la lucru cale de vereo 4 km. In America locuiesc la 18 mile (~ 28 km) de serviciu. Sotia mea e un pic mai departe la 23 de mile. Cu tot cu lasatul copiilor la scoala rar imi ia peste 25 de minute. Cand ei sunt in vacanta atunci nu depasec 20 de minute. Traiesc intr-o casa mare cu o curte de juma’ de hectar, langa un iaz cu rate si gaste salbatice. Mi se pare infint mai bine ca viata de sardina zvarcolindu-se in praf intr-un centru aglomerat. Singurl impediment e ca trebuie sa-mi curat de zapada singur aleea de la garaje la drum iarna, Iar acum la vremea iernilor crancene ale incalzirii globale asta nu e o gluma, nici cand ai un snowblower de mare putere :)

  2. Daaa, vorba aia de la înmormîntări, ”Nasol momentu’, mișto coliva!”! Totul pleacă de la bani, dacă poți să faci oarece economii de ce să nu-i înghesui pe toți într-o hală ca pe găinile de la Agricola Crevedia? Dacă pînă acum cîțiva ani ”corporatiștii” aveau niște staule de 1×1, s-a constatat că și placajele alea costă bani, așa că a apărut trendul fără stănoage și fără iesle, adică nici măcar nu mai are fiecare masa lui, e pe apucatea, iar chestiile personale le ține fiecare în dulapuri organizate pe principiul vestiarelor de la sala de sport. Au venit dizainării de lumină care au pus ceva spoturi mai fistichii, dizainării de interioare la care minimalismul e un must și au pus trei ghivece cu frunze, mușchi pe pereți și ceva apă care șiroiește p-acolo, acum totul e trendinez și s-a rezolvat spinoasa problemă a banilor irosiți pe pereți, mobilier, birouri și alte d-astea care costă parale. Le mulțumim suedezilor care au inventat blocurile cu camere mici și totul la comun, chestie preluată imediat de comuniștii sovietici și dusă la perfecțiune de Ceașcă, mobilierul IKEA și chibriturile cu care ar trebui să dăm foc acestor porcării. Dacă vikingii aveau o casă mare în care se adunau să se îmbete și să facă copii după care fiecare pleca la coliba lui mică și amărîtă atunci cînd se trezea, nu este cazul să copiem modelul și la muncă. Asta fără să mai vorbim de plimbatul virușilor și bacteriilor prin toată măgăoaia cu aerul condiționat care nu mai are filtrele schimbate de la ultima infectare cu legionella de acum treizeci de ani în Philadelphia. Costă și alea parale, profitul trebuie maximizat și dacă nu ne dă nimeni în judecată, de ce să nu profităm?

      • Ba da, camerele sînt nițel mai înalte decît pe la noi, dar tot chichinețe sînt. Cînd e frig nu-ți permiți să încălzești ditamai măgăoaia decît dacă ai parale multe. Fiindcă băutura se găsește greu și e scumpă, faci camere mici și transferi banii economisiți pe căldură înspre industria care se ocupă cu distilatele care combat depresia. Modelu’ suedez cu cetățeanul de la bloc, ce naiba, știa Iliescu ce vorbește!

        • Aici nu pot decat sa confirm. Am avut sansa sa vad mai multe apartmente ale unor colegi la Gotteborg si am fost ingrozit. Aratau mai inghesuite ca custile de ierpuri ale lui Dej & Ceausescu.

          Doi dintre ei (sot si sotie) si-o meritau din plin. Ajunsesera la halul de ticneala in care colectau apa de la dus (ca baie nu faceau ca sa salveze planeta) ca sa o foloseasca la toaleta:) Vegani fanatici. Le-am zis ca topaie Brejnev de fericire in cazanul lui din iad.

          • Aveți un cerc de prieteni formare exotic: amici care trag cu pușca după afro-americani, alții care vă folosesc piscina și fentează asigurările, acum hippy și fanatici ai reciclării. Cine se aseamănă, se adună!

            • Domnu Hantzy,

              Faceti un efort constructiv sa pricepeti un text scris. E vorba de „colegi” nu de „prieteni”. Noi doi suntem oarecum cunoscuti, dar ma indoiesc m-as putea imprieteni cu cineva ca dumenavoastra.

              In alta ordine de idei sunt oarecum flatat ca retineti cu evlavie micile povestioare pe care le-am scris cu ani in urma mai ceva ca pildele Evangheliei :) Poate se datoareaza faptului ca multe din ele sunt despre indivizi ce una tzipa in gura mare si alta fumeaza pe ascuns. Va vedeti cumva in oglinda :) ?

              Povestioara cu pricina e despre o chermeza de 4 Iulie organizata de un vecin acum vreo 12-13 ani cand locuiam la Schaumburg langa Chicago. Vecinul cu pricina era un activist neobosit pentru salvarea Afrciii si lupta cu discriminarea negrilor. Locuia insa intr-o zona in care picior de negru nu calca. Era ingrozitor de cald. Zaceam cu sotia mea la umbra in fata casei tipului pe sezlonguri. Copiii tipau si se agitau in jur. Totul era pustiu in jur. Majoritatea fiind plecati de acasa. La un moment dat se opreste o masina de vreo 20-30 de ani, cu numar de Georgia sau Alabama de pe care curgeau tablele. Din ea a coboarat un negru batran care intreba disperat ceva cu un accent ingrozitor. N-am inteles nimic. L-am intrebat ce vrea. Pana sa apuce sa raspunda a iesit ca o vijelie din casa vecinu’ antidiscriminator (era incurtea din spate, a trebuit sa coboare la subsol la rastel si apoi sa urce din noua sa iasa prin fata – viteza cu care s-au intamplat atoiate astea era uimitoare) cu shotgun-ul in brate si tipand isteric „Go away now!!! Move on!!! Move on!!!” A bagat glont pe teava, la care bietul negru a sarit in rapciuga lui si a demarat in tromba. Minute mai incolo vecinul inca tremura de enervare repetand spamodic „The kids were playing on the frontyard…” Dupa aia unul din pusti mi-a tradus ce intrebase negrul. Voia sa stie cum sa ajunga in Milwakee. Probabil ca zapacise exiturile de pe autostrada 55 si in loc sa o ia pe 90/94 spre Milwakee o luase pe 355 spre suburbiile vestice.

              I ochii „umanistilor” negrii sunt OK sa-i vezi ocazional ca pe animale la gradina zoo, insa daca ajung in habitatul tau e buba. Asta e o afectiune tipica progresimii. „Minoritatile”, imigrantii ilegali, musulmanii, etc. sunt laudati pana la voma, atata doar ca niciunul din astia nu ar tolera ca aia sa stea, sau macar sa se plimbe in zona lui.

              https://www.chieftain.com/storyimage/CO/20190110/OPINION/190119959/AR/0/AR-190119959.jpg

              In orice caz cand cateva saptamani mai tarziu m-a intrebat daca vin cu el la nu stiu ce strangere de fonduri pentru Zimbabwe sau asa ceva (nu mergeam oricum niciodata) l-am intrebat ranjind daca munitia e din partea casei sau daca trebuie sa mi-o aduc eu :)

            • Nu, răcane Švejk! Nu doar colegi, ci amici! Nici A-mari, ci doar a-mici. Sa participi la chermezele lor, să îi inviți la piscina din dotare și sa le Cunoști tabieturile casnice in amănunt e mai mult decât colegialitate. Dar chiar și așa, tot cine se aseamănă se aduna.
              Pe de alta parte, in cazul meu nu e vorba decât de mnemonică. Uite, de exemplu, îmi aduc aminte ca ați afirmat că perimetrul terenului dumitale ar fi de circa 1 km. Acum spuneti ca mărimea sa este de 5000 mp. Chiar și foarte neregulat sa fie, parcela dumitale ar fi cam 10-12 m lățime pe 400-500 m lungime. Destul de improbabil, ceea ce arată înclinația dumitale spre fandasie și manipulare.
              Prieteni nu putem fi, într-adevăr! Dumneavoastră mă cunoasteti aproape exclusiv din presupunerile proprii, eu va cunosc din ceea ce debitați pe aici. Și nu-mi trebuie mai mult. ;)

  3. (Paranteza: printre altele traiul in aglomeratii imbunatateste imunitatea…)
    Daca e sa fiu optimist as spune ca vom trece in mare masura la remote work si robotizare pentru joburile pe care le poate face un robot sau o drona. Vei putea lucra din orice locatie de pe glob. Daca doresti sa lucrezi, pentru ca post scarcity nu va mai fi nevoie.

    Lucrul remote functioneaza, multi o fac deja si este bine daca esti genul de persoana objective based care nu are neaparat nevoie sa stea cot la cot cu colegi de munca. In plus, are avantajul de a descongestiona marile centre urbane care sunt deja un cosmar.

    In termeni reali nu cred ca pandemia aceasta va afecta foarte mult obiceiurile noastre. Avem o inertie foarte mare. Vom vedea ceva mai mult lucru remote si mai putini pupici cand ne intalnim pe strada. Poate.

    • …probabilc a functioneaza daca nu ai copii. Daca ai e un iad. Asta daca vrei sa aiba si copilul tau un viitor corect si nu lasat imbecilizat 6 ore la desene animate (cum fac multi dintre colegii mei). Daca nu merg copiii la institutii si de fapt work-ul de acasa este child minding si work, atunci totul e un cosmar urat. Credeti-ma. Si eu am doar un toddler de aproape 3 ani. Nu vreau sa ma gandesc la 2-3 copii. Stiu, le dai televizor si ai rezolvat. Daca asta e perspectiva cred ca ma retrag la o ferma in Madeira si ma linistesc.

  4. Oriunde mergi , oriunde te poarta pasii (acum si declaratia ne insoteste cu destinatia ei precis si concis exprimata ) , oriunde intorci capul , surprinzi nevoia altora de a se feri cumva de tine si imediat si nevoia ta ,de a te feri de altii . Ne tinem pret de citeva secunde rasuflarea sau ne intorcem -pe dunga – ferindu-ne fata de fata altora . Parca nici nu mai vrem sa stim cine este linga noi , prieteni , cunostiinte sau oameni pur si simplu . Ne-am izolat de cei dragi , poate si din dorinta de a nu le face rau si incet, incet ne izolam cumva de propria noastra fiinta . Un stranut la intimplare ,un zgomot mai ciudat in dormitorul sotiei , o bufnitura undeva in condominiu , ne produce instantaneu o mini stare de panica . Oare ceva rau s-a intimplat ? Ne luam – picioarele la spinare – si papornita de serviciu si fix la ora stabilita purcedem minati de zeul comertului – HERMES- la plimbarea de dimineata si ca avem treaba si ca nu avem . Frustrati de ora stabilita ferm prin ordonanta militara si minati de valul de indaptabilitate ce ne-a cuprins deja, pasam vina in barca celor ce nu ne pot intelege .Ajungem impreuna cu -gindurile ce ne omoara – de atitea griji la destinatie(vreun Carefour ,vreun Mega image ) si parca vrajiti incepem sa cautam nod in papura la orisice, ba ca au crescut preturile , ba ca – aoleu- sunt rafturi goale fara de marfa , ba- ca nu e una – ba ca nu e alta -si uite asa au si -zburat – cele citeva ore regulamentar prezentate la TV , de parca ar fi fost citeva clipe . Trecem absenti pe linga restaurantele si cafenele – ferecate cu sapte lacate – pe linga frizeriile pustii, mingiindu-ne claia de par si parca nu ne mai recunoastem imaginea ,ce o zarim cu coada ochilui , in reflexia trecerii noastre prin lume . O alta lume parca ne inconjoara . Unde ne sunt cafenelele, unde au disparut gradinile de restaurant , ce ne fereau mereu de ochii banuitori ai altora si unde in fata unei halbe de bere depanam atitea amintiri impreuna cu prietenii nostri , unde este ecranul imens al salii noastre preferate de cinema , unde este zgomutul asurzitor al muzicii ce ne intimpina mai in tot locul . Batrinele bulevarde sunt pustii ,Carul cu Bere asisderea , Centrul Vechi parca ar fi in paragina , totul parca este trecut in alta dimensiune si plictisiti ca nu avem cu cine mai birfi oleaca -ne punem coada pe spinare- si o tulim acasa, sa nu ne surprinda decretul in trafic peste ora stabilita si prezentata noua, de cei indrituiti sa o faca , cu atita fala si mindrie binevoitore si atotcunoscatoare . Ajungem intr-un tirziu sau poate prea devreme la usa casei , nici nu apucam sa facem vreun gest si ea se deschide ca prin farmec si chipul surizator al doamnei noastre apare mai stralucitor si bucuros de intoarcerea noastra, de bunatatile aduse si urgent contabilizate ,apreciate si deja organizate in bucataria unde toate lucrurile au parca de vecuri locul lor preferat . Nici- Vrajitorul cel fermecat- din povestile copilariei, nu ar fi putut sa le aseze in ritmul muzicii ,mai bine . Calculatorul este deja pornit ,cititul ziarelor este in asteptare, cafeaua este aburinda , jaluzelele sunt trase ,muzica in surdina ma aseaza pe scaunul rotativ , o pirueta ma face sa ma simt altcineva , mesajele pe wathsaap sau strins -inca de cu seara – le citesc cu emotia atasata cindva lecturarii la o ora tirzie din noapte (doamne ce de amintiri )a unui roman scris de batrinul meu prieten imaginativ Raymond Chandler. Tastatura ma asteapta cuminte si fara sa vreau incep sa mai astern citeva amintiri , nu de alta , dar cum tot nu am ce face , macar sa retraiesc propriile mele ginduri si imagini ce mi-au bucurat cindva sufletul .

  5. Clar prefer densitatea și contactul uman. Fără fobie de germeni, doar cu fobie de singurătate.
    Sunt nevoit să ies la cumpărături și, din când în când, la servici. Așa că mai dezmorțesc mașina pe „centura” cu declarațiile de voie. Nu m-aș vedea și mai izolat decât acum, într-o suburbie cu soare și iarba. Din „cutiuța” mea urbană văd mașini, trecători, polițiști, viața.

  6. Folosesc eseul Dvs pentru a rezolva românește o chestie care mă macină de pe la începutul
    cataclismului. Prinzând un microfon al unei televiziuni , actorul care a dat viață nemuritorului personaj Garcea a slobozit niste vorbe care nu aveau cum să nu pătrundă până în sufletul bizonian mediu, cel atat de sesnsibil la chemarea celesta – ”Le zicem la mișto seniori, și-i băgăm la zdup 22 de ore pe zi , că prea nu mai aveam loc de ei dimineața prin

    • …că prea nu mai aveam loc de ei dimineața prin ITB ul gratuit al lui Firea.
      Mai precis dl Mugur Mihaescu a declarat ceva de genul ”i-as omorî cu mâna mea , când îi văd ducându-si nepoții prin parcuri ”
      Acum ultimele știri sunt de o nesănătoasă îngăduință față de viitorul vârstnicilor , iar pe de altă parte premierul – martir Orban a afirmat că și parcurile sunt pe o posibila listă de deschidere.
      Carevasazica după 15 mai, desi se mai diminueaza din koronavirusi , reapare mai vechea primejdie – cuplurile ”bunic+nepot” – generatoare de impulsuri criminale in sufletele invalide.
      ***
      O fireasca compasiune fata de proprietarii de restaurante vitregiți la randul lor mă face să sustin cererea lor de redeschidere a respectivelor asezaminte. Aici deciziia e pe muche. unii zic ca ar fi prematur , altii ca e musai.
      Ca solutie de compromis propun sa se deschida toate carciumile , mai putin cele din Centrul Vechi unde Garcea este și el proprietar de bufet comunal.

    • Îmi place foarte mult comentariul dumneavoastră. Și eu m-am întrebat ce tot caută invitat pe la tv dl Mugur Mihăescu… Să-și dea cu părerea de la înălțimea propriei incompetențe?… Sigur, nu spun că omul nu are dreptul, sau că alții n-au dreptul să-l invite, dar spun că și eu am dreptul să mă întreb.

      Și-n aia cu „seniorii” mă regăsesc: până de curând, nu-i scoteam din moși&babe, acuma (respectu’ dracului) au devenit „seniori”. Nu vreau să spun că sunt fanul bătrâneții (n-am cum, la vârsta mea), dar constat și eu penibilul situației.

  7. Cred că ar fi bună a reevaluare a termenilor: suburbanizarea de care vorbiti aici, aia ”hulită” azi, nu are nicio legătură cu modelul de oraș imaginat de Howard, ba dimpotrivă, merge fix în direcția opusă. Periurbanul bucureștean nu e vreo formă eșuată de Letchworth, e rezultatul lăcomiei imobiliare și al beznei administrative.

    Răspândirea ideii ăsteia că densificarea e rea si sprawl-ul e bun e și reducționistă și periculoasă. Densitatea vehiculată acum nu se referă la mp/persoană, ci la teritoriul care poate fi și trebuie valorificat, iar sprawl-ul poate exista șii poate fi controlat numai în contextul în care nu afectează acest teritoriu.

    Mai pe scurt, nu se scaldă nimeni în nicio ”disonanță cognitivă”, poate doar dacă erau deja pân-la gât acolo și-nainte de molimă.

  8. Sub acoperirea „binelui general”, guvernantii de acum reusesc ceea ce nu a reusit Ceasca in 2 de ani de domnie: sa ne tina in case. Nu imi aduc aminte ca Ceasca sa fi inchis hoteluri, restaurante, sa interzica spectacole, meciuri, etc. E drept, nu prea aveam caldura, lumina, nici mancare nu prea era la liber, nu aveam TV, dar puteam vorbi unii cu altii la o bere sau la un profeiterol. Acum vorbim on-line si omoram internetul cu tot felul de cautari despre COVID. Incetul cu incetul devenim asociali sau chiar anti-sociali, iar guvernantii au grija sa ne intretina fricile cu tot felul de stiri alarmiste.
    Toate astea pentru a masca incompetenta si impotenta lor, a guvernantilor, cat si furaciunile din banul public din ultimii 30 de ani. Ca sa nu fie luati la rost si intrebati pe ce au cheltuit banii de la buget, ne tin inchisi si ne interzic adunarile publice. Daca era boala asta in 2018 nu mai aveam nici un 10 august si Dragnea ar fi fost linistit.
    Ma intreb ce s-ar intampla acum daca s-ar strange 100.000 de oameni la palatul Victoria sa intrebe cum se cheltuie baniii de la buget. Banui, ca la adapostul starii de urgenta si al ordonantelor militare, ar fi luat la goana de aramta si jandarmi, totul legal si fara batai de cap, ca doar fortele de ordine sunt in prima linie a luptei cu virusul.
    Boli si epidemii au fost si vor mai fi. Nu ar trebui sa fie un motiv pentru a ne da viata peste cap.
    In cifre reale, este infectata 0.004 % din populatia lumii. In Romania procentul este de 0.0058 %. Procentul de decese este cu un ordin de marime mai mic. Pentru ce s-au luat masuri atat de radicale, care atenteaza la libertati fundamentale ale oamenilor, cum ar fi dreptul la libera circulatie?
    Pai daca s-au furat banii de la sanatate, educatie,cercetare, de peste tot de unde se poate fura si nu s-a facut nimic 30 de ani, sigur ca este o problema un val brusc de oameni bolnavi. Asa ca mai bine ii tii in arest la domiciliu si daca il incalca, le plesnesti niste amenzi de sa ii usture.
    Ma mir ca nimeni nu ii ia la intrebari pe alde Nastase, tariceanu, Ponta, Boc, Basescu si toate hahalerele care au condus tara sa ii intrebe de ce nu avem un sistem de sanatate decent, de ce au dus educatia de rapa, de ce au alungat din tara omenii cu pregatire medie si superioara (nu Basescu spunea medicilor sa se care daca nu le plac conditiile din tara?). Asta este adevarul, la adapostul epidemiei, domnii din politica au gasit o justificare minunata sa ne taie din libertati. Ca de aia taca acum aia din PSD si nuu ii ataca pe cei din PNL, pentru ca le convine izolarea sociala si interzicerea adunarilor, suntem mai usor de controlat iar ei pot sa isi faca de cap cu banul public cumparand masti (oare de ce calitate) de la firme obscure care se ocupa cu comercializarea de spirtoase.

    • Dintr-un stat totalitar ca pe vreamea lui Ceasca sa va ajunge la state de supraveghere totala si ne vom aminti de „vremurile bune de atunci” cand exista numai cooperativa „ochi si urechi”
      fara sateliti , 5G, computere ultraperformante si altele, ii puteam fenta ca mulit erau prosti, intelegenta artificiala e de alt calibru, aici nu ma itine nici o fenta daca esti luat la ochi.

    • @ Hidradinlerna,
      „Ma mir ca nimeni nu ii ia la intrebari pe alde Nastase, tariceanu, Ponta, Boc, Basescu si toate hahalerele care au condus tara sa ii intrebe de ce nu avem un sistem de sanatate decent”.
      Ma mir ca nu iti amintesti de vremea cind se voia reformarea sistemului sanitar printr-o lege, iar lumea,(unii, cei mai galagiosi) au sarit ca arsi ca se vrea inlaturarea doctorului Calafat. Si pentru 50 de lei se invatau sloganuri noi ;)
      Deci, sa ne miram :D

      • Eu mă mir că nu îți amintești că acum două luni biruitorii ciumei roșii în frunte cu Orban cel Bun tăiau banii de la sănătate ca să-i dea la milițieni și securiști, în timp ce Costache tocmai începuse să se ocupe cu mutatul banilor de la stat în buzunarele medicinei private, adică tocmai ce n-a apucat Băsescu să mai ”reformeze prin lege”, ăsta fiind și motivul pentru care a luat-o-n goarnă. Mă mir că nu știi că acum, cînd ne-a lovit pandemia și toată lumea stă prin case și chițăie după bani, ”guvernul meu” bagă 40 de melioane de euro în renovări de cazarme pentru jandarmi și ceva mărunțiș în achiziții de mașini pentru SPP. Să vezi ce o să ne mai mirăm după alegeri, cînd o să înceapă furăciunea aia meseriașă, cu legea în mînă, cînd o să fim solidari prin impozitare cu investitorii strategici care ”dau de muncă la oameni” și mută profitul în Cayman și cu băncile care trebuie să se salveze din banii tăi ca să-i poată finanța pe investitorii strategici care îți dau de muncă astfel încît să poți plăti impozitul de solidaritate prin care susții investitorii strategici care….
        D-abia aștept să ne mirăm cu toții că deși o să fie mai rău decît pe vremea lui Ceașcă, azi am avut bani de-o pîine fiindcă ”guvernul meu” a avut grijă să fim solidari.

        • Coana Vasilica Viorica e gata să servească patria din nou în orice moment. Mare grijă ce vă doriți că s-ar putea să se întâmple.

          La chestia cu medicina privată dl. victor L are dreptate. Chiorul a avut într-adevăr momentul lui în care a încercat să dreagă ceva. Motiv pentru care a s-a stârnit răzmerița din iarna 2011/2012 pe motive de apărare a lu doctoru Calafat. Treaba a culminat cu răsturnarea piticului Boc și victoria măreață a lui Potacchio – Care asemeni Vioricăi se simte și el gata să servească patria din orice vornicie. Dacă legea sănătății Chelului trecea atunci azi România ar fi avut măcar osatura unui sistem de sănătate privat și măcar o parte din români servicii medicale decente. Așa, rămâneți cu discipolii lui Beurean să vă trateze cu aruncatoru de flăcări, respectiv cu sfaturile înșepte ale lui dom doctor Calafat.

          P,S, Nu vă plăcu piticu Boc, Uite-l însă ce bine a dres și cârmuiește Clujul, dacă nu-s destui mitici pe acolo să-l sape :) Succesuri și de acum înainte cu cucoana Pandele & Co.

          • Iubesc medicina privată, adică vine un nene cu bani de-acasă, face spitalul, angajează doftori savanți, după care stă la poartă și strigă ”care vrei, bă, să te operez de gîlci cu laseru’ pentru numai 100.000$, ia d-acilea de la mine!”. Dacă ai banu’, o pui la nea Ițic pe bani grei, dacă nu, te duci unde îți permite asigurarea pe care ți-o ia statul cu de-a sila. Privatu’ lui Chelu’, ca și cel al lui Costache, înseamnă că asigurarea mea luată cu japca de stat merge la privat care mă rezolvă de gîlci dacă îi dau și diferența pînă la 100.000$, altminteri merg la stat să mă opereze cu cleștele și ciocanu’ de anestezie fiindcă între timp, ce să vezi, sistemul de stat a ajuns la fundu’ sacului fiind subfinanțat de guvernul reformator care nu mai are bani fiindcă pe lîngă că e prost administrator, mai are și cîțiva băteți inteligenți care drenează banu’ unde trebuie. Așa se face că Ițic ia și de la stat și de la nea Caisă, statul închide mustăria că n-are bani și investitoru’ strategic în medicină face banu’ gros. Scheme d-astea cu privații pe banii statului au mers foarte bine în România, de ce n-ar mai merge încă una mică, este?

            • Treaba e un pic altfel pe ici si colo in punctele esentiale. Peste tot unde exista aigurari private ele sunt preferate celor de stat.

              Cazul Germaniei, par egzamplu. Iar nemtii stiu foarte bine de ce. Sistemul lor de stat, asa nemtesc cum e, e vai de crucea lui. Supravietuieste exclusiv pentru ca nemtii ce fac mai putin de 50000€/an sunt fortati sa decarteze la sistemul de stat. Serviciile sunt proaste, programarile dureaza la nesfarisit si in final te trateaza alde Wilhelm Abdelaziz care si-a tras ptalama de medic cu 10000€ de la taraba lui nea Astarastoaie de la IMF Iasi inca pe cand era inca cetatean sudanez. Daca ti-a dat Dumenzeau ziel, poate chiar scapi :) D-aaia ajung astia mai necajiti dintre ei sa vina in Europa de Est la consultatii si tratament, pentru ca acolo clinicle private platitte 100% din buzunar sunt totusi mult mai accesibile ca-n Germania.

              Daca nemtii nu-s in stare sa faca medicina de stat sa functioneze, oare care sunt sanele ca ea sa mearga vreodata la Crevedia sau Dabuleni?

  9. „Oraşul viu, la scară umană, populat cu cetăţeni…. ” mai degraba poluat, dar alta poveste.
    Nu se impaca deloc insa inteligenta artificiala, algoritmi, app-uile, recunoasterea faciala prin camere video care s-ar putea instala in fata fiecarei usi de apartament si casa va rezolva problema astfel incat distanta sociala sa poata fi respectata de „animalul de turma” numit om.
    Vom putea fi triati nu numai in spitale in functie de sansele de supravietuire, vom putea fi triati astfel incat sa poata iesi numai un numar rezonabil de indivizi din „custile” lor in spatiul public, in caz de nerespctare, autoritatile vor actiona pe loc si imediat.
    Suna a SF ? nu, in China e realitate si vad ca multi se imbulzesc se preia technolgia, technologia 5G care va putea permite supravegherea totala a individului.
    Daca cunoasteti pe cineva la Nizza in Franta, intrebati-l, acolo are loc un experiment pe aceasta tema cu aparatura de ultma generatie din Israel, tara care are experienta vasta in aceste tenologii si care face afaceri extrem de bune cu ea, clientii fiind de regula, institutionali, adica platim noi fraierii sa putem fi tinuti din scurt.
    Orasele moderne sunt si vor fi impanzite de instalatii de supraveghere, totul inspre siguranta noastra, cine crede sa fie binecuvantat, eu ma mut la tara la coada vacii, e mai sigur.

      • De ce ? candva a fost si ala bun. Sti cum e , ca „urs” batran am trecut prin multe si nu mai am incredere in toate tampenile pe care le inventeaza niste psihopati.

      • In afara de cateva cuvinte aruncate, mai stii si altceva, poti discuta deschis cu argumnete pro si contra ? daca nu , acest forum nu este locul potrivit, poti cauta ceva pe masura ta.

    • Domnu Urs,

      Pentru numele lui Dumnezeu, dar nu vă mai agitați atâta cu 5G ăla. În SUA merge cam în toată țara de vreo un an. Il am pe telefon. E un Interent mai rapid ca 4G dar mai lent ca ăla ce-mi vine pe fibră optică acasă. E o unealtă amărâtă și nimic mai mult. O să cadă în desuetitudine când se va impyube 6G, la care se lucreaă deja. Nu unealta e problema ci ăia care o mânuiesc. Și au demonstrat foarte bine că pot transforma viața în infern chiar dacă au avut la dispoiziție doar telefoane cu manivelă…

      • Stimabile, da aveti dreptate, nu este altceva „decat” un internet mai rapid cu avantaje pt toti dar el este la indemana mai ales a celor care au cu totul alte interese dacat ale noastre.
        Nu stiu in ce masura sunteti linistit daca statul datorita metodelor de supraveghere prin recunoastere faciala poate considera pe fiecare in parte, un bolnav cum ar fi coronoa, un homosexual, unul cu parari politice neconforme, potential delcvent etc.etc.
        In Europa cel putin astia se mai strofoca sa ne apare „drepturile” chiar daca este numai spre linistirea noastra in schimb in SUA nu exista nici o protectie a datelor personale in schimb sunteti liberi precum pasarile.
        Toate aceste noi technolgii sunt revolutionare si spre gandite spre „binele” nostru, depinde pa mainile cui ajung si ce se intampla cu datele oamenilor.
        Tatucul inteligentei artificiale, Prof. Schmidhuber are alte proritatii si ne-am putea intreba, ce ar fi facut doctorul Mengele daca ar fi dispus de un asememena arsenal de posibilitati ?
        Imi este teama ca vom alunca intr-o supraveghere totala cu toate consecintele.

  10. Intr-adevar molima chinezeasca e o boala a ghetto-ului si mizeriei. Cel mai bine se vede asta in America unde coegzita modul de viata al sardinei in centrle marilor orase cu vioata civilizata din subirbii. Subrubiile sut practic neatinse de molima in timp ce secera cu nemiluita prin ghetto-uri. Ba chiar au inceput sa chiraie ca-i o molima mai rasista ca Trump :) pe motiv ca loveste minoritarii de culoare cu predilectie. Sigur ca nu e politic corect sa le spui ca ar fi bine sa-i invete pe astia sa se spele un pic mai des si pe cat posibil sa nu se mai scobeasca intre dinti cu destu’ cu care tocmai se scarpinasera intre buci (vazui asta pe linia de asamblare), dar asta e desigur o treaba politic incorecta.

  11. Că și eșitti tu, măi dragă, „conccerrnat” de hipsterașii ăștia…o moyiină din Făggă-RRRAȘșș!!!
    Care sunt…ce?
    Cât de relevanți, ca număr, ca impact?
    Abia…abia…mai nimic. Casa bibbipukky lui saud, din texxxas vă dă-n khurr-ud!
    Hipsterul…printre feissbucci.
    Și nu e măi, prosstanne, igienic, să umblii prin subburbbbia, că se poluează, e mai poluat decât pe high-rise, la mijloc de codru desss.
    E o iluzie, o muyye aplicată de olly gaggo maffiozzo. Ești blocat pe poduri, pe câmpie, mai nou, fumegi ca boul în mijlocul „naturii”, moare natura că pârțțăiie prostul pe ea.
    Good bișșnitzz. Plătești la toate…gaz…infrastructură…casse-casse-lui-năsstasse…alte electro, barbbi koanțțe…aia e nu igienă.
    YOKKO KONNO MEYYA!!!! Vă dă multă muyyeiia.

  12. Si inca:
    „Suedia se comportă ca și cum nu s-a întâmplat nimic și în consecință numărul de cazuri zilnice în acea țară a crescut de la 160 pe zi la finalul lunii martie la 600 în prezent, fără a da semne de încetinire, în timp ce situația în alte țări europene care au luat în serios pandemia este către mai bine. ” Din articolul dlui Liiceanu jr de pe Contributors.

  13. 1. Transport individual. Nu am vazut inca transport public eficient si curat.

    2. Case individuale sau blocuri mici max 4-5 etaje, cu norme de evacuare incendiu, fiecare sa aiba lumina, etc. Ideal case indivuale cu gradina.

    3. Orasele foarte mari trebuiesc lichidate in timp, mai bine mai multe mai mici. La fel evenimentele, mai multe, mai mici. Localitati gradina, da!

    4. Zonele pietonale sunt binevenite, trebuie largite. Bicicleta e foarte periculoasa, trebuie lucrat cu extrema atentie!

    5. Fiecare localitate trebuie sa aiba spitale, infrastructura, locuri de munca si scoli bune, nu doar capitala.

    6. Cat mai mult lucru de acasa. Multe mici fabrici, uzine in localitatile mici decat una mare care sa acopere toata europa sau tot globul.

    7. Ritmul vietii mai domol, prea multi fug nu stiu unde.

    Nu vad ca o mare diferenta, mai mult trebuie aplicata o corectie. In Europa de vest tot exista zona periurbana mare ca in USA. Mai putin orasele ca Bucuresti, aceste blocuri trebuie lichidate.

  14. Va fi interesant de vazut si cum se va impaca fobia mentionata cu aversiunea fata de articolele de unica folosinta, gen paie de baut, pahare etc.

  15. Foarte frumos articol! Instructiv.
    ===

    Eu ma intreb de ceva timp (ca daca oricum nu mai poti sacai pe nimeni in persoana, macar sa te intrebi singur pana iti afectezi retina): care este de fapt habitatul omului anului 2020?

    Mai este valabila ideea locuintei ca spatiu primar?

    Pentru ca daca nu mai e, atunci nici dihotomia rural-urban, nici separarea urban-periururban nu mai sunt valabile.

    Unde traieste de fapt omul modern? Tineretul globalizat se muta unde se simte mai bine. Lucreaza unde ii place mai mult, locuieste pe unde i se pare mai cool, si nici atunci nu traieste de fapt in locuinta sa. Poti numi habitat dominant un loc unde practic doar dormi? Esti unde creierul tau considera ca esti, nu unde f… tau constata ca apasa Terra.

    Poate ca tocmai aceasta schimbare structurala a habitatului din locuinta, in mediu distribuit este cea care a cauzat suferintele din timpul carantinei. In definitiv, si in Evul Mediu existau cetateni care nu ieseau din satul lor toata viata, dar asta nu provoca suferinte nimanui. :-)

  16. Mi-a plăcut articolul :)

    E binevenit între atâtea filozofări sumbre și prognoze econice și mai sumbre.

    La Carnavalet – muzeul de istorie al Parisului – sunt machete cu vechile cartiere, clădirile de dinainte de demolare de pe Île de la Cité, din Les Halles, cu casele cățărate pe poduri.

    Am fost fascinați și – cei mai mulți – indignați. Demolările au fost o barbarie, Ar fi trebuit păstrate pe ici, pe colo bucăți din Parisul de secol XVII-XVIII, nu-s suficiente cele câteva străduțe din Marais. Haussmann trebuia să fi ghicit că millenialii se vor supăra. :P

    Până unul dintre noi a zis „voi vă dați seama că peste trei sute de ani se vor îmbulzi turiștii să vadă blocurile comuniste rămase?”

    Serios vorbind, dacă ar fi de ales între un apartament în buricul urbei și o casă cu curte și grădină la periferie care ar fi procentul?
    Fără constrângeri financiare sau de transport, sănătate.

    20/80? 10/90?

    Doar că în lumea reală există peste tot limite – la bani sau la șosele. Așa că apar teorii drăguțe, conform cărora te simți mai bine la grămadă.

      • Cred că toți ne-am fi îmbolnăvit într-o săptămână dacă am fi fost siliți să locuim într-una din clădirile ce arătau frumos și pitoresc în machete.

        :)

        Și toți cei pe care-i cunosc – imediat ce au atins un anumit prag financiar – lasă blocul și se zbat să-și ia casă. Adică nu știu pe nimeni care să-și rmis casă și să nu-și luat. Și-au luat și unii care nu-și prea permiteau.

        • Elena, nu sunt de acord. De ce sa fi fost bolnavi? Sa stii ca sunt mult eorase moderne cu tipula cela de cladiri din secolele incepand din secolele 16 (e.g. orase daneze, inclusiv Copenhaga, orase suedeze, gemane) si in care nus e moare pe capete asa cum iti imaginezi. Nu cred ca structura e atat de importanta, mai ales daca respectivele case sunt actualizate cu trecerea timpului si a avnsului tehnologic.
          Raspunzand intrebarii, s-ar putea sa ai surprize sa descoperi ca multi prefera orasul si nu casa cu gradina. Cei care au ceva gradini stiu foarte bine cam ce presupune o gradina, ce munca implica daca vrei sa ai ceva papusit si frumos. Aud pe multi vorbind de casa cu pamant, legume proprii, ba chai runii chiar au facut greseala de a se muta la casa cu teren (langa Iasi, vecini cu terenul meu). Balarii mai mari, mizerie infernala si lipsa de timp pentru a se ocupa de o gradina care este de fapt o gropa de gunoi…vegetal si nu numai. Ba si-au mai luat si iepuri…prapadenie mare. Oamnii sunt cadre didactice pe la universitate si repsectiv asistent universitar. Doar ca si ei au recunoscut cam ce implica sa ai 400 m patrati de gradina. Cand ai rate si inca mai construiesti al case uita de gradinar sau servicii asa ca ramai intr-o parloaga dezorganizata de nu ii mai dai de cap.
          Eu locuiesc intr-un oras mare european si am gradina la o casa in centrul orasului. Numai tunsul ierbii si a gardului viu la vreo 2-3 saptamani imi dau de munca si organizare serioasa.
          Cei care vorbesc de pamanturi, terenuri si altele, inclusiv animale…fara si aiba vreo treaba cu ce inseamna ar trebui sa se abtina.

  17. Fenomenul urbanizarii s-a extins prea mult, cu conurbatii extrem de mari. Acum se vede ca nu este benefic, pentru mediu si calitatea vietii. In Ro, urbanismul socialist a dus la multe probleme negative ce in 30 de ani nu a fost nimic corectat si ameliorat. Si acum politica urbana la nivel de Capitala este una proasta si corupta. Nu exista regim de inaltime., aliniere stradala si densitate. Pe orice teren din vechile plarforme industriale au aparut blocuri de locuinte si birouri tot la fel de inghesuite si meschine. Nu zone verzi noi, nu parcari. Zonele de parterul vechilor blocuri, regandite in o retea de mici magazine specializate pe categorii de produse. Acum exista mall uri in toate cartierele cu rafturi puse la 50 cm intre ele, doritoare de profit pentru companiile straine care le pastoresc. Orasul arata, poluat si carpit prin acest urbanism pagubos, aglomerat si obositor, inestetic vizual. As dori sa citesc un studiu despre piata imobiliara care se tot extinde, dar populatia se reduce. In majoritatea blocurilor vechi doar 2/3 sunt locuite, prin migratie, multe apartamente nu mai au locatari, altele inchiriate temporar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Un genocid spiritual

Când , în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură...

Academicianul Dan Berindei. Cât spun dosarele Securității despre viața unui om

Conflictul istoricului Dan Berindei, cunoscut ca „om al regimului”, cu fiul său, Mihnea Berindei, „cel mai bun, cel mai penetrant şi mai...

Post-Scriptum la alegerile americane

În ciuda acțiunilor în justiție inițiate de către Donald Trump care acuză fraudarea alegerilor în cîteva state Joe...

Gulaș sau varză de Bruxelles?

Am convingerea că noi, Uniunea Europeană, respectându-ne propriile reguli, vom trece cu bine dificilul examen pe care Ungaria și Polonia l-au generat....

Ce mai putem face (în afară să creștem TVA-ul și accizele!)

O expresie mi-a reținut atenția, în mod special, în proaspăta Comunicare specială a Comisiei...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.